JW subtitle extractor

„Slujiți-i lui Iehova cu bucurie”, se spune în Psalmul 100:2.
Da, Iehova vrea să fim bucuroși.
El ne-a dat multe motive de a ne bucura.
Ne-a dat minunatul dar al vieții, ne-a dat Biblia pentru a ne învăța cum să ne bucurăm de viață
și ne dă nenumărate ocazii de a trăi momente fericite.
Da, Iehova este Dumnezeul care dă bucurie.
În schimb, Satan nu dorește să găsim bucurie slujindu-i lui Iehova.
De ce?
El știe că, fiind bucuroși, putem continua lucrarea de predicare și predare – lucrare pe care el vrea s-o oprească.
Așadar, el încearcă să ne distrugă bucuria, uneori prin intermediul opoziției din partea autorităților,
alteori prin presiuni din partea familiei și a comunității.
În plus, Satan vrea să ne folosim timpul nu în serviciul lui Iehova,
ci pentru a dobândi lucruri materiale de care nu avem nevoie.
El vrea să credem că, dacă vom dobândi tot mai multe lucruri materiale, vom avea o bucurie durabilă.
Dar nu e așa.
Tacticile lui Satan nu sunt noi.
În timp ce citim fragmente din cărțile Ezra, Hagai și Zaharia,
căutați idei care vă pot ajuta în prezent ʻsă-i slujiți lui Iehova cu bucurieʼ.
Remarcați ce i-a adus bucurie poporului lui Iehova în trecut, precum și ce i-a răpit bucuria.
De asemenea, gândiți-vă cum putem simți și noi „bucuria lui Iehova”, chiar și în situații dificile.
Ezra, care era preot și copist al Legii lui Moise, a fost scriitorul cărții care îi poartă numele.
Cartea Ezra este o continuare a cărții 2 Cronici, scrisă, din câte se pare, tot de Ezra.
Este anul 537 î.e.n. și mulți evrei sunt pe punctul de a se întoarce în Iuda.
Națiunea a stat 70 de ani în captivitatea babiloniană din cauza practicării idolatriei.
Israeliții au învățat o lecție dureroasă și, ca națiune, nu au mai căzut niciodată în capcana idolatriei.
Sosise timpul ca închinarea pură să fie restabilită în Ierusalim.
Relatarea începe într-o notă pozitivă și descrie perioada în care au domnit mai mulți regi persani, primul fiind Cirus.
Deschideți, vă rog, la Ezra 1:1-6 și urmăriți în Biblia voastră citirea acestei relatări.
În primul an al lui Cirus, regele Persiei, pentru a se împlini cuvântul lui Iehova rostit prin Ieremia,
Iehova a trezit spiritul lui Cirus, regele Persiei,
astfel că el a poruncit să se scrie și să se transmită în tot regatul său următoarea proclamație:
„Iată ce spune Cirus, regele Persiei:
«Iehova, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate regatele pământului
și m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, care este în Iuda.
Cine dintre voi este din poporul său?
Dumnezeul lui să fie cu el și el să urce la Ierusalim, care este în Iuda,
pentru a reconstrui casa lui Iehova, Dumnezeul Israelului – el este adevăratul Dumnezeu –, a cărui casă era în Ierusalim.
Oricine locuiește ca străin, oriunde s-ar afla,
să fie ajutat de oamenii din acele locuri cu argint, cu aur, cu bunuri și cu animale,
pe lângă ofranda benevolă pentru casa adevăratului Dumnezeu, care era în Ierusalim»”.
Atunci capii caselor părintești ale lui Iuda și ale lui Beniamin, preoții și leviții
– toți cei al căror spirit îl trezise adevăratul Dumnezeu –
s-au pregătit să urce pentru a reconstrui casa lui Iehova, care era în Ierusalim.
Toți cei din jurul lor i-au susținut dându-le obiecte de argint și de aur, bunuri, animale și lucruri de valoare,
pe lângă toate ofrandele benevole.
Imaginați-vă!
Iehova le permite evreilor să se întoarcă în țara lor cu ordinul de a reconstrui templul, primit de la însuși regele Cirus.
Mulți evrei primesc această însărcinare cu bucurie.
Iar cei care, din anumite motive, nu se pot întoarce, îi susțin din punct de vedere material pe cei ce se întorc.
Aproape 50 000 de israeliți pleacă din Babilon, probabil la începutul primăverii anului 537 î.e.n.
În fruntea lor se află marele preot Ieșua, căruia i se mai spune și Iosua, și Zorobabel, guvernatorul numit de Cirus.
În toamna aceluiași an, ei ajung în Iuda și sunt plini de bucurie!
Dar cum reușesc să-și păstreze bucuria?
Remarcați ce fac ei de îndată ce sosesc în Ierusalim.
Să citim Ezra 3:1-6:
Când a sosit luna a șaptea și israeliții se aflau în orașele lor, ei s-au strâns ca un singur om la Ierusalim.
Ieșua, fiul lui Iehoțadac, și ceilalți preoți, precum și Zorobabel, fiul lui Șealtiel,
și frații lui s-au ridicat și au construit altarul Dumnezeului Israelului, ca să ofere pe el jertfe arse,
după cum este scris în Legea lui Moise, omul adevăratului Dumnezeu.
Ei au înălțat deci altarul pe locul unde fusese înainte, deși se temeau de popoarele țărilor din jur,
și au început să-i ofere lui Iehova pe el jertfe arse, jertfele arse de dimineață și cele de seară.
Apoi au ținut Sărbătoarea Colibelor după cum este scris și au adus jertfe arse zi de zi,
potrivit numărului prevăzut pentru fiecare zi.
După aceea au adus ofranda arsă care se oferea cu regularitate și ofrandele pentru lunile noi
și cele pentru toate perioadele de sărbătoare ale lui Iehova, care erau sfințite,
precum și cele de la oricine îi aducea cu plăcere lui Iehova o ofrandă benevolă.
Au început să-i aducă jertfe arse lui Iehova din prima zi a lunii a șaptea,
deși încă nu fusese pusă temelia templului lui Iehova.
Ați remarcat că evreii restabilesc închinarea la Iehova chiar dacă ʻse tem de popoarele țărilor din jurʼ?
Datorită acțiunii lor curajoase, acesta este un moment plin de bucurie.
E așa cum a spus Moise atunci când a instruit poporul să țină Sărbătoarea Colibelor:
„Tu vei fi plin de bucurie!”.
În următorul an, evreii pun temelia templului, plini de curaj și de bucurie.
Să citim despre aceasta în Ezra 3:10-13:
Când constructorii au pus temelia templului lui Iehova, preoții, în veșminte preoțești și cu trompete,
și leviții, fiii lui Asaf, cu cimbale, s-au ridicat să-l laude pe Iehova după îndrumările lui David, regele Israelului.
Și au început să-l laude pe Iehova și să-i aducă mulțumiri prin cântări, răspunzându-și unii altora:
„Căci este bun; iubirea sa loială față de Israel ține veșnic”.
Atunci tot poporul a izbucnit în strigăte puternice, lăudându-l pe Iehova pentru că se pusese temelia casei lui Iehova.
Mulți dintre preoți, dintre leviți și dintre capii caselor părintești
– bărbații în vârstă care văzuseră casa dinainte – au plâns tare când au văzut că se punea temelia acestei case,
în timp ce mulți alții strigau de bucurie.
Astfel, poporul nu mai putea deosebi strigătele de bucurie de plânsete,
căci poporul scotea strigăte atât de puternice, încât sunetul se auzea până departe.
Unii dintre cei mai în vârstă membri ai națiunii nu-și pot imagina
cum ar putea acest templu să îl egaleze în glorie pe cel al lui Solomon.
Dar strigătele de bucurie ale celorlalți acoperă plânsul celor în vârstă.
Cu toate acestea, locuitorii acelor ținuturi nu se bucură, ci, plini de viclenie, caută să le răpească bucuria israeliților.
Să vedem cum citind Ezra 4:1-3:
Când dușmanii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că exilații care s-au întors îi construiau un templu lui Iehova,
Dumnezeul Israelului, au venit imediat la Zorobabel și la capii caselor părintești și le-au zis:
„Lăsați-ne să construim împreună cu voi, căci și noi, la fel ca voi,
ne închinăm Dumnezeului vostru și lui îi aducem jertfe din zilele lui Esar-Hadon, regele Asiriei, care ne-a adus aici”.
Însă Zorobabel, Ieșua și ceilalți capi ai caselor părintești ale Israelului le-au spus:
„Voi n-aveți niciun drept să construiți împreună cu noi o casă Dumnezeului nostru,
fiindcă noi singuri i-o vom construi lui Iehova, Dumnezeul Israelului, așa cum ne-a poruncit regele Cirus, regele Persiei”.
Zorobabel își dă seama că, în realitate, dușmanii lor nu vor să îi ajute, ci să le facă rău.
Când le refuză propunerea, aceștia încearcă să-i împiedice pe evrei să lucreze la templu.
Remarcați cum continuă relatarea în versetele 4 la 7:
Atunci popoarele țărilor din jur au început să demoralizeze poporul lui Iuda și să-l descurajeze ca să nu mai construiască.
Ei au angajat sfătuitori împotriva lor ca să le zădărnicească planurile în toate zilele lui Cirus, regele Persiei,
până în timpul domniei lui Darius, regele Persiei.
La începutul domniei lui Ahașveroș
au scris o scrisoare în care aduceau acuzații împotriva locuitorilor lui Iuda și ai Ierusalimului.
Iar în zilele lui Artaxerxes, regele Persiei, Bișlam, Mitredat,
Tabeel și ceilalți confrați ai acestuia i-au scris regelui Artaxerxes;
ei au tradus scrisoarea în arameică, scriind-o cu litere arameice.
Să citim ce îi scriu Rehum, un înalt funcționar guvernamental, și alți dușmani ai Israelului regelui Persiei.
Remarcați, în Ezra 4:11-16, ce acuzații false aduc aceștia.
Iată o copie a scrisorii pe care i-au trimis-o:
„Către regele Artaxerxes, de la slujitorii tăi, bărbații din regiunea de dincolo de Fluviu:
Să știe regele că iudeii care au urcat de la tine aici, la noi, au ajuns la Ierusalim.
Ei reconstruiesc orașul cel răzvrătit și rău, termină zidurile și repară temeliile.
Acum, să știe regele că, dacă orașul acesta va fi reconstruit și zidurile lui vor fi terminate,
ei nu vor plăti impozit, tribut sau vamă, iar aceasta va cauza pierderi trezoreriilor regale.
Întrucât mâncăm sarea palatului și considerăm că nu este potrivit să stăm și să ne uităm cum este păgubit regele,
trimitem această scrisoare prin care îi aducem la cunoștință regelui lucrul acesta,
ca să se facă cercetări în cronicile strămoșilor tăi.
Vei găsi în cronici și vei afla că orașul acesta este un oraș răzvrătit și le provoacă daune regilor și provinciilor
și că în el au fost instigatori la revoltă încă din vremuri de demult.
De aceea a fost distrus orașul acesta.
Îi aducem la cunoștință regelui că, dacă orașul va fi reconstruit și zidurile lui vor fi terminate,
tu nu vei mai avea niciun control asupra regiunii de dincolo de Fluviu”.
Ați mai auzit astfel de acuzații false?
Sunt aceleași lucruri de care suntem acuzați uneori și în prezent de către cei ce ni se împotrivesc:
„Nu își plătesc taxele”.
„Lucrează împotriva intereselor guvernului.”
„Sunt rebeli și instigă la rebeliune.”
„Sunt de necontrolat.”
Desigur, toate acestea sunt acuzații false!
Dar, în acele timpuri, aceste acuzații au avut ca rezultat oprirea lucrărilor la templu, în urma ordinului dat de rege.
Ce trist!
La început, când s-au întors în Ierusalim,
evreii nu au permis ca teama de oameni să-i facă să întrerupă lucrarea pentru Iehova.
Dar acum le e frică.
Și în prezent, cei ce ni se împotrivesc își intensifică eforturile de a opri lucrarea pe care o înfăptuim.
Dar, dacă facem compromis sau renunțăm, nu vom fi fericiți.
Vom fi bucuroși numai dacă rămânem loiali, chiar și în fața persecuțiilor violente.
Cum este posibil?
Să dăm un exemplu.
O mamă și fiica ei sunt înconjurate de o gloată de bărbați furioși, care le cer să cumpere carnete de partid.
Ce vor face surorile?
Dacă fac compromis și cumpără carnetele, persecutorii lor se vor bucura.
Dar ele vor fi nefericite, știind că l-au trădat pe Tatăl lor ceresc.
Surorile nu cedează.
Bineînțeles, ele nu se bucură că sunt ridiculizate și maltratate.
Însă conștiința lor va fi curată.
Ele vor fi bucuroase, știind că i-au rămas fidele lui Iehova.
Ce putem spune despre evreii din zilele lui Ezra?
Probabil că mulți au lăsat în Babilon o viață confortabilă pentru a face dificila călătorie spre Iuda.
Acum, după aproximativ 14 ani de opoziție neîntreruptă,
de la punerea temeliei templului până la interdicția de a construi,
evreii și-au pierdut zelul pentru lucrarea lui Iehova.
Ei îi aduc în mod formal jertfe lui Iehova, dar nu fac ce le-a spus Iehova să facă:
să termine reconstruirea templului.
Când se confruntă cu opoziție, ei trag concluzia că Iehova nu vrea ca ei să termine lucrarea.
Chiar și guvernatorul Zorobabel și marele preot Iosua au nevoie de încurajare.
Pentru a-i încuraja, Iehova îl trimite pe profetul Hagai.
Mesajele directe și puternice ale lui Hagai,
transmise pe parcursul unei perioade de aproximativ patru luni,
arată cu claritate care era problema.
Să citim Hagai 1:2-11:
Iată ce spune Iehova al armatelor:
„Poporul acesta zice: «Încă n-a venit timpul să fie construită casa lui Iehova»”.
Și cuvântul lui Iehova a venit din nou prin profetul Hagai, zicând:
„Oare este timpul ca voi să locuiți în case cu lambriuri, în timp ce casa aceasta zace în ruine?
Acum iată ce spune Iehova al armatelor:
«Gândiți-vă bine la ceea ce faceți!
Ați semănat mult, dar strângeți puțin.
Mâncați, dar nu vă săturați.
Beți, dar nu vă ajunge.
Vă îmbrăcați, dar nu vă încălziți.
Lucrătorul își pune plata într-o pungă spartă».
Iată ce spune Iehova al armatelor:
«Gândiți-vă bine la ceea ce faceți!
Urcați la munte, aduceți lemn și construiți casa,
ca să-mi găsesc plăcerea în ea și ca să fiu glorificat», spune Iehova.
«V-ați așteptat la mult, dar ați primit puțin;
și, când ați adus acasă puținul acesta, eu l-am spulberat.
De ce?», zice Iehova al armatelor.
«Deoarece casa mea zace în ruine, în timp ce fiecare dintre voi aleargă pentru casa lui.
De aceea, cerurile de deasupra voastră și-au oprit roua, iar pământul și-a oprit roadele.
Am chemat seceta peste pământ, peste munți, peste cereale, peste vinul nou, peste ulei, peste roadele pământului,
peste oameni, peste animalele domestice și peste toată munca mâinilor voastre.»”
Iehova compară rezultatele eforturilor egoiste ale evreilor
cu cele ale unui lucrător care își pune salariul într-o pungă spartă.
Ei nu primesc binecuvântarea lui Iehova, deoarece neglijează templul.
Munca lor nu aduce rezultate, iar ei sunt nefericiți.
Unii cred că, dacă își înfrumusețează casele, se vor simți mai fericiți.
Dar lucrurile materiale nu pot satisface necesitățile spirituale.
Acesta este un avertisment și pentru noi.
Nu este greșit să avem lucruri materiale,
dar acestea nu ne pot aduce o bucurie adevărată și durabilă,
mai ales dacă neglijăm serviciul pentru Iehova ca să le obținem.
Să nu uităm lecția care se desprinde din Psalmul 127:1:
„Dacă nu construiește Iehova casa, degeaba muncesc din greu la ea constructorii”.
În schimb, atunci când ʻcăutăm mai întâi Regatul și dreptatea lui Dumnezeuʼ,
el se îngrijește să avem lucrurile necesare la momentul potrivit.
Așa cum se spune în Proverbele 10:22:
„Binecuvântarea lui Iehova îmbogățește și el nu-i adaugă nicio durere”.
Dar va reuși templul reconstruit să egaleze în glorie templul lui Solomon?
Prin intermediul lui Hagai, Iehova garantează că gloria acestui templu o va întrece pe cea a templului lui Solomon.
Să citim în continuare Hagai 2:3-9.
„Cine dintre voi a văzut această casă în gloria ei de altădată?
Cum vi se pare acum?
Nu pare neînsemnată în comparație cu aceea?
Dar acum fii tare, Zorobabel!”, zice Iehova.
„Fii tare, mare preot Iosua, fiul lui Iehoțadac!
Fiți tari, voi, toți cei din țară, și lucrați!”, zice Iehova.
„Căci eu sunt cu voi”, zice Iehova al armatelor.
„Amintiți-vă ce v-am promis când ați ieșit din Egipt;
spiritul meu este și acum în mijlocul vostru.
Să nu vă fie frică!”
Căci iată ce spune Iehova al armatelor:
„Încă o dată – peste puțin timp – voi zgudui cerurile și pământul, marea și uscatul.
Voi zgudui toate națiunile, iar comorile tuturor națiunilor vor veni;
și voi umple de glorie casa aceasta”, spune Iehova al armatelor.
„Argintul este al meu și aurul este al meu”, zice Iehova al armatelor.
„Gloria pe care o va avea această casă va fi mai mare decât a celei dinainte”, spune Iehova al armatelor.
Da, atunci când Creatorul și Suveranul întregului univers își face cunoscut scopul,
cine și ce l-ar putea împiedica să și-l ducă la îndeplinire?
Nimeni și nimic!
Mesajul direct al lui Iehova este foarte clar.
Totuși, evreii au încă nevoie de încurajare.
Iehova își trimite îngerul la un alt profet, Zaharia.
Deschideți, vă rog, la Zaharia 1:12-16;
aici citim cuvintele încurajatoare ale îngerului.
Așadar, Zaharia 1:12-16.
Atunci îngerul lui Iehova a zis:
„O, Iehova al armatelor, până când te vei reține să arăți îndurare față de Ierusalim și față de orașele lui Iuda,
pe care ai fost mânios în acești 70 de ani?”.
Iehova i-a răspuns cu vorbe binevoitoare și mângâietoare îngerului care vorbea cu mine.
Atunci îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:
„Strigă: «Iată ce spune Iehova al armatelor:
„Sunt zelos, foarte zelos, pentru Ierusalim și pentru Sion!
Sunt mânios, foarte mânios, pe națiunile care trăiesc în tihnă, căci eram mânios pe poporul meu doar puțin,
dar ele i-au adus o nenorocire prea mare”».
De aceea, iată ce spune Iehova:
„Mă voi întoarce spre Ierusalim arătându-i îndurare, iar casa mea va fi construită acolo”, zice Iehova al armatelor,
„și sfoara de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim”».
Pentru a accentua cu câtă grijă își va ocroti Iehova poporul, îngerul continuă în capitolul 2, versetele 7-9:
„Vino, Sion!
Scapă, tu care locuiești la fiica Babilonului!
Căci iată ce spune Iehova al armatelor, care, după ce a fost glorificat, m-a trimis la națiunile care vă jefuiau:
«Cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor mei.
Căci acum îmi voi ridica mâna amenințător împotriva lor și ei vor fi jefuiți de propriii lor sclavi».
Și veți ști că Iehova al armatelor m-a trimis”.
Ați lăsa pe cineva să vă bage degetul în ochi?
Bineînțeles că nu!
Nici Iehova nu le va permite dușmanilor să le facă rău israeliților.
Apoi, în Zaharia 3:1, 2, îngerul îl dezvăluie pe dușmanul puternic care se află în spatele opoziției.
Apoi mi l-a arătat pe marele preot Iosua, care stătea în fața îngerului lui Iehova;
Satan stătea la dreapta lui ca să i se împotrivească.
Atunci îngerul lui Iehova i-a spus lui Satan:
„Iehova să te mustre, Satan, da, să te mustre Iehova, care a ales Ierusalimul!
Nu este omul acesta un buștean în flăcări smuls din foc?”.
Sunt aceste cuvinte menite să le dea israeliților încredere în propriile lor forțe?
Dimpotrivă!
Ei nu trebuie să uite că tot ce realizează se datorează ajutorului lui Iehova.
Iată ce spune în continuare îngerul, în Zaharia 4:6, 7:
Iată cuvântul lui Iehova pentru Zorobabel:
„«Acestea nu se vor realiza nici prin armată, nici prin puterea omului, ci prin spiritul meu», spune Iehova al armatelor.
Cine ești tu, munte mare?
În fața lui Zorobabel vei deveni un ținut neted.
El va aduce piatra din vârf în timp ce se va striga:
«Ce splendoare! Ce splendoare!»”».
Motivați de cuvintele încurajatoare ale lui Iehova transmise prin cei doi profeți ai săi,
evreii nu se mai îndoiesc de susținerea lui Iehova și reiau construirea templului.
Dușmanii vecini ai Israelului, conduși de Tatnai și Șetar-Boznai,
trec imediat la acțiune, încercând să oprească lucrările.
Să ne întoarcem la Ezra 5:3-5:
În timpul acela, Tatnai, guvernatorul regiunii de dincolo de Fluviu, Șetar-Boznai și confrații lor au venit la ei și i-au întrebat:
„Cine v-a dat poruncă să construiți această casă și să puneți aceste bârne?”.
Apoi i-au întrebat:
„Care sunt numele bărbaților care construiesc această clădire?”.
Dar Dumnezeu veghea asupra bătrânilor iudeilor,
astfel că ei nu au fost opriți din muncă până când nu a fost trimis la Darius un raport
și nu a venit înapoi un document oficial în această privință.
Iată o altă lecție:
Atunci când facem lucrarea lui Iehova în pofida opoziției,
Iehova ne binecuvântează eforturile și ne ajută să continuăm să-i slujim.
Acum, evreii trebuie să continue lucrările la templu în pofida interdicției.
Totuși, regele care a impus această interdicție a fost asasinat după o domnie de doar șapte luni.
Tatnai și complicii săi au de-a face cu un nou rege, Darius I.
Pentru a-i acuza pe evrei, ei i se adresează regelui, încercând să folosească cuvintele lui Zorobabel împotriva lui însuși,
cuvinte conform cărora regele Cirus dăduse ordinul ca templul să fie reconstruit.
La cererea lor, Darius ordonă să se facă o investigație.
Ce rezultat va avea credința reînsuflețită a evreilor:
le va aduce bucurie sau și mai multe probleme?
Darius află că regele Cirus a ordonat, într-adevăr, ca templul să fie reconstruit.
În Ezra 6:6-12, aflăm răspunsul categoric al lui Darius.
Prin urmare, Tatnai, guvernator al regiunii de dincolo de Fluviu, Șetar-Boznai și confrații voștri,
subguvernatori ai regiunii de dincolo de Fluviu, iată ce vă poruncesc:
Stați departe de locul acela!
Nu împiedicați lucrul la casa lui Dumnezeu!
Guvernatorul iudeilor și bătrânii iudeilor vor reconstrui casa lui Dumnezeu pe locul ei de dinainte.
În plus, dau poruncă în legătură cu ce trebuie să faceți pentru acești bătrâni ai iudeilor
ca să fie reconstruită casa lui Dumnezeu:
Cheltuielile să fie plătite numaidecât din trezoreria regală, din impozitele strânse din regiunea de dincolo de Fluviu,
pentru ca acești oameni să poată continua lucrul fără întrerupere.
Și orice este necesar – tauri tineri, berbeci și miei pentru ofrandele arse aduse Dumnezeului cerului,
grâu, sare, vin și ulei, așa cum spun preoții care sunt în Ierusalim – să li se dea mereu, zi de zi, fără excepție,
pentru ca ei să-i aducă încontinuu ofrande plăcute Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața regelui și a fiilor săi.
De asemenea, poruncesc ca, dacă un om va încălca acest decret,
să fie scoasă din casa lui o grindă și el să fie ridicat și țintuit pe ea,
iar casa lui să fie transformată în latrină publică din cauza aceasta.
Și Dumnezeul care a făcut ca numele său să locuiască acolo
să nimicească orice rege sau orice popor care va încerca să încalce acest decret și să distrugă casa lui Dumnezeu,
care este în Ierusalim.
Eu, Darius, dau această poruncă.
Să fie îndeplinită fără întârziere!
Tatnai și ceilalți nu au de ales.
Nu doar că trebuie să nu mai împiedice lucrările la templu, dar trebuie și să le sprijine financiar!
Ce deznodământ fericit pentru evreii fideli!
În 515 î.e.n., ei inaugurează plini de bucurie casa lui Dumnezeu, așa cum citim în versetul 22:
De asemenea, au ținut cu bucurie Sărbătoarea Turtelor Nedospite șapte zile,
căci Iehova îi făcuse să se bucure și făcuse ca regele Asiriei să aibă o atitudine binevoitoare față de ei,
astfel că acesta i-a susținut în lucrările la casa adevăratului Dumnezeu, Dumnezeul Israelului.
În prezent, le suntem foarte recunoscători conducătorilor înțelepți și drepți care intervin în favoarea noastră.
Dar cel mai mult îi suntem recunoscători lui Iehova pentru modul în care dirijează lucrurile.
Așa cum se spune în Proverbele 21:1:
„Inima regelui este ca niște râuri de apă în mâna lui Iehova.
El o îndreaptă oriunde îi place”.
Noi nu ne punem speranța în vreun conducător sau în vreo organizație din această lume,
pentru că nu ne pot aduce salvarea.
De fapt, înainte de încheierea sistemului lui Satan,
toate națiunile se vor întoarce împotriva poporului lui Iehova.
Dar pedeapsa pe care o vor primi ele va fi mai mare decât cea pe care a primit-o Tatnai.
Ce lecții putem învăța noi din aceste pasaje biblice ale cărților Ezra, Hagai și Zaharia?
În primul rând, Iehova binecuvântează eforturile noastre asidue
de a continua să înfăptuim lucrarea sa în pofida obstacolelor și zădărnicește eforturile împotrivitorilor.
În al doilea rând, atunci când punem serviciul pentru Iehova înaintea lucrurilor materiale,
el ne dă adevărata bucurie.
Ce lucrare ne-a încredințat Isus?
El le-a spus foarte clar discipolilor săi înainte de a urca la cer:
„Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor”.
Punem noi, din toată inima, lucrarea lui Iehova înaintea lucrurilor materiale?
Hagai a prezis că, într-o zi, templul lui Iehova va fi mult mai glorios decât cel construit de Solomon.
Această profeție se împlinește în prezent.
Iehova folosește lucrarea noastră de predicare pentru a zgudui națiunile.
Milioane de „lucruri prețioase” – noi închinători – vin la el.
Aceștia se adună la marele templu spiritual,
care reprezintă măsurile luate de Iehova în vederea închinării pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus.
Nu este timpul să ne concentrăm atenția asupra ʻcaselor cu lambriuriʼ sau asupra altor obiective care nu sunt necesare.
În curând, într-o zi când nu ne vom aștepta, lumea lui Satan va lua sfârșit și vom intra în lumea nouă a lui Iehova.
Indiferent cum ar încerca Satan să ne descurajeze sau să ne distragă atenția,
să nu-i permitem să ne ia bucuria pe care o avem slujindu-i lui Iehova.
În schimb, să continuăm să umblăm cu Iehova până când vom ajunge în lumea nouă,
unde îi vom sluji pentru eternitate, plini de bucurie.
Zorobabel, Ieșua, Hagai și Zaharia au ajutat mult poporul Israel, astfel încât acesta să recapete favoarea lui Iehova.
Mai târziu, în 468 î.e.n., Ezra însuși vine la Ierusalim pentru a susține închinarea adevărată.
Însă națiunea are nevoie în continuare de îndrumare.
De aceea, Iehova trimite un alt conducător curajos.
În următoarele două zile ale congresului, vom învăța despre acest om fidel și puternic: Neemia.

ʻIehova i-a făcut să se bucureʼ
- 

ʻIehova i-a făcut să se bucureʼ

„Slujiți-i lui Iehova cu bucurie”, se spune în Psalmul 100:2.
Da, Iehova vrea să fim bucuroși.
El ne-a dat multe motive de a ne bucura.
Ne-a dat minunatul dar al vieții, ne-a dat Biblia pentru a ne învăța cum să ne bucurăm de viață
și ne dă nenumărate ocazii de a trăi momente fericite.
Da, Iehova este Dumnezeul care dă bucurie.
În schimb, Satan nu dorește să găsim bucurie slujindu-i lui Iehova.
De ce?
El știe că, fiind bucuroși, putem continua lucrarea de predicare și predare – lucrare pe care el vrea s-o oprească.
Așadar, el încearcă să ne distrugă bucuria, uneori prin intermediul opoziției din partea autorităților,
alteori prin presiuni din partea familiei și a comunității.
În plus, Satan vrea să ne folosim timpul nu în serviciul lui Iehova,
ci pentru a dobândi lucruri materiale de care nu avem nevoie.
El vrea să credem că, dacă vom dobândi tot mai multe lucruri materiale, vom avea o bucurie durabilă.
Dar nu e așa.
Tacticile lui Satan nu sunt noi.
În timp ce citim fragmente din cărțile Ezra, Hagai și Zaharia,
căutați idei care vă pot ajuta în prezent ʻsă-i slujiți lui Iehova cu bucurieʼ.
Remarcați ce i-a adus bucurie poporului lui Iehova în trecut, precum și ce i-a răpit bucuria.
De asemenea, gândiți-vă cum putem simți și noi „bucuria lui Iehova”, chiar și în situații dificile.
Ezra, care era preot și copist al Legii lui Moise, a fost scriitorul cărții care îi poartă numele.
Cartea Ezra este o continuare a cărții 2 Cronici, scrisă, din câte se pare, tot de Ezra.
Este anul 537 î.e.n. și mulți evrei sunt pe punctul de a se întoarce în Iuda.
Națiunea a stat 70 de ani în captivitatea babiloniană din cauza practicării idolatriei.
Israeliții au învățat o lecție dureroasă și, ca națiune, nu au mai căzut niciodată în capcana idolatriei.
Sosise timpul ca închinarea pură să fie restabilită în Ierusalim.
Relatarea începe într-o notă pozitivă și descrie perioada în care au domnit mai mulți regi persani, primul fiind Cirus.
Deschideți, vă rog, la Ezra 1:1-6 și urmăriți în Biblia voastră citirea acestei relatări.
În primul an al lui Cirus, regele Persiei, pentru a se împlini cuvântul lui Iehova rostit prin Ieremia,
Iehova a trezit spiritul lui Cirus, regele Persiei,
astfel că el a poruncit să se scrie și să se transmită în tot regatul său următoarea proclamație:
„Iată ce spune Cirus, regele Persiei:
«Iehova, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate regatele pământului
și m-a însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, care este în Iuda.
Cine dintre voi este din poporul său?
Dumnezeul lui să fie cu el și el să urce la Ierusalim, care este în Iuda,
pentru a reconstrui casa lui Iehova, Dumnezeul Israelului – el este adevăratul Dumnezeu –, a cărui casă era în Ierusalim.
Oricine locuiește ca străin, oriunde s-ar afla,
să fie ajutat de oamenii din acele locuri cu argint, cu aur, cu bunuri și cu animale,
pe lângă ofranda benevolă pentru casa adevăratului Dumnezeu, care era în Ierusalim»”.
Atunci capii caselor părintești ale lui Iuda și ale lui Beniamin, preoții și leviții
– toți cei al căror spirit îl trezise adevăratul Dumnezeu –
s-au pregătit să urce pentru a reconstrui casa lui Iehova, care era în Ierusalim.
Toți cei din jurul lor i-au susținut dându-le obiecte de argint și de aur, bunuri, animale și lucruri de valoare,
pe lângă toate ofrandele benevole.
Imaginați-vă!
Iehova le permite evreilor să se întoarcă în țara lor cu ordinul de a reconstrui templul, primit de la însuși regele Cirus.
Mulți evrei primesc această însărcinare cu bucurie.
Iar cei care, din anumite motive, nu se pot întoarce, îi susțin din punct de vedere material pe cei ce se întorc.
Aproape 50 000 de israeliți pleacă din Babilon, probabil la începutul primăverii anului 537 î.e.n.
În fruntea lor se află marele preot Ieșua, căruia i se mai spune și Iosua, și Zorobabel, guvernatorul numit de Cirus.
În toamna aceluiași an, ei ajung în Iuda și sunt plini de bucurie!
Dar cum reușesc să-și păstreze bucuria?
Remarcați ce fac ei de îndată ce sosesc în Ierusalim.
Să citim Ezra 3:1-6:
Când a sosit luna a șaptea și israeliții se aflau în orașele lor, ei s-au strâns ca un singur om la Ierusalim.
Ieșua, fiul lui Iehoțadac, și ceilalți preoți, precum și Zorobabel, fiul lui Șealtiel,
și frații lui s-au ridicat și au construit altarul Dumnezeului Israelului, ca să ofere pe el jertfe arse,
după cum este scris în Legea lui Moise, omul adevăratului Dumnezeu.
Ei au înălțat deci altarul pe locul unde fusese înainte, deși se temeau de popoarele țărilor din jur,
și au început să-i ofere lui Iehova pe el jertfe arse, jertfele arse de dimineață și cele de seară.
Apoi au ținut Sărbătoarea Colibelor după cum este scris și au adus jertfe arse zi de zi,
potrivit numărului prevăzut pentru fiecare zi.
După aceea au adus ofranda arsă care se oferea cu regularitate și ofrandele pentru lunile noi
și cele pentru toate perioadele de sărbătoare ale lui Iehova, care erau sfințite,
precum și cele de la oricine îi aducea cu plăcere lui Iehova o ofrandă benevolă.
Au început să-i aducă jertfe arse lui Iehova din prima zi a lunii a șaptea,
deși încă nu fusese pusă temelia templului lui Iehova.
Ați remarcat că evreii restabilesc închinarea la Iehova chiar dacă ʻse tem de popoarele țărilor din jurʼ?
Datorită acțiunii lor curajoase, acesta este un moment plin de bucurie.
E așa cum a spus Moise atunci când a instruit poporul să țină Sărbătoarea Colibelor:
„Tu vei fi plin de bucurie!”.
În următorul an, evreii pun temelia templului, plini de curaj și de bucurie.
Să citim despre aceasta în Ezra 3:10-13:
Când constructorii au pus temelia templului lui Iehova, preoții, în veșminte preoțești și cu trompete,
și leviții, fiii lui Asaf, cu cimbale, s-au ridicat să-l laude pe Iehova după îndrumările lui David, regele Israelului.
Și au început să-l laude pe Iehova și să-i aducă mulțumiri prin cântări, răspunzându-și unii altora:
„Căci este bun; iubirea sa loială față de Israel ține veșnic”.
Atunci tot poporul a izbucnit în strigăte puternice, lăudându-l pe Iehova pentru că se pusese temelia casei lui Iehova.
Mulți dintre preoți, dintre leviți și dintre capii caselor părintești
– bărbații în vârstă care văzuseră casa dinainte – au plâns tare când au văzut că se punea temelia acestei case,
în timp ce mulți alții strigau de bucurie.
Astfel, poporul nu mai putea deosebi strigătele de bucurie de plânsete,
căci poporul scotea strigăte atât de puternice, încât sunetul se auzea până departe.
Unii dintre cei mai în vârstă membri ai națiunii nu-și pot imagina
cum ar putea acest templu să îl egaleze în glorie pe cel al lui Solomon.
Dar strigătele de bucurie ale celorlalți acoperă plânsul celor în vârstă.
Cu toate acestea, locuitorii acelor ținuturi nu se bucură, ci, plini de viclenie, caută să le răpească bucuria israeliților.
Să vedem cum citind Ezra 4:1-3:
Când dușmanii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că exilații care s-au întors îi construiau un templu lui Iehova,
Dumnezeul Israelului, au venit imediat la Zorobabel și la capii caselor părintești și le-au zis:
„Lăsați-ne să construim împreună cu voi, căci și noi, la fel ca voi,
ne închinăm Dumnezeului vostru și lui îi aducem jertfe din zilele lui Esar-Hadon, regele Asiriei, care ne-a adus aici”.
Însă Zorobabel, Ieșua și ceilalți capi ai caselor părintești ale Israelului le-au spus:
„Voi n-aveți niciun drept să construiți împreună cu noi o casă Dumnezeului nostru,
fiindcă noi singuri i-o vom construi lui Iehova, Dumnezeul Israelului, așa cum ne-a poruncit regele Cirus, regele Persiei”.
Zorobabel își dă seama că, în realitate, dușmanii lor nu vor să îi ajute, ci să le facă rău.
Când le refuză propunerea, aceștia încearcă să-i împiedice pe evrei să lucreze la templu.
Remarcați cum continuă relatarea în versetele 4 la 7:
Atunci popoarele țărilor din jur au început să demoralizeze poporul lui Iuda și să-l descurajeze ca să nu mai construiască.
Ei au angajat sfătuitori împotriva lor ca să le zădărnicească planurile în toate zilele lui Cirus, regele Persiei,
până în timpul domniei lui Darius, regele Persiei.
La începutul domniei lui Ahașveroș
au scris o scrisoare în care aduceau acuzații împotriva locuitorilor lui Iuda și ai Ierusalimului.
Iar în zilele lui Artaxerxes, regele Persiei, Bișlam, Mitredat,
Tabeel și ceilalți confrați ai acestuia i-au scris regelui Artaxerxes;
ei au tradus scrisoarea în arameică, scriind-o cu litere arameice.
Să citim ce îi scriu Rehum, un înalt funcționar guvernamental, și alți dușmani ai Israelului regelui Persiei.
Remarcați, în Ezra 4:11-16, ce acuzații false aduc aceștia.
Iată o copie a scrisorii pe care i-au trimis-o:
„Către regele Artaxerxes, de la slujitorii tăi, bărbații din regiunea de dincolo de Fluviu:
Să știe regele că iudeii care au urcat de la tine aici, la noi, au ajuns la Ierusalim.
Ei reconstruiesc orașul cel răzvrătit și rău, termină zidurile și repară temeliile.
Acum, să știe regele că, dacă orașul acesta va fi reconstruit și zidurile lui vor fi terminate,
ei nu vor plăti impozit, tribut sau vamă, iar aceasta va cauza pierderi trezoreriilor regale.
Întrucât mâncăm sarea palatului și considerăm că nu este potrivit să stăm și să ne uităm cum este păgubit regele,
trimitem această scrisoare prin care îi aducem la cunoștință regelui lucrul acesta,
ca să se facă cercetări în cronicile strămoșilor tăi.
Vei găsi în cronici și vei afla că orașul acesta este un oraș răzvrătit și le provoacă daune regilor și provinciilor
și că în el au fost instigatori la revoltă încă din vremuri de demult.
De aceea a fost distrus orașul acesta.
Îi aducem la cunoștință regelui că, dacă orașul va fi reconstruit și zidurile lui vor fi terminate,
tu nu vei mai avea niciun control asupra regiunii de dincolo de Fluviu”.
Ați mai auzit astfel de acuzații false?
Sunt aceleași lucruri de care suntem acuzați uneori și în prezent de către cei ce ni se împotrivesc:
„Nu își plătesc taxele”.
„Lucrează împotriva intereselor guvernului.”
„Sunt rebeli și instigă la rebeliune.”
„Sunt de necontrolat.”
Desigur, toate acestea sunt acuzații false!
Dar, în acele timpuri, aceste acuzații au avut ca rezultat oprirea lucrărilor la templu, în urma ordinului dat de rege.
Ce trist!
La început, când s-au întors în Ierusalim,
evreii nu au permis ca teama de oameni să-i facă să întrerupă lucrarea pentru Iehova.
Dar acum le e frică.
Și în prezent, cei ce ni se împotrivesc își intensifică eforturile de a opri lucrarea pe care o înfăptuim.
Dar, dacă facem compromis sau renunțăm, nu vom fi fericiți.
Vom fi bucuroși numai dacă rămânem loiali, chiar și în fața persecuțiilor violente.
Cum este posibil?
Să dăm un exemplu.
O mamă și fiica ei sunt înconjurate de o gloată de bărbați furioși, care le cer să cumpere carnete de partid.
Ce vor face surorile?
Dacă fac compromis și cumpără carnetele, persecutorii lor se vor bucura.
Dar ele vor fi nefericite, știind că l-au trădat pe Tatăl lor ceresc.
Surorile nu cedează.
Bineînțeles, ele nu se bucură că sunt ridiculizate și maltratate.
Însă conștiința lor va fi curată.
Ele vor fi bucuroase, știind că i-au rămas fidele lui Iehova.
Ce putem spune despre evreii din zilele lui Ezra?
Probabil că mulți au lăsat în Babilon o viață confortabilă pentru a face dificila călătorie spre Iuda.
Acum, după aproximativ 14 ani de opoziție neîntreruptă,
de la punerea temeliei templului până la interdicția de a construi,
evreii și-au pierdut zelul pentru lucrarea lui Iehova.
Ei îi aduc în mod formal jertfe lui Iehova, dar nu fac ce le-a spus Iehova să facă:
să termine reconstruirea templului.
Când se confruntă cu opoziție, ei trag concluzia că Iehova nu vrea ca ei să termine lucrarea.
Chiar și guvernatorul Zorobabel și marele preot Iosua au nevoie de încurajare.
Pentru a-i încuraja, Iehova îl trimite pe profetul Hagai.
Mesajele directe și puternice ale lui Hagai,
transmise pe parcursul unei perioade de aproximativ patru luni,
arată cu claritate care era problema.
Să citim Hagai 1:2-11:
Iată ce spune Iehova al armatelor:
„Poporul acesta zice: «Încă n-a venit timpul să fie construită casa lui Iehova»”.
Și cuvântul lui Iehova a venit din nou prin profetul Hagai, zicând:
„Oare este timpul ca voi să locuiți în case cu lambriuri, în timp ce casa aceasta zace în ruine?
Acum iată ce spune Iehova al armatelor:
«Gândiți-vă bine la ceea ce faceți!
Ați semănat mult, dar strângeți puțin.
Mâncați, dar nu vă săturați.
Beți, dar nu vă ajunge.
Vă îmbrăcați, dar nu vă încălziți.
Lucrătorul își pune plata într-o pungă spartă».
Iată ce spune Iehova al armatelor:
«Gândiți-vă bine la ceea ce faceți!
Urcați la munte, aduceți lemn și construiți casa,
ca să-mi găsesc plăcerea în ea și ca să fiu glorificat», spune Iehova.
«V-ați așteptat la mult, dar ați primit puțin;
și, când ați adus acasă puținul acesta, eu l-am spulberat.
De ce?», zice Iehova al armatelor.
«Deoarece casa mea zace în ruine, în timp ce fiecare dintre voi aleargă pentru casa lui.
De aceea, cerurile de deasupra voastră și-au oprit roua, iar pământul și-a oprit roadele.
Am chemat seceta peste pământ, peste munți, peste cereale, peste vinul nou, peste ulei, peste roadele pământului,
peste oameni, peste animalele domestice și peste toată munca mâinilor voastre.»”
Iehova compară rezultatele eforturilor egoiste ale evreilor
cu cele ale unui lucrător care își pune salariul într-o pungă spartă.
Ei nu primesc binecuvântarea lui Iehova, deoarece neglijează templul.
Munca lor nu aduce rezultate, iar ei sunt nefericiți.
Unii cred că, dacă își înfrumusețează casele, se vor simți mai fericiți.
Dar lucrurile materiale nu pot satisface necesitățile spirituale.
Acesta este un avertisment și pentru noi.
Nu este greșit să avem lucruri materiale,
dar acestea nu ne pot aduce o bucurie adevărată și durabilă,
mai ales dacă neglijăm serviciul pentru Iehova ca să le obținem.
Să nu uităm lecția care se desprinde din Psalmul 127:1:
„Dacă nu construiește Iehova casa, degeaba muncesc din greu la ea constructorii”.
În schimb, atunci când ʻcăutăm mai întâi Regatul și dreptatea lui Dumnezeuʼ,
el se îngrijește să avem lucrurile necesare la momentul potrivit.
Așa cum se spune în Proverbele 10:22:
„Binecuvântarea lui Iehova îmbogățește și el nu-i adaugă nicio durere”.
Dar va reuși templul reconstruit să egaleze în glorie templul lui Solomon?
Prin intermediul lui Hagai, Iehova garantează că gloria acestui templu o va întrece pe cea a templului lui Solomon.
Să citim în continuare Hagai 2:3-9.
„Cine dintre voi a văzut această casă în gloria ei de altădată?
Cum vi se pare acum?
Nu pare neînsemnată în comparație cu aceea?
Dar acum fii tare, Zorobabel!”, zice Iehova.
„Fii tare, mare preot Iosua, fiul lui Iehoțadac!
Fiți tari, voi, toți cei din țară, și lucrați!”, zice Iehova.
„Căci eu sunt cu voi”, zice Iehova al armatelor.
„Amintiți-vă ce v-am promis când ați ieșit din Egipt;
spiritul meu este și acum în mijlocul vostru.
Să nu vă fie frică!”
Căci iată ce spune Iehova al armatelor:
„Încă o dată – peste puțin timp – voi zgudui cerurile și pământul, marea și uscatul.
Voi zgudui toate națiunile, iar comorile tuturor națiunilor vor veni;
și voi umple de glorie casa aceasta”, spune Iehova al armatelor.
„Argintul este al meu și aurul este al meu”, zice Iehova al armatelor.
„Gloria pe care o va avea această casă va fi mai mare decât a celei dinainte”, spune Iehova al armatelor.
Da, atunci când Creatorul și Suveranul întregului univers își face cunoscut scopul,
cine și ce l-ar putea împiedica să și-l ducă la îndeplinire?
Nimeni și nimic!
Mesajul direct al lui Iehova este foarte clar.
Totuși, evreii au încă nevoie de încurajare.
Iehova își trimite îngerul la un alt profet, Zaharia.
Deschideți, vă rog, la Zaharia 1:12-16;
aici citim cuvintele încurajatoare ale îngerului.
Așadar, Zaharia 1:12-16.
Atunci îngerul lui Iehova a zis:
„O, Iehova al armatelor, până când te vei reține să arăți îndurare față de Ierusalim și față de orașele lui Iuda,
pe care ai fost mânios în acești 70 de ani?”.
Iehova i-a răspuns cu vorbe binevoitoare și mângâietoare îngerului care vorbea cu mine.
Atunci îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:
„Strigă: «Iată ce spune Iehova al armatelor:
„Sunt zelos, foarte zelos, pentru Ierusalim și pentru Sion!
Sunt mânios, foarte mânios, pe națiunile care trăiesc în tihnă, căci eram mânios pe poporul meu doar puțin,
dar ele i-au adus o nenorocire prea mare”».
De aceea, iată ce spune Iehova:
„Mă voi întoarce spre Ierusalim arătându-i îndurare, iar casa mea va fi construită acolo”, zice Iehova al armatelor,
„și sfoara de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim”».
Pentru a accentua cu câtă grijă își va ocroti Iehova poporul, îngerul continuă în capitolul 2, versetele 7-9:
„Vino, Sion!
Scapă, tu care locuiești la fiica Babilonului!
Căci iată ce spune Iehova al armatelor, care, după ce a fost glorificat, m-a trimis la națiunile care vă jefuiau:
«Cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor mei.
Căci acum îmi voi ridica mâna amenințător împotriva lor și ei vor fi jefuiți de propriii lor sclavi».
Și veți ști că Iehova al armatelor m-a trimis”.
Ați lăsa pe cineva să vă bage degetul în ochi?
Bineînțeles că nu!
Nici Iehova nu le va permite dușmanilor să le facă rău israeliților.
Apoi, în Zaharia 3:1, 2, îngerul îl dezvăluie pe dușmanul puternic care se află în spatele opoziției.
Apoi mi l-a arătat pe marele preot Iosua, care stătea în fața îngerului lui Iehova;
Satan stătea la dreapta lui ca să i se împotrivească.
Atunci îngerul lui Iehova i-a spus lui Satan:
„Iehova să te mustre, Satan, da, să te mustre Iehova, care a ales Ierusalimul!
Nu este omul acesta un buștean în flăcări smuls din foc?”.
Sunt aceste cuvinte menite să le dea israeliților încredere în propriile lor forțe?
Dimpotrivă!
Ei nu trebuie să uite că tot ce realizează se datorează ajutorului lui Iehova.
Iată ce spune în continuare îngerul, în Zaharia 4:6, 7:
Iată cuvântul lui Iehova pentru Zorobabel:
„«Acestea nu se vor realiza nici prin armată, nici prin puterea omului, ci prin spiritul meu», spune Iehova al armatelor.
Cine ești tu, munte mare?
În fața lui Zorobabel vei deveni un ținut neted.
El va aduce piatra din vârf în timp ce se va striga:
«Ce splendoare! Ce splendoare!»”».
Motivați de cuvintele încurajatoare ale lui Iehova transmise prin cei doi profeți ai săi,
evreii nu se mai îndoiesc de susținerea lui Iehova și reiau construirea templului.
Dușmanii vecini ai Israelului, conduși de Tatnai și Șetar-Boznai,
trec imediat la acțiune, încercând să oprească lucrările.
Să ne întoarcem la Ezra 5:3-5:
În timpul acela, Tatnai, guvernatorul regiunii de dincolo de Fluviu, Șetar-Boznai și confrații lor au venit la ei și i-au întrebat:
„Cine v-a dat poruncă să construiți această casă și să puneți aceste bârne?”.
Apoi i-au întrebat:
„Care sunt numele bărbaților care construiesc această clădire?”.
Dar Dumnezeu veghea asupra bătrânilor iudeilor,
astfel că ei nu au fost opriți din muncă până când nu a fost trimis la Darius un raport
și nu a venit înapoi un document oficial în această privință.
Iată o altă lecție:
Atunci când facem lucrarea lui Iehova în pofida opoziției,
Iehova ne binecuvântează eforturile și ne ajută să continuăm să-i slujim.
Acum, evreii trebuie să continue lucrările la templu în pofida interdicției.
Totuși, regele care a<i> </i>impus această interdicție a fost asasinat după o domnie de doar șapte luni.
Tatnai și complicii săi au de-a face cu un nou rege, Darius I.
Pentru a-i acuza pe evrei, ei i se adresează regelui, încercând să folosească cuvintele lui Zorobabel împotriva lui însuși,
cuvinte conform cărora regele Cirus dăduse ordinul ca templul să fie reconstruit.
La cererea lor, Darius ordonă să se facă o investigație.
Ce rezultat va avea credința reînsuflețită a evreilor:
le va aduce bucurie sau și mai multe probleme?
Darius află că regele Cirus a ordonat, într-adevăr, ca templul să fie reconstruit.
În Ezra 6:6-12, aflăm răspunsul categoric al lui Darius.
Prin urmare, Tatnai, guvernator al regiunii de dincolo de Fluviu, Șetar-Boznai și confrații voștri,
subguvernatori ai regiunii de dincolo de Fluviu, iată ce vă poruncesc:
Stați departe de locul acela!
Nu împiedicați lucrul la casa lui Dumnezeu!
Guvernatorul iudeilor și bătrânii iudeilor vor reconstrui casa lui Dumnezeu pe locul ei de dinainte.
În plus, dau poruncă în legătură cu ce trebuie să faceți pentru acești bătrâni ai iudeilor
ca să fie reconstruită casa lui Dumnezeu:
Cheltuielile să fie plătite numaidecât din trezoreria regală, din impozitele strânse din regiunea de dincolo de Fluviu,
pentru ca acești oameni să poată continua lucrul fără întrerupere.
Și orice este necesar – tauri tineri, berbeci și miei pentru ofrandele arse aduse Dumnezeului cerului,
grâu, sare, vin și ulei, așa cum spun preoții care sunt în Ierusalim – să li se dea mereu, zi de zi, fără excepție,
pentru ca ei să-i aducă încontinuu ofrande plăcute Dumnezeului cerurilor și să se roage pentru viața regelui și a fiilor săi.
De asemenea, poruncesc ca, dacă un om va încălca acest decret,
să fie scoasă din casa lui o grindă și el să fie ridicat și țintuit pe ea,
iar casa lui să fie transformată în latrină publică din cauza aceasta.
Și Dumnezeul care a făcut ca numele său să locuiască acolo
să nimicească orice rege sau orice popor care va încerca să încalce acest decret și să distrugă casa lui Dumnezeu,
care este în Ierusalim.
Eu, Darius, dau această poruncă.
Să fie îndeplinită fără întârziere!
Tatnai și ceilalți nu au de ales.
Nu doar că trebuie să nu mai împiedice lucrările la templu, dar trebuie și să le sprijine financiar!
Ce deznodământ fericit pentru evreii fideli!
În 515 î.e.n., ei inaugurează plini de bucurie casa lui Dumnezeu, așa cum citim în versetul 22:
De asemenea, au ținut cu bucurie Sărbătoarea Turtelor Nedospite șapte zile,
căci Iehova îi făcuse să se bucure și făcuse ca regele Asiriei să aibă o atitudine binevoitoare față de ei,
astfel că acesta i-a susținut în lucrările la casa adevăratului Dumnezeu, Dumnezeul Israelului.
În prezent, le suntem foarte recunoscători conducătorilor înțelepți și drepți care intervin în favoarea noastră.
Dar cel mai mult îi suntem recunoscători lui Iehova pentru modul în care dirijează lucrurile.
Așa cum se spune în Proverbele 21:1:
„Inima regelui este ca niște râuri de apă în mâna lui Iehova.
El o îndreaptă oriunde îi place”.
Noi nu ne punem speranța în vreun conducător sau în vreo organizație din această lume,
pentru că nu ne pot aduce salvarea.
De fapt, înainte de încheierea sistemului lui Satan,
toate națiunile se vor întoarce împotriva poporului lui Iehova.
Dar pedeapsa pe care o vor primi ele va fi mai mare decât cea pe care a primit-o Tatnai.
Ce lecții putem învăța noi din aceste pasaje biblice ale cărților Ezra, Hagai și Zaharia?
În primul rând, Iehova binecuvântează eforturile noastre asidue
de a continua să înfăptuim lucrarea sa în pofida obstacolelor și zădărnicește eforturile împotrivitorilor.
În al doilea rând, atunci când punem serviciul pentru Iehova înaintea lucrurilor materiale,
el ne dă adevărata bucurie.
Ce lucrare ne-a încredințat Isus?
El le-a spus foarte clar discipolilor săi înainte de a urca la cer:
„Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor”.
Punem noi, din toată inima, lucrarea lui Iehova înaintea lucrurilor materiale?
Hagai a prezis că, într-o zi, templul lui Iehova va fi mult mai glorios decât cel construit de Solomon.
Această profeție se împlinește în prezent.
Iehova folosește lucrarea noastră de predicare pentru a zgudui națiunile.
Milioane de „lucruri prețioase” – noi închinători – vin la el.
Aceștia se adună la marele templu spiritual,
care reprezintă măsurile luate de Iehova în vederea închinării pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus.
Nu este timpul să ne concentrăm atenția asupra ʻcaselor cu lambriuriʼ sau asupra altor obiective care nu sunt necesare.
În curând, într-o zi când nu ne vom aștepta, lumea lui Satan va lua sfârșit și vom intra în lumea nouă a lui Iehova.
Indiferent cum ar încerca Satan să ne descurajeze sau să ne distragă atenția,
să nu-i permitem să ne ia bucuria pe care o avem slujindu-i lui Iehova.
În schimb, să continuăm să umblăm cu Iehova până când vom ajunge în lumea nouă,
unde îi vom sluji pentru eternitate, plini de bucurie.
Zorobabel, Ieșua, Hagai și Zaharia au ajutat mult poporul Israel, astfel încât acesta să recapete favoarea lui Iehova.
Mai târziu, în 468 î.e.n., Ezra însuși vine la Ierusalim pentru a susține închinarea adevărată.
Însă națiunea are nevoie în continuare de îndrumare.
De aceea, Iehova trimite un alt conducător curajos.
În următoarele două zile ale congresului, vom învăța despre acest om fidel și puternic: Neemia.


-