JW subtitle extractor

Versetul de azi vorbește despre ospitalitate.
Știm că ospitalitatea presupune să dăruim cu generozitate.
În comentariul de azi găsim o afirmație foarte profundă.
Se spune că „ospitalitatea este cel mai bun antidot pentru singurătate”.
V-ați simțit vreodată realmente singuri?
Singurătatea este dureroasă.
Ne putem simți singuri chiar și când suntem înconjurați de oameni.
Un scriitor a spus: „Solitudinea e plăcută. Singurătatea, nu”.
Altul a spus că „singurătatea este ca și cum ai fi în ploaie, iar cerul nu-ți promite altceva decât mai mulți nori”.
O soră a spus că „singurătatea este ca și cum ai aluneca într-un hău:
cu cât te afunzi mai mult, cu atât te învăluie mai mult întunericul”.
Deci cum putem lupta cu singurătatea ca să nu ne afundăm de tot?
Ce ne poate ajuta să începem să ieșim din hău și să împrăștiem norii de pe cer?
Așa cum spune textul de azi, ospitalitatea – adică generozitatea, dărnicia – este cel mai bun antidot pentru singurătate.
Cum așa?
În acest sens să analizăm trei principii biblice.
Pentru început să deschidem la Faptele 20:35 și să citim împreună.
În Faptele 20:35 găsim o promisiune.
Aici se spune:
„În toate v-am arătat că, trudind astfel, trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, care a zis:
«Este mai multă fericire în a da decât în a primi»”.
Deci prima idee e simplă: Dacă dăm, suntem fericiți.
Aici apostolul Pavel îl citează pe Isus.
Să observăm că Isus nu a spus că dăruim când suntem fericiți sau fiindcă suntem fericiți.
El zice că suntem fericiți fiindcă dăruim.
Învățăm deci ceva important.
Chiar dacă ne forțăm să dăruim, chiar dacă dăruim fără tragere de inimă, tot vom fi fericiți.
Cercetătorii de azi confirmă ceea ce Isus a spus demult.
Ei chiar spun că actul de a dărui eliberează în creier endorfine care ne dau pace interioară și mulțumire.
Să reținem prima idee: Dăruind, suntem fericiți.
A doua promisiune o găsim în Evrei 13:16.
În Evrei 13:16 se spune:
„Pe lângă aceasta, nu uitați să faceți binele și să împărțiți cu alții ce aveți, căci lui Dumnezeu îi plac astfel de jertfe”.
Deci a doua idee: Dacă dăruim, ne bucurăm de o relație specială cu Iehova.
Lui Iehova îi place când suntem ospitalieri, când dăruim. Prin urmare, ce va face el?
Să ne amintim ce spune Pavel în Filipeni 4:18, 19.
Aici, apostolul Pavel a lăudat congregația din Filipi pentru generozitatea lor, pentru că l-au ajutat.
El a mai spus că, ‘la rândul său, Iehova urma să le dea din belșug tot ce aveau nevoie’.
Deci, dacă dăruim, ne bucurăm de o relație specială cu Iehova.
El ne consideră prețioși și ne promite că ne va satisface toate necesitățile, inclusiv cele emoționale.
Dar am putea spune: „Stai puțin! E-adevărat, când dăruiesc, când sunt ospitalier sunt fericit o vreme,
dar apoi singurătatea mă învăluie din nou.
Înseamnă asta că versetul nu mi se aplică și mie?”. Nu.
Să ne gândim la cuvintele lui Isus din Matei 6:25, 33:
‘Să nu ne îngrijorăm ce vom mânca sau ce vom bea pentru că Iehova ne va da ceea ce avem nevoie când avem nevoie’.
Suntem absolut convinși de asta.
Să înțelegem oare din asta că, dacă ne e foame sau dacă trecem printr-o perioadă grea,
iar Iehova ne dă cele necesare, nu ne va mai fi foame niciodată?
Nu. Mai târziu ne va fi din nou foame.
Care e ideea? Ideea e că Iehova ne va da ceea ce avem nevoie când avem nevoie – lucru valabil și pe plan afectiv.
Iehova nu spune că nu ne vom simți niciodată singuri sau că nu vom fi niciodată deprimați.
Dar ne asigură că, dacă dăruim, dacă suntem ospitalieri, el se va îngriji să avem tot ce ne trebuie ca să fim fericiți.
Deci a doua promisiune: Dăruind, ne bucurăm de o relație specială cu Iehova, iar el ne va da tot ce avem nevoie.
A treia promisiune o găsim în Luca 6:38.
Luca 6:38.
Principiul din acest verset este acela că Iehova se asigură că vom primi întotdeauna mai mult decât dăm.
Aici se spune:
„Fiți darnici și vi se va da. Vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, scuturată și care dă pe dinafară.
Căci cu măsura cu care măsurați vi se va măsura înapoi”.
Deci Iehova se asigură că vom primi mult mai mult decât dăm. Și credem ce spune versetul.
Dar toți am simțit la un moment dat că doar dăm: dăm în congregație, dăm în familie sau dăm altcuiva aflat în nevoie.
Tot dăm și nu primim nimic în schimb.
Înseamnă oare asta că versetul nu este adevărat?
Nicidecum. Isus cunoștea realitatea. Observați ce a spus el:
„Fiți darnici și vi se va da”. Adică veți primi oricum ceva, chiar dacă nu neapărat de la cei cărora le-ați dat.
Vedeți? „Cu măsura cu care măsurați vi se va măsura înapoi”, cineva vă va da ceva în schimb.
Sesizați ideea?
Ideea este că Iehova promite că, dacă suntem mereu darnici, dacă îi întărim pe frați, dacă suntem ospitalieri,
Iehova va face într-un fel sau altul să primim binecuvântări, putere și încurajare pentru a continua.
Este viabilă această metodă? Da, este. Și am să vă spun experiența unei surori pe care o vom numi Lidia.
Lidia era celibatară și pionieră regulară și, chiar dacă avea și ea zile proaste, ca noi toți,
Lidia era cunoscută drept o soră generoasă și ospitalieră.
Ea făcea tot timpul reuniuni la ea acasă,
invita toată grupa de serviciu la micul dejun înainte de a ieși în predicare
sau organiza activități în aer liber pentru cei în vârstă.
Apoi ea a fost diagnosticată cu cancer, iar asta a afectat-o mult. Mai târziu a trebuit să se opereze.
Apoi Lidia a căzut într-o depresie atât de profundă, încât bătrânii, congregația și prietenii
se întrebau dacă își va mai reveni vreodată.
Apoi, la o vizită de păstorire, doi bătrâni i-au citit versetul din Luca 6:38, pe care tocmai l-am analizat.
Ei i-au amintit cât de generoasă și ospitalieră fusese ea în trecut și câtă bucurie îi adusese acest lucru.
Ea a confirmat, dar a zis: „Pur și simplu nu mai suport oameni în jurul meu. Vreau să fiu singură”.
Cei doi frați i-au sugerat cu amabilitate să se roage și să-și impună să dăruiască măcar câteva luni
și apoi să vadă ce-o să se întâmple.
Spre surprinderea tuturor, așa a făcut. Era ca și cum norii s-ar fi risipit, iar Lidia de altădată s-a întors.
Au trecut mulți ani de atunci.
Chiar dacă Lidia are încă zile proaste, ca noi toți, ea este din nou fericită și eficientă în serviciul lui Iehova.
Lecția?
Ospitalitatea – adică generozitatea, dărnicia – este cel mai bun antidot pentru singurătate și depresie.
Dacă dăruim, Iehova promite că și noi vom primi la rândul nostru.
Există o relatare care spune că Iehova dă mult mai mult decât putem da noi.
O găsim în 2 Cronici, capitolul 25.
2 Cronici 25, de la versetul 5. Relatarea vorbește despre regele Amația.
El avea 25 de ani, domnea în Iuda și se pregătea să lupte cu edomiții.
Versetul 5 arată că el „i-a adunat pe oamenii din Iuda ... și a constatat că erau 300 000 de bărbați instruiți pentru război”.
Dar a considerat că nu erau suficienți.
Versetul 6 spune că a angajat 100 000 de bărbați din Israel pentru „100 de talanți de argint”.
Versetul 7 arată că ‘omul adevăratului Dumnezeu’ a venit și i-a spus să-i trimită înapoi pe cei 100 000 de soldați din Israel.
‘Du-te cu cei 300 000 și voi fi cu tine!’
În versetul 9 – 2 Cronici 25:9 – regele spune: ‘Dar cum rămâne cu banii pe care i-am plătit?’.
Nu era vorba despre puțini bani, căci, conform cu Apendicele B14 de la sfârșitul Bibliei,
acei 100 de talanți de argint ar echivala astăzi cu 1,5 milioane de dolari.
Regele plătise mult pe acei soldați, iar profetul îi spune să-i trimită acasă.
Dar cuvintele care urmează sunt foarte încurajatoare pentru noi. În versetul 9, în ultima parte, se spune:
„Omul adevăratului Dumnezeu i-a răspuns: «Iehova poate să-ți dea mult mai mult decât atât»”.
Adică: „Nu te îngrijora. Iehova poate să-ți dea mult mai mult decât atât; mult mai mult decât ai dat tu”.
În concluzie, Iehova promite că, dacă suntem ospitalieri, dacă suntem generoși, dacă dăruim, vom fi fericiți,
el se va îngriji de toate necesitățile noastre, inclusiv de cele afective,
și-i va îmboldi pe alții să ne dea mai mult decât am putea da noi.
Să fim deci hotărâți să continuăm să dăruim, să arătăm ospitalitate și să manifestăm generozitate.
Și ori de câte ori vom face asta, vom împrăștia norii de pe cer și vom primi mult mai mult decât dăm.

Robert Luccioni: „Nu uitați ospitalitatea” (Evr. 13:2)