JW subtitle extractor

Opera unui Proiectant? Ecolocația

Video Other languages Share text Share link Show times

Multe viețuitoare se bazează în principal pe văz pentru a percepe ce e în jurul lor.
Dar ce fac unele viețuitoare când acest simț nu le ajută prea mult sau chiar deloc?
Folosesc ecolocația,
adică se folosesc de sunete pentru a detecta ce nu pot vedea cu ochii.
Majoritatea liliecilor au această capacitate.
Dar cum reușesc s-o folosească, având în vedere că trăiesc în colonii, în spații aglomerate?
Trebuie să analizeze constant ce se întâmplă în jurul lor.
Ei fac asta scoțând o succesiune de sunete scurte
prin cele mai rapide contracții musculare din lumea mamiferelor.
Apoi, aud sunetul reflectat și-l analizează.
Ei localizează obiectele în funcție de timpul de întoarcere a ecoului.
Unele specii reușesc să perceapă diferențele dintre lucruri aflate la mai puțin de 1 mm distanță unul de altul.
Dacă liliacul produce sunetul din gât sau cu limba,
la cașalot totul începe în capul său uriaș.
Înainte să se scufunde, își umple plămânii cu aer,
folosind o parte din el pentru a produce sunete subacvatice de până la 230 de decibeli,
fiind mai zgomotos decât un avion care decolează.
Aerul e împins prin niște buze fonice, producând clicuri sau pocnete.
Dar, în loc să se propage înainte, sunetul se lovește mai întâi de un sac cu aer
și se întoarce prin organul de spermanțet al cașalotului.
După ce se lovește de un al doilea sac cu aer, se deplasează în față printr-o masă de țesut adipos.
Astfel, sunetul e focalizat într-un fascicul îngust pe care cașalotul îl direcționează ca pe un reflector.
Un cașalot de 40 de tone nu se poate opri brusc.
Datorită acestor clicuri puternice, nu se lovește de fundul oceanului sau de alte obstacole.
Și delfinii folosesc ecolocația.
La fel ca alte balene cu dinți, delfinii nu recepționează ecourile cu ajutorul unor urechi externe.
Ei aud prin mandibulă, unde se află un țesut adipos special,
care transmite sunetul spre urechea internă.
Unii delfini pot identifica obiecte aflate la peste 650 m distanță.
În ocean, chiar și la mari adâncimi, dar și în alte locuri întunecate,
unele animale „văd” cu ajutorul sunetelor, cu o mare precizie.
A apărut această capacitate uluitoare prin evoluție?
Sau e opera unui Proiectant?