JW subtitle extractor

Așa cum am aflat din drama audio, evreii s-au întors în Ierusalim pentru a reconstrui templul în 537 î.e.n.
În 515 î.e.n., lucrările au fost finalizate.
Însă zidurile orașului erau niște ruine.
Sosise timpul ca poporul lui Iehova să reconstruiască zidurile,
iar Iehova l-a pus pe Neemia în fruntea acestei lucrări.
Era un proiect de mare anvergură, iar poporul s-a confruntat și de data aceasta cu împotriviri.
Neemia le-a spus evreilor: „Bucuria lui Iehova e fortăreața voastră”.
Cum i-a ajutat el să fie bucuroși în pofida opoziției?
Și ce lecții putem desprinde din relatare?
Sunt multe lecții, dar vă îndemnăm să vă concentrați la trei dintre acestea:
Cum l-a ajutat rugăciunea pe Neemia să-i slujească lui Iehova plin de curaj?
Pe lângă atacurile directe, ce tactici au mai folosit dușmanii pentru a opri lucrarea?
Deși nu i-a fost ușor, cum a reușit Neemia să-și păstreze bucuria?
Le-ați reținut?
Acum, faceți-vă comozi și urmăriți cu atenție filmul:
„Bucuria lui Iehova este fortăreața voastră”.
A fost un privilegiu să particip la restabilirea închinării la Iehova.
Toți știu că zidurile Ierusalimului au fost reconstruite, dar asta e doar o parte din poveste.
Să vă spun cum a început totul.
În al 20-lea an al regelui Artaxerxes Longimanus, eram la palatul lui, în Susa, și slujeam ca paharnic.
Regele avea încredere deplină în mine, viața lui era în mâinile mele.
Deși eram departe de Ierusalim, eram bucuros chiar și numai la gândul că poporul nostru îi slujea lui Iehova,
asta până într-o zi când m-a vizitat fratele meu Hanani.
Vizita lui a schimbat totul.
Ce se-ntâmplă?
Cum o duce poporul?
Rău.
Situația e jalnică.
Zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, iar porțile lui sunt arse.
Și templul?
E-n picioare, dar jertfele nu sunt decât un ritual.
Majoritatea oamenilor și preoții desconsideră legea.
Trebuie să vii cu noi!
Zile în șir n-am avut liniște.
Nici nu știam dacă regele mi-ar fi dat voie să plec.
Poporul păcătuise pentru că nu respectase poruncile lui Iehova,
dar acum simțeam că eu păcătuiam dacă nu îi ajutam când aveau nevoie.
L-am implorat pe Iehova să mă ajute.
Neemia, de ce ești atât de trist?
Nu poate fi decât o întristare a inimii.
Cum să nu fiu trist
când orașul unde-s mormintele strămoșilor mei e-n ruine și porțile lui au fost arse?
Ce se-ntâmplă?
Spune-mi deschis ce dorești!
Imediat m-am rugat Dumnezeului cerurilor.
Dacă regele-i de-acord și dac-am găsit bunăvoință-naintea ta,
trimite-mă-n Iuda, unde-s mormintele strămoșilor mei, să-l reconstruiesc.
Poți merge.
Iehova era cu noi.
Regele mi-a dat provizii și o armată și m-a numit guvernator.
Așa c-am pornit la drum spre Ierusalim pentru a ajuta la reconstruirea zidului.
Văzusem deja o parte din oraș.
Dar numai când m-am sculat noaptea și am inspectat zidurile, mi-am dat seama cât de gravă era situația.
Stați aici.
Nu-mi venea să cred cum arătau zidurile!
Venise timpul să afle toți care era scopul lui Iehova cu privire la Ierusalim.
Așa că i-am strâns pe demnitari și pe nobili.
Cine-i omul ăsta?
Am auzit că-i Neemia, paharnicul regelui.
Ce vrea de la noi?
Bărbați!
Orașul sfânt e lipsit de apărare.
Veniți să reconstruim zidurile Ierusalimului, ca să nu mai fim batjocoriți!
– Dar ce vor spune cei din jur?
– Da, avem dușmani de temut.
Artaxerxes m-a trimis să reconstruiesc zidurile și tot orașul.
N-ați văzut călăreții și tot lemnul cu care am venit?
Toate sunt de la el.
Mâna lui Iehova a fost peste mine.
De Iehova trebuie să ne temem, nu de oameni!
El sigur ne va ajuta!
Dar nu toți s-au bucurat că veniserăm să facem un lucru bun pentru poporul lui Israel.
Deci asta pune Neemia la cale.
Gheșem, vezi și tu pericolul?
Fără zid, îi putem ține sub control.
Dar dacă-l reconstruiesc, iudeii n-o să mai depindă deloc de noi.
– Pune la cale o revoltă.
– Trebuie să-l oprim.
Putem să reușim doar împreună.
M-ajutați?
Bine-nțeles!
Normal, fii liniștit.
Bun! Mergem la Ierusalim să stăm cu ochii pe Neemia.
Dușmanii voiau să-și păstreze puterea ca să profite de poporul lui Iehova.
Au trecut imediat la acțiune, ca să ne descurajeze.
Ei cine sunt?
E Sanbalat, guvernatorul Samariei.
Lângă el e Tobia, demnitar amonit.
Deține multe dintre terenurile iudeilor.
Celălalt e Gheșem, un arab foarte bogat care e prieten bun cu Sanbalat.
Neemia, vă răzvrătiți împotriva regelui?
– Chiar regele ne-a trimis aici.
– Să reconstruiți orașul și zidul?
Da, să reconstruim și orașul, și zidul.
De ce n-ai venit și la mine? Sunt guvernatorul Samariei.
Dar Neemia a fost numit guvernator al lui Iuda.
Și de ce nu ne-ați cerut ajutorul? Și noi ne-nchinăm lui Iehova, i-aducem jertfe de generații.
Dar aduceți jertfe și altor dumnezei!
Dumnezeul cerurilor va face să avem succes, iar noi, slujitorii lui, vom construi.
Nimeni nu trebuie să pună religia mai presus de unitatea-n țară.
N-aveți niciun drept să pretindeți ceva-n Ierusalim.
Sanbalat, nu cumva ești tu cel care se răzvrătește împotriva Regelui Preaînalt?
În pofida opoziției, poporul a muncit din greu.
Neemia, pe astea trebuie să le ducem undeva.
În plus, fiecare a avut de dus propria luptă, cum a dus și Pelet.
Iehova a văzut eforturile lui.
Exemplul lui mi-a întărit credința.
Pelet.
Raham.
N-o să terminăm niciodată.
Totu-i o ruină.
Măcar încercăm.
Ești optimist.
Apropo, ai întârziat cu chiria, iarăși!
Raham, îmi pare rău. Mai păsuiește-mă, te rog.
– Am tot lucrat la zid.
– Am destule pe cap.
Ori plătiți până la sfârșitul lunii, ori vă mutați.
Nu pot să fac nimic?
N-aș putea să lucrez ceva pentru tine, ca să-mi plătesc datoria?
Pe bune?
Când să mai lucrezi?
Dar fiica ta ar putea.
Poate să stea la noi.
Ca sclavă?!
Nu, ca s-o ajute pe Azuba.
Vreau s-o angajez.
Încerc să te ajut, dar n-ai prea multe variante, Pelet.
Gândește-te.
Ăă, am vorbit azi cu Raham.
Despre ce?
Vrea ca Simca să lucreze la ei și s-o ajute pe Azuba.
O s-aibă grijă de ea ca de copilul lui.
Draga mea, îi știu pe Raham și Azuba de când am venit aici cu Ezra.
Raham ne-a ajutat.
Stăm în casa lui.
N-am încredere-n el!
Să ne ia fetița?!
La ei acasă?
– Ima . . .
– Iehova zice clar să ne creștem noi copiii.
Nu vrei să aibă o viață mai bună?
Ba da, dar nu așa.
Nu vreau să plece, nici dac-ar trebui să mâncăm ce rămâne de pe câmp.
Dar dac-o să murim de foame?
Iehova are mereu grijă de cei care ascultă de el.
Pelet și alții și-au aruncat povara asupra lui Iehova și au continuat să lucreze.
Sanbalat și-a instalat tabăra lângă Ierusalim, ca să ne supravegheze.
Ce noutăți ai?
– Domnul meu.
– Spune!
Zidul a fost reparat până la jumătate.
Asta-i prea de tot!
Gheșem, cât ne-ar lua să organizăm un atac?
Un atac?
Domnul meu, Sanbalat, ar fi ca și cum l-am ataca pe rege.
Ce tot zici acolo?!
Are dreptate. Neemia are susținerea lui Artaxerxes.
Ai văzut câți călăreți a trimis.
– Ai mai vorbi așa dacă ar mai fi aici călăreții?
– Și se pot întoarce.
Prostii! Lăsați călăreții!
Asta-i provincia mea!
Eu hotărăsc ce facem.
Trebuie să-i amenințăm!
Gheșem, adu trupele din Samaria și vino pe aici.
Se pregătesc să ne atace!
– De unde știi?
– I-am auzit vorbind.
Fraților, stați puțin.
Au atacat pe cineva?
Sigur a văzut el ceva.
Vrei s-aștepți până-ncep să ne măcelărească?
Nu, bine-nțeles că nu!
Hanani,
pune oameni în spatele zidului, în locurile joase și expuse.
Da, Neemia.
N-o să meargă.
Fraților, dacă ne lăsăm descurajați, dușmanii își ating scopul.
N-are rost. Nu vezi? Ne tot pun bețe-n roate! Ne urăsc!
Tu nu trăiești și nu muncești lângă ei, ca noi.
Fraților, unde vă e credința?
Iehova vrea să reconstruim zidul.
Dacă chiar vrea, atunci de ce ni se-mpotrivesc toți?
Poate nu-i acum momentul.
Și-oricum e prea mult de muncă. Suntem epuizați.
La ce ne trebuie un zid?
Ca să ne ocrotească.
Curaj!
Să nu vă temeți!
Priviți spre Iehova, care e mare și e de temut.
Luptați pentru frații voștri, pentru fiii și fiicele voastre,
pentru soțiile voastre și pentru casele voastre!
Când veți auzi sunetul cornului, să vă adunați unde suntem noi.
Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.
Așteptați semnalul.
Degeaba i-am amenințat.
Acum o s-audă strigătul nostru de luptă!
Stai puțin! Am mai vorbit despre asta.
Un atac direct ar însemna sedițiune.
În plus, sunt înarmați.
Liniștește-te!
Domnul meu, Gheșem are dreptate.
Regele ne-ar pedepsi.
Știi cine l-a trimis pe Neemia aici!
Chiar regele!
Regele Persiei, în caz c-ai uitat!
Neemia face pe regele aici.
Eu propun să-l acuzăm de sedițiune pe Neemia.
Genial!
Da, atunci el va veni la noi.
Ne întoarcem în Samaria.
Hanani!
Arăți de parc-ai fi muncit.
Cred că și miros.
Mmmda!
Miroși de la o poștă!
Fraților!
Mai avem puțin și terminăm zidul.
Iehova ne ajută, dar și noi trebuie să ne facem partea.
De acum, vom rămâne noaptea în Ierusalim.
Vom sta de pază cu rândul.
Hanani ne va organiza.
Ați făcut treabă bună!
Cu toții munceau din greu.
Dar problemele nu se terminaseră.
Fraților, cu ce pot să v-ajut?
Neemia, noi avem familii numeroase.
Ne trebuie cereale.
Ne-am dat ogoarele, viile și casele drept garanție ca să facem rost de cereale-n timpul foametei.
Ne-am împrumutat, garantând cu ogoarele și viile, ca să plătim tribut regelui.
Suntem nevoiți să ne vindem copiii ca sclavi.
Dar nu putem face nimic, fiindcă ogoarele și viile noastre sunt ale altora.
Mulțumesc că mi-ați spus. Am să mă gândesc.
– Mulțumim mult.
– Mulțumim.
Hanani, spune-le nobililor și demnitarilor să vină la mine mâine dis-de-dimineață.
Cu ajutorul lui Iehova, putem rezolva problema.
Fraților,
voi luați dobândă de la frații voștri.
Ar trebui să vă fie rușine!
N-ar trebui să umblați oare în teamă de Dumnezeu, ca să nu fim de batjocura dușmanilor noștri?
Vă rog, nu mai dați împrumut cu dobândă!
Dați-le, vă rog, înapoi ogoarele, viile, livezile de măslini, casele și dobânda.
Neemia, le voi da înapoi ogoarele, chiar astăzi, la apus.
Le vom înapoia totul fraților noștri.
Jurați cu toții înaintea lui Iehova să faceți asta?
Jurăm!
Fie ca adevăratul Dumnezeu să-i ia totul oricărui om care nu respectă această promisiune!
Amin!
Meșulam, Tobia trebuie să afle toate astea.
Va fi bine.
Iehova ne va binecuvânta.
Raham!
Am vești bune!
Serios?
Da.
Am strâns chiria.
Da?!
Poți veni oricând s-o iei.
Am crezut că mi-o dai pe Simca.
O să rămână cu noi.
Cum de-ați strâns chiria așa repede?
Iehova are grijă de cei care ascultă de el.
De când a venit Neemia, lucrurile merg din ce în ce mai bine.
Neemia are impresia că suntem încă tineri.
M-am spetit muncind.
Dar Neemia ia niște decizii absurde.
Nu ne cade totul din cer. Am muncit mult pentru ce am, nu?
– Da, așa e.
– Dacă dau înapoi terenurile, ce-o să mănânc?
Ce-o să beau?
Ce-i așa rău să ceri dobândă? Te-mprumuți, plătești dobândă.
– Raham, Iehova doar vrea să ne tratăm frații corect.
– Ai auzit ceva din ce ți-am zis? Îi tratez pe toți corect!
Atunci de ce ești nervos?
Nu sunt nervos!
De ce vorbești așa cu mine?
Mă simt trădat.
– De cine?
– De cei pe care i-am împrumutat!
Și eu ce pot să fac?
Fă ce trebuie să facă o soție!
Dă-mi un fiu!
Sau măcar o fiică!
Nu pot să-ți dau ce n-am primit de la Iehova.
Mai încolo va fi prea târziu.
Să-i scriem o scrisoare regelui.
Hai să vedem ce ne spune băiatul când se-ntoarce. Și-apoi . . .
Domnul meu, Sanbalat.
Ce mai e?
Zidul e aproape gata.
Nu pot să cred!
Cum de-au reușit așa repede?
Mai am ceva pentru Tobia.
Neemia a impus înapoierea ogoarelor proprietarilor inițiali.
– N-avem timp de pierdut!
– Destul!
Spune-i lui Neemia:
„Vino să ne întâlnim în satele din câmpia Ono”.
Vor să ies din oraș ca să-mi facă rău.
Spune-i, te rog: „Lucrarea pe care o fac este mare și nu pot să cobor.
De ce să se oprească lucrarea cât timp aș lăsa-o ca să cobor la voi?”.
Mi-au trimis același mesaj de câteva ori.
De fiecare dată, le-am dat același răspuns.
Domnul meu, e a patra oară când refuză.
Gheșem, trebuie să aplicăm planul tău.
Tobia, scrie:
„Printre națiuni s-a auzit, și Gheșem spune și el lucrul acesta, că tu și iudeii plănuiți să vă răzvrătiți.
De aceea construiți zidul”.
Da?
Dă-i asta lui Neemia.
Du-te și spune-i stăpânului tău:
„Lucrurile despre care vorbești nu s-au întâmplat, ci tu le născocești”.
Nu-i lua-n seamă.
Încearcă doar să ne sperie, ca să ne oprim.
Ei știu că decretul nu poate fi schimbat.
Dar crede-mă, n-o să se lase.
Iehova, întărește-mi mâna, te implor!
Ce să facem ca să-l oprim? Fraților, nu mai avem mult timp la dispoziție.
Zidul Ierusalimului e aproape gata.
Sanbalat,
am eu o idee.
Șemaia, m-ai chemat?
Da!
Repede! Intrați!
Ești în mare pericol. Și eu sunt, pentru că am aflat.
Vorbește clar. Ce pericol?
Vin să te omoare la noapte!
Trebuie să intrăm în templu și să-nchidem ușile!
Șemaia, un om ca mine să fugă?!
– Nu înțelegi.
– Nu!
Ce efect ar avea asta asupra poporului?
Este singurul loc sigur.
Și-apoi, nici nu sunt preot.
Dac-aș intra în templu, mi-aș atrage moartea.
Nu voi intra.
Nu fi nesăbuit, Neemia!
Înțeleg!
Tobia și Sanbalat te-au pus să faci asta, nu-i așa, ipocritule?
Fie ca Iehova să-i pedepsească pe ei și pe voi toți, care încercați să mă speriați.
Hai, Hanani, avem treabă!
Ahhh!
Am continuat să lucrăm zi și noapte.
În scurt timp, am finalizat ultima parte a zidului.
Iehova ne-a ajutat să realizăm ce părea imposibil.
Eram obosiți, dar am redobândit ceva ce pierduserăm:
bucuria!
Neemia, zidul e gata!
Uraaa!
Bravo!
Am reușit!
Da, în 52 de zile.
Domnul meu, am ceva de la Șemaia.
Ce spune?
Au terminat zidul.
Mai au de pus porțile.
Trebuie să ne mișcăm repede.
– Sanbalat!
– Termină, te rog.
Mai avem timp.
– Scrie-i regelui!
– Tobia, nu vezi?
Dumnezeu îi ajută pe evrei.
Nu mai avem ce face.
O să pierdem controlul asupra lor.
De ce vă dați bătuți?!
Repararea zidurilor a fost doar începutul.
Dar încă aveam nevoie de Iehova, având în vedere ce urma.

Neemia: „Bucuria lui Iehova este fortăreața voastră” – Partea I