JW subtitle extractor

Textul de azi, din Coloseni 4:6, ne arată cum ar trebui să fie vorbirea noastră:
„Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare”.
În continuare, vom analiza trei întrebări.
Prima:
Ce este vorbirea plăcută?
A doua:
De ce sunt atât de importante cuvintele plăcute?
Și a treia:
Cum putem învăța să vorbim astfel?
Să vedem mai întâi ce este vorbirea plăcută.
Acest cuvânt – „plăcut” – are o semnificație specială.
Termenul grecesc folosit de Pavel aici apare de peste 100 de ori în scrierile sale.
De ce este atât de special acest cuvânt?
Termenul este redat și prin „bunătate nemeritată”.
Iar, în unele cazuri, a fost tradus și prin „dar bun”.
Să aplicăm ideea la textul de azi.
‘Vorbirea voastră să fie un dar bun.’
Să comparăm această idee cu ceea ce spune Pavel în Efeseni, capitolul 4.
Efeseni 4:29, a doua parte a versetului, spune:
„Doar cuvinte bune, care zidesc după cum este nevoie și care le fac bine celor ce le aud”.
Acum să citim și prima parte a versetului:
„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură”.
Ce imagine sugestivă!
Poate că, la un moment dat, ați găsit în frigider o mâncare alterată.
La prima vedere, arăta bine.
Dar, când ați luat capacul și v-a izbit mirosul,
ați întors imediat capul, ați pus capacul la loc și ați aruncat-o repede la gunoi.
Gândește-te la o discuție cu un prieten apropiat.
Te aștepți să auzi lucruri bune și ziditoare din partea lui.
În schimb, auzi cuvinte critice, negative și răutăcioase cu privire la o persoană sau la unele îndrumări.
Cât de trist!
Mirosul e respingător,
dar nu poți acționa ca în cazul mâncării alterate, întrucât ai putea deveni tu următoarea țintă.
Atunci cum procedezi?
Figurativ vorbind, pui capac discuției cu delicatețe și te debarasezi de ea.
Poate că fiecare ne-am aflat cândva fie de-o parte, fie de cealaltă a discuției.
Să vedem acum a doua întrebare:
De ce este importantă vorbirea plăcută?
Să deschidem împreună Biblia la Iacov, capitolul 3.
Iacov 3:6.
Aici citim următoarele cuvinte:
„Limba este și ea un foc.
Dintre părțile corpului nostru, limba este o lume a nedreptății,
căci întinează întregul corp și aprinde tot cursul vieții, ea însăși fiind aprinsă de Gheenă”.
Deci cine este ‘pasibil de Gheenă’?
Cine își folosește greșit limba.
Și Isus a spus această idee.
Să analizăm cuvintele lui din Matei, capitolul 12.
Aici, în versetul 36,
Isus zice:
„Vă spun că oamenii vor da socoteală în Ziua Judecății pentru orice cuvânt nefolositor pe care îl rostesc”.
Dar poate spunem:
„Nu ne judecă Iehova pentru omul care suntem în interior?”.
Ba da!
Să observăm versetul 34.
În a doua parte citim:
„Căci din plinătatea inimii vorbește gura”.
Deși unele cuvinte nu par să fie spuse cu răutate, să nu uităm că ele provin din adâncul inimii.
Iehova judecă o persoană după ceea ce este în interior, dar și după efectul cuvintelor ei asupra altora.
Bineînțeles, Iehova ne oferă modelul perfect în ce privește vorbirea plăcută.
Să vedem un exemplu, consemnat în Zaharia, capitolul 1.
În Zaharia 1:12 vedem că un înger i se adresează lui Iehova.
Acest înger este foarte tulburat deoarece închinarea falsă pare să câștige teren,
iar închinarea adevărată este dată la o parte.
El spune în versetul 12:
„O, Iehova al armatelor, până când te vei reține să arăți îndurare față de Ierusalim și față de orașele lui Iuda,
pe care ai fost mânios în acești 70 de ani?”.
Să citim versetul 13:
„Iehova i-a răspuns cu vorbe binevoitoare și mângâietoare îngerului care vorbea cu mine”.
Relatarea nu arată ce a spus Iehova.
Dar știm că el a vorbit într-un mod plăcut.
Să vedem acum a treia întrebare.
Cum putem învăța să fim persoane care vorbesc într-un mod plăcut?
Analizăm doar două principii, întrucât este un subiect complex.
Primul pe care îl vom sublinia este în Efeseni 5:1.
Efeseni 5:1.
Aici citim:
„Prin urmare, fiți imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți”.
Copiii își imită părinții.
Ei se bucură mult să facă unele lucruri pentru părinții lor.
Îi imită.
Să ne gândim la o fetiță care îi oferă un cadou mamei.
Poate că nu este un cadou ieșit din comun, dar pentru mamă este ceva minunat.
De ce?
Deoarece fetița o imită.
Probabil că ea a văzut-o pe mamă fiind generoasă cu alții.
Văzând acest lucru, mama se simte bine.
La fel se simte și Iehova.
Când îl imităm, el se bucură mult.
Ideea este să arătăm apreciere.
Ne putem dovedi aprecierea dacă suntem recunoscători.
Să-i mulțumim lui Iehova pentru tot ce face pentru noi în fiecare zi.
Poate că nu știm nici măcar jumătate din ceea ce face el pentru noi.
Dar să-i mulțumim tot timpul!
Să ne facem un obicei din a-i mulțumi lui Iehova în fiecare zi.
În acest mod, vom simți multă recunoștință și admirație față de Iehova.
Cu cât admirația noastră pentru el va fi mai mare,
cu atât ne vom simți mai îndemnați să-l imităm.
Nu trebuie să gândim negativ despre noi spunând: „Eu nu pot să-l imit pe Iehova”.
Nu.
Trebuie doar să avem o inimă plină de apreciere.
Al doilea principiu analizat îl găsim în textul de azi, care spune:
Vorbirea noastră „să fie dreasă cu sare”.
În timpurile biblice, nu existau frigidere.
Pentru conservarea alimentelor era folosită sarea.
Dreasă cu sare, hrana nu se altera ușor.
Asemenea sării, cuvintele plăcute vor păstra demnitatea altor persoane.
Vor păstra iubirea și prieteniile care vor dura veșnic.
Cuvintele pe care le spunem vin dintr-o inimă plină de apreciere.
Deci căutați ce este bun în alții!
Și, mai mult, scoateți la iveală aceste trăsături.
Nu-i așa că le spunem cuvinte frumoase celor pe care îi iubim?
În concluzie, indiferent prin ce trecem sau cum ne simțim, să avem o vorbire plăcută,
să facem întotdeauna bine și să fim buni.
Nu renunțați!
Să ne fixăm ca obiectiv cuvintele din Psalmul 19:14:
„Fie ca vorbele gurii mele și cugetarea inimii mele să-ți fie plăcute, o, Iehova, Stânca ... și Eliberatorul meu!”.

Izak Marais: Vorbirea noastră să fie întotdeauna plăcută (Col. 4:6)