JW subtitle extractor

Te confrunți cu ridiculizări, opoziție sau persecuții?
Te simți prins într-o situație dificilă, fără ieșire, asupra căreia nu prea ai control?
Dacă da, nu ești singurul.
Biblia arată că și David s-a confruntat cu astfel de situații.
Chiar el ne spune cum le-a făcut față.
În Psalmul 62:5, David spune:
„Eu îl aștept în tăcere pe Dumnezeu”.
Unii erudiți cred că David avea 15 ani când a fost uns rege.
În acest caz, el a trebuit să aștepte 22 de ani până a devenit rege peste tot Israelul.
Câțiva ani, el a fost urmărit de regele Saul, care voia să-l omoare.
De aceea, David a trăit ca fugar, uneori în peșteri, în pustiu,
iar alteori într-o țară străină, printre dușmanii poporului Israel.
David a învățat să aibă răbdare, adică să-l aștepte pe Iehova.
Să vedem trei episoade din acea perioadă a vieții sale.
Pentru început, să ne imaginăm pustiul En-Ghedi, o zonă muntoasă cu creste abrupte, plină de peșteri mari.
Regele Saul, măcinat de invidie și ură, îl urmărește pe David, vrând să-l ucidă.
David și oamenii lui se ascund într-o peșteră imensă.
Nu era un loc confortabil și n-aveau condiții de lux.
Trebuiau să-și caute hrană, lemne de foc și apă și să se ascundă de cei care îi voiau morți.
Apoi, pe neașteptate, se întâmplă ceva surprinzător.
Vreți să știți ce?
Să deschidem Biblia la 1 Samuel 24:2-4.
Întâia Samuel, capitolul 24, și vom începe să citim de la versetul 2:
„Atunci Saul a luat 3000 de bărbați aleși din tot Israelul
și a plecat să-i caute pe David și pe oamenii lui pe stâncile caprelor-de-munte.
Saul a ajuns la staulele de piatră, care erau de-a lungul drumului.
Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat să-și facă nevoile;
David și oamenii lui stăteau în partea din spate a peșterii.
Oamenii lui David i-au zis:
«Aceasta este ziua în care Iehova îți spune:
„Iată că ți-l dau în mână pe dușmanul tău.
Fă-i ce este bine în ochii tăi”»”.
Trei mii de oameni, unu și unu, soldați bine instruiți, sunt pe urmele lui David.
Imaginați-vă ce surpriză au David și oamenii lui!
Chiar Saul intră în peștera în care ei se ascund și nu e însoțit de niciun soldat.
Venind de la lumina puternică de afară și intrând în peștera întunecată, Saul nu-i poate vedea.
În schimb, bărbații dinăuntru, obișnuiți cu întunericul, îl pot vedea clar pe Saul.
Saul e complet vulnerabil.
Acum e la mâna lui David.
Să profite David de ocazie?
Oamenii lui îi șoptesc să scape de el.
Sunt convinși că Iehova i-l dă în mână pe Saul.
În fond, Dumnezeu voia ca David să fie rege în locul lui Saul.
Și n-avea David motive întemeiate să-l ucidă?
Saul parcă o luase razna.
Îi ucisese pe preoții din Nob și masacrase un oraș întreg – bărbați, femei, copii și animale –
doar pentru că marele preot Ahimelec le dăduse lui David și oamenilor lui câteva pâini.
Dacă David l-ar ucide pe Saul, ce ar obține el?
Eliberare?
Sfârșitul unei vieți de fugar?
Gata cu „luxul” din peșteră!
Se poate urca pe tron.
Sigur că toate astea îi trec prin minte lui David.
Ce va face?
Tu ce-ai face în locul lui?
Să continuăm citirea de la 1 Samuel 24:4:
„Atunci David s-a ridicat și a tăiat pe furiș marginea mantiei lui Saul.
Dar apoi inima lui David a început să-l condamne pentru că tăiase marginea mantiei lui Saul.
El le-a spus oamenilor săi:
«Judecând din punctul de vedere al lui Iehova,
departe de mine gândul să-i fac așa ceva domnului meu, unsul lui Iehova, ridicându-mi mâna asupra lui,
căci este unsul lui Iehova!».
Cu aceste cuvinte, David i-a oprit pe oamenii săi și nu le-a permis să-l atace pe Saul.
Și Saul s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a mers mai departe”.
David nu ascultă îndemnul oamenilor săi.
Ba mai mult, în această situație el arată că nu e un rebel
și că nu caută să se răzbune pe Saul pentru că l-a tratat nedrept și cu cruzime.
Câtă stăpânire de sine!
Dar i-a trebuit și credință,
credință că Iehova va corecta lucrurile în modul său și la timpul stabilit de el.
Această încredere se vede nu doar în ceea ce îi spune lui Saul, ci și în cuvintele Psalmului 57.
În versetul 3, David a spus:
„[Iehova] va trimite ajutor din cer și mă va salva.
Va zădărnici încercările celui ce vrea să mă muște”.
Uneori s-ar putea să ne fie greu să avem răbdare, mai ales când suntem victimele unei nedreptăți.
Adesea nu prea avem ce să facem.
Dar dacă se ivește o cale de scăpare?
Să fim la fel ca David, care s-a gândit mai întâi cum vede Iehova lucrurile.
Uneori trebuie să acționăm.
Alteori trebuie să-l așteptăm pe Iehova să corecteze lucrurile la timpul stabilit de el.
Dar ce s-a întâmplat după ce Saul a ieșit din peșteră?
Să citim 1 Samuel 24 și să începem de la versetul 8:
„După aceea, David s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a strigat după Saul:
«Domnul și regele meu!».
[«David?»]
Atunci Saul a privit în urma lui, iar David s-a plecat cu fața la pământ și s-a prosternat.
David i-a spus lui Saul:
«De ce asculți cuvintele oamenilor care zic: „Iată că David îți vrea răul”?
În ziua aceasta, ochii tăi au văzut cum Iehova te-a dat în mâna mea în peșteră.
Cineva a zis să te omor, dar eu am avut milă de tine și am spus:
„Nu-mi voi ridica mâna asupra domnului meu, căci este unsul lui Iehova”.
Iată, părintele meu, da, iată în mâna mea marginea mantiei tale,
căci, atunci când am tăiat marginea mantiei tale, nu te-am omorât.
Poți să vezi și să înțelegi că nu vreau să-ți fac rău sau să mă răzvrătesc și că n-am păcătuit împotriva ta.
Totuși, tu mă urmărești ca să-mi iei viața.
Iehova să judece între mine și tine și Iehova să mă răzbune pentru ceea ce mi-ai făcut,
dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta.
Așa cum spune proverbul din bătrâni:
„Răul de la cei răi vine”, dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta.
Și după cine a ieșit regele Israelului?
Pe cine urmărești tu?
Un câine mort, un biet purice?
Iehova să fie judecătorul și el să judece între mine și tine!
El va vedea, îmi va apăra cauza, mă va judeca și mă va elibera din mâna ta»”.
Demonstrând stăpânire de sine, David demontează acuzația celor care îi spuseseră lui Saul că îi voia răul.
El nu-și ridicase mâna împotriva lui Saul.
De două ori îi spune că îl lasă pe Iehova să judece între ei.
Deși Saul îl urmărea fără motiv, David nu-i vorbește urât.
Plin de respect și cu umilință, îi spune lui Saul că îl așteaptă pe Iehova să corecteze lucrurile.
Ce mesaj puternic pentru toți cei care cunoșteau situația!
Saul e șocat când află că David putea să-l omoare și totuși n-a făcut-o.
El îi spune:
„Iehova te va răsplăti cu bine pentru ce ai făcut tu astăzi față de mine. . . .
Știu sigur că tu vei domni și că regatul Israelului va dăinui în mâna ta”.
Apostolul Pavel s-a gândit probabil la acest episod când i-a sfătuit pe creștinii din Roma:
„Nu vă răzbunați singuri”.
‘Învingeți răul prin bine.’
Faptele și vorbele noastre bune pot avea un efect pozitiv asupra celor care ni se opun.
Saul este profund mișcat de îndurarea lui David.
Dar îl va face asta să nu mai caute să-l omoare?
Vom vedea mai târziu.
Din cauza imperfecțiunii, uneori nu avem răbdare.
Asta i s-a întâmplat și lui David.
Odată s-a mâniat atât de tare, încât era pe punctul de a face ceva îngrozitor.
Haideți să citim!
Să deschidem la 1 Samuel 25:1.
Întâia Samuel 25, începând cu versetul 1:
„După un timp, Samuel a murit și tot Israelul s-a adunat ca să-l jelească.
L-au înmormântat lângă casa lui din Rama.
Și David s-a ridicat și a coborât în pustiul Paran.
Și iată că era un om din Maon, care avea turmele la Carmel.
El era foarte bogat; avea 3000 de oi și 1000 de capre și tocmai își tundea oile la Carmel.
Numele acestui om era Nabal, iar numele soției lui era Abigail.
Soția lui era o femeie înțeleaptă și frumoasă, dar soțul ei, un calebit, era aspru și se purta rău.
David a auzit în pustiu că Nabal își tundea oile.
Atunci David a trimis la el zece tineri și le-a spus:
«Urcați la Carmel și, când ajungeți la Nabal, întrebați-l de sănătate în numele meu.
Și spuneți-i:
„Să trăiești! Sănătate ție, casei tale și la tot ce este al tău!
Am auzit că tunzi oile.
Când păstorii tăi au fost cu noi, nu le-am făcut niciun rău
și, în tot timpul cât au fost în Carmel, nu le-a dispărut nimic.
Întreabă-i pe tinerii tăi și ei îți vor spune.
Să găsească tinerii mei favoare în ochii tăi, fiindcă am venit într-un timp de bucurie.
Dă-le, te rog, slujitorilor tăi și fiului tău David ce crezi de cuviință”».
Tinerii lui David s-au dus și i-au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David.
Când au terminat de vorbit, Nabal le-a răspuns slujitorilor lui David:
«Cine este David și cine este fiul lui Iese?
În ziua de azi sunt mulți slujitori care fug de la stăpânul lor.
Să-mi iau eu pâinea, apa și carnea pe care am tăiat-o pentru cei ce-mi tund oile
și să le dau unor oameni despre care nici nu știu de unde vin?»”.
Tunsul oilor era o perioadă de bucurie și de sărbătoare, iar Nabal are de ce să fie bucuros.
El are multe oi, iar oamenii lui David i-au apărat turmele ca să nu fie jefuite.
Potrivit obiceiului, era de așteptat ca Nabal să fie recunoscător și generos.
Dar când oamenii lui David îi cer politicos alimente, nu doar că îi refuză, ci îi și insultă.
Să aflăm cum reacționează David, continuându-ne citirea de la 1 Samuel 25:12:
„Atunci tinerii lui David s-au întors și i-au spus toate aceste cuvinte.
David le-a zis imediat oamenilor săi:
«Fiecare să-și încingă sabia!».
Și toți și-au încins săbiile, iar David și-a încins și el sabia;
și în jur de 400 de oameni au urcat cu David, în timp ce 200 au rămas la bagaje.
Între timp, unul dintre slujitori a înștiințat-o pe Abigail, soția lui Nabal:
«Iată că David a trimis din pustiu niște mesageri ca să-i facă urări de bine stăpânului nostru,
dar el a țipat la ei și i-a insultat».
[«Oo, nu!»]
«Oamenii aceia au fost foarte buni cu noi.
Nu ne-au făcut niciun rău și, în tot timpul cât am fost cu ei pe câmp, nu ne-a dispărut nimic.
Ei au fost ca un zid în jurul nostru, zi și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei și am păscut turma.
Acum vezi ce ai de făcut,
căci a fost hotărâtă o nenorocire împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui case.
El este atât de netrebnic, că nu se poate vorbi cu el».
Atunci Abigail a luat repede 200 de pâini, 2 urcioare mari cu vin, 5 oi pregătite, 5 sea de cereale prăjite,
100 de turte de stafide și 200 de turte de smochine presate și le-a pus pe măgari.
[«Ține! Ia-le pe toate!»]
Apoi le-a zis slujitorilor ei:
«Mergeți înaintea mea. Eu voi veni în urma voastră».
Dar nu i-a spus nimic soțului ei, Nabal.
În timp ce ea cobora muntele călare pe măgar, fără să poată fi văzută,
David și oamenii lui coborau și ei, venind spre ea.
Și ea i-a întâlnit.
David zisese:
«Degeaba am păzit în pustiu tot ce-i aparține acestui om.
Nu i-a dispărut nimic din tot ce este al lui, iar el mă răsplătește cu rău pentru bine.
Așa să le facă Dumnezeu dușmanilor lui David, ba chiar mai rău,
dacă dintre toți bărbații lui voi mai lăsa în viață vreunul până dimineață»”.
Când David află ce a spus Nabal se înfurie.
Fără să stea pe gânduri și fără să-l întrebe pe Iehova, David le spune oamenilor săi să pună mâna pe sabie.
Apoi pornesc hotărâți să-i ucidă pe toți bărbații din casa lui Nabal.
Ce greșeală!
E adevărat că Nabal e un ticălos, dar, deși David îi păzise turmele și merita o răsplată,
n-are niciun drept asupra bunurilor lui
și n-are niciun motiv să ucidă un frate israelit cu întreaga lui casă.
Între timp, sesizând pericolul,
un slujitor al lui Nabal merge plin de curaj la Abigail, soția stăpânului său, să-i spună ce s-a întâmplat.
Nabal nu l-ar fi ascultat, dar slujitorul găsește o ureche ascultătoare la Abigail,
o femeie înțeleaptă care îl iubește pe Iehova.
Nu știm prea multe despre trecutul ei, dar viața alături de Nabal trebuie să fi fost grea.
Este un bărbat aspru, nerecunoscător și arogant.
Căsătoria lor probabil c-a fost aranjată.
„Nebunia este în el”, îi spune mai târziu Abigail lui David.
Această femeie spirituală n-ar fi zis așa ceva
dacă soțul ei n-ar fi făcut-o să-și piardă și ultima fărâmă de iubire și respect față de el.
Abigail îl ascultă pe slujitor și își dă seama că trebuie neapărat să facă ceva.
Dar ce?
Să vorbească cu Nabal?
Nu, ar fi complet inutil!
Sau să fugă?
Dacă David ar fi ca Nabal, asta ar fi cea mai bună soluție!
Dar Abigail știe că David este o persoană rațională care îl iubește pe Iehova.
Imediat strânge mai multe alimente și pleacă spre el.
Haideți să ne continuăm citirea de la 1 Samuel 25:23:
„Când l-a zărit pe David, Abigail a coborât repede de pe măgar și a căzut cu fața la pământ,
plecându-se înaintea lui David.
Apoi s-a aruncat la picioarele lui și a zis:
«A mea să fie vina, domnul meu!
Îngăduie-i slujitoarei tale să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale!
Te rog, să nu țină seama domnul meu de acest om netrebnic, Nabal, căci, așa cum îi este numele, așa este și el.
Nabal îi este numele și nebunia este în el.
Însă eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii pe care i-a trimis domnul meu.
Și acum, viu este Iehova și viu ești tu, domnul meu,
că Iehova te-a împiedicat să-ți atragi vină de sânge și să te răzbuni cu propria mână.
Fie ca dușmanii tăi și cei care îi vor răul domnului meu să ajungă ca Nabal!
Iar acest dar adus de slujitoarea ta domnului meu să fie dat tinerilor care îl urmează pe domnul meu.
Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale, căci Iehova îi va face negreșit o casă trainică domnului meu,
fiindcă domnul meu poartă războaiele lui Iehova și nu s-a găsit nimic rău la tine în toate zilele tale.
Dacă se va scula cineva să te urmărească și va căuta să-ți ia viața,
atunci viața domnului meu va fi păstrată în siguranță în săculețul vieții la Iehova, Dumnezeul tău.
El va arunca însă viața dușmanilor tăi ca piatra din praștie.
Și, când Iehova va face pentru domnul meu toate lucrurile bune pe care le-a promis și te va numi conducător al Israelului,
nu vei avea nicio remușcare și niciun regret în inima ta că ai vărsat sânge fără motiv
și că domnul meu s-a răzbunat cu propria mână.
Când Iehova îi va face bine domnului meu, adu-ți aminte de slujitoarea ta!»”.
Cuvintele lui Abigail dovedesc că ea este o femeie înțeleaptă și spirituală.
Ea i se adresează lui David cu umilință și respect, dar spune lucrurilor pe nume.
Îi zice că Iehova a trimis-o ca să-l împiedice să-și atragă vină de sânge și să se răzbune,
să-l împiedice să facă un lucru pe care mai târziu avea să-l regrete
și pentru care avea să aibă remușcări tot restul vieții.
Abigail îi amintește lui David două lucruri importante:
că el nu trebuie să se răzbune și că Iehova va corecta nedreptatea.
Același raționament l-a împiedicat pe David să-l ucidă pe Saul la En-Ghedi.
Probabil că Abigail auzise cum a procedat David atunci.
Ce îl îndemna Abigail?
Să aibă răbdare.
Să-l lase pe Iehova să rezolve situația când și cum vrea el.
Cum reacționează David?
Să citim 1 Samuel 25, începând de la versetul 32:
„Atunci David i-a spus lui Abigail:
«Lăudat să fie Iehova, Dumnezeul Israelului, care te-a trimis astăzi înaintea mea!
Binecuvântată să fie chibzuința ta și binecuvântată să fii tu
pentru că m-ai oprit astăzi să-mi atrag vină de sânge și să mă răzbun cu propria mână.
Dar viu este Iehova, Dumnezeul Israelului, care m-a împiedicat să-ți fac rău,
că lui Nabal nu i-ar mai fi rămas până dimineață niciunul dintre bărbați dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea».
Apoi David a primit de la ea ceea ce-i adusese și i-a zis:
«Urcă în pace la casa ta.
Iată că te-am ascultat și voi ține seama de rugămintea ta»”.
David ascultă.
Într-o societate în care bărbații nu acceptă sfatul femeilor, e impresionant!
David ascultă, înțelege, acceptă și își schimbă planul.
Probabil că oamenii lui abia așteaptă să lupte și să ia bunurile lui Nabal.
Dar David nu-i lasă.
Dacă și noi, asemenea lui David, am făcut primii pași pe o cale neînțeleaptă,
trebuie să ascultăm de cei care încearcă să ne corecteze.
Cam după zece zile, Iehova îl lovește pe Nabal, și el moare.
Apoi Abigail devine soția lui David.
Dar să ne întoarcem la Saul.
Deși se umilește în urma celor întâmplate în peșteră, el continuă să-l urmărească pe David.
Acum, David și oamenii lui sunt în pustiul Zifului.
E a doua oară când David este trădat de oamenii din Zif, chiar de cei din tribul lui!
Dar haideți să citim 1 Samuel 26, începând cu versetul 2:
„Atunci, Saul s-a ridicat și a coborât în pustiul Zifului împreună cu 3000 de bărbați aleși ai Israelului
ca să-l caute pe David în pustiul Zifului.
Saul și-a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care este față în față cu Ieșimonul.
David era atunci în pustiu și a aflat că Saul venise după el în pustiu.
Și David a trimis niște spioni ca să verifice dacă Saul venise într-adevăr.
Mai târziu, David s-a dus la locul unde își așezase Saul tabăra.
Și David a văzut locul unde dormeau Saul și Abner, fiul lui Ner, comandantul armatei sale.
Saul dormea în mijlocul taberei, iar armata era campată în jurul lui.
Atunci David le-a zis lui Ahimelec, hetitul, și lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab:
«Cine va coborî cu mine la Saul în tabără?».
Abișai a răspuns:
«Eu voi coborî cu tine».
Astfel, David și Abișai s-au dus în tabără noaptea și l-au găsit pe Saul dormind în mijlocul taberei.
Sulița era înfiptă în pământ la capul lui, iar Abner și soldații erau culcați în jurul lui.
Abișai i-a zis atunci lui David:
«Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta.
Acum îngăduie-mi, te rog, să-l țintuiesc la pământ cu sulița o singură dată și nu va trebui s-o fac a doua oară!»”.
La En-Ghedi, Saul a mers la David.
De data asta, David merge la Saul.
El e însoțit de nepotul său, Abișai, un războinic curajos.
Ei se furișează în mijlocul nopții printre oamenii lui Saul care dorm, până ajung la el.
Pentru a doua oară, Saul e la mâna lui David.
Abișai se oferă să-l țintuiască la pământ cu sulița.
I se pare normal să-l ucidă pe cel care caută cu înverșunare să le ia viața.
David nu trebuie să facă nimic.
Poate să spună că Abișai l-a ucis pe Saul.
Oare profită David de ocazie ca să scape de dușmanul lui?
Ca să aflăm, să continuăm citirea de la 1 Samuel 26:9:
„Însă David i-a zis lui Abișai:
«Nu-i face niciun rău!
Căci cine poate să-și ridice mâna asupra unsului lui Iehova și să rămână nevinovat?».
David a mai zis:
«Viu este Iehova că însuși Iehova îl va lovi sau îi va veni ziua când va muri sau va intra în luptă și va pieri.
Judecând din punctul de vedere al lui Iehova,
departe de mine gândul să-mi ridic mâna asupra unsului lui Iehova!
Și acum ia, te rog, sulița care este la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm».
David a luat deci sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat.
Nimeni nu i-a văzut, nimeni nu i-a simțit și nimeni nu s-a trezit.
Toți dormeau, căci un somn adânc de la Iehova căzuse peste ei”.
David nu se amăgește gândindu-se că n-ar fi nicio problemă ca Abișai să-l ucidă pe Saul.
E convins că Iehova va acționa.
Și de data asta, el îl așteaptă pe Iehova să corecteze situația.
Gândindu-se cum ar putea interveni Iehova, David îi spune în șoaptă lui Abișai că Saul ar putea muri în luptă.
Un an mai târziu, exact asta se întâmplă.
Viața de fugar n-a fost deloc ușoară pentru David,
însă în toți acești ani nu și-a pierdut niciodată răbdarea,
ci l-a așteptat pe Iehova și a făcut tot ce a putut în situația respectivă.
De exemplu, când a locuit printre filisteni, David i-a ocrotit pe israeliți atacându-i pe dușmanii lor.
Când ne confruntăm cu probleme, să facem și noi tot ce putem în situația în care ne aflăm,
convinși fiind că Iehova va interveni la momentul cel mai potrivit.
În cele din urmă, David devine rege și domnește 40 de ani.
Spre sfârșitul vieții sale, el compune Psalmul 37.
Probabil David rememorează cele trei episoade pe care tocmai le-am analizat.
El scrie despre răbdare, necesitatea de a-l aștepta pe Iehova și convingerea că Iehova își împlinește promisiunile.
În acest psalm găsim încurajare și sfaturi utile.
În încheiere, să citim aceste cuvinte inspirate.
Să deschidem la Psalmul 37:1-7.
Așadar, citim Psalmul 37:1-7:
„Nu te tulbura din cauza oamenilor răi și nu-i invidia pe răufăcători.
Ei se vor ofili repede ca iarba, se vor veșteji ca iarba fragedă și verde.
Încrede-te în Iehova și fă binele, locuiește pe pământ și poartă-te cu fidelitate.
Iehova să-ți fie desfătarea, iar el îți va împlini dorințele inimii.
Încredințează-i lui Iehova calea ta, bizuie-te pe el, iar el va acționa în folosul tău.
El va face să strălucească dreptatea ta ca zorile și justiția ta, ca soarele în miez de zi.
Așteaptă-l pe Iehova în tăcere, așteaptă-l cu vigilență”.

David l-a așteptat pe Iehova
- 

David l-a așteptat pe Iehova

Te confrunți cu ridiculizări, opoziție sau persecuții?
Te simți prins într-o situație dificilă, fără ieșire, asupra căreia nu prea ai control?
Dacă da, nu ești singurul.
Biblia arată că și David s-a confruntat cu astfel de situații.
Chiar el ne spune cum le-a făcut față.
În Psalmul 62:5, David spune:
„Eu îl aștept în tăcere pe Dumnezeu”.
Unii erudiți cred că David avea 15 ani când a fost uns rege.
În acest caz, el a trebuit să aștepte 22 de ani până a devenit rege peste tot Israelul.
Câțiva ani, el a fost urmărit de regele Saul, care voia să-l omoare.
De aceea, David a trăit ca fugar, uneori în peșteri, în pustiu,
iar alteori într-o țară străină, printre dușmanii poporului Israel.
David a învățat să aibă răbdare, adică să-l aștepte pe Iehova.
Să vedem trei episoade din acea perioadă a vieții sale.
Pentru început, să ne imaginăm pustiul En-Ghedi, o zonă muntoasă cu creste abrupte, plină de peșteri mari.
Regele Saul, măcinat de invidie și ură, îl urmărește pe David, vrând să-l ucidă.
David și oamenii lui se ascund într-o peșteră imensă.
Nu era un loc confortabil și n-aveau condiții de lux.
Trebuiau să-și caute hrană, lemne de foc și apă și să se ascundă de cei care îi voiau morți.
Apoi, pe neașteptate, se întâmplă ceva surprinzător.
Vreți să știți ce?
Să deschidem Biblia la 1 Samuel 24:2-4.
Întâia Samuel, capitolul 24, și vom începe să citim de la versetul 2:
„Atunci Saul a luat 3000 de bărbați aleși din tot Israelul
și a plecat să-i caute pe David și pe oamenii lui pe stâncile caprelor-de-munte.
Saul a ajuns la staulele de piatră, care erau de-a lungul drumului.
Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat să-și facă nevoile;
David și oamenii lui stăteau în partea din spate a peșterii.
Oamenii lui David i-au zis:
«Aceasta este ziua în care Iehova îți spune:
„Iată că ți-l dau în mână pe dușmanul tău.
Fă-i ce este bine în ochii tăi”»”.
Trei mii de oameni, unu și unu, soldați bine instruiți, sunt pe urmele lui David.
Imaginați-vă ce surpriză au David și oamenii lui!
Chiar Saul intră în peștera în care ei se ascund și nu e însoțit de niciun soldat.
Venind de la lumina puternică de afară și intrând în peștera întunecată, Saul nu-i poate vedea.
În schimb, bărbații dinăuntru, obișnuiți cu întunericul, îl pot vedea clar pe Saul.
Saul e complet vulnerabil.
Acum e la mâna lui David.
Să profite David de ocazie?
Oamenii lui îi șoptesc să scape de el.
Sunt convinși că Iehova i-l dă în mână pe Saul.
În fond, Dumnezeu voia ca David să fie rege în locul lui Saul.
Și n-avea David motive întemeiate să-l ucidă?
Saul parcă o luase razna.
Îi ucisese pe preoții din Nob și masacrase un oraș întreg – bărbați, femei, copii și animale –
doar pentru că marele preot Ahimelec le dăduse lui David și oamenilor lui câteva pâini.
Dacă David l-ar ucide pe Saul, ce ar obține el?
Eliberare?
Sfârșitul unei vieți de fugar?
Gata cu „luxul” din peșteră!
Se poate urca pe tron.
Sigur că toate astea îi trec prin minte lui David.
Ce va face?
Tu ce-ai face în locul lui?
Să continuăm citirea de la 1 Samuel 24:4:
„Atunci David s-a ridicat și a tăiat pe furiș marginea mantiei lui Saul.
Dar apoi inima lui David a început să-l condamne pentru că tăiase marginea mantiei lui Saul.
El le-a spus oamenilor săi:
«Judecând din punctul de vedere al lui Iehova,
departe de mine gândul să-i fac așa ceva domnului meu, unsul lui Iehova, ridicându-mi mâna asupra lui,
căci este unsul lui Iehova!».
Cu aceste cuvinte, David i-a oprit pe oamenii săi și nu le-a permis să-l atace pe Saul.
Și Saul s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a mers mai departe”.
David nu ascultă îndemnul oamenilor săi.
Ba mai mult, în această situație el arată că nu e un rebel
și că nu caută să se răzbune pe Saul pentru că l-a tratat nedrept și cu cruzime.
Câtă stăpânire de sine!
Dar i-a trebuit și credință,
credință că Iehova va corecta lucrurile în modul său și la timpul stabilit de el.
Această încredere se vede nu doar în ceea ce îi spune lui Saul, ci și în cuvintele Psalmului 57.
În versetul 3, David a spus:
„[Iehova] va trimite ajutor din cer și mă va salva.
Va zădărnici încercările celui ce vrea să mă muște”.
Uneori s-ar putea să ne fie greu să avem răbdare, mai ales când suntem victimele unei nedreptăți.
Adesea nu prea avem ce să facem.
Dar dacă se ivește o cale de scăpare?
Să fim la fel ca David, care s-a gândit mai întâi cum vede Iehova lucrurile.
Uneori trebuie să acționăm.
Alteori trebuie să-l așteptăm pe Iehova să corecteze lucrurile la timpul stabilit de el.
Dar ce s-a întâmplat după ce Saul a ieșit din peșteră?
Să citim 1 Samuel 24 și să începem de la versetul 8:
„După aceea, David s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a strigat după Saul:
«Domnul și regele meu!».
[«David?»]
Atunci Saul a privit în urma lui, iar David s-a plecat cu fața la pământ și s-a prosternat.
David i-a spus lui Saul:
«De ce asculți cuvintele oamenilor care zic: „Iată că David îți vrea răul”?
În ziua aceasta, ochii tăi au văzut cum Iehova te-a dat în mâna mea în peșteră.
Cineva a zis să te omor, dar eu am avut milă de tine și am spus:
„Nu-mi voi ridica mâna asupra domnului meu, căci este unsul lui Iehova”.
Iată, părintele meu, da, iată în mâna mea marginea mantiei tale,
căci, atunci când am tăiat marginea mantiei tale, nu te-am omorât.
Poți să vezi și să înțelegi că nu vreau să-ți fac rău sau să mă răzvrătesc și că n-am păcătuit împotriva ta.
Totuși, tu mă urmărești ca să-mi iei viața.
Iehova să judece între mine și tine și Iehova să mă răzbune pentru ceea ce mi-ai făcut,
dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta.
Așa cum spune proverbul din bătrâni:
„Răul de la cei răi vine”, dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta.
Și după cine a ieșit regele Israelului?
Pe cine urmărești tu?
Un câine mort, un biet purice?
Iehova să fie judecătorul și el să judece între mine și tine!
El va vedea, îmi va apăra cauza, mă va judeca și mă va elibera din mâna ta»”.
Demonstrând stăpânire de sine, David demontează acuzația celor care îi spuseseră lui Saul că îi voia răul.
El nu-și ridicase mâna împotriva lui Saul.
De două ori îi spune că îl lasă pe Iehova să judece între ei.
Deși Saul îl urmărea fără motiv, David nu-i vorbește urât.
Plin de respect și cu umilință, îi spune lui Saul că îl așteaptă pe Iehova să corecteze lucrurile.
Ce mesaj puternic pentru toți cei care cunoșteau situația!
Saul e șocat când află că David putea să-l omoare și totuși n-a făcut-o.
El îi spune:
„Iehova te va răsplăti cu bine pentru ce ai făcut tu astăzi față de mine. . . .
Știu sigur că tu vei domni și că regatul Israelului va dăinui în mâna ta”.
Apostolul Pavel s-a gândit probabil la acest episod când i-a sfătuit pe creștinii din Roma:
„Nu vă răzbunați singuri”.
‘Învingeți răul prin bine.’
Faptele și vorbele noastre bune pot avea un efect pozitiv asupra celor care ni se opun.
Saul este profund mișcat de îndurarea lui David.
Dar îl va face asta să nu mai caute să-l omoare?
Vom vedea mai târziu.
Din cauza imperfecțiunii, uneori nu avem răbdare.
Asta i s-a întâmplat și lui David.
Odată s-a mâniat atât de tare, încât era pe punctul de a face ceva îngrozitor.
Haideți să citim!
Să deschidem la 1 Samuel 25:1.
Întâia Samuel 25, începând cu versetul 1:
„După un timp, Samuel a murit și tot Israelul s-a adunat ca să-l jelească.
L-au înmormântat lângă casa lui din Rama.
Și David s-a ridicat și a coborât în pustiul Paran.
Și iată că era un om din Maon, care avea turmele la Carmel.
El era foarte bogat; avea 3000 de oi și 1000 de capre și tocmai își tundea oile la Carmel.
Numele acestui om era Nabal, iar numele soției lui era Abigail.
Soția lui era o femeie înțeleaptă și frumoasă, dar soțul ei, un calebit, era aspru și se purta rău.
David a auzit în pustiu că Nabal își tundea oile.
Atunci David a trimis la el zece tineri și le-a spus:
«Urcați la Carmel și, când ajungeți la Nabal, întrebați-l de sănătate în numele meu.
Și spuneți-i:
„Să trăiești! Sănătate ție, casei tale și la tot ce este al tău!
Am auzit că tunzi oile.
Când păstorii tăi au fost cu noi, nu le-am făcut niciun rău
și, în tot timpul cât au fost în Carmel, nu le-a dispărut nimic.
Întreabă-i pe tinerii tăi și ei îți vor spune.
Să găsească tinerii mei favoare în ochii tăi, fiindcă am venit într-un timp de bucurie.
Dă-le, te rog, slujitorilor tăi și fiului tău David ce crezi de cuviință”».
Tinerii lui David s-au dus și i-au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David.
Când au terminat de vorbit, Nabal le-a răspuns slujitorilor lui David:
«Cine este David și cine este fiul lui Iese?
În ziua de azi sunt mulți slujitori care fug de la stăpânul lor.
Să-mi iau eu pâinea, apa și carnea pe care am tăiat-o pentru cei ce-mi tund oile
și să le dau unor oameni despre care nici nu știu de unde vin?»”.
Tunsul oilor era o perioadă de bucurie și de sărbătoare, iar Nabal are de ce să fie bucuros.
El are multe oi, iar oamenii lui David i-au apărat turmele ca să nu fie jefuite.
Potrivit obiceiului, era de așteptat ca Nabal să fie recunoscător și generos.
Dar când oamenii lui David îi cer politicos alimente, nu doar că îi refuză, ci îi și insultă.
Să aflăm cum reacționează David, continuându-ne citirea de la 1 Samuel 25:12:
„Atunci tinerii lui David s-au întors și i-au spus toate aceste cuvinte.
David le-a zis imediat oamenilor săi:
«Fiecare să-și încingă sabia!».
Și toți și-au încins săbiile, iar David și-a încins și el sabia;
și în jur de 400 de oameni au urcat cu David, în timp ce 200 au rămas la bagaje.
Între timp, unul dintre slujitori a înștiințat-o pe Abigail, soția lui Nabal:
«Iată că David a trimis din pustiu niște mesageri ca să-i facă urări de bine stăpânului nostru,
dar el a țipat la ei și i-a insultat».
[«Oo, nu!»]
«Oamenii aceia au fost foarte buni cu noi.
Nu ne-au făcut niciun rău și, în tot timpul cât am fost cu ei pe câmp, nu ne-a dispărut nimic.
Ei au fost ca un zid în jurul nostru, zi și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei și am păscut turma.
Acum vezi ce ai de făcut,
căci a fost hotărâtă o nenorocire împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui case.
El este atât de netrebnic, că nu se poate vorbi cu el».
Atunci Abigail a luat repede 200 de pâini, 2 urcioare mari cu vin, 5 oi pregătite, 5 sea de cereale prăjite,
100 de turte de stafide și 200 de turte de smochine presate și le-a pus pe măgari.
[«Ține! Ia-le pe toate!»]
Apoi le-a zis slujitorilor ei:
«Mergeți înaintea mea. Eu voi veni în urma voastră».
Dar nu i-a spus nimic soțului ei, Nabal.
În timp ce ea cobora muntele călare pe măgar, fără să poată fi văzută,
David și oamenii lui coborau și ei, venind spre ea.
Și ea i-a întâlnit.
David zisese:
«Degeaba am păzit în pustiu tot ce-i aparține acestui om.
Nu i-a dispărut nimic din tot ce este al lui, iar el mă răsplătește cu rău pentru bine.
Așa să le facă Dumnezeu dușmanilor lui David, ba chiar mai rău,
dacă dintre toți bărbații lui voi mai lăsa în viață vreunul până dimineață»”.
Când David află ce a spus Nabal se înfurie.
Fără să stea pe gânduri și fără să-l întrebe pe Iehova, David le spune oamenilor săi să pună mâna pe sabie.
Apoi pornesc hotărâți să-i ucidă pe toți bărbații din casa lui Nabal.
Ce greșeală!
E adevărat că Nabal e un ticălos, dar, deși David îi păzise turmele și merita o răsplată,
n-are niciun drept asupra bunurilor lui
și n-are niciun motiv să ucidă un frate israelit cu întreaga lui casă.
Între timp, sesizând pericolul,
un slujitor al lui Nabal merge plin de curaj la Abigail, soția stăpânului său, să-i spună ce s-a întâmplat.
Nabal nu l-ar fi ascultat, dar slujitorul găsește o ureche ascultătoare la Abigail,
o femeie înțeleaptă care îl iubește pe Iehova.
Nu știm prea multe despre trecutul ei, dar viața alături de Nabal trebuie să fi fost grea.
Este un bărbat aspru, nerecunoscător și arogant.
Căsătoria lor probabil c-a fost aranjată.
„Nebunia este în el”, îi spune mai târziu Abigail lui David.
Această femeie spirituală n-ar fi zis așa ceva
dacă soțul ei n-ar fi făcut-o să-și piardă și ultima fărâmă de iubire și respect față de el.
Abigail îl ascultă pe slujitor și își dă seama că trebuie neapărat să facă ceva.
Dar ce?
Să vorbească cu Nabal?
Nu, ar fi complet inutil!
Sau să fugă?
Dacă David ar fi ca Nabal, asta ar fi cea mai bună soluție!
Dar Abigail știe că David este o persoană rațională care îl iubește pe Iehova.
Imediat strânge mai multe alimente și pleacă spre el.
Haideți să ne continuăm citirea de la 1 Samuel 25:23:
„Când l-a zărit pe David, Abigail a coborât repede de pe măgar și a căzut cu fața la pământ,
plecându-se înaintea lui David.
Apoi s-a aruncat la picioarele lui și a zis:
«A mea să fie vina, domnul meu!
Îngăduie-i slujitoarei tale să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale!
Te rog, să nu țină seama domnul meu de acest om netrebnic, Nabal, căci, așa cum îi este numele, așa este și el.
Nabal îi este numele și nebunia este în el.
Însă eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii pe care i-a trimis domnul meu.
Și acum, viu este Iehova și viu ești tu, domnul meu,
că Iehova te-a împiedicat să-ți atragi vină de sânge și să te răzbuni cu propria mână.
Fie ca dușmanii tăi și cei care îi vor răul domnului meu să ajungă ca Nabal!
Iar acest dar adus de slujitoarea ta domnului meu să fie dat tinerilor care îl urmează pe domnul meu.
Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale, căci Iehova îi va face negreșit o casă trainică domnului meu,
fiindcă domnul meu poartă războaiele lui Iehova și nu s-a găsit nimic rău la tine în toate zilele tale.
Dacă se va scula cineva să te urmărească și va căuta să-ți ia viața,
atunci viața domnului meu va fi păstrată în siguranță în săculețul vieții la Iehova, Dumnezeul tău.
El va arunca însă viața dușmanilor tăi ca piatra din praștie.
Și, când Iehova va face pentru domnul meu toate lucrurile bune pe care le-a promis și te va numi conducător al Israelului,
nu vei avea nicio remușcare și niciun regret în inima ta că ai vărsat sânge fără motiv
și că domnul meu s-a răzbunat cu propria mână.
Când Iehova îi va face bine domnului meu, adu-ți aminte de slujitoarea ta!»”.
Cuvintele lui Abigail dovedesc că ea este o femeie înțeleaptă și spirituală.
Ea i se adresează lui David cu umilință și respect, dar spune lucrurilor pe nume.
Îi zice că Iehova a trimis-o ca să-l împiedice să-și atragă vină de sânge și să se răzbune,
să-l împiedice să facă un lucru pe care mai târziu avea să-l regrete
și pentru care avea să aibă remușcări tot restul vieții.
Abigail îi amintește lui David două lucruri importante:
că el nu trebuie să se răzbune și că Iehova va corecta nedreptatea.
Același raționament l-a împiedicat pe David să-l ucidă pe Saul la En-Ghedi.
Probabil că Abigail auzise cum a procedat David atunci.
Ce îl îndemna Abigail?
Să aibă răbdare.
Să-l lase pe Iehova să rezolve situația când și cum vrea el.
Cum reacționează David?
Să citim 1 Samuel 25, începând de la versetul 32:
„Atunci David i-a spus lui Abigail:
«Lăudat să fie Iehova, Dumnezeul Israelului, care te-a trimis astăzi înaintea mea!
Binecuvântată să fie chibzuința ta și binecuvântată să fii tu
pentru că m-ai oprit astăzi să-mi atrag vină de sânge și să mă răzbun cu propria mână.
Dar viu este Iehova, Dumnezeul Israelului, care m-a împiedicat să-ți fac rău,
că lui Nabal nu i-ar mai fi rămas până dimineață niciunul dintre bărbați dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea».
Apoi David a primit de la ea ceea ce-i adusese și i-a zis:
«Urcă în pace la casa ta.
Iată că te-am ascultat și voi ține seama de rugămintea ta»”.
David ascultă.
Într-o societate în care bărbații nu acceptă sfatul femeilor, e impresionant!
David ascultă, înțelege, acceptă și își schimbă planul.
Probabil că oamenii lui abia așteaptă să lupte și să ia bunurile lui Nabal.
Dar David nu-i lasă.
Dacă și noi, asemenea lui David, am făcut primii pași pe o cale neînțeleaptă,
trebuie să ascultăm de cei care încearcă să ne corecteze.
Cam după zece zile, Iehova îl lovește pe Nabal, și el moare.
Apoi Abigail devine soția lui David.
Dar să ne întoarcem la Saul.
Deși se umilește în urma celor întâmplate în peșteră, el continuă să-l urmărească pe David.
Acum, David și oamenii lui sunt în pustiul Zifului.
E a doua oară când David este trădat de oamenii din Zif, chiar de cei din tribul lui!
Dar haideți să citim 1 Samuel 26, începând cu versetul 2:
„Atunci, Saul s-a ridicat și a coborât în pustiul Zifului împreună cu 3000 de bărbați aleși ai Israelului
ca să-l caute pe David în pustiul Zifului.
Saul și-a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care este față în față cu Ieșimonul.
David era atunci în pustiu și a aflat că Saul venise după el în pustiu.
Și David a trimis niște spioni ca să verifice dacă Saul venise într-adevăr.
Mai târziu, David s-a dus la locul unde își așezase Saul tabăra.
Și David a văzut locul unde dormeau Saul și Abner, fiul lui Ner, comandantul armatei sale.
Saul dormea în mijlocul taberei, iar armata era campată în jurul lui.
Atunci David le-a zis lui Ahimelec, hetitul, și lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab:
«Cine va coborî cu mine la Saul în tabără?».
Abișai a răspuns:
«Eu voi coborî cu tine».
Astfel, David și Abișai s-au dus în tabără noaptea și l-au găsit pe Saul dormind în mijlocul taberei.
Sulița era înfiptă în pământ la capul lui, iar Abner și soldații erau culcați în jurul lui.
Abișai i-a zis atunci lui David:
«Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta.
Acum îngăduie-mi, te rog, să-l țintuiesc la pământ cu sulița o singură dată și nu va trebui s-o fac a doua oară!»”.
La En-Ghedi, Saul a mers la David.
De data asta, David merge la Saul.
El e însoțit de nepotul său, Abișai, un războinic curajos.
Ei se furișează în mijlocul nopții printre oamenii lui Saul care dorm, până ajung la el.
Pentru a doua oară, Saul e la mâna lui David.
Abișai se oferă să-l țintuiască la pământ cu sulița.
I se pare normal să-l ucidă pe cel care caută cu înverșunare să le ia viața.
David nu trebuie să facă nimic.
Poate să spună că Abișai l-a ucis pe Saul.
Oare profită David de ocazie ca să scape de dușmanul lui?
Ca să aflăm, să continuăm citirea de la 1 Samuel 26:9:
„Însă David i-a zis lui Abișai:
«Nu-i face niciun rău!
Căci cine poate să-și ridice mâna asupra unsului lui Iehova și să rămână nevinovat?».
David a mai zis:
«Viu este Iehova că însuși Iehova îl va lovi sau îi va veni ziua când va muri sau va intra în luptă și va pieri.
Judecând din punctul de vedere al lui Iehova,
departe de mine gândul să-mi ridic mâna asupra unsului lui Iehova!
Și acum ia, te rog, sulița care este la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm».
David a luat deci sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat.
Nimeni nu i-a văzut, nimeni nu i-a simțit și nimeni nu s-a trezit.
Toți dormeau, căci un somn adânc de la Iehova căzuse peste ei”.
David nu se amăgește gândindu-se că n-ar fi nicio problemă ca Abișai să-l ucidă pe Saul.
E convins că Iehova va acționa.
Și de data asta, el îl așteaptă pe Iehova să corecteze situația.
Gândindu-se cum ar putea interveni Iehova, David îi spune în șoaptă lui Abișai că Saul ar putea muri în luptă.
Un an mai târziu, exact asta se întâmplă.
Viața de fugar n-a fost deloc ușoară pentru David,
însă în toți acești ani nu și-a pierdut niciodată răbdarea,
ci l-a așteptat pe Iehova și a făcut tot ce a putut în situația respectivă.
De exemplu, când a locuit printre filisteni, David i-a ocrotit pe israeliți atacându-i pe dușmanii lor.
Când ne confruntăm cu probleme, să facem și noi tot ce putem în situația în care ne aflăm,
convinși fiind că Iehova va interveni la momentul cel mai potrivit.
În cele din urmă, David devine rege și domnește 40 de ani.
Spre sfârșitul vieții sale, el compune Psalmul 37.
Probabil David rememorează cele trei episoade pe care tocmai le-am analizat.
El scrie despre răbdare, necesitatea de a-l aștepta pe Iehova și convingerea că Iehova își împlinește promisiunile.
În acest psalm găsim încurajare și sfaturi utile.
În încheiere, să citim aceste cuvinte inspirate.
Să deschidem la Psalmul 37:1-7.
Așadar, citim Psalmul 37:1-7:
„Nu te tulbura din cauza oamenilor răi și nu-i invidia pe răufăcători.
Ei se vor ofili repede ca iarba, se vor veșteji ca iarba fragedă și verde.
Încrede-te în Iehova și fă binele, locuiește pe pământ și poartă-te cu fidelitate.
Iehova să-ți fie desfătarea, iar el îți va împlini dorințele inimii.
Încredințează-i lui Iehova calea ta, bizuie-te pe el, iar el va acționa în folosul tău.
El va face să strălucească dreptatea ta ca zorile și justiția ta, ca soarele în miez de zi.
Așteaptă-l pe Iehova în tăcere, așteaptă-l cu vigilență”.


-