JW subtitle extractor

Ei au prețuit Biblia – William Tyndale (fragment)

Video Other languages Share text Share link Show times

În toamna anului 1536,
William Tyndale a fost luat din celula sa,
aflată în castelul din Vilvoorde,
și dus la locul execuției.
Acolo fusese pregătit un rug pentru el.
Tyndale a fost
legat pe un stâlp, strangulat,
iar apoi ars sub privirile mulțimii.
Ce crimă comisese?
El încercase
să împace învățăturile bisericii
cu studiile pe care le făcuse
pe marginea Bibliei.
Tyndale a murit
păstrându-și neștirbită credința
că Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu.
William Tyndale a fost primul
care a încercat să traducă Biblia
din limbile originale în engleză.
Tyndale s-a născut la sfârșitul
secolului al XV-lea, în Gloucestershire,
însă i s-a ivit ocazia de a merge
la Oxford și de a deveni preot.
În secolul al XV-lea,
nu era deloc agreată
ideea ca oamenii de rând
să aibă acces la Cuvântul lui Dumnezeu.
Oamenii erau familiarizați
cu Biblia în limba latină,
întrucât preotul
le explica din ea la biserică.
Însă nu aveau personal acces la Biblie.
Lui Tyndale nu i s-a permis
să-și realizeze traducerea în Anglia.
El a mers la episcopul Londrei
pentru a-i cere permisiunea
să traducă Noul Testament din greacă,
textul original, în engleză,
dar nu a primit-o.
Traducerea Bibliei
a întâmpinat o așa rezistență,
încât Tyndale a scris mai târziu că
în toată Anglia nu era loc pentru aceasta.
Cu ajutorul unor negustori
care-i susțineau cauza,
Tyndale a fugit în Germania,
unde putea mult mai ușor să lucreze la
propria-i traducere a Noului Testament.
În 1525, traducerea sa era finalizată
și gata pentru a fi tipărită.
Ce s-a întâmplat mai apoi
aflăm la Biblioteca Britanică din Londra.
Dr. Karen Limper-Herz, custode principal
al bibliotecii, ne va spune mai multe.
Avem în față un exemplar
al primei ediții
a Noului Testament tradus de Tyndale.
Acest fragment tipărit în 1525 în Colonia
e singurul exemplar cunoscut
care a mai rămas din această ediție.
Faptul că e doar un fragment
arată pericolele la care te expuneai.
Întrucât tipograful bea mult,
pomenise că tipărea acest
Nou Testament proluteran în engleză
pentru cineva zis William Tyndale.
Autoritățile au prins de veste
și au dat năvală la tipografie.
Asta e tot ce a mai rămas până azi,
iar Tyndale și colaboratorii lui
au fugit pe Rin până la Worms.
Faptul că nu realizaseră
decât o parte din Matei
arată cât de periculos era ceea ce făceau.
Primele exemplare integrale
ale Scripturilor grecești creștine
traduse de Tyndale
au fost în cele din urmă tipărite
în orașul Worms, din Germania, în 1526.
S-au tipărit în jur de 3 000 de exemplare.
Din Germania, Tyndale s-a dus în Anvers.
Acest oraș în plină forfotă
era ideal pentru Tyndale.
Avea o industrie tipografică înfloritoare,
iar, datorită portului aglomerat,
cărțile lui puteau ajunge
mai ușor la cititorii din Anglia.
Profesorul Guido Latré
a fost amabil să mă conducă
chiar pe străzile pe care le-a străbătut
Tyndale cu 500 de ani în urmă.
El a văzut că oamenii de rând de aici
aveau acces la Biblie în olandeză.
Același lucru își dorea
și pentru conaționalii lui.
Dacă ai fi vrut să introduci
multe Biblii pe ascuns în Anglia,
acesta era cel mai mare
port nordic al Europei.
Nu-i ușor să strecori cărți
în cantități mari și în format mare.
De aceea, în locuri ca acesta
– beciuri, sau pivnițe –,
erau aduse mici file separate
ale traducerii lui Tyndale
și ascunse printre filele
unor cărți mai mari, neinterzise.
Cineva din Londra își putea
da seama care erau acestea:
„Aha! Astea sunt teancurile
de cărți însemnate.
Trebuie să le verific, ca să dau
de filele Bibliei lui Tyndale”.
La sfârșitul vieții lui Tyndale,
erau disponibile circa 30 000
de exemplare ale Bibliei sale.
A fost un om dârz, puternic,
care s-a dedicat
plin de curaj cauzei sale.
El și-a asumat riscuri uriașe.
William Tyndale a fost întemnițat aici,
în Vilvoorde, la nord de Bruxelles.
În timp ce a zăcut în închisoare
pentru mai bine de un an,
fără îndoială s-a gândit
la moartea crudă ce-l aștepta.
Lui Tyndale îi este
adesea recunoscut meritul
de a-și fi lăsat amprenta
asupra limbii engleze,
însă dăruirea lui nu izvora
pur și simplu din ambiția de erudit.
El a iubit Biblia.
S-ar putea spune că și el
a împărtășit sentimentele psalmistului
care a afirmat despre Cuvântul lui
Dumnezeu: „Ce mult iubesc legea ta!”.
În pofida opoziției înverșunate,
Biblia, și înțelepciunea cuprinsă în ea,
a supraviețuit până azi,
fiind o redare fidelă
a cuvintelor așternute de scriitorii ei.
Nu e de mirare
că atât de mulți au prețuit Biblia.