JW subtitle extractor

Ai fost vreodată victima persecuțiilor sau a nedreptăților?
Te-ai supărat vreodată pentru ce a zis sau a făcut cineva?
Tuturor ni s-a întâmplat.
În astfel de situații, mulți dintre cei care nu-l cunosc pe Iehova nu reacționează deloc pașnic.
Ei se răzbună, se ceartă, ripostează.
Dar noi știm că Iehova vede ce se întâmplă și că poate îndrepta lucrurile.
E bine să ne amintim ce a spus Isus:
„Fericiți sunt cei blânzi!”, „Fericiți sunt cei împăciuitori!”.
Biblia vorbește despre un bărbat care a fost blând și pașnic în unele situații extrem de dificile și stresante.
De multe ori, a ales să nu riposteze.
Mai degrabă, a căutat să fie în pace cu alții.
Acest bărbat este Iacob.
Iacob a învățat să fie pașnic de la tatăl său, Isaac.
Când asupra țării s-a abătut o foamete, Isaac s-a mutat cu familia sa la Gherar,
unde domnea Abimelec, regele filistenilor.
Să vedem ce probleme au apărut și cum le-a rezolvat Isaac.
Deschideți, vă rog, Biblia la Geneza 26:12.
Apoi Isaac a început să semene pământul în țara aceea și, în acel an, a strâns însutit, fiindcă Iehova îl binecuvânta.
Isaac s-a îmbogățit și a strâns din ce în ce mai multe bogății până a ajuns foarte bogat.
Avea turme de oi, cirezi de vite și mulți slujitori; și filistenii au început să-l invidieze.
De aceea, filistenii au luat pământ și au astupat toate fântânile pe care slujitorii lui Avraam, tatăl său,
le săpaseră în timpul vieții sale.
Și Abimelec i-a spus lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai devenit mult mai puternic decât noi”.
Isaac a plecat din acel loc, și-a așezat tabăra în valea Gherar și a locuit acolo.
Și Isaac a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate în timpul vieții lui Avraam, tatăl său,
dar pe care filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam,
și le-a dat aceleași nume pe care li le dăduse tatăl său.
În timp ce săpau în vale, slujitorii lui Isaac au găsit o fântână cu apă dulce.
Dar păstorii din Gherar s-au luat la ceartă cu păstorii lui Isaac și ziceau:
„Apa este a noastră!”.
Astfel, Isaac a pus fântânii numele Esec, pentru că se certaseră cu el.
Apoi au săpat altă fântână și s-au luat la ceartă și pentru ea. De aceea, el i-a pus numele Sitna.
Mai târziu a plecat de acolo și a săpat încă o fântână, dar nu s-au mai certat pentru ea.
Astfel, i-a pus numele Rehobot și a zis:
„Pentru că acum Iehova ne-a dat mult spațiu și ne-a făcut să devenim numeroși în țară”.
Apoi a urcat de acolo la Beer-Șeba. Iehova i s-a arătat în acea noapte și a zis:
„Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam.
Nu te teme, căci eu sunt cu tine; te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendența datorită slujitorului meu Avraam”.
Plini de invidie, filistenii astupă toate fântânile pe care Avraam le-a săpat.
Iar regele îi cere lui Isaac să plece de acolo.
Isaac trebuie să ia o decizie.
Probabil, unii îl îndeamnă să nu plece.
Poate că îi spun:
„Tu n-ai greșit cu nimic!
Iehova ți-a zis că tu și urmașii tăi veți lua în stăpânire țara.
N-ai de ce să te temi.
Ai o mulțime de slujitori și sunt mai puternici decât filistenii!
Ai tot dreptul să lupți împotriva celor care ți-au astupat fântânile!”.
Dacă ai fi fost în locul lui, tu ce-ai fi făcut?
Isaac alege să caute pacea.
El decide să plece de acolo.
Dar nu-i este deloc ușor.
Isaac are mulți slujitori și multe turme de oi și cirezi de vite.
El a cultivat pământul și a strâns o recoltă bogată.
Dar lasă totul în urmă și pleacă.
Însă problemele lui Isaac nu se termină aici.
În locul unde își așază tabăra acum, slujitorii săi sapă fântâni și găsesc apă.
Dar păstorii de acolo spun: „Apa e a noastră!”.
Isaac sapă altă fântână, dar păstorii pretind că și asta este a lor.
Și de data asta, în loc să se certe cu ei, Isaac pleacă și, în cele din urmă, găsește un loc în care să trăiască în pace.
Iacob a văzut că modul în care tatăl său a acționat a avut rezultate bune
și că Iehova l-a binecuvântat pentru că a căutat pacea.
Ce învățăm de aici?
Părinți, nu subestimați niciodată efectul pe care îl poate avea exemplul vostru bun asupra copiilor!
Iacob are un frate geamăn, pe Esau.
Deși Esau e întâiul născut, Iehova prezice că, contrar obiceiului vremii, fratele mai mare îi va sluji celui mai mic.
Iehova știe ce personalitate vor avea cei doi frați și că Esau nu va arăta prea multă apreciere față de lucrurile spirituale.
Acest lucru se vede clar când Esau își vinde dreptul de întâi născut pentru o tocană,
întărind schimbul cu un jurământ.
Însă, când își vinde dreptul de întâi născut, el pierde mai mult.
El pierde și dreptul de a primi din partea tatălui său o binecuvântare profetică.
Anii trec, Isaac îmbătrânește și decide că a sosit timpul să-l binecuvânteze pe întâiul său născut.
Probabil, nu știe că Esau și-a vândut dreptul de întâi născut.
În orice caz, îi spune lui Esau că-l va binecuvânta, dar, mai întâi, îi cere să-i facă o mâncare gustoasă din vânat proaspăt.
Rebeca, mama celor doi, aude această discuție și îl convinge pe Iacob să se dea drept Esau în timp ce acesta este la vânătoare.
Planul îi reușește, iar Isaac îl binecuvântează fără să știe pe Iacob.
Când află, Esau se înfurie.
Să reluăm citirea de la Geneza 27:41.
Esau îl ura pe Iacob din cauza binecuvântării pe care i-o dăduse tatăl său și Esau zicea în sinea lui:
„Tatăl meu nu mai are mult de trăit. După aceea o să-l omor pe fratele meu, Iacob”.
Când i s-a spus Rebecăi ce avea de gând să facă Esau, fiul ei mai mare,
ea a trimis imediat să fie chemat Iacob, fiul ei mai mic, și i-a zis:
„Iată că Esau, fratele tău, plănuiește să te omoare ca să se răzbune.
Acum, fiule, fă ce-ți spun: Fugi la fratele meu, Laban, în Haran.
Locuiește la el un timp, până când va trece furia fratelui tău,
până când se va mai potoli mânia fratelui tău față de tine și el va uita ce i-ai făcut.
Atunci voi trimite după tine ca să te întorci. De ce să vă pierd pe amândoi într-o singură zi?”.
După aceea, Rebeca îi tot spunea lui Isaac:
„M-am săturat de viață din cauza fiicelor lui Het.
Dacă Iacob își ia cumva o soție dintre fiicele lui Het, o soție ca fetele din această țară, atunci ce rost are să mai trăiesc?”.
Și Isaac l-a chemat pe Iacob, l-a binecuvântat și i-a poruncit:
„Să nu-ți iei soție dintre canaanite!
Du-te în Padan-Aram, la casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia-ți soție de acolo, dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale.
Dumnezeul Atotputernic te va binecuvânta, îți va da urmași, îți va înmulți urmașii și vei deveni o adunare de popoare.
El îți va da binecuvântarea lui Avraam, ție și descendenței tale,
ca să iei în stăpânire țara în care locuiești ca străin și pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam”.
Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacob în Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameeanul,
și fratele Rebecăi, mama lui Iacob și a lui Esau, iar el a plecat.
Părinții lui Iacob îi spun acestuia să meargă la unchiul său, Laban, ca să-și găsească o soție.
Bineînțeles, motivul principal e neînțelegerea cu Esau.
Să ne amintim că Isaac a avut o neînțelegere cu filistenii, neînțelegere care, aparent, nu putea fi rezolvată pașnic.
Ce a făcut Isaac?
El a plecat.
Acum Iacob trece printr-o situație similară.
Fratele lui fierbe de mânie,
așa că Iacob pleacă.
Asta înseamnă că trebuie să-și lase casa și familia și să facă o călătorie lungă într-o țară îndepărtată.
Iacob ar fi putut alege să rămână. El își câștigase dreptul de întâi născut.
Ar fi putut să le spună părinților săi: „Nu sunt un copil. Am 77 de ani!”.
Însă Iacob n-a făcut așa.
Biblia ne spune că Iacob a ascultat de tatăl și de mama sa și a plecat.
Care este lecția?
Când ne confruntăm cu o problemă care nu poate fi rezolvată pașnic,
probabil că nu trebuie să fugim într-o țară îndepărtată ca să scăpăm cu viață.
Uneori însă, dăm dovadă de înțelepciune dacă plecăm pur și simplu.
În Proverbele 17:14 se spune:
„A începe o dispută este ca și cum ai deschide un stăvilar; pleacă înainte să izbucnească cearta”.
Iacob pornește spre unchiul său.
Noaptea, Iehova îi apare într-un vis și îl asigură că îi este alături și că îl va ocroti.
Asta nu înseamnă însă că Iacob a scăpat de toate problemele.
În final, ajunge la unchiul său și locuiește în casa lui.
Mai târziu, apare o situație ce demonstrează că Iacob este un bărbat care iubește pacea.
Să citim despre ea începând de la Geneza 29:16.
Și Laban avea două fiice. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici, Rahela.
Ochii Leei nu aveau strălucire, în timp ce Rahela devenise o femeie foarte frumoasă și atrăgătoare.
Iacob se îndrăgostise de Rahela, astfel că a zis: „Sunt gata să-ți slujesc șapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mică”.
Laban a răspuns:
„Este mai bine să ți-o dau ție decât s-o dau altui bărbat. Rămâi la mine”.
Și Iacob a slujit șapte ani pentru Rahela, dar în ochii lui au părut doar câteva zile, pentru că o iubea.
Apoi Iacob i-a spus lui Laban:
„Dă-mi soția, pentru că s-au încheiat zilele slujirii mele, ca să am relații intime cu ea”.
Atunci Laban i-a strâns pe toți oamenii din locul acela și a dat un ospăț.
Dar seara a luat-o pe fiica sa Lea și a adus-o la Iacob, ca să aibă relații intime cu ea.
Și Laban i-a dat-o Leei ca slujitoare pe Zilpa, slujitoarea lui.
Dimineață, Iacob a văzut că era Lea. Atunci i-a zis lui Laban:
„Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit pentru Rahela? De ce m-ai înșelat?”.
Laban a răspuns: „Pe aici nu se obișnuiește să se dea cea mică înaintea celei întâi născute.
Petrece săptămâna cu această femeie. După aceea îți va fi dată și cealaltă femeie și, în schimb, îmi vei sluji încă șapte ani”.
Iacob a făcut așa și a petrecut săptămâna cu acea femeie. Apoi Laban i-a dat-o de soție pe Rahela, fiica lui.
Și Laban i-a dat-o Rahelei ca slujitoare pe Bilha, slujitoarea lui.
Iacob are toate motivele să fie supărat. El s-a înțeles cu Laban să lucreze șapte ani pentru Rahela.
La sfârșitul celor șapte ani, se fac pregătiri pentru ospățul de nuntă.
Dar femeia cu chipul acoperit cu văl, care-i este adusă, nu este Rahela, ci Lea.
Ce șocat trebuie să fi fost Iacob!
În loc să recunoască că l-a înșelat, Laban găsește o scuză.
Dar la ce se gândește Iacob?
Se gândește el oare că Iehova își îndeplinește astfel promisiunea
de a-i face descendenții numeroși ca firele de praf de pe pământ?
N-avem de unde să știm.
Însă ceea ce știm este că Lea i-a născut șase fii,
inclusiv pe Levi și Iuda, capii de familie ai celor mai onorate triburi din Israel.
Bineînțeles, Iacob n-avea cum să bănuiască ce se va întâmpla.
Totuși, Iacob caută pacea, o acceptă pe Lea și este de acord cu cererea exagerată a lui Laban
de a lucra încă șapte ani pentru Rahela.
Ce învățăm?
Suntem dezamăgiți când ceilalți nu-și respectă promisiunile.
Asemenea lui Iacob, ne străduim noi să-i iertăm din toată inima și să găsim modalități de a păstra pacea cu ei?
Iacob îi slujește lui Laban 14 ani pentru cele două soții și alți 6 ani pentru a avea propria sa turmă.
În sfârșit, la îndrumarea lui Iehova, își strânge familia și animalele și, fără să-i spună lui Laban, pleacă spre casă.
Când află, Laban se înfurie.
El pleacă în urmărirea lui și îl ajunge din urmă.
Această situație se poate transforma ușor într-un conflict violent.
Să încercăm să ne imaginăm scena:
Iacob a ajuns într-o regiune muntoasă.
Este probabil dimineață, iar afară e răcoare.
Iacob are o mulțime de animale: oi, măgari, cămile.
Închipuiți-vă câtă gălăgie! Ce mirosuri!
Slujitorii le pregătesc pentru încă o zi de călătorie.
Deodată, se aud țipete de spaimă.
„Vine Laban!”
„Și nu e singur!”
„Cu el sunt bărbați puternici!”
„Vin gonind pe cămile!”
„Au ajuns!”
E clar că nu e o vizită de prietenie.
Oamenii lui Laban sunt gata să-i asculte ordinele.
Slujitorii lui Iacob îi sar repede în ajutor.
Toate privirile sunt ațintite asupra lui Laban și a lui Iacob, care se ceartă.
Chiar în noaptea aceea, Iehova l-a avertizat pe Laban într-un vis să fie atent la ce-i va spune lui Iacob.
Totuși, Laban este furios și pus pe ceartă.
Laban îi aduce lui Iacob două acuzații.
Iată de ce îl acuză mai întâi:
„De ce m-ai înșelat și le-ai dus pe fiicele mele ca pe niște prizoniere luate cu sabia?
De ce ai fugit pe ascuns?
De ce m-ai înșelat și nu mi-ai spus?”.
Răspunsul lui Iacob e cât se poate de clar:
„Am plecat pe ascuns pentru că mi-a fost frică. M-am gândit că le-ai putea lua cu forța pe fiicele tale de lângă mine”.
Laban îl mai acuză pe Iacob și că a furat dumnezeii familiei.
Într-adevăr, Rahela a furat dumnezeii tatălui ei, dar Iacob nu știa nimic despre asta.
Laban caută idolii, dar nu găsește niciunul.
Să vedem ce spune Iacob în apărarea lui.
Să reluăm citirea de la Geneza 31:36.
Atunci Iacob s-a mâniat și a început să-l acuze pe Laban. Iacob i-a zis apoi lui Laban:
„Cu ce am greșit și ce păcat am făcut de mă urmărești cu înverșunare?
Acum, că ai căutat printre toate bunurile mele, ce-ai găsit din ceea ce aparține casei tale?
Pune aici, în fața fraților mei și a fraților tăi, iar ei să hotărască între noi doi!
În acești 20 de ani în care am fost la tine,
oile tale și caprele tale n-au avortat niciodată și niciodată n-am mâncat berbeci din turma ta.
Nu ți-am adus niciodată animalul care a fost sfâșiat de o fiară. Eu însumi am suportat pierderea lui.
Indiferent că un animal era furat ziua sau că era furat noaptea, mie îmi cereai despăgubire.
Ziua mă chinuia căldura, iar noaptea, frigul, și somnul îmi fugea de la ochi.
Au trecut 20 de ani de când sunt în casa ta.
Ți-am slujit 14 ani pentru cele două fiice ale tale și 6 ani pentru turma ta, iar tu de zece ori mi-ai schimbat plata.
Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Cel de care se teme Isaac,
n-ar fi fost de partea mea, acum m-ai fi trimis cu mâna goală.
Dumnezeu a văzut necazul meu și truda mâinilor mele și de aceea te-a mustrat azi noapte”.
Atunci Laban i-a răspuns lui Iacob:
„Fetele acestea sunt fetele mele, copiii aceștia sunt copiii mei,
turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu și al fiicelor mele.
Cum aș putea să le fac ceva rău lor sau copiilor lor?
Acum, vino să încheiem un legământ, eu și cu tine, și acesta să fie martor între noi”.
Astfel, Iacob a luat o piatră și a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte.
Și Iacob le-a zis fraților lui: „Strângeți pietre!”.
Ei au adus pietre și au făcut o movilă. Apoi au mâncat acolo, pe movila de pietre.
Și Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacob a numit-o Galeed.
Și Laban a zis: „Această movilă de pietre este astăzi martoră între mine și tine”.
De aceea a fost numită Galeed și Turnul de veghe, fiindcă el a zis:
„Iehova să vegheze între mine și tine când nu ne vom vedea unul pe celălalt.
Dacă te vei purta rău cu fiicele mele și dacă îți vei lua și alte soții în afară de fiicele mele,
amintește-ți că, deși nu este niciun om cu noi, Dumnezeu este martor între mine și tine!”.
Apoi Laban i-a spus lui Iacob:
„Iată movila aceasta de pietre și stâlpul pe care le-am ridicat ca semn al legământului dintre mine și tine!
Movila aceasta de pietre este martoră și stâlpul depune mărturie că eu nu voi trece de această movilă ca să-ți fac rău
și că tu nu vei trece de această movilă și de acest stâlp ca să-mi faci rău.
Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!”.
Și Iacob a jurat pe Cel de care se temea tatăl său, Isaac.
După aceea, Iacob a adus o jertfă pe munte și i-a invitat pe frații lui să mănânce pâine.
Ei au mâncat și au înnoptat pe munte.
Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții și fiicele și i-a binecuvântat.
Apoi Laban a plecat și s-a întors acasă.
Iacob i-a slujit lui Laban cu fidelitate 20 de ani, chiar dacă acesta l-a înșelat și l-a exploatat.
Laban nu recunoaște asta, ba chiar, în mod nedrept, susține că lui i se cuvine tot ce a luat Iacob cu el.
Apoi, Laban îi propune să facă un legământ de pace, astfel încât niciunul dintre ei să nu-i facă rău celuilalt.
Însă Laban nu face asta pentru că iubește pacea.
Probabil, se gândește că, după moartea sa, Iacob s-ar putea întoarce cu dumnezeii familiei ca să le ia moștenirea fiilor săi.
În orice caz, Iacob acceptă propunerea.
Toți răsuflă ușurați. Nu va avea loc nicio confruntare. Se ridică un monument ca mărturie a legământului făcut.
După atâția ani de suferință, Iacob acceptă să încheie un legământ de pace.
El nu nutrește resentimente și nici nu caută răzbunare.
Iacob iese cu bine din această situație critică.
Dar, la orizont, se conturează alta.
El trimite mesageri la fratele său.
Ei îi spun lui Esau că Iacob se întoarce și că vrea să se împace cu el.
Mesagerii se întorc la Iacob și îi spun că Esau vine înaintea lui și nu e singur, cu el sunt 400 de bărbați.
Este Esau încă supărat pe el?
Iacob e îngrijorat, cu siguranță.
Nu vrea deloc să se lupte cu fratele său.
Să vedem ce face el în această situație.
Să deschidem la Geneza 32:13.
Și a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat dintre bunurile lui un dar pentru fratele său, Esau:
200 de capre și 20 de țapi, 200 de oi și 20 de berbeci, 30 de cămile care alăptau și puii lor,
40 de vaci și 10 tauri, 20 de măgărițe și 10 măgari.
Le-a încredințat slujitorilor săi câte o turmă și le-a spus:
„Treceți înaintea mea și lăsați distanță între turme”.
De asemenea, i-a poruncit primului slujitor:
„Dacă fratele meu, Esau, te întâlnește și te întreabă:
«Cine este stăpânul tău și unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?», să spui: «A slujitorului tău Iacob.
Este un dar trimis domnului meu, lui Esau. Și iată că vine și el în urma noastră!»”.
Apoi le-a poruncit și celui de-al doilea, și celui de-al treilea, precum și tuturor slujitorilor care mergeau în urma turmelor:
„Când îl veți întâlni pe Esau, să-i spuneți aceste cuvinte.
Și să-i mai spuneți: «Iată că slujitorul tău Iacob este în urma noastră!»”.
Căci își zicea:
„Dacă îl voi îmbuna trimițându-i un dar înaintea mea, s-ar putea să mă primească cu bunăvoință când îl voi întâlni”.
Iacob vrea să fie în pace cu fratele său.
De aceea, îi trimite un dar generos: sute de animale.
A fost Iacob slab de înger,
prea laș ca să-l înfrunte pe fratele său?
Nici vorbă!
De fapt, înainte de a se întâlni cu Esau, Iacob se luptă cu un înger până în zori
pentru a fi sigur că va primi binecuvântarea lui Iehova.
Să vedem acum ce se întâmplă când cei doi frați se întâlnesc.
Să reluăm citirea de la Geneza 33:1.
Iacob și-a ridicat privirea și l-a văzut pe Esau venind; cu el erau 400 de bărbați.
Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două slujitoare.
Le-a pus în față pe slujitoare și pe copiii lor, după ele pe Lea și pe copiii ei și în urma lor pe Rahela și pe Iosif.
Apoi a mers înaintea lor și s-a plecat până la pământ de șapte ori, până s-a apropiat de fratele lui.
Dar Esau a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și amândoi au început să plângă.
Când Esau și-a ridicat privirea și a văzut femeile și copiii, a întrebat: „Cine sunt aceștia?”.
El a răspuns: „Sunt copiii pe care Dumnezeu, în marea lui bunătate, i i-a dat slujitorului tău”.
Atunci slujitoarele cu copiii lor s-au apropiat și s-au plecat.
Lea s-a apropiat și ea cu copiii ei și s-au plecat. Apoi s-au apropiat Iosif și Rahela și s-au plecat.
Și Esau a zis: „De ce ai trimis toată această mulțime pe care am întâlnit-o?”.
El a răspuns: „Ca să găsesc favoare în ochii domnului meu”.
Atunci Esau a spus: „Eu am foarte multe bunuri, fratele meu. Păstrează ce-i al tău”.
Însă Iacob a zis:
„Nu, te rog! Dacă am găsit favoare în ochii tăi, primește darul din mâna mea, deoarece ți l-am adus ca să-ți pot vedea fața.
Și, când ți-am văzut fața, a fost ca și cum aș fi văzut fața lui Dumnezeu, fiindcă m-ai primit cu plăcere.
Primește, te rog, darul pe care ți l-am adus, căci Dumnezeu mi-a arătat favoare și am de toate”.
Și a insistat până când Esau l-a primit.
Ce final fericit!
Putea să fie o ceartă aprigă, dar este o revedere emoționantă.
Cei doi varsă lacrimi și se îmbrățișează.
Din nou, Iacob a căutat pacea.
Cum a făcut asta?
El s-a rugat și a acționat în armonie cu rugăciunile sale.
A trimis daruri.
I-a arătat onoare și respect fratelui său, numindu-l „domn” și plecându-se de șapte ori înaintea lui.
Lecția?
Această relatare arată că trebuie să fim dispuși să facem mari eforturi
pentru a păstra pacea cu frații și surorile noastre de credință.
Cât de multe am învățat de la Iacob despre păstrarea păcii!
Când Esau a vrut să-l omoare, el a plecat de acasă.
Când Laban l-a înșelat cu privire la Rahela și Lea, el a cedat.
Când a fost urmărit și acuzat de Laban, Iacob a acceptat să încheie un legământ de pace.
Iar când s-a reîntâlnit cu Esau, i-a oferit un dar.
Să nu uităm: Nu Iacob trebuia să-și ceară iertare în toate aceste situații.
De-a lungul vieții sale, Iacob a iubit pacea.
S-a bazat pe Iehova și Iehova l-a binecuvântat.
El nu l-a uitat niciodată pe Iacob și nu a uitat nici modul în care el a păstrat pacea cu alții.
Când facem și noi la fel, cu alte cuvinte, căutăm pacea când ne confruntăm cu nedreptăți,
când ne confruntăm cu persecuții, în lucruri mici, dar și în lucruri mari, Iehova nu ne va uita nici pe noi!
Iehova ne va binecuvânta din plin, dacă, asemenea lui Iacob, și noi vom iubi pacea!

Iacob – Un bărbat care a iubit pacea
- 

Iacob – Un bărbat care a iubit pacea

Ai fost vreodată victima persecuțiilor sau a nedreptăților?
Te-ai supărat vreodată pentru ce a zis sau a făcut cineva?
Tuturor ni s-a întâmplat.
În astfel de situații, mulți dintre cei care nu-l cunosc pe Iehova nu reacționează deloc pașnic.
Ei se răzbună, se ceartă, ripostează.
Dar noi știm că Iehova vede ce se întâmplă și că poate îndrepta lucrurile.
E bine să ne amintim ce a spus Isus:
„Fericiți sunt cei blânzi!”, „Fericiți sunt cei împăciuitori!”.
Biblia vorbește despre un bărbat care a fost blând și pașnic în unele situații extrem de dificile și stresante.
De multe ori, a ales să nu riposteze.
Mai degrabă, a căutat să fie în pace cu alții.
Acest bărbat este Iacob.
Iacob a învățat să fie pașnic de la tatăl său, Isaac.
Când asupra țării s-a abătut o foamete, Isaac s-a mutat cu familia sa la Gherar,
unde domnea Abimelec, regele filistenilor.
Să vedem ce probleme au apărut și cum le-a rezolvat Isaac.
Deschideți, vă rog, Biblia la Geneza 26:12.
Apoi Isaac  a început să semene pământul în țara aceea și, în acel an, a strâns însutit, fiindcă Iehova îl binecuvânta.
Isaac s-a îmbogățit și a strâns din ce în ce mai multe bogății până a ajuns foarte bogat.
Avea turme de oi, cirezi de vite și mulți slujitori; și filistenii au început să-l invidieze.
De aceea, filistenii au luat pământ și au astupat toate fântânile pe care slujitorii lui Avraam, tatăl său,
le săpaseră în timpul vieții sale.
Și Abimelec i-a spus lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai devenit mult mai puternic decât noi”.
Isaac a plecat din acel loc, și-a așezat tabăra în valea Gherar și a locuit acolo.
Și Isaac a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate în timpul vieții lui Avraam, tatăl său,
dar pe care filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam,
și le-a dat aceleași nume pe care li le dăduse tatăl său.
În timp ce săpau în vale, slujitorii lui Isaac au găsit o fântână cu apă dulce.
Dar păstorii din Gherar s-au luat la ceartă cu păstorii lui Isaac și ziceau:
„Apa este a noastră!”.
Astfel, Isaac a pus fântânii numele Esec, pentru că se certaseră cu el.
Apoi au săpat altă fântână și s-au luat la ceartă și pentru ea. De aceea, el i-a pus numele Sitna.
Mai târziu a plecat de acolo și a săpat încă o fântână, dar nu s-au mai certat pentru ea.
Astfel, i-a pus numele Rehobot și a zis:
„Pentru că acum Iehova ne-a dat mult spațiu și ne-a făcut să devenim numeroși în țară”.
Apoi a urcat de acolo la Beer-Șeba. Iehova i s-a arătat în acea noapte și a zis:
„Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam.
Nu te teme, căci eu sunt cu tine; te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendența datorită slujitorului meu Avraam”.
Plini de invidie, filistenii astupă toate fântânile pe care Avraam le-a săpat.
Iar regele îi cere lui Isaac să plece de acolo.
Isaac trebuie să ia o decizie.
Probabil, unii îl îndeamnă să nu plece.
Poate că îi spun:
„Tu n-ai greșit cu nimic!
Iehova ți-a zis că tu și urmașii tăi veți lua în stăpânire țara.
N-ai de ce să te temi.
Ai o mulțime de slujitori și sunt mai puternici decât filistenii!
Ai tot dreptul să lupți împotriva celor care ți-au astupat fântânile!”.
Dacă ai fi fost în locul lui, tu ce-ai fi făcut?
Isaac alege să caute pacea.
El decide să plece de acolo.
Dar nu-i este deloc ușor.
Isaac are mulți slujitori și multe turme de oi și cirezi de vite.
El a cultivat pământul și a strâns o recoltă bogată.
Dar lasă totul în urmă și pleacă.
Însă problemele lui Isaac nu se termină aici.
În locul unde își așază tabăra acum, slujitorii săi sapă fântâni și găsesc apă.
Dar păstorii de acolo spun: „Apa e a noastră!”.
Isaac sapă altă fântână, dar păstorii pretind că și asta este a lor.
Și de data asta, în loc să se certe cu ei, Isaac pleacă și, în cele din urmă, găsește un loc în care să trăiască în pace.
Iacob a văzut că modul în care tatăl său a acționat a avut rezultate bune
și că Iehova l-a binecuvântat pentru că a căutat pacea.
Ce învățăm de aici?
Părinți, nu subestimați niciodată efectul pe care îl poate avea exemplul vostru bun asupra copiilor!
Iacob are un frate geamăn, pe Esau.
Deși Esau e întâiul născut, Iehova prezice că, contrar obiceiului vremii, fratele mai mare îi va sluji celui mai mic.
Iehova știe ce personalitate vor avea cei doi frați și că Esau nu va arăta prea multă apreciere față de lucrurile spirituale.
Acest lucru se vede clar când Esau își vinde dreptul de întâi născut pentru o tocană,
întărind schimbul cu un jurământ.
Însă, când își vinde dreptul de întâi născut, el pierde mai mult.
El pierde și dreptul de a primi din partea tatălui său o binecuvântare profetică.
Anii trec, Isaac îmbătrânește și decide că a sosit timpul să-l binecuvânteze pe întâiul său născut.
Probabil, nu știe că Esau și-a vândut dreptul de întâi născut.
În orice caz, îi spune lui Esau că-l va binecuvânta, dar, mai întâi, îi cere să-i facă o mâncare gustoasă din vânat proaspăt.
Rebeca, mama celor doi, aude această discuție și îl convinge pe Iacob să se dea drept Esau în timp ce acesta este la vânătoare.
Planul îi reușește, iar Isaac îl binecuvântează fără să știe pe Iacob.
Când află, Esau se înfurie.
Să reluăm citirea de la Geneza 27:41.
Esau îl ura pe Iacob din cauza binecuvântării pe care i-o dăduse tatăl său și Esau zicea în sinea lui:
„Tatăl meu nu mai are mult de trăit. După aceea o să-l omor pe fratele meu, Iacob”.
Când i s-a spus Rebecăi ce avea de gând să facă Esau, fiul ei mai mare,
ea a trimis imediat să fie chemat Iacob, fiul ei mai mic, și i-a zis:
„Iată că Esau, fratele tău, plănuiește să te omoare ca să se răzbune.
Acum, fiule, fă ce-ți spun: Fugi la fratele meu, Laban, în Haran.
Locuiește la el un timp, până când va trece furia fratelui tău,
până când se va mai potoli mânia fratelui tău față de tine și el va uita ce i-ai făcut.
Atunci voi trimite după tine ca să te întorci. De ce să vă pierd pe amândoi într-o singură zi?”.
După aceea, Rebeca îi tot spunea lui Isaac:
„M-am săturat de viață din cauza fiicelor lui Het.
Dacă Iacob își ia cumva o soție dintre fiicele lui Het, o soție ca fetele din această țară, atunci ce rost are să mai trăiesc?”.
Și Isaac l-a chemat pe Iacob, l-a binecuvântat și i-a poruncit:
„Să nu-ți iei soție dintre canaanite!
Du-te în Padan-Aram, la casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia-ți soție de acolo, dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale.
Dumnezeul Atotputernic te va binecuvânta, îți va da urmași, îți va înmulți urmașii și vei deveni o adunare de popoare.
El îți va da binecuvântarea lui Avraam, ție și descendenței tale,
ca să iei în stăpânire țara în care locuiești ca străin și pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam”.
Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacob în Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameeanul,
și fratele Rebecăi, mama lui Iacob și a lui Esau, iar el a plecat.
Părinții lui Iacob îi spun acestuia să meargă la unchiul său, Laban, ca să-și găsească o soție.
Bineînțeles, motivul principal e neînțelegerea cu Esau.
Să ne amintim că Isaac a avut o neînțelegere cu filistenii, neînțelegere care, aparent, nu putea fi rezolvată pașnic.
Ce a făcut Isaac?
El a plecat.
Acum Iacob trece printr-o situație similară.
Fratele lui fierbe de mânie,
așa că Iacob pleacă.
Asta înseamnă că trebuie să-și lase casa și familia și să facă o călătorie lungă într-o țară îndepărtată.
Iacob ar fi putut alege să rămână. El își câștigase dreptul de întâi născut.
Ar fi putut să le spună părinților săi: „Nu sunt un copil. Am 77 de ani!”.
Însă Iacob n-a făcut așa.
Biblia ne spune că Iacob a ascultat de tatăl și de mama sa și a plecat.
Care este lecția?
Când ne confruntăm cu o problemă care nu poate fi rezolvată pașnic,
probabil că nu trebuie să fugim într-o țară îndepărtată ca să scăpăm cu viață.
Uneori însă, dăm dovadă de înțelepciune dacă plecăm pur și simplu.
În Proverbele 17:14 se spune:
„A începe o dispută este ca și cum ai deschide un stăvilar; pleacă înainte să izbucnească cearta”.
Iacob pornește spre unchiul său.
Noaptea, Iehova îi apare într-un vis și îl asigură că îi este alături și că îl va ocroti.
Asta nu înseamnă însă că Iacob a scăpat de toate problemele.
În final, ajunge la unchiul său și locuiește în casa lui.
Mai târziu, apare o situație ce demonstrează că Iacob este un bărbat care iubește pacea.
Să citim despre ea începând de la Geneza 29:16.
Și Laban avea două fiice. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici, Rahela.
Ochii Leei nu aveau strălucire, în timp ce Rahela devenise o femeie foarte frumoasă și atrăgătoare.
Iacob se îndrăgostise de Rahela, astfel că a zis: „Sunt gata să-ți slujesc șapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mică”.
Laban a răspuns:
„Este mai bine să ți-o dau ție decât s-o dau altui bărbat. Rămâi la mine”.
Și Iacob a slujit șapte ani pentru Rahela, dar în ochii lui au părut doar câteva zile, pentru că o iubea.
Apoi Iacob i-a spus lui Laban:
„Dă-mi soția, pentru că s-au încheiat zilele slujirii mele, ca să am relații intime cu ea”.
Atunci Laban i-a strâns pe toți oamenii din locul acela și a dat un ospăț.
Dar seara a luat-o pe fiica sa Lea și a adus-o la Iacob, ca să aibă relații intime cu ea.
Și Laban i-a dat-o Leei ca slujitoare pe Zilpa, slujitoarea lui.
Dimineață, Iacob a văzut că era Lea. Atunci i-a zis lui Laban:
„Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit pentru Rahela? De ce m-ai înșelat?”.
Laban a răspuns: „Pe aici nu se obișnuiește să se dea cea mică înaintea celei întâi născute.
Petrece săptămâna cu această femeie. După aceea îți va fi dată și cealaltă femeie și, în schimb, îmi vei sluji încă șapte ani”.
Iacob a făcut așa și a petrecut săptămâna cu acea femeie. Apoi Laban i-a dat-o de soție pe Rahela, fiica lui.
Și Laban i-a dat-o Rahelei ca slujitoare pe Bilha, slujitoarea lui.
Iacob are toate motivele să fie supărat. El s-a înțeles cu Laban să lucreze șapte ani pentru Rahela.
La sfârșitul celor șapte ani, se fac pregătiri pentru ospățul de nuntă.
Dar femeia cu chipul acoperit cu văl, care-i este adusă, nu este Rahela, ci Lea.
Ce șocat trebuie să fi fost Iacob!
În loc să recunoască că l-a înșelat, Laban găsește o scuză.
Dar la ce se gândește Iacob?
Se gândește el oare că Iehova își îndeplinește astfel promisiunea
de a-i face descendenții numeroși ca firele de praf de pe pământ?
N-avem de unde să știm.
Însă ceea ce știm este că Lea i-a născut șase fii,
inclusiv pe Levi și Iuda, capii de familie ai celor mai onorate triburi din Israel.
Bineînțeles, Iacob n-avea cum să bănuiască ce se va întâmpla.
Totuși, Iacob caută pacea, o acceptă pe Lea și este de acord cu cererea exagerată a lui Laban
de a lucra încă șapte ani pentru Rahela.
Ce învățăm?
Suntem dezamăgiți când ceilalți nu-și respectă promisiunile.
Asemenea lui Iacob, ne străduim noi să-i iertăm din toată inima și să găsim modalități de a păstra pacea cu ei?
Iacob îi slujește lui Laban 14 ani pentru cele două soții și alți 6 ani pentru a avea propria sa turmă.
În sfârșit, la îndrumarea lui Iehova, își strânge familia și animalele și, fără să-i spună lui Laban, pleacă spre casă.
Când află, Laban se înfurie.
El pleacă în urmărirea lui și îl ajunge din urmă.
Această situație se poate transforma ușor într-un conflict violent.
Să încercăm să ne imaginăm scena:
Iacob a ajuns într-o regiune muntoasă.
Este probabil dimineață, iar afară e răcoare.
Iacob are o mulțime de animale: oi, măgari, cămile.
Închipuiți-vă câtă gălăgie! Ce mirosuri!
Slujitorii le pregătesc pentru încă o zi de călătorie.
Deodată, se aud țipete de spaimă.
„Vine Laban!”
„Și nu e singur!”
„Cu el sunt bărbați puternici!”
„Vin gonind pe cămile!”
„Au ajuns!”
E clar că nu e o vizită de prietenie.
Oamenii lui Laban sunt gata să-i asculte ordinele.
Slujitorii lui Iacob îi sar repede în ajutor.
Toate privirile sunt ațintite asupra lui Laban și a lui Iacob, care se ceartă.
Chiar în noaptea aceea, Iehova l-a avertizat pe Laban într-un vis să fie atent la ce-i va spune lui Iacob.
Totuși, Laban este furios și pus pe ceartă.
Laban îi aduce lui Iacob două acuzații.
Iată de ce îl acuză mai întâi:
„De ce m-ai înșelat și le-ai dus pe fiicele mele ca pe niște prizoniere luate cu sabia?
De ce ai fugit pe ascuns?
De ce m-ai înșelat și nu mi-ai spus?”.
Răspunsul lui Iacob e cât se poate de clar:
„Am plecat pe ascuns pentru că mi-a fost frică. M-am gândit că le-ai putea lua cu forța pe fiicele tale de lângă mine”.
Laban îl mai acuză pe Iacob și că a furat dumnezeii familiei.
Într-adevăr, Rahela a furat dumnezeii tatălui ei, dar Iacob nu știa nimic despre asta.
Laban caută idolii, dar nu găsește niciunul.
Să vedem ce spune Iacob în apărarea lui.
Să reluăm citirea de la Geneza 31:36.
Atunci Iacob s-a mâniat și a început să-l acuze pe Laban. Iacob i-a zis apoi lui Laban:
„Cu ce am greșit și ce păcat am făcut de mă urmărești cu înverșunare?
Acum, că ai căutat printre toate bunurile mele, ce-ai găsit din ceea ce aparține casei tale?
Pune aici, în fața fraților mei și a fraților tăi, iar ei să hotărască între noi doi!
În acești 20 de ani în care am fost la tine,
oile tale și caprele tale n-au avortat niciodată și niciodată n-am mâncat berbeci din turma ta.
Nu ți-am adus niciodată animalul care a fost sfâșiat de o fiară. Eu însumi am suportat pierderea lui.
Indiferent că un animal era furat ziua sau că era furat noaptea, mie îmi cereai despăgubire.
Ziua mă chinuia căldura, iar noaptea, frigul, și somnul îmi fugea de la ochi.
Au trecut 20 de ani de când sunt în casa ta.
Ți-am slujit 14 ani pentru cele două fiice ale tale și 6 ani pentru turma ta, iar tu de zece ori mi-ai schimbat plata.
Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Cel de care se teme Isaac,
n-ar fi fost de partea mea, acum m-ai fi trimis cu mâna goală.
Dumnezeu a văzut necazul meu și truda mâinilor mele și de aceea te-a mustrat azi noapte”.
Atunci Laban i-a răspuns lui Iacob:
„Fetele acestea sunt fetele mele, copiii aceștia sunt copiii mei,
turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu și al fiicelor mele.
Cum aș putea să le fac ceva rău lor sau copiilor lor?
Acum, vino să încheiem un legământ, eu și cu tine, și acesta să fie martor între noi”.
Astfel, Iacob a luat o piatră și a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte.
Și Iacob le-a zis fraților lui: „Strângeți pietre!”.
Ei au adus pietre și au făcut o movilă. Apoi au mâncat acolo, pe movila de pietre.
Și Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacob a numit-o Galeed.
Și Laban a zis: „Această movilă de pietre este astăzi martoră între mine și tine”.
De aceea a fost numită Galeed și Turnul de veghe, fiindcă el a zis:
„Iehova să vegheze între mine și tine când nu ne vom vedea unul pe celălalt.
Dacă te vei purta rău cu fiicele mele și dacă îți vei lua și alte soții în afară de fiicele mele,
amintește-ți că, deși nu este niciun om cu noi, Dumnezeu este martor între mine și tine!”.
Apoi Laban i-a spus lui Iacob:
„Iată movila aceasta de pietre și stâlpul pe care le-am ridicat ca semn al legământului dintre mine și tine!
Movila aceasta de pietre este martoră și stâlpul depune mărturie că eu nu voi trece de această movilă ca să-ți fac rău
și că tu nu vei trece de această movilă și de acest stâlp ca să-mi faci rău.
Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!”.
Și Iacob a jurat pe Cel de care se temea tatăl său, Isaac.
După aceea, Iacob a adus o jertfă pe munte și i-a invitat pe frații lui să mănânce pâine.
Ei au mâncat și au înnoptat pe munte.
Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții și fiicele și i-a binecuvântat.
Apoi Laban a plecat și s-a întors acasă.
Iacob i-a slujit lui Laban cu fidelitate 20 de ani, chiar dacă acesta l-a înșelat și l-a exploatat.
Laban nu recunoaște asta, ba chiar, în mod nedrept, susține că lui i se cuvine tot ce a luat Iacob cu el.
Apoi, Laban îi propune să facă un legământ de pace, astfel încât niciunul dintre ei să nu-i facă rău celuilalt.
Însă Laban nu face asta pentru că iubește pacea.
Probabil, se gândește că, după moartea sa, Iacob s-ar putea întoarce cu dumnezeii familiei ca să le ia moștenirea fiilor săi.
În orice caz, Iacob acceptă propunerea.
Toți răsuflă ușurați. Nu va avea loc nicio confruntare. Se ridică un monument ca mărturie a legământului făcut.
După atâția ani de suferință, Iacob acceptă să încheie un legământ de pace.
El nu nutrește resentimente și nici nu caută răzbunare.
Iacob iese cu bine din această situație critică.
Dar, la orizont, se conturează alta.
El trimite mesageri la fratele său.
Ei îi spun lui Esau că Iacob se întoarce și că vrea să se împace cu el.
Mesagerii se întorc la Iacob și îi spun că Esau vine înaintea lui și nu e singur, cu el sunt 400 de bărbați.
Este Esau încă supărat pe el?
Iacob e îngrijorat, cu siguranță.
Nu vrea deloc să se lupte cu fratele său.
Să vedem ce face el în această situație.
Să deschidem la Geneza 32:13.
Și a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat dintre bunurile lui un dar pentru fratele său, Esau:
200 de capre și 20 de țapi, 200 de oi și 20 de berbeci, 30 de cămile care alăptau și puii lor,
40 de vaci și 10 tauri, 20 de măgărițe și 10 măgari.
Le-a încredințat slujitorilor săi câte o turmă și le-a spus:
„Treceți înaintea mea și lăsați distanță între turme”.
De asemenea, i-a poruncit primului slujitor:
„Dacă fratele meu, Esau, te întâlnește și te întreabă:
«Cine este stăpânul tău și unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?», să spui: «A slujitorului tău Iacob.
Este un dar trimis domnului meu, lui Esau. Și iată că vine și el în urma noastră!»”.
Apoi le-a poruncit și celui de-al doilea, și celui de-al treilea, precum și tuturor slujitorilor care mergeau în urma turmelor:
„Când îl veți întâlni pe Esau, să-i spuneți aceste cuvinte.
Și să-i mai spuneți: «Iată că slujitorul tău Iacob este în urma noastră!»”.
Căci își zicea:
„Dacă îl voi îmbuna trimițându-i un dar înaintea mea, s-ar putea să mă primească cu bunăvoință când îl voi întâlni”.
Iacob vrea să fie în pace cu fratele său.
De aceea, îi trimite un dar generos: sute de animale.
A fost Iacob slab de înger,
prea laș ca să-l înfrunte pe fratele său?
Nici vorbă!
De fapt, înainte de a se întâlni cu Esau, Iacob se luptă cu un înger până în zori
pentru a fi sigur că va primi binecuvântarea lui Iehova.
Să vedem acum ce se întâmplă când cei doi frați se întâlnesc.
Să reluăm citirea de la Geneza 33:1.
Iacob și-a ridicat privirea și l-a văzut pe Esau venind; cu el erau 400 de bărbați.
Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două slujitoare.
Le-a pus în față pe slujitoare și pe copiii lor, după ele pe Lea și pe copiii ei și în urma lor pe Rahela și pe Iosif.
Apoi a mers înaintea lor și s-a plecat până la pământ de șapte ori, până s-a apropiat de fratele lui.
Dar Esau a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și amândoi au început să plângă.
Când Esau și-a ridicat privirea și a văzut femeile și copiii, a întrebat: „Cine sunt aceștia?”.
El a răspuns: „Sunt copiii pe care Dumnezeu, în marea lui bunătate, i i-a dat slujitorului tău”.
Atunci slujitoarele cu copiii lor s-au apropiat și s-au plecat.
Lea s-a apropiat și ea cu copiii ei și s-au plecat. Apoi s-au apropiat Iosif și Rahela și s-au plecat.
Și Esau a zis: „De ce ai trimis toată această mulțime pe care am întâlnit-o?”.
El a răspuns: „Ca să găsesc favoare în ochii domnului meu”.
Atunci Esau a spus: „Eu am foarte multe bunuri, fratele meu. Păstrează ce-i al tău”.
Însă Iacob a zis:
„Nu, te rog! Dacă am găsit favoare în ochii tăi, primește darul din mâna mea, deoarece ți l-am adus ca să-ți pot vedea fața.
Și, când ți-am văzut fața, a fost ca și cum aș fi văzut fața lui Dumnezeu, fiindcă m-ai primit cu plăcere.
Primește, te rog, darul pe care ți l-am adus, căci Dumnezeu mi-a arătat favoare și am de toate”.
Și a insistat până când Esau l-a primit.
Ce final fericit!
Putea să fie o ceartă aprigă, dar este o revedere emoționantă.
Cei doi varsă lacrimi și se îmbrățișează.
Din nou, Iacob a căutat pacea.
Cum a făcut asta?
El s-a rugat și a acționat în armonie cu rugăciunile sale.
A trimis daruri.
I-a arătat onoare și respect fratelui său, numindu-l „domn” și plecându-se de șapte ori înaintea lui.
Lecția?
Această relatare arată că trebuie să fim dispuși să facem mari eforturi
pentru a păstra pacea cu frații și surorile noastre de credință.
Cât de multe am învățat de la Iacob despre păstrarea păcii!
Când Esau a vrut să-l omoare, el a plecat de acasă.
Când Laban l-a înșelat cu privire la Rahela și Lea, el a cedat.
Când a fost urmărit și acuzat de Laban, Iacob a acceptat să încheie un legământ de pace.
Iar când s-a reîntâlnit cu Esau, i-a oferit un dar.
Să nu uităm: Nu Iacob trebuia să-și ceară iertare în toate aceste situații.
De-a lungul vieții sale, Iacob a iubit pacea.
S-a bazat pe Iehova și Iehova l-a binecuvântat.
El nu l-a uitat niciodată pe Iacob și nu a uitat nici modul în care el a păstrat pacea cu alții.
Când facem și noi la fel, cu alte cuvinte, căutăm pacea când ne confruntăm cu nedreptăți,
când ne confruntăm cu persecuții, în lucruri mici, dar și în lucruri mari, Iehova nu ne va uita nici pe noi!
Iehova ne va binecuvânta din plin, dacă, asemenea lui Iacob, și noi vom iubi pacea!


-