JW subtitle extractor

Ambii mei părinți erau Martori ai lui Iehova când m-am născut.
Așa că studiam Biblia și mergeam cu ei la întruniri și în predicare.
Fiind crescută în adevăr, am știut că cel mai bine este să trăiesc conform normelor biblice.
Părinții mei au fost mereu zeloși în privința activităților spirituale.
Pe atunci, pur și simplu nu voiam să-i dezamăgesc.
Nu e greu să respecți principiile biblice. Nu e o povară.
Sincer, dacă facem ce spune Biblia, avem doar de câștigat.
Însă, uneori, mă întrebam cum ar fi viața mea dacă nu aș fi cunoscut adevărul.
Îmi plăcea mult compania colegilor de școală.
Per ansamblu, m-am simțit bine la școală.
Mă înțelegeam bine cu colegii, dar și cu profesorii.
Așa că școala a fost o experiență destul de plăcută.
Părinții mi-au spus mereu să nu am o relație prea apropiată cu colegii.
Însă părerea mea era că sunt oameni buni, care au un comportament frumos.
Nu înțelegeam de ce erau atât de îngrijorați.
La liceu, aveam mulți colegi care mergeau la biserică,
iar mulți profesori proveneau dintr-un mediu religios.
Într-o zi, în urma unei întâmplări, întreaga școală a aflat că eram un Martor al lui Iehova.
Știam că unii au prejudecăți față de Martori,
dar nu mi-am imaginat cât de repede avea să se schimbe atitudinea tuturor.
Am început să petrec mai mult timp cu colegii.
Dar, cu cât stăteam mai mult în compania lor, cu atât vedeam cât de diferite ne erau viețile.
Ei vorbeau doar despre locurile în care mergeau în weekend
și despre lucrurile pe care și le cumpăraseră,
dar eu eram implicată numai în activități spirituale.
Așa că simțeam că pierd ceva.
M-am simțit singur, marginalizat.
Știam că principiile biblice sunt bune și că-mi aduc foloase,
însă, când am trecut prin acea situație, am început să am îndoieli.
Nu mă simțeam la fel de cool ca și colegele.
Așa că, atunci când au început să vorbească despre obiective, nu am vrut să le spun ce voiam să fac în viață.
Am început să mă gândesc cum ar trebui să reacționez.
Faptul de a vorbi cu părinții despre asta m-a ajutat mult.
Odată, la închinarea în familie, am discutat împreună despre acest subiect.
Am citit Matei 5:11:
„Fericiți sunteți voi când oamenii vă batjocoresc și vă persecută
și, mințind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea!”.
Dar cum poți fi fericit când ești persecutat?
Mi-am spus: „Dar eu nu sunt fericit acum!”.
Mama mi-a citit Marcu 8:38.
Partea în care se spune că, dacă cuiva îi este rușine cu Isus Cristos, și lui îi va fi rușine cu el
m-a marcat profund.
Mi-am dat seama că îmi era rușine fiindcă eram o Martoră.
Când am trecut prin acea situație, un frate a ținut o cuvântare publică în care a citit Matei 19:29.
Acolo se spune că oricine a lăsat pentru Iehova lucrurile pe care le consideră importante
„va primi de 100 de ori mai mult”.
Așa că am ales să renunț la lucrurile pe care le consideram importante,
ca să văd ce binecuvântări aveam să primesc.
În acea perioadă, părinții m-au ajutat să petrec timp cu frați și surori
care luau parte la diferite forme ale serviciului cu timp integral.
Experiențele relatate de ei m-au ajutat să decid ce cale să urmez în viață.
Datorită deciziei luate, am avut ocazia de a face cunoștință cu mulți frați și surori.
Am înțeles că existau multe persoane care aveau același mod de gândire și aceleași obiective ca mine.
Aceștia îmi erau prietenii adevărați.
Cu următoarea ocazie în care colegii mei au discutat despre obiective,
am putut să le vorbesc cu convingere.
Le sunt foarte recunoscătoare părinților pentru că m-au ajutat să am curaj.
M-am convins că Iehova își ține promisiunile.
De fapt, Iehova și-a ținut promisiunea de-a mă binecuvânta „de 100 de ori mai mult”
deoarece am ales să trăiesc potrivit principiilor biblice.
Acum sunt cu adevărat fericită!
Și am convingerea că, dacă voi ține cont de învățăturile Bibliei când iau decizii,
voi avea cele mai bune rezultate.

Viața mea de adolescent – Cum mă poate ajuta Biblia?