JW subtitle extractor

Și au intrat în Capernaum.
De îndată ce a început sabatul,
el a intrat în sinagogă și a început să predea.
Oamenii erau uluiți de modul său de a preda,
pentru că el îi învăța ca o persoană cu autoritate, nu ca scribii.
Chiar atunci, în sinagoga lor era un om stăpânit de un spirit necurat.
Ca să vă minunați.
Ce-avem noi de-a face cu tine,
Isus Nazarineanule?
Ai venit să ne distrugi?
Știu prea bine cine ești:
Sfântul lui Dumnezeu!
Îți spun: Taci
și ieși din el!
Și spiritul necurat,
după ce i-a provocat omului convulsii și a urlat cât a putut de tare,
a ieșit din el.
Și toți erau atât de uluiți, încât au început să vorbească între ei:
Ce este aceasta?
E o învățătură nouă!
El le poruncește cu autoritate chiar și spiritelor necurate,
iar ele îl ascultă.
Și vestea despre el s-a răspândit repede peste tot, în tot ținutul Galileei.
E un miracol!
După ce au plecat din sinagogă,
Isus, Iacov și Ioan s-au dus împreună cu Simon și cu Andrei la casa acestora.
Soacra lui Simon avea febră mare
și ei l-au rugat să o ajute.
Atunci el s-a aplecat asupra ei
Febră mare,
și a certat febra,
ieși din ea.
iar aceasta a lăsat-o.
Ea s-a ridicat imediat
și a început să le slujească.
La apusul soarelui,
toți cei care aveau bolnavi, cu diferite boli, i-au adus la el.
Învățătorule! Ajută-ne, te rugăm! Te rugăm!
Punându-și mâinile peste fiecare dintre ei,
el îi vindeca
… ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia:
„El a luat bolile noastre
și a purtat suferințele noastre”.
Și din mulți ieșeau demoni, care strigau:
Tu ești Fiul lui Dumnezeu!
Taci și ieși din el!
Dar el îi mustra
și nu le permitea să vorbească,
fiindcă știau că el era Cristosul.
Dis-de-dimineață,
în timp ce era încă întuneric,
s-a ridicat,
a ieșit
și a plecat într-un loc retras,
iar acolo a început să se roage.
Învățătorule! Învățătorule!
Te rugăm!
Unde e? Unde e Învățătorul? Te rugăm!
Dar Simon și cei ce erau cu el s-au dus să-l caute
și, după ce l-au găsit, i-au zis:
Toți te caută.
Să ne ducem în altă parte, în localitățile învecinate,
ca să predic și acolo,
căci de aceea am venit.
Apoi el a străbătut toată Galileea,
predând în sinagogile lor,
predicând vestea bună despre Regat
și vindecându-i pe oameni de orice boală și de orice infirmitate.
Vestea despre el s-a răspândit în toată Siria.
Și erau aduși la el
toți cei care sufereau de diferite boli și aveau dureri mari,
cei care erau demonizați, epileptici sau paralizați,
iar el îi vindeca.
Ieșiți din ea!
Ești eliberată.
Așadar,
mari mulțimi l-au urmat din Galileea,
din Decapole,
din Ierusalim,
din Iudeea
și de pe cealaltă parte a Iordanului.
Lepros! Lepros!
Și la el a venit un lepros,
care l-a implorat în genunchi:
Dacă vrei,
poți să mă cureți.
Atunci Isus,
cuprins de milă,
și-a întins mâna
și l-a atins.
Vreau!
Fii curățat!
Și imediat lepra i-a dispărut
și el a devenit curat.
Isus l-a trimis îndată de acolo, poruncindu-i cu fermitate:
Vezi să nu spui nimic nimănui,
ci du-te, arată-te preotului
și oferă pentru purificarea ta ce a poruncit Moise,
ca mărturie pentru ei.
Dar, după ce a plecat,
omul a început să le vorbească tuturor despre cele întâmplate
și să răspândească vestea peste tot,
astfel că Isus nu mai putea să intre în niciun oraș fără să treacă neobservat.
De aceea, el rămânea în locuri retrase, în afara orașelor.
Totuși, oamenii veneau la el din toate părțile.
Însă el se ducea deseori în locuri pustii ca să se roage.
După câteva zile, Isus a intrat din nou în Capernaum și s-a răspândit vestea că era acasă.
Astfel, s-au strâns atât de mulți oameni, încât nu mai era loc nici chiar în fața ușii.
Iar el a început să le predice cuvântul.
Și i-a fost adus un om paralizat, care era purtat de patru oameni.
Dar, din cauza mulțimii, n-au reușit să-l ducă până la Isus.
Foarte adevărat vă spun: Vine timpul, și acesta este acum,
când morții vor auzi glasul ...
când morții vor auzi ...
De aceea, au scos acoperișul de deasupra locului unde era Isus și, făcând o deschizătură,
au coborât targa pe care era întins omul paralizat.
Dezlegați-l!
Când le-a văzut credința, Isus i-a zis omului paralizat:
Copile,
păcatele îți sunt iertate!
Niște scribi care stăteau acolo
se gândeau în inima lor:
De ce vorbește omul acesta așa?
Blasfemiază!
Cine poate ierta păcatele, în afară de unul singur, Dumnezeu?
Dar Isus a înțeles imediat că gândeau astfel în sinea lor și le-a zis:
De ce gândiți astfel în inima voastră?
Ce este mai ușor:
Să-i zici omului paralizat: „Păcatele îți sunt iertate”
sau să zici: „Ridică-te, ia-ți targa și umblă”?
Dar, ca să știți că Fiul omului are autoritate să ierte păcatele pe pământ, ...
Îți zic:
Ridică-te,
ia-ți targa
și du-te acasă!
Atunci el s-a ridicat, și-a luat imediat targa și a ieșit în fața tuturor.
Toți au rămas uluiți și l-au glorificat pe Dumnezeu, zicând:
„Niciodată n-am mai văzut așa ceva”.
El s-a dus din nou pe țărmul mării.
Și mulțimile veneau la el,
iar el le învăța.
După ce a plecat de acolo,
Isus a văzut un om, pe nume Matei,
stând în locul unde se încasau impozite
și i-a zis:
Urmează-mă!
Atunci el s-a ridicat și l-a urmat.
Mai târziu, Isus lua masa în casa lui Levi,
iar mulți încasatori de impozite și păcătoși mâncau cu Isus și cu discipolii săi,
căci mulți dintre ei îl urmau.
Dar, când scribii fariseilor l-au văzut mâncând cu păcătoșii și cu încasatorii de impozite,
le-au zis discipolilor săi:
Cum de mănâncă cu încasatorii de impozite și cu păcătoșii?
Nu cei sănătoși au nevoie de doctor,
ci bolnavii.
Duceți-vă deci și învățați ce înseamnă:
„Îndurare vreau,
nu jertfe!”.
N-am venit să-i chem pe cei drepți,
ci pe păcătoși
la căință.
Atunci discipolii lui Ioan au venit la el și au întrebat:
Noi și fariseii avem obiceiul să postim,
dar discipolii tăi de ce nu postesc?
Au prietenii mirelui vreun motiv să jelească atât timp cât mirele este cu ei?
Cine are mireasă
este mire.
Iar prietenul mirelui,
când stă lângă mire
și îl ascultă,
se bucură mult
auzind glasul acestuia.
Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei
și atunci vor posti.
Nimeni nu coase la o haină veche un petic de stofă nebăgată la apă,
fiindcă bucata de stofă nouă ar trage de haină și ruptura s-ar mări.
Nici nu se pune vin nou
în burdufuri vechi.
Dacă s-ar pune,
burdufurile s-ar crăpa,
vinul s-ar vărsa
și burdufurile n-ar mai fi bune de nimic.
Vinul nou se pune
în burdufuri noi
și astfel ambele se păstrează.
Cine a băut vin vechi nu vrea vin nou,
fiindcă spune: „Cel vechi e bun”.
Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea.
După aceea a avut loc o sărbătoare a iudeilor,
iar Isus a urcat la Ierusalim.
În Ierusalim,
lângă Poarta Oilor,
este un bazin cu cinci colonade,
numit în ebraică Betzata.
În aceste colonade erau întinși o mulțime de bolnavi,
orbi,
șchiopi
și oameni cu membre atrofiate.
Acolo se afla și un om care era bolnav de 38 de ani.
Văzându-l pe omul acesta întins acolo
și dându-și seama că era bolnav de mult timp,
Isus i-a zis:
Vrei să te faci bine?
Domnule,
nu am pe nimeni care să mă pună în bazin
când apa este agitată.
Și,
până ajung eu acolo,
coboară altul înaintea mea.
Ridică-te!
Ia-ți targa
și umblă!
Și imediat omul s-a făcut bine,
și-a luat targa
și a început să umble.
Ziua aceea era sabat.
De aceea, iudeii i-au zis omului care fusese vindecat:
Este sabat,
nu-ți este permis să duci targa.
Cel care m-a făcut bine mi-a zis:
„Ia-ți targa și umblă!”.
Cine e omul care ți-a zis:
„Ia-ți targa și umblă”?
Dar omul care fusese însănătoșit nu știa cine era,
pentru că Isus dispăruse în mulțimea de acolo.
După aceea,
Isus l-a întâlnit în templu
și i-a zis:
Iată,
te-ai făcut bine.
Nu mai păcătui,
ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!
Omul s-a dus și le-a spus iudeilor că Isus era cel care îl făcuse bine.
Din acest motiv îl persecutau iudeii pe Isus,
pentru că făcea aceste lucruri în sabat.
Tatăl meu a continuat să lucreze până acum.
Și eu continui să lucrez.
Iată de ce căutau iudeii și mai mult să-l omoare:
fiindcă nu numai că încălca sabatul,
dar îl și numea pe Dumnezeu Tatăl său,
făcându-se egal cu Dumnezeu.
Foarte adevărat vă spun:
Fiul nu poate face nimic de la sine,
ci numai ce îl vede pe Tatăl făcând.
Pentru că lucrurile pe care le face El, le face și Fiul în același fel.
Căci Tatăl are afecțiune pentru Fiul
și îi arată toate lucrurile pe care le face;
și îi va arăta lucrări mai mari decât acestea,
pentru ca voi să vă minunați.
Fiindcă, așa cum Tatăl
scoală morții și le dă viață,
tot așa și Fiul dă viață cui vrea.
Căci Tatăl nu judecă pe nimeni,
ci toată judecata i-a încredințat-o Fiului,
pentru ca toți să-l onoreze pe Fiul
așa cum îl onorează pe Tatăl.
Cine nu-l onorează pe Fiul
nu-l onorează pe Tatăl, care l-a trimis.
Foarte adevărat vă spun:
Cine aude cuvântul meu și îl crede pe Cel care m-a trimis
are viață veșnică
și nu este judecat,
ci a trecut din moarte la viață.
Foarte adevărat vă spun:
Vine timpul, și acesta este acum,
când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu
și cei care vor da ascultare vor trăi.
Așa cum Tatăl are viață în sine însuși,
a făcut ca și Fiul să aibă viață în sine însuși,
așa cum are El.
Și i-a dat autoritate să judece, pentru că este Fiul omului.
Nu vă mirați de lucrul acesta,
pentru că vine timpul când toți cei din morminte
vor auzi glasul său și vor ieși afară:
cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieții,
iar cei care au practicat lucruri rele,
pentru o înviere a judecății.
Eu nu pot face nimic de la mine.
Judec așa cum aud de la Tatăl,
iar judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voința mea,
ci voința Celui care m-a trimis.
Dacă numai eu depun mărturie despre mine,
mărturia mea nu-i adevărată.
Dar mai e cineva care depune mărturie despre mine
și știu că mărturia pe care o depune despre mine este adevărată.
Voi ați trimis oameni la Ioan,
iar el a depus mărturie despre adevăr.
Totuși, eu nu am nevoie de mărturia unui om,
ci spun aceste lucruri ca să fiți salvați.
Omul acela
era o lampă
aprinsă și strălucitoare
și, pentru scurt timp,
ați vrut să vă bucurați la lumina lui.
Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan,
căci tocmai lucrările pe care mi le-a dat Tatăl meu să le îndeplinesc
– lucrările acestea pe care le fac –
depun mărturie că Tatăl m-a trimis.
Și Tatăl, care m-a trimis, a depus el însuși mărturie despre mine.
Voi nu i-ați auzit niciodată glasul,
nici nu i-ați văzut înfățișarea,
iar cuvântul său nu rămâne în voi, fiindcă
nu-l credeți pe cel pe care l-a trimis el.
Voi cercetați Scripturile întrucât vă gândiți că prin ele veți avea viață veșnică,
dar chiar ele depun mărturie despre mine.
Și totuși nu vreți să veniți la mine ca să aveți viață.
Eu nu accept glorie de la oameni;
însă în ce vă privește,
știu bine că n-aveți iubire pentru Dumnezeu.
Eu am venit în numele Tatălui meu,
dar nu mă primiți.
Dacă altcineva ar veni în propriul lui nume, pe acela l-ați primi.
Cum puteți să credeți,
când acceptați glorie unii de la alții
și nu căutați gloria care vine de la singurul Dumnezeu?
Să nu vă gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui;
are cine să vă acuze:
Moise,
în care v-ați pus speranța.
De fapt, dacă l-ați crede pe Moise,
m-ați crede și pe mine,
fiindcă el a scris despre mine.
Dar, dacă nu credeți cele scrise de el,
cum veți crede cuvintele mele?
Într-o zi de sabat,
Isus trecea printre niște lanuri de grâu,
iar discipolii săi au început să smulgă spice în timp ce mergeau.
De ce fac ei ce nu este permis în sabat?
N-ați citit niciodată ce a făcut David când lui și oamenilor lui li s-a făcut foame?
În relatarea despre preotul Abiatar,
el a intrat în casa lui Dumnezeu
și a mâncat pâinile de prezentare,
deși doar preoților le este permis să le mănânce,
și a dat din ele și oamenilor lui.
Sau n-ați citit în Lege
că în zilele de sabat preoții de la templu încalcă sabatul
și totuși rămân nevinovați?
Dar vă spun că aici e cineva mai mare decât templul.
Totuși, dacă ați fi înțeles ce înseamnă:
„Îndurare vreau, nu jertfe”,
nu i-ați fi condamnat pe cei nevinovați.
Sabatul a fost făcut pentru om,
nu omul pentru sabat.
De aceea, Fiul omului
e Domn chiar și al sabatului.
În altă zi de sabat,
el a intrat în sinagogă și a început să predea.
Acolo era un om care avea mâna dreaptă atrofiată.
Scribii și fariseii îl urmăreau pe Isus cu atenție;
ei voiau să vadă dacă avea să-l vindece în sabat
Este permis să vindeci în sabat?
pentru a găsi un motiv să-l acuze.
El i-a zis omului cu mâna atrofiată:
Ridică-te și vino în mijloc!
Este permis în sabat
să faci un lucru bun sau un lucru rău,
să salvezi o viață
sau să ucizi?
Dar ei tăceau.
Dacă aveți o oaie
care cade într-o groapă în sabat,
cine este omul acela dintre voi care n-o apucă și n-o scoate afară?
Cu cât mai valoros este un om
decât o oaie!
Așadar, este permis să faci un lucru bun în sabat.
Întinde-ți mâna!
El a întins-o,
iar ea s-a vindecat și a devenit ca mâna cealaltă.
Atunci
fariseii au ieșit
și au început imediat să comploteze împreună cu membrii partidului lui Irod
împotriva lui
ca să-l omoare.
Dar Isus a plecat spre mare cu discipolii săi.
Și o mare mulțime din Galileea și din Iudeea l-a urmat.
Chiar și din Ierusalim,
din Idumeea,
de dincolo de Iordan
și din jurul Tirului și al Sidonului
a venit la el o mare mulțime
când a auzit câte lucruri făcea.
Și el le-a spus discipolilor lui să-i pregătească o barcă mică,
pentru ca mulțimea să nu-l înghesuie.
Întrucât îi vindecase pe mulți,
toți cei grav bolnavi se îmbulzeau în jurul lui ca să-l atingă.
Chiar și spiritele necurate,
ori de câte ori îl vedeau,
se plecau înaintea lui și strigau:
„Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”.
Însă el le-a poruncit cu fermitate de mai multe ori
să nu le spună altora cine este el.
Ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia:
„Iată!
Slujitorul meu pe care l-am ales,
cel iubit de mine,
pe care l-am aprobat!
Voi pune spiritul meu peste el
și el va face națiunile să înțeleagă ce este dreptatea.
El nu se va certa,
nu va striga
și nimeni nu-i va auzi vocea pe drumurile principale.
El nu va zdrobi trestia frântă
și nu va stinge fitilul care fumegă,
până nu va face să triumfe dreptatea.
Într-adevăr,
în numele său vor spera națiunile”.
Într-una din acele zile,
el s-a dus pe munte să se roage
și toată noaptea s-a rugat lui Dumnezeu.
Când s-a făcut ziuă,
i-a chemat la el pe discipolii săi
și a ales dintre ei 12,
pe care i-a numit „apostoli”.
Iată grupul celor 12 pe care l-a format:
Simon
(pe care l-a numit și Petru),
Iacov,
fiul lui Zebedei,
și Ioan, fratele său
(pe aceștia i-a numit și Boanerghes,
care înseamnă „Fiii Tunetului”),
Andrei,
Filip,
Bartolomeu,
Matei,
Toma,
Iacov, fiul lui Alfeu,
Tadeu,
Simon Cananeanul
și Iuda Iscariot,
care mai târziu l-a trădat pe Isus.

Episodul 4: „De aceea am venit”
- 

Episodul 4: „De aceea am venit”

Și au intrat în Capernaum.
De îndată ce a început sabatul,
el a intrat în sinagogă și a început să predea.
Oamenii erau uluiți de modul său de a preda,
pentru că el îi învăța ca o persoană cu autoritate, nu ca scribii.
Chiar atunci, în sinagoga lor era un om stăpânit de un spirit necurat.
Ca să vă minunați.
Ce-avem noi de-a face cu tine,
Isus Nazarineanule?
Ai venit să ne distrugi?
Știu prea bine cine ești:
Sfântul lui Dumnezeu!
Îți spun: Taci
și ieși din el!
Și spiritul necurat,
după ce i-a provocat omului convulsii și a urlat cât a putut de tare,
a ieșit din el.
Și toți erau atât de uluiți, încât au început să vorbească între ei:
Ce este aceasta?
E o învățătură nouă!
El le poruncește cu autoritate chiar și spiritelor necurate,
iar ele îl ascultă.
Și vestea despre el s-a răspândit repede peste tot, în tot ținutul Galileei.
E un miracol!
După ce au plecat din sinagogă,
Isus, Iacov și Ioan s-au dus împreună cu Simon și cu Andrei la casa acestora.
Soacra lui Simon avea febră mare
și ei l-au rugat să o ajute.
Atunci el s-a aplecat asupra ei
Febră mare,
și a certat febra,
ieși din ea.
iar aceasta a lăsat-o.
Ea s-a ridicat imediat
și a început să le slujească.
La apusul soarelui,
toți cei care aveau bolnavi, cu diferite boli, i-au adus la el.
Învățătorule! Ajută-ne, te rugăm! Te rugăm!
Punându-și mâinile peste fiecare dintre ei,
el îi vindeca
… ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia:
„El a luat bolile noastre
și a purtat suferințele noastre”.
Și din mulți ieșeau demoni, care strigau:
Tu ești Fiul lui Dumnezeu!
Taci și ieși din el!
Dar el îi mustra
și nu le permitea să vorbească,
fiindcă știau că el era Cristosul.
Dis-de-dimineață,
în timp ce era încă întuneric,
s-a ridicat,
a ieșit
și a plecat într-un loc retras,
iar acolo a început să se roage.
Învățătorule! Învățătorule!
Te rugăm!
Unde e? Unde e Învățătorul? Te rugăm!
Dar Simon și cei ce erau cu el s-au dus să-l caute
și, după ce l-au găsit, i-au zis:
Toți te caută.
Să ne ducem în altă parte, în localitățile învecinate,
ca să predic și acolo,
căci de aceea am venit.
Apoi el a străbătut toată Galileea,
predând în sinagogile lor,
predicând vestea bună despre Regat
și vindecându-i pe oameni de orice boală și de orice infirmitate.
Vestea despre el s-a răspândit în toată Siria.
Și erau aduși la el
toți cei care sufereau de diferite boli și aveau dureri mari,
cei care erau demonizați, epileptici sau paralizați,
iar el îi vindeca.
Ieșiți din ea!
Ești eliberată.
Așadar,
mari mulțimi l-au urmat din Galileea,
din Decapole,
din Ierusalim,
din Iudeea
și de pe cealaltă parte a Iordanului.
Lepros! Lepros!
Și la el a venit un lepros,
care l-a implorat în genunchi:
Dacă vrei,
poți să mă cureți.
Atunci Isus,
cuprins de milă,
și-a întins mâna
și l-a atins.
Vreau!
Fii curățat!
Și imediat lepra i-a dispărut
și el a devenit curat.
Isus l-a trimis îndată de acolo, poruncindu-i cu fermitate:
Vezi să nu spui nimic nimănui,
ci du-te, arată-te preotului
și oferă pentru purificarea ta ce a poruncit Moise,
ca mărturie pentru ei.
Dar, după ce a plecat,
omul a început să le vorbească tuturor despre cele întâmplate
și să răspândească vestea peste tot,
astfel că Isus nu mai putea să intre în niciun oraș fără să treacă neobservat.
De aceea, el rămânea în locuri retrase, în afara orașelor.
Totuși, oamenii veneau la el din toate părțile.
Însă el se ducea deseori în locuri pustii ca să se roage.
După câteva zile, Isus a intrat din nou în Capernaum și s-a răspândit vestea că era acasă.
Astfel, s-au strâns atât de mulți oameni, încât nu mai era loc nici chiar în fața ușii.
Iar el a început să le predice cuvântul.
Și i-a fost adus un om paralizat, care era purtat de patru oameni.
Dar, din cauza mulțimii, n-au reușit să-l ducă până la Isus.
Foarte adevărat vă spun: Vine timpul, și acesta este acum,
când morții vor auzi glasul ...
când morții vor auzi ...
De aceea, au scos acoperișul de deasupra locului unde era Isus și, făcând o deschizătură,
au coborât targa pe care era întins omul paralizat.
Dezlegați-l!
Când le-a văzut credința, Isus i-a zis omului paralizat:
Copile,
păcatele îți sunt iertate!
Niște scribi care stăteau acolo
se gândeau în inima lor:
De ce vorbește omul acesta așa?
Blasfemiază!
Cine poate ierta păcatele, în afară de unul singur, Dumnezeu?
Dar Isus a înțeles imediat că gândeau astfel în sinea lor și le-a zis:
De ce gândiți astfel în inima voastră?
Ce este mai ușor:
Să-i zici omului paralizat: „Păcatele îți sunt iertate”
sau să zici: „Ridică-te, ia-ți targa și umblă”?
Dar, ca să știți că Fiul omului are autoritate să ierte păcatele pe pământ, ...
Îți zic:
Ridică-te,
ia-ți targa
și du-te acasă!
Atunci el s-a ridicat, și-a luat imediat targa și a ieșit în fața tuturor.
Toți au rămas uluiți și l-au glorificat pe Dumnezeu, zicând:
„Niciodată n-am mai văzut așa ceva”.
El s-a dus din nou pe țărmul mării.
Și mulțimile veneau la el,
iar el le învăța.
După ce a plecat de acolo,
Isus a văzut un om, pe nume Matei,
stând în locul unde se încasau impozite
și i-a zis:
Urmează-mă!
Atunci el s-a ridicat și l-a urmat.
Mai târziu, Isus lua masa în casa lui Levi,
iar mulți încasatori de impozite și păcătoși mâncau cu Isus și cu discipolii săi,
căci mulți dintre ei îl urmau.
Dar, când scribii fariseilor l-au văzut mâncând cu păcătoșii și cu încasatorii de impozite,
le-au zis discipolilor săi:
Cum de mănâncă cu încasatorii de impozite și cu păcătoșii?
Nu cei sănătoși au nevoie de doctor,
ci bolnavii.
Duceți-vă deci și învățați ce înseamnă:
„Îndurare vreau,
nu jertfe!”.
N-am venit să-i chem pe cei drepți,
ci pe păcătoși
la căință.
Atunci discipolii lui Ioan au venit la el și au întrebat:
Noi și fariseii avem obiceiul să postim,
dar discipolii tăi de ce nu postesc?
Au prietenii mirelui vreun motiv să jelească atât timp cât mirele este cu ei?
Cine are mireasă
este mire.
Iar prietenul mirelui,
când stă lângă mire
și îl ascultă,
se bucură mult
auzind glasul acestuia.
Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei
și atunci vor posti.
Nimeni nu coase la o haină veche un petic de stofă nebăgată la apă,
fiindcă bucata de stofă nouă ar trage de haină și ruptura s-ar mări.
Nici nu se pune vin nou
în burdufuri vechi.
Dacă s-ar pune,
burdufurile s-ar crăpa,
vinul s-ar vărsa
și burdufurile n-ar mai fi bune de nimic.
Vinul nou se pune
în burdufuri noi
și astfel ambele se păstrează.
Cine a băut vin vechi nu vrea vin nou,
fiindcă spune: „Cel vechi e bun”.
Și a continuat să predice în sinagogile din Iudeea.
După aceea a avut loc o sărbătoare a iudeilor,
iar Isus a urcat la Ierusalim.
În Ierusalim,
lângă Poarta Oilor,
este un bazin cu cinci colonade,
numit în ebraică Betzata.
În aceste colonade erau întinși o mulțime de bolnavi,
orbi,
șchiopi
și oameni cu membre atrofiate.
Acolo se afla și un om care era bolnav de 38 de ani.
Văzându-l pe omul acesta întins acolo
și dându-și seama că era bolnav de mult timp,
Isus i-a zis:
Vrei să te faci bine?
Domnule,
nu am pe nimeni care să mă pună în bazin
când apa este agitată.
Și,
până ajung eu acolo,
coboară altul înaintea mea.
Ridică-te!
Ia-ți targa
și umblă!
Și imediat omul s-a făcut bine,
și-a luat targa
și  a început să umble.
Ziua aceea era sabat.
De aceea, iudeii i-au zis omului care fusese vindecat:
Este sabat,
nu-ți este permis să duci targa.
Cel care m-a făcut bine mi-a zis:
„Ia-ți targa și umblă!”.
Cine e omul care ți-a zis:
„Ia-ți targa și umblă”?
Dar omul care fusese însănătoșit nu știa cine era,
pentru că Isus dispăruse în mulțimea de acolo.
După aceea,
Isus l-a întâlnit în templu
și i-a zis:
Iată,
te-ai făcut bine.
Nu mai păcătui,
ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!
Omul s-a dus și le-a spus iudeilor că Isus era cel care îl făcuse bine.
Din acest motiv îl persecutau iudeii pe Isus,
pentru că făcea aceste lucruri în sabat.
Tatăl meu a continuat să lucreze până acum.
Și eu continui să lucrez.
Iată de ce căutau iudeii și mai mult să-l omoare:
fiindcă nu numai că încălca sabatul,
dar îl și numea pe Dumnezeu Tatăl său,
făcându-se egal cu Dumnezeu.
Foarte adevărat vă spun:
Fiul nu poate face nimic de la sine,
ci numai ce îl vede pe Tatăl făcând.
Pentru că lucrurile pe care le face El, le face și Fiul în același fel.
Căci Tatăl are afecțiune pentru Fiul
și îi arată toate lucrurile pe care le face;
și îi va arăta lucrări mai mari decât acestea,
pentru ca voi să vă minunați.
Fiindcă, așa cum Tatăl
scoală morții și le dă viață,
tot așa și Fiul dă viață cui vrea.
Căci Tatăl nu judecă pe nimeni,
ci toată judecata i-a încredințat-o Fiului,
pentru ca toți să-l onoreze pe Fiul
așa cum îl onorează pe Tatăl.
Cine nu-l onorează pe Fiul
nu-l onorează pe Tatăl, care l-a trimis.
Foarte adevărat vă spun:
Cine aude cuvântul meu și îl crede pe Cel care m-a trimis
are viață veșnică
și nu este judecat,
ci a trecut din moarte la viață.
Foarte adevărat vă spun:
Vine timpul, și acesta este acum,
când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu
și cei care vor da ascultare vor trăi.
Așa cum Tatăl are viață în sine însuși,
a făcut ca și Fiul să aibă viață în sine însuși,
așa cum are El.
Și i-a dat autoritate să judece, pentru că este Fiul omului.
Nu vă mirați de lucrul acesta,
pentru că vine timpul când toți cei din morminte
vor auzi glasul său și vor ieși afară:
cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieții,
iar cei care au practicat lucruri rele,
pentru o înviere a judecății.
Eu nu pot face nimic de la mine.
Judec așa cum aud de la Tatăl,
iar judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voința mea,
ci voința Celui care m-a trimis.
Dacă numai eu depun mărturie despre mine,
mărturia mea nu-i adevărată.
Dar mai e cineva care depune mărturie despre mine
și știu că mărturia pe care o depune despre mine este adevărată.
Voi ați trimis oameni la Ioan,
iar el a depus mărturie despre adevăr.
Totuși, eu nu am nevoie de mărturia unui om,
ci spun aceste lucruri ca să fiți salvați.
Omul acela
era o lampă
aprinsă și strălucitoare
și, pentru scurt timp,
ați vrut să vă bucurați la lumina lui.
Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan,
căci tocmai lucrările pe care mi le-a dat Tatăl meu să le îndeplinesc
– lucrările acestea pe care le fac –
depun mărturie că Tatăl m-a trimis.
Și Tatăl, care m-a trimis, a depus el însuși mărturie despre mine.
Voi nu i-ați auzit niciodată glasul,
nici nu i-ați văzut înfățișarea,
iar cuvântul său nu rămâne în voi, fiindcă
nu-l credeți pe cel pe care l-a trimis el.
Voi cercetați Scripturile întrucât vă gândiți că prin ele veți avea viață veșnică,
dar chiar ele depun mărturie despre mine.
Și totuși nu vreți să veniți la mine ca să aveți viață.
Eu nu accept glorie de la oameni;
însă în ce vă privește,
știu bine că n-aveți iubire pentru Dumnezeu.
Eu am venit în numele Tatălui meu,
dar nu mă primiți.
Dacă altcineva ar veni în propriul lui nume, pe acela l-ați primi.
Cum puteți să credeți,
când acceptați glorie unii de la alții
și nu căutați gloria care vine de la singurul Dumnezeu?
Să nu vă gândiți că eu vă voi acuza înaintea Tatălui;
are cine să vă acuze:
Moise,
în care v-ați pus speranța.
De fapt, dacă l-ați crede pe Moise,
m-ați crede și pe mine,
fiindcă el a scris despre mine.
Dar, dacă nu credeți cele scrise de el,
cum veți crede cuvintele mele?
Într-o zi de sabat,
Isus trecea printre niște lanuri de grâu,
iar discipolii săi au început să smulgă spice în timp ce mergeau.
De ce fac ei ce nu este permis în sabat?
N-ați citit niciodată ce a făcut David când lui și oamenilor lui li s-a făcut foame?
În relatarea despre preotul Abiatar,
el a intrat în casa lui Dumnezeu
și a mâncat pâinile de prezentare,
deși doar preoților le este permis să le mănânce,
și a dat din ele și oamenilor lui.
Sau n-ați citit în Lege
că în zilele de sabat preoții de la templu încalcă sabatul
 și totuși rămân nevinovați?
Dar vă spun că aici e cineva mai mare decât templul.
Totuși, dacă ați fi înțeles ce înseamnă:
„Îndurare vreau, nu jertfe”,
nu i-ați fi condamnat pe cei nevinovați.
Sabatul a fost făcut pentru om,
nu omul pentru sabat.
De aceea, Fiul omului
e Domn chiar și al sabatului.
În altă zi de sabat,
el a intrat în sinagogă și a început să predea.
Acolo era un om care avea mâna dreaptă atrofiată.
Scribii și fariseii îl urmăreau pe Isus cu atenție;
ei voiau să vadă dacă avea să-l vindece în sabat
Este permis să vindeci în sabat?
pentru a găsi un motiv să-l acuze.
El i-a zis omului cu mâna atrofiată:
Ridică-te și vino în mijloc!
Este permis în sabat
să faci un lucru bun sau un lucru rău,
să salvezi o viață
sau să ucizi?
Dar ei tăceau.
Dacă aveți o oaie
care cade într-o groapă în sabat,
cine este omul acela dintre voi care n-o apucă și n-o scoate afară?
Cu cât mai valoros este un om
decât o oaie!
Așadar, este permis să faci un lucru bun în sabat.
Întinde-ți mâna!
El a întins-o,
iar ea s-a vindecat și a devenit ca mâna cealaltă.
Atunci
fariseii au ieșit
și au început imediat să comploteze împreună cu membrii partidului lui Irod
împotriva lui
ca să-l omoare.
Dar Isus a plecat spre mare cu discipolii săi.
Și o mare mulțime din Galileea și din Iudeea l-a urmat.
Chiar și din Ierusalim,
din Idumeea,
de dincolo de Iordan
și din jurul Tirului și al Sidonului
a venit la el o mare mulțime
când a auzit câte lucruri făcea.
Și el le-a spus discipolilor lui să-i pregătească o barcă mică,
pentru ca mulțimea să nu-l înghesuie.
Întrucât îi vindecase pe mulți,
toți cei grav bolnavi se îmbulzeau în jurul lui ca să-l atingă.
Chiar și spiritele necurate,
ori de câte ori îl vedeau,
se plecau înaintea lui și strigau:
„Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”.
Însă el le-a poruncit cu fermitate de mai multe ori
să nu le spună altora cine este el.
Ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia:
„Iată!
Slujitorul meu pe care l-am ales,
cel iubit de mine,
pe care l-am aprobat!
Voi pune spiritul meu peste el
și el va face națiunile să înțeleagă ce este dreptatea.
El nu se va certa,
nu va striga
și nimeni nu-i va auzi vocea pe drumurile principale.
El nu va zdrobi trestia frântă
și nu va stinge fitilul care fumegă,
până nu va face să triumfe dreptatea.
Într-adevăr,
în numele său vor spera națiunile”.
Într-una din acele zile,
el s-a dus pe munte să se roage
și toată noaptea s-a rugat lui Dumnezeu.
Când s-a făcut ziuă,
i-a chemat la el pe discipolii săi
și a ales dintre ei 12,
pe care i-a numit „apostoli”.
Iată grupul celor 12 pe care l-a format:
Simon
(pe care l-a numit și Petru),
Iacov,
fiul lui Zebedei,
și Ioan, fratele său
(pe aceștia i-a numit și Boanerghes,
care înseamnă „Fiii Tunetului”),
Andrei,
Filip,
Bartolomeu,
Matei,
Toma,
Iacov, fiul lui Alfeu,
Tadeu,
Simon Cananeanul
și Iuda Iscariot,
care mai târziu l-a trădat pe Isus.


-