JW subtitle extractor

După ce a spus poporului tot ce a avut de spus,
a intrat în Capernaum.
Un centurion avea un sclav la care ținea foarte mult
și care era grav bolnav, pe moarte.
Când a auzit despre Isus,
a trimis la el niște bătrâni ai iudeilor
ca să-l roage să vină și să-i vindece sclavul.
Ei au venit la Isus și au început să-l roage stăruitor:
Merită să-l ajuți
pe omul acesta,
fiindcă iubește națiunea noastră și el a fost cel care ne-a construit sinagoga.
Isus a plecat cu ei;
dar, când era aproape de casă,
centurionul a trimis niște prieteni să-i spună:
Domnule,
nu te mai deranja,
fiindcă nu sunt demn să te primesc sub acoperișul meu.
Eu nu m-am considerat demn nici măcar să vin la tine.
Dar spune un cuvânt
și slujitorul meu se va vindeca.
Pentru că și eu sunt un om aflat sub autoritatea altora și am soldați în subordine;
și îi spun unuia:
„Du-te!” și se duce,
și altuia: „Vino!” și vine,
și sclavului meu:
„Fă asta!”
și face.
Când a auzit aceasta,
Isus a rămas uimit
și le-a zis celor care îl urmau:
Adevărat vă spun:
La nimeni în Israel n-am găsit o credință atât de mare.
Dar vă spun că vor veni mulți de la est și de la vest
și vor sta la masă cu Avraam,
cu Isaac și cu Iacob
în Regatul cerurilor,
în timp ce fiii Regatului
vor fi aruncați în întunericul de afară.
Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți.
Duceți-vă și spuneți-i:
Să ți se-ntâmple
potrivit credinței tale!
Stăpâne!
Și slujitorul s-a vindecat
chiar în acel moment.
Când cei trimiși de centurion s-au întors acasă,
l-au găsit pe sclav sănătos.
La scurt timp după aceea,
Isus a plecat spre un oraș numit Nain,
iar discipolii săi și o mare mulțime îl însoțeau.
Când a ajuns aproape de poarta orașului,
iată că era adus afară un mort,
singurul fiu al unei femei,
care era și văduvă.
Cu ea erau foarte mulți oameni din oraș.
Când Domnul a văzut-o,
i s-a făcut milă de ea.
Nu mai plânge!
Apoi s-a apropiat și a atins targa pe care era mortul,
iar cei care o duceau s-au oprit.
Tinere,
îți zic: Scoală-te!
Și mortul s-a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească.
Ce s-a întâmplat?
Băiatul meu!
Băiatul meu!
Băiatul meu!
Ești viu!
Ești viu!
Da, ești viu!
Iar Isus i l-a dat mamei lui.
Atunci toți au fost cuprinși de uimire
și au început să-l glorifice pe Dumnezeu, zicând:
„Un mare profet s-a ridicat în mijlocul nostru”
și
„Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre poporul său”.
Vestea aceasta referitoare la el
s-a răspândit în tot ținutul din jur și în toată Iudeea.
Ioan a aflat toate aceste lucruri de la discipolii săi.
Atunci Ioan
i-a chemat pe doi dintre ei
și i-a trimis la Domnul ca să-l întrebe:
Tu ești Cel care trebuie să vină
sau să așteptăm
pe altcineva?
Când au ajuns la el, bărbații i-au zis:
Ioan Botezătorul
ne-a trimis la tine să te întrebăm:
„Tu ești Cel care trebuie să vină
sau să așteptăm pe altul?”.
În ceasul acela,
el i-a vindecat pe mulți oameni chinuiți de boli,
de afecțiuni grave
și de spirite rele
și le-a dăruit vederea multor orbi.
Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit:
Acum orbii văd,
șchiopii umblă,
leproșii sunt curățați,
surzii aud
și morții sunt sculați,
iar săracilor le este anunțată vestea bună.
Fericit e omul care nu se poticnește în mine.
După ce au plecat mesagerii lui Ioan,
Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan.
Ce ați mers să vedeți în pustiu?
O trestie legănată de vânt?
Ce ați mers să vedeți?
Un om îmbrăcat în haine scumpe?
Cei ce poartă haine elegante și trăiesc în lux sunt în case regale.
Atunci
ce ați mers să vedeți?
Un profet?
Da, el e profet,
și chiar mai mult decât un profet.
El este cel despre care s-a scris:
„Iată că-l trimit pe mesagerul meu înaintea ta,
iar el va pregăti calea înaintea ta”.
Iată Mielul lui Dumnezeu!
Vă spun că printre toți cei născuți de femei
nu este niciunul mai mare decât Ioan,
dar cel mai mic în Regatul lui Dumnezeu este mai mare decât el.
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum,
Regatul cerurilor este ținta pe care oamenii se străduiesc s-o atingă,
iar cei ce se străduiesc din răsputeri o ating.
Pentru că toți, Profeții și Legea,
au profețit până la Ioan.
Și, fie că vreți să acceptați, fie că nu, el este „Ilie care trebuie să vină”.
Cine are urechi să audă!
Când au auzit lucrul acesta,
tot poporul și încasatorii de impozite au spus că Dumnezeu este drept,
căci fuseseră botezați cu botezul lui Ioan.
Dar fariseii și cei care erau experți în Lege
nesocotiseră voința lui Dumnezeu cu privire la ei
refuzând să fie botezați de el.
Cu cine voi compara această generație?
Ea se aseamănă cu niște copilași care stau în piețe și strigă la copiii cu care se joacă:
„V-am cântat din flaut,
dar n-ați dansat,
ne-am tânguit,
dar nu v-ați bătut în piept de durere”.
Tot așa,
a venit Ioan,
care nu mănâncă și nu bea,
și totuși oamenii zic:
„Are demon!”.
A venit Fiul omului, care mănâncă și bea,
și totuși oamenii zic:
„Iată un om mâncăcios și băutor de vin,
un prieten al încasatorilor de impozite și al păcătoșilor!”.
Cu toate acestea,
înțelepciunea se recunoaște după lucrările ei.
Apoi el a început să mustre orașele în care făcuse majoritatea lucrărilor sale de putere,
pentru că nu se căiseră.
Vai de tine, Corazin!
Vai de tine, Betsaida!
Căci, dacă lucrările de putere făcute în voi
ar fi fost făcute în Tir și în Sidon,
ele s-ar fi căit de mult în pânză de sac și în cenușă.
Dar vă spun
că în Ziua Judecății va fi mai ușor pentru Tir și pentru Sidon decât pentru voi.
Și tu, Capernaum,
vei fi oare înălțat până la cer?
Nu, până în Mormânt vei coborî!
Căci, dacă lucrările de putere făcute în tine ar fi fost făcute în Sodoma, ea ar fi rămas până în ziua de azi.
Dar îți spun că în Ziua Judecății
va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.
Te laud în public, Tată,
Domn al cerului și al pământului,
pentru că ai ascuns aceste lucruri de înțelepți și de învățați
și le-ai dezvăluit copilașilor!
Da, Tată,
pentru că așa ai găsit de cuviință să fie.
Toate lucrurile mi-au fost încredințate de Tatăl meu.
Nimeni nu-l cunoaște pe Fiul pe deplin în afară de Tatăl
și nimeni nu-l cunoaște pe Tatăl pe deplin în afară de Fiul
și de cel căruia Fiul vrea să i-l dezvăluie.
Veniți la mine,
voi toți care trudiți și sunteți împovărați,
iar eu vă voi înviora!
Luați jugul meu asupra voastră
și învățați de la mine,
căci eu sunt blând și am o inimă umilă,
și veți găsi înviorare.
Pentru că jugul meu este plăcut
și sarcina mea, ușoară.
Și unul dintre farisei îl ruga să ia masa cu el.
Astfel,
Isus a intrat în casa fariseului și s-a așezat la masă.
Și iată că o femeie cunoscută în oraș ca păcătoasă
a aflat că el lua masa în casa fariseului
și a adus un vas de alabastru cu ulei parfumat.
Ea s-a așezat în spatele lui, la picioare,
și a început să plângă;
îi uda picioarele cu lacrimile ei
și i le ștergea cu părul ei.
De asemenea,
îi săruta cu tandrețe picioarele
și turna pe ele ulei parfumat.
Văzând acest lucru,
fariseul care îl invitase și-a zis:
Dacă omul acesta
ar fi cu adevărat profet,
ar ști cine este femeia care îl atinge
și ce fel de femeie este ea,
o păcătoasă.
Simon,
vreau să-ți spun ceva.
Spune, Învățătorule!
Doi oameni îi erau datori unui om:
unul îi datora 500 de dinari,
iar celălalt, 50.
Întrucât nu aveau de unde să plătească,
el i-a iertat cu mărinimie pe amândoi.
Care dintre ei
îl va iubi mai mult?
Cred că
cel căruia i-a iertat mai mult.
Ai răspuns corect.
Vezi femeia aceasta?
Eu am intrat în casa ta
și tu nu mi-ai dat apă ca să-mi fie spălate picioarele.
Dar această femeie
mi-a udat picioarele cu lacrimile ei
și mi le-a șters cu părul ei.
Tu nu m-ai sărutat,
dar femeia aceasta,
de când am venit aici,
n-a încetat să-mi sărute picioarele cu tandrețe.
Tu nu mi-ai turnat ulei pe cap,
dar această femeie
mi-a turnat ulei parfumat
pe picioare.
De aceea,
îți spun:
Păcatele ei,
deși multe,
sunt iertate,
pentru că a iubit mult.
Dar cui i se iartă puțin
iubește puțin.
Păcatele tale
sunt iertate.
Cine este acest om care iartă până și păcatele?
Credința ta te-a salvat.
Mergi în pace!
La scurt timp după aceea,
el a mers din oraș în oraș
și din sat în sat,
predicând și anunțând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu.
Cu el erau Cei doisprezece,
precum și unele femei care fuseseră eliberate de spirite rele
și vindecate de boli:
Maria,
numită Magdalena,
din care ieșiseră șapte demoni,
Ioana –
soția lui Cuza, supraveghetorul casei lui Irod – ,
Suzana
și multe alte femei,
care le slujeau cu bunurile lor.
Apoi el a intrat într-o casă.
Mulțimea s-a adunat din nou,
astfel că ei nu puteau nici măcar să mănânce.
Apoi i-au adus un bărbat demonizat,
care era orb și mut.
El l-a vindecat,
iar omul mut a putut să vorbească și să vadă.
Și toate mulțimile erau uluite.
Oare să fie el
Fiul lui David?
Omul acesta
nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebub,
conducătorul demonilor.
Cunoscându-le gândurile,
el le-a zis:
Orice regat dezbinat împotriva lui însuși se ruinează
și orice oraș sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu va dăinui.
Tot așa,
dacă Satan îl scoate pe Satan,
el se dezbină împotriva lui însuși.
Atunci, cum va dăinui regatul lui?
Mai mult,
dacă eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub,
fiii voștri cu ajutorul cui îi scot?
De aceea, ei vor fi judecătorii voștri.
Dar, dacă eu scot demonii cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu,
atunci Regatul lui Dumnezeu a venit peste voi.
Sau cum poate cineva să pătrundă în casa unui om puternic și să-i ia acestuia bunurile dacă nu-l leagă mai întâi?
Abia apoi îi poate jefui casa.
Cine nu este de partea mea este împotriva mea
și cine nu strânge cu mine risipește.
De aceea, vă spun că orice fel de păcat și de blasfemie li se va ierta oamenilor,
dar blasfemia împotriva spiritului nu va fi iertată.
De exemplu,
cel ce spune un cuvânt împotriva Fiului omului
va fi iertat,
dar cel ce vorbește împotriva spiritului sfânt
nu va fi iertat,
nu, nici în acest sistem, nici în cel viitor.
Sau faceți ca pomul să fie bun și rodul lui bun,
sau faceți ca pomul să fie rău și rodul lui rău,
pentru că pomul se cunoaște după rodul lui.
Pui de vipere,
cum puteți să spuneți lucruri bune, când sunteți răi?
Căci din plinătatea inimii vorbește gura.
Omul bun
scoate lucruri bune din tezaurul lui bun,
dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul lui rău.
Vă spun că oamenii vor da socoteală în Ziua Judecății
pentru orice cuvânt nefolositor pe care îl rostesc,
căci prin cuvintele sale va fi cineva declarat drept
și prin cuvintele sale va fi condamnat.
Învățătorule,
vrem să vedem un semn de la tine.
O generație rea și adulteră
caută neîncetat un semn,
dar nu i se va da alt semn,
decât semnul profetului Iona.
Căci, așa cum Iona a fost în burta peștelui uriaș trei zile și trei nopți,
tot așa Fiul omului va fi în inima pământului trei zile și trei nopți.
La judecată, oamenii din Ninive se vor scula din morți cu această generație și o vor condamna,
pentru că ei s-au căit când au auzit mesajul predicat de Iona.
Dar iată, aici este cineva mai mare decât Iona.
La judecată, regina sudului va fi sculată din morți cu această generație și o va condamna,
pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon.
Dar iată, aici este cineva mai mare decât Solomon.
Când un spirit necurat iese dintr-un om,
el cutreieră prin locuri aride în căutarea unui loc de odihnă,
dar nu-l găsește.
Atunci zice:
„Mă voi întoarce la casa mea, din care am ieșit”.
Și, la sosire, o găsește goală,
dar măturată
și împodobită.
Atunci se duce și ia cu el alte șapte spirite,
mai rele decât el,
apoi intră și se stabilesc acolo.
Starea acelui om ajunge în cele din urmă mai rea decât la început.
Așa se va întâmpla și cu această generație rea.
Dar, auzind de toate acestea,
rudele sale au venit să-l prindă,
căci ziceau:
„Și-a pierdut mințile”.
Iată, mama ta și frații tăi stau afară
și vor să-ți vorbească.
Cine este mama mea
și cine sunt frații mei?
Iată!
Mama mea și frații mei!
Fiindcă cine face voința Tatălui meu, care este în cer,
acela îmi este frate,
soră
și mamă.
În ziua aceea,
Isus a ieșit din casă
și s-a așezat pe malul mării.
Și la el s-a strâns o mulțime foarte mare,
astfel că el s-a urcat într-o barcă
și s-a așezat,
în timp ce toată mulțimea stătea pe țărm.
Atunci el i-a învățat multe lucruri
folosind ilustrări.
Iată,
un semănător a ieșit să semene.
În timp ce semăna,
unele semințe au căzut de-a lungul drumului,
iar păsările au venit și le-au mâncat.
Altele au căzut într-un loc stâncos,
unde nu era mult pământ,
și au încolțit imediat pentru că pământul nu era adânc.
Dar, când a răsărit soarele,
au fost arse
și s-au uscat
pentru că n-aveau rădăcină.
Altele au căzut printre spini,
iar spinii au crescut și le-au înăbușit.
Și altele au căzut pe pământ bun
și au început să dea rod:
una a dat rod 100,
alta 60
și alta 30.
Cine are urechi
să audă!
Și discipolii au venit și i-au zis:
De ce le vorbești folosind ilustrări?
Vouă vă este permis să înțelegeți secretele sacre ale Regatului cerurilor,
dar lor nu le este permis.
Căci celui ce are
i se va mai da
și va avea din belșug,
dar celui ce n-are
i se va lua chiar și ce are.
De aceea le vorbesc folosind ilustrări;
pentru că, deși privesc,
privesc în zadar
și, deși aud, aud în zadar.
Iar cu privire la ei se împlinește profeția lui Isaia care zice:
„Veți auzi,
dar nicidecum nu veți înțelege,
și veți privi, dar nicidecum nu veți vedea.
Căci inima acestui popor
a ajuns nereceptivă
și ei au auzit cu urechile, dar au rămas indiferenți,
și și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima
și să se întoarcă, iar eu să-i vindec”.
Totuși,
fericiți sunt ochii voștri
pentru că văd
și urechile voastre pentru că aud.
Căci adevărat vă spun
că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi,
dar nu le-au văzut,
și să audă lucrurile pe care le auziți voi,
dar nu le-au auzit.
Acum ascultați ce înseamnă ilustrarea despre semănător.
Când cineva aude cuvântul despre Regat,
dar nu-l înțelege,
vine cel rău
și fură ce i-a fost semănat în inimă.
Aceasta este sămânța semănată de-a lungul drumului.
Cât despre sămânța semănată într-un loc stâncos,
aceasta este cel ce aude cuvântul și îl acceptă imediat cu bucurie.
Totuși, nu are rădăcină în el.
El rămâne o vreme,
dar, când vine un necaz sau o persecuție din cauza cuvântului,
se poticnește imediat.
Cât despre sămânța semănată printre spini,
aceasta este cel ce aude cuvântul,
dar
îngrijorările acestui sistem și puterea amăgitoare a bogățiilor
înăbușă cuvântul,
făcându-l neroditor.
Cât despre sămânța semănată în pământ bun,
aceasta este cel ce aude cuvântul și-l înțelege,
cel ce dă rod și produce,
unul 100,
altul 60
și altul 30.
Regatul cerurilor
poate fi asemănat cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui.
În timp ce oamenii dormeau,
a venit dușmanul lui,
a semănat neghină în mijlocul grâului
și a plecat.
Când grâul a crescut și a dat rod,
a apărut și neghina.
Sclavii stăpânului casei
au venit și l-au întrebat:
„Stăpâne,
n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău?
Atunci cum de are neghină?”.
El le-a răspuns:
„Un om,
un dușman, a făcut asta”.
Și sclavii i-au zis:
„Atunci vrei să ieșim și s-o strângem?”.
El a spus: „Nu,
ca nu cumva, în timp ce strângeți neghina,
să smulgeți din rădăcină și grâul odată cu ea.
Lăsați-le să crească împreună până la seceriș,
iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor:
Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi ca să fie arsă,
apoi strângeți grâul în hambarul meu”.
Regatul cerurilor
este asemenea unui grăunte de muștar
pe care un om l-a luat și l-a semănat în ogorul lui.
Acesta este cea mai mică dintre toate semințele,
dar, după ce crește, este cea mai mare dintre plantele de grădină
și devine pom,
astfel că păsările cerului
vin și se adăpostesc pe ramurile lui.
Regatul cerurilor
este asemenea plămădelii
pe care o femeie a luat-o și a amestecat-o cu trei măsuri mari de făină
și tot aluatul a dospit.
Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri
folosind ilustrări.
Într-adevăr,
nu le vorbea fără să folosească ilustrări,
ca să se împlinească ce se spusese prin profetul care a zis:
„Îmi voi deschide gura și voi spune ilustrări;
voi vesti lucruri ascunse de la început”.
După ce a dat drumul mulțimilor,
a intrat în casă.
Discipolii săi au venit la el și au zis:
Explică-ne ilustrarea despre neghina din ogor.
Semănătorul seminței bune
este Fiul omului;
ogorul este lumea;
cât despre sămânța bună, aceștia sunt fiii Regatului,
iar neghina sunt fiii celui rău;
dușmanul care a semănat-o
este Diavolul.
Secerișul este încheierea unui sistem,
iar secerătorii
sunt îngerii.
Astfel,
așa cum neghina este strânsă și arsă în foc,
tot așa va fi și la încheierea sistemului.
Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi
și ei vor strânge din Regatul său toate lucrurile care poticnesc
și pe cei care practică nelegiuirea
și îi vor arunca în cuptorul încins.
Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți.
În acel timp, cei drepți
vor străluci ca soarele în Regatul Tatălui lor.
Cine are urechi să audă!
Regatul cerurilor
este asemenea unei comori ascunse într-un câmp.
Un om a găsit-o și a ascuns-o din nou.
Apoi, de bucurie,
s-a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat câmpul acela.
Regatul cerurilor este și asemenea unui negustor voiajor
care caută perle prețioase.
Când a găsit o perlă de mare valoare,
a plecat, a vândut imediat tot ce avea și a cumpărat-o.
Tot așa,
Regatul cerurilor
este asemenea unui năvod aruncat în mare,
care adună tot felul de pești.
Când s-a umplut,
pescarii l-au tras la țărm,
apoi s-au așezat,
i-au strâns pe cei buni în vase,
iar pe cei răi i-au aruncat.
Așa va fi și la încheierea sistemului.
Îngerii vor ieși
și îi vor separa pe cei răi de cei drepți
și îi vor arunca în cuptorul încins.
Acolo vor plânge
și vor scrâșni din dinți.
Ați înțeles toate acestea?
Da.
Da.
Da.
În acest caz,
orice învățător public
care e instruit cu privire la Regatul cerurilor
este asemenea unui om,
stăpânul unei case,
care scoate din tezaurul său lucruri noi
și lucruri vechi.
Când a terminat de spus aceste ilustrări,
Isus a plecat de acolo.

Episodul 6: „Tu ești Cel care trebuie să vină?”
- 

Episodul 6: „Tu ești Cel care trebuie să vină?”

După ce a spus poporului tot ce a avut de spus,
a intrat în Capernaum.
Un centurion avea un sclav la care ținea foarte mult
și care era grav bolnav, pe moarte.
Când a auzit despre Isus,
a trimis la el niște bătrâni ai iudeilor
ca să-l roage să vină și să-i vindece sclavul.
Ei au venit la Isus și au început să-l roage stăruitor:
Merită să-l ajuți
pe omul acesta,
fiindcă iubește națiunea noastră și el a fost cel care ne-a construit sinagoga.
Isus a plecat cu ei;
dar, când era aproape de casă,
centurionul a trimis niște prieteni să-i spună:
Domnule,
nu te mai deranja,
fiindcă nu sunt demn să te primesc sub acoperișul meu.
Eu nu m-am considerat demn nici măcar să vin la tine.
Dar spune un cuvânt
și slujitorul meu se va vindeca.
Pentru că și eu sunt un om aflat sub autoritatea altora și am soldați în subordine;
și îi spun unuia:
„Du-te!” și se duce,
și altuia: „Vino!” și vine,
și sclavului meu:
„Fă asta!”
și face.
Când a auzit aceasta,
Isus a rămas uimit
și le-a zis celor care îl urmau:
Adevărat vă spun:
La nimeni în Israel n-am găsit o credință atât de mare.
Dar vă spun că vor veni mulți de la est și de la vest
și vor sta la masă cu Avraam,
cu Isaac și cu Iacob
în Regatul cerurilor,
în timp ce fiii Regatului
vor fi aruncați în întunericul de afară.
Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți.
Duceți-vă și spuneți-i:
Să ți se-ntâmple
potrivit credinței tale!
Stăpâne!
Și slujitorul s-a vindecat
chiar în acel moment.
Când cei trimiși de centurion s-au întors acasă,
l-au găsit pe sclav sănătos.
La scurt timp după aceea,
Isus a plecat spre un oraș numit Nain,
iar discipolii săi și o mare mulțime îl însoțeau.
Când a ajuns aproape de poarta orașului,
iată că era adus afară un mort,
singurul fiu al unei femei,
care era și văduvă.
Cu ea erau foarte mulți oameni din oraș.
Când Domnul a văzut-o,
i s-a făcut milă de ea.
Nu mai plânge!
Apoi s-a apropiat și a atins targa pe care era mortul,
iar cei care o duceau s-au oprit.
Tinere,
îți zic: Scoală-te!
Și mortul s-a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească.
Ce s-a întâmplat?
Băiatul meu!
Băiatul meu!
Băiatul meu!
Ești viu!
Ești viu!
Da, ești viu!
Iar Isus i l-a dat mamei lui.
Atunci toți au fost cuprinși de uimire
și au început să-l glorifice pe Dumnezeu, zicând:
„Un mare profet s-a ridicat în mijlocul nostru”
și
„Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre poporul său”.
Vestea aceasta referitoare la el
s-a răspândit în tot ținutul din jur și în toată Iudeea.
Ioan a aflat toate aceste lucruri de la discipolii săi.
Atunci Ioan
i-a chemat pe doi dintre ei
și i-a trimis la Domnul ca să-l întrebe:
Tu ești Cel care trebuie să vină
sau să așteptăm
pe altcineva?
Când au ajuns la el, bărbații i-au zis:
Ioan Botezătorul
ne-a trimis la tine să te întrebăm:
„Tu ești Cel care trebuie să vină
sau să așteptăm pe altul?”.
În ceasul acela,
el i-a vindecat pe mulți oameni chinuiți de boli,
de afecțiuni grave
și de spirite rele
și le-a dăruit vederea multor orbi.
Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit:
Acum orbii văd,
șchiopii umblă,
leproșii sunt curățați,
surzii aud
și morții sunt sculați,
iar săracilor le este anunțată vestea bună.
Fericit e omul care nu se poticnește în mine.
După ce au plecat mesagerii lui Ioan,
Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan.
Ce ați mers să vedeți în pustiu?
O trestie legănată de vânt?
Ce ați mers să vedeți?
Un om îmbrăcat în haine scumpe?
Cei ce poartă haine elegante și trăiesc în lux sunt în case regale.
Atunci
ce ați mers să vedeți?
Un profet?
Da, el e profet,
și chiar mai mult decât un profet.
El este cel despre care s-a scris:
„Iată că-l trimit pe mesagerul meu înaintea ta,
iar el va pregăti calea înaintea ta”.
Iată Mielul lui Dumnezeu!
Vă spun că printre toți cei născuți de femei
nu este niciunul mai mare decât Ioan,
dar cel mai mic în Regatul lui Dumnezeu este mai mare decât el.
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum,
Regatul cerurilor este ținta pe care oamenii se străduiesc s-o atingă,
iar cei ce se străduiesc din răsputeri o ating.
Pentru că toți, Profeții și Legea,
au profețit până la Ioan.
Și, fie că vreți să acceptați, fie că nu, el este „Ilie care trebuie să vină”.
Cine are urechi să audă!
Când au auzit lucrul acesta,
tot poporul și încasatorii de impozite au spus că Dumnezeu este drept,
căci fuseseră botezați cu botezul lui Ioan.
Dar fariseii și cei care erau experți în Lege
nesocotiseră voința lui Dumnezeu cu privire la ei
refuzând să fie botezați de el.
Cu cine voi compara această generație?
Ea se aseamănă cu niște copilași care stau în piețe și strigă la copiii cu care se joacă:
„V-am cântat din flaut,
dar n-ați dansat,
ne-am tânguit,
dar nu v-ați bătut în piept de durere”.
Tot așa,
a venit Ioan,
care nu mănâncă și nu bea,
și totuși oamenii zic:
„Are demon!”.
A venit Fiul omului, care mănâncă și bea,
și totuși oamenii zic:
„Iată un om mâncăcios și băutor de vin,
un prieten al încasatorilor de impozite și al păcătoșilor!”.
Cu toate acestea,
înțelepciunea se recunoaște după lucrările ei.
Apoi el a început să mustre orașele în care făcuse majoritatea lucrărilor sale de putere,
pentru că nu se căiseră.
Vai de tine, Corazin!
Vai de tine, Betsaida!
Căci, dacă lucrările de putere făcute în voi
ar fi fost făcute în Tir și în Sidon,
ele s-ar fi căit de mult în pânză de sac și în cenușă.
Dar vă spun
că în Ziua Judecății va fi mai ușor pentru Tir și pentru Sidon decât pentru voi.
Și tu, Capernaum,
vei fi oare înălțat până la cer?
Nu, până în Mormânt vei coborî!
Căci, dacă lucrările de putere făcute în tine ar fi fost făcute în Sodoma, ea ar fi rămas până în ziua de azi.
Dar îți spun că în Ziua Judecății
va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine.
Te laud în public, Tată,
Domn al cerului și al pământului,
pentru că ai ascuns aceste lucruri de înțelepți și de învățați
și le-ai dezvăluit copilașilor!
Da, Tată,
pentru că așa ai găsit de cuviință să fie.
Toate lucrurile mi-au fost încredințate de Tatăl meu.
Nimeni nu-l cunoaște pe Fiul pe deplin în afară de Tatăl
și nimeni nu-l cunoaște pe Tatăl pe deplin în afară de Fiul
și de cel căruia Fiul vrea să i-l dezvăluie.
Veniți la mine,
voi toți care trudiți și sunteți împovărați,
iar eu vă voi înviora!
Luați jugul meu asupra voastră
și învățați de la mine,
căci eu sunt blând și am o inimă umilă,
și veți găsi înviorare.
Pentru că jugul meu este plăcut
și sarcina mea, ușoară.
Și unul dintre farisei îl ruga să ia masa cu el.
Astfel,
Isus a intrat în casa fariseului și s-a așezat la masă.
Și iată că o femeie cunoscută în oraș ca păcătoasă
a aflat că el lua masa în casa fariseului
și a adus un vas de alabastru cu ulei parfumat.
Ea s-a așezat în spatele lui, la picioare,
și a început să plângă;
îi uda picioarele cu lacrimile ei
și i le ștergea cu părul ei.
De asemenea,
îi săruta cu tandrețe picioarele
și turna pe ele ulei parfumat.
Văzând acest lucru,
fariseul care îl invitase și-a zis:
Dacă omul acesta
ar fi cu adevărat profet,
ar ști cine este femeia care îl atinge
și ce fel de femeie este ea,
o păcătoasă.
Simon,
vreau să-ți spun ceva.
Spune, Învățătorule!
Doi oameni îi erau datori unui om:
unul îi datora 500 de dinari,
iar celălalt, 50.
Întrucât nu aveau de unde să plătească,
el i-a iertat cu mărinimie pe amândoi.
Care dintre ei
îl va iubi mai mult?
Cred că
cel căruia i-a iertat mai mult.
Ai răspuns corect.
Vezi femeia aceasta?
Eu am intrat în casa ta
și tu nu mi-ai dat apă ca să-mi fie spălate picioarele.
Dar această femeie
mi-a udat picioarele cu lacrimile ei
și mi le-a șters cu părul ei.
Tu nu m-ai sărutat,
dar femeia aceasta,
de când am venit aici,
n-a încetat să-mi sărute picioarele cu tandrețe.
Tu nu mi-ai turnat ulei pe cap,
dar această femeie
mi-a turnat ulei parfumat
pe picioare.
De aceea,
îți spun:
Păcatele ei,
deși multe,
sunt iertate,
pentru că a iubit mult.
Dar cui i se iartă puțin
iubește puțin.
Păcatele tale
sunt iertate.
Cine este acest om care iartă până și păcatele?
Credința ta te-a salvat.
Mergi în pace!
La scurt timp după aceea,
el a mers din oraș în oraș
și din sat în sat,
predicând și anunțând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu.
Cu el erau Cei doisprezece,
precum și unele femei care fuseseră eliberate de spirite rele
și vindecate de boli:
Maria,
numită Magdalena,
din care ieșiseră șapte demoni,
Ioana –
soția lui Cuza, supraveghetorul casei lui Irod – ,
Suzana
și multe alte femei,
care le slujeau cu bunurile lor.
Apoi el a intrat într-o casă.
Mulțimea s-a adunat din nou,
astfel că ei nu puteau nici măcar să mănânce.
Apoi i-au adus un bărbat demonizat,
care era orb și mut.
El l-a vindecat,
iar omul mut a putut să vorbească și să vadă.
Și toate mulțimile erau uluite.
Oare să fie el
Fiul lui David?
Omul acesta
nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebub,
conducătorul demonilor.
Cunoscându-le gândurile,
el le-a zis:
Orice regat dezbinat împotriva lui însuși se ruinează
și orice oraș sau casă dezbinată împotriva ei înseși nu va dăinui.
Tot așa,
dacă Satan îl scoate pe Satan,
el se dezbină împotriva lui însuși.
Atunci, cum va dăinui regatul lui?
Mai mult,
dacă eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub,
fiii voștri cu ajutorul cui îi scot?
De aceea, ei vor fi judecătorii voștri.
Dar, dacă eu scot demonii cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu,
atunci Regatul lui Dumnezeu a venit peste voi.
Sau cum poate cineva să pătrundă în casa unui om puternic și să-i ia acestuia bunurile dacă nu-l leagă mai întâi?
Abia apoi îi poate jefui casa.
Cine nu este de partea mea este împotriva mea
și cine nu strânge cu mine risipește.
De aceea, vă spun că orice fel de păcat și de blasfemie li se va ierta oamenilor,
dar blasfemia împotriva spiritului nu va fi iertată.
De exemplu,
cel ce spune un cuvânt împotriva Fiului omului
va fi iertat,
dar cel ce vorbește împotriva spiritului sfânt
nu va fi iertat,
nu, nici în acest sistem, nici în cel viitor.
Sau faceți ca pomul să fie bun și rodul lui bun,
sau faceți ca pomul să fie rău și rodul lui rău,
pentru că pomul se cunoaște după rodul lui.
Pui de vipere,
cum puteți să spuneți lucruri bune, când sunteți răi?
Căci din plinătatea inimii vorbește gura.
Omul bun
scoate lucruri bune din tezaurul lui bun,
dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul lui rău.
Vă spun că oamenii vor da socoteală în Ziua Judecății
pentru orice cuvânt nefolositor pe care îl rostesc,
căci prin cuvintele sale va fi cineva declarat drept
și prin cuvintele sale va fi condamnat.
Învățătorule,
vrem să vedem un semn de la tine.
O generație rea și adulteră
caută neîncetat un semn,
dar nu i se va da alt semn,
decât semnul profetului Iona.
Căci, așa cum Iona a fost în burta peștelui uriaș trei zile și trei nopți,
tot așa Fiul omului va fi în inima pământului trei zile și trei nopți.
La judecată, oamenii din Ninive se vor scula din morți cu această generație și o vor condamna,
pentru că ei s-au căit când au auzit mesajul predicat de Iona.
Dar iată, aici este cineva mai mare decât Iona.
La judecată, regina sudului va fi sculată din morți cu această generație și o va condamna,
pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon.
Dar iată, aici este cineva mai mare decât Solomon.
Când un spirit necurat iese dintr-un om,
el cutreieră prin locuri aride în căutarea unui loc de odihnă,
dar nu-l găsește.
Atunci zice:
„Mă voi întoarce la casa mea, din care am ieșit”.
Și, la sosire, o găsește goală,
dar măturată
și împodobită.
Atunci se duce și ia cu el alte șapte spirite,
mai rele decât el,
apoi intră și se stabilesc acolo.
Starea acelui om ajunge în cele din urmă mai rea decât la început.
Așa se va întâmpla și cu această generație rea.
Dar, auzind de toate acestea,
rudele sale au venit să-l prindă,
căci ziceau:
„Și-a pierdut mințile”.
Iată, mama ta și frații tăi stau afară
și vor să-ți vorbească.
Cine este mama mea
și cine sunt frații mei?
Iată!
Mama mea și frații mei!
Fiindcă cine face voința Tatălui meu, care este în cer,
acela îmi este frate,
soră
și mamă.
În ziua aceea,
Isus a ieșit din casă
și s-a așezat pe malul mării.
Și la el s-a strâns o mulțime foarte mare,
astfel că el s-a urcat într-o barcă
și s-a așezat,
în timp ce toată mulțimea stătea pe țărm.
Atunci el i-a învățat multe lucruri
folosind ilustrări.
Iată,
un semănător a ieșit să semene.
În timp ce semăna,
unele semințe au căzut de-a lungul drumului,
iar păsările au venit și le-au mâncat.
Altele au căzut într-un loc stâncos,
unde nu era mult pământ,
și au încolțit imediat pentru că pământul nu era adânc.
Dar, când a răsărit soarele,
au fost arse
și s-au uscat
pentru că n-aveau rădăcină.
Altele au căzut printre spini,
iar spinii au crescut și le-au înăbușit.
Și altele au căzut pe pământ bun
și au început să dea rod:
una a dat rod 100,
alta 60
și alta 30.
Cine are urechi
să audă!
Și discipolii au venit și i-au zis:
De ce le vorbești folosind ilustrări?
Vouă vă este permis să înțelegeți secretele sacre ale Regatului cerurilor,
dar lor nu le este permis.
Căci celui ce are
i se va mai da
și va avea din belșug,
dar celui ce n-are
i se va lua chiar și ce are.
De aceea le vorbesc folosind ilustrări;
pentru că, deși privesc,
privesc în zadar
și, deși aud, aud în zadar.
Iar cu privire la ei se împlinește profeția lui Isaia care zice:
„Veți auzi,
dar nicidecum nu veți înțelege,
și veți privi, dar nicidecum nu veți vedea.
Căci inima acestui popor
a ajuns nereceptivă
și ei au auzit cu urechile, dar au rămas indiferenți,
și și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima
și să se întoarcă, iar eu să-i vindec”.
Totuși,
fericiți sunt ochii voștri
pentru că văd
și urechile voastre pentru că aud.
Căci adevărat vă spun
că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi,
dar nu le-au văzut,
și să audă lucrurile pe care le auziți voi,
dar nu le-au auzit.
Acum ascultați ce înseamnă ilustrarea despre semănător.
Când cineva aude cuvântul despre Regat,
dar nu-l înțelege,
vine cel rău
și fură ce i-a fost semănat în inimă.
Aceasta este sămânța semănată de-a lungul drumului.
Cât despre sămânța semănată într-un loc stâncos,
aceasta este cel ce aude cuvântul și îl acceptă imediat cu bucurie.
Totuși, nu are rădăcină în el.
El rămâne o vreme,
dar, când vine un necaz sau o persecuție din cauza cuvântului,
se poticnește imediat.
Cât despre sămânța semănată printre spini,
aceasta este cel ce aude cuvântul,
dar
îngrijorările acestui sistem și puterea amăgitoare a bogățiilor
înăbușă cuvântul,
făcându-l neroditor.
Cât despre sămânța semănată în pământ bun,
aceasta este cel ce aude cuvântul și-l înțelege,
cel ce dă rod și produce,
unul 100,
altul 60
și altul 30.
Regatul cerurilor
poate fi asemănat cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui.
În timp ce oamenii dormeau,
a venit dușmanul lui,
a semănat neghină în mijlocul grâului
și a plecat.
Când grâul a crescut și a dat rod,
a apărut și neghina.
Sclavii stăpânului casei
au venit și l-au întrebat:
„Stăpâne,
n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău?
Atunci cum de are neghină?”.
El le-a răspuns:
„Un om,
un dușman, a făcut asta”.
Și sclavii i-au zis:
„Atunci vrei să ieșim și s-o strângem?”.
El a spus: „Nu,
ca nu cumva, în timp ce strângeți neghina,
să smulgeți din rădăcină și grâul odată cu ea.
Lăsați-le să crească împreună până la seceriș,
iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor:
Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi ca să fie arsă,
apoi strângeți grâul în hambarul meu”.
Regatul cerurilor
este asemenea unui grăunte de muștar
pe care un om l-a luat și l-a semănat în ogorul lui.
Acesta este cea mai mică dintre toate semințele,
dar, după ce crește, este cea mai mare dintre plantele de grădină
și devine pom,
astfel că păsările cerului
vin și se adăpostesc pe ramurile lui.
Regatul cerurilor
este asemenea plămădelii
pe care o femeie a luat-o și a amestecat-o cu trei măsuri mari de făină
și tot aluatul a dospit.
Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri
folosind ilustrări.
Într-adevăr,
nu le vorbea fără să folosească ilustrări,
ca să se împlinească ce se spusese prin profetul care a zis:
„Îmi voi deschide gura și voi spune ilustrări;
voi vesti lucruri ascunse de la început”.
După ce a dat drumul mulțimilor,
a intrat în casă.
Discipolii săi au venit la el și au zis:
Explică-ne ilustrarea despre neghina din ogor.
Semănătorul seminței bune
este Fiul omului;
ogorul este lumea;
cât despre sămânța bună, aceștia sunt fiii Regatului,
iar neghina sunt fiii celui rău;
dușmanul care a semănat-o
este Diavolul.
Secerișul este încheierea unui sistem,
iar secerătorii
sunt îngerii.
Astfel,
așa cum neghina este strânsă și arsă în foc,
tot așa va fi și la încheierea sistemului.
Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi
și ei vor strânge din Regatul său toate lucrurile care poticnesc
și pe cei care practică nelegiuirea
și îi vor arunca în cuptorul încins.
Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți.
În acel timp, cei drepți
vor străluci ca soarele în Regatul Tatălui lor.
Cine are urechi să audă!
Regatul cerurilor
este asemenea unei comori ascunse într-un câmp.
Un om a găsit-o și a ascuns-o din nou.
Apoi, de bucurie,
s-a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat câmpul acela.
Regatul cerurilor este și asemenea unui negustor voiajor
care caută perle prețioase.
Când a găsit o perlă de mare valoare,
a plecat, a vândut imediat tot ce avea și a cumpărat-o.
Tot așa,
Regatul cerurilor
este asemenea unui năvod aruncat în mare,
care adună tot felul de pești.
Când s-a umplut,
pescarii l-au tras la țărm,
apoi s-au așezat,
i-au strâns pe cei buni în vase,
iar pe cei răi i-au aruncat.
Așa va fi și la încheierea sistemului.
Îngerii vor ieși
și îi vor separa pe cei răi de cei drepți
și îi vor arunca în cuptorul încins.
Acolo vor plânge
și vor scrâșni din dinți.
Ați înțeles toate acestea?
Da.
Da.
Da.
În acest caz,
orice învățător public
care e instruit cu privire la Regatul cerurilor
este asemenea unui om,
stăpânul unei case,
care scoate din tezaurul său lucruri noi
și lucruri vechi.
Când a terminat de spus aceste ilustrări,
Isus a plecat de acolo.


-