JW subtitle extractor

Dumnezeu a inspirat 40 de bărbați să scrie Biblia.
Dar poate vă întrebați: „Pe ce au scris ei?”.
Cele mai vechi porțiuni ale Bibliei au fost scrise cu mai bine de o mie de ani înainte să fie inventată hârtia.
Primele manuscrise biblice au fost scrise pe papirus.
Papirusul este o plantă ce crește în ape puțin adânci.
Tulpina lui poate atinge 4,6 m înălțime.
Cu peste 4 000 de ani în urmă, egiptenii au inventat tehnici de transformare a papirusului
într-un material neted și rezistent, asemănător hârtiei.
Chiar și cu instrumente moderne, această tehnică nu e ușoară.
Fâșii subțiri din miezul plantei erau înmuiate și aplatizate, aranjate în straturi
și apoi bătute și presate pentru ca straturile să se prindă unul de altul.
Când se uscau, foile erau netezite cu o bucată de fildeș, o scoică netedă sau chiar o piatră.
Rezulta o suprafață fără asperități, bună pentru scris.
Foile de papirus erau lipite unele de altele la capete,
formând suluri care puteau măsura peste șase metri lungime.
Dar, în secolul al II-lea e.n., copiștii au început să folosească un nou format, codexul,
pentru ca documentele de papirus să fie mult mai ușor de folosit.
Foile de papirus erau împăturite și cusute laolaltă pentru a forma ceva asemănător unei cărți moderne.
Erau necesare multe ore pentru a produce aceste materiale.
Dar cu ce scriau oamenii din trecut, din moment ce nu aveau pixuri și stilouri?
Condeiul pe care îl foloseau consta dintr-o bucată de trestie tare, tăiată oblic la un capăt.
Cerneala care se folosea, de regulă, în timpurile biblice era făcută astfel:
se amesteca funingine cu clei, care avea rol de adeziv, iar apoi se adăuga apă.
Indiferent de format – sul sau codex –, problema papirusului era că se degrada ușor.
Cu toate acestea, sunt multe fragmente de manuscrise biblice pe papirus care au supraviețuit până în zilele noastre.
Aici se pot vedea reproduceri ale unor fragmente care datează de peste 2 000 de ani.
Cu timpul, textul biblic a fost copiat pe materiale mai durabile.
Cam din secolul al IV-lea, cel mai folosit era pergamentul.
Acesta se confecționa din piei de oi, viței sau capre.
Mai întâi, pielea era înmuiată în apă cu var, după care erau îndepărtate părul și carnea rămasă.
Apoi, pielea era întinsă pe o ramă și răzuită cu un cuțit pentru a se înlătura resturile, cum ar fi grăsimea.
În continuare, pielea era întinsă și mai mult și lăsată să se usuce, astfel că devenea tare și netedă.
În final, era pudrată cu cretă și șlefuită cu piatră ponce.
Rezulta o suprafață de scris netedă.
Așadar, chiar și realizarea unei singure foi de pergament necesita o muncă enormă.
Dar, în prezent, există multe manuscrise biblice scrise pe pergament, cum ar fi aceste două manuscrise originale.
Un alt manuscris renumit este Codex Amiatinus.
El se află în Italia și are peste 1 300 de ani vechime.
De fapt, este cea mai veche Biblie completă în latină într-un singur volum.
Unii istorici consideră că a fost realizată din peste 400 de piei de animale.
Această copie este mare, dar originalul este și mai mare.
El cântărește foarte mult: 34 kg.
Câtă muncă s-a depus pentru realizarea unei singure Biblii!
Însă aceste materiale se deteriorează cu timpul.
De aceea, pentru a-și păstra Cuvântul,
Iehova s-a îngrijit ca Biblia să fie copiată și recopiată cu multă atenție de-a lungul secolelor,
astfel încât, în prezent, să avem mii de manuscrise cu porțiuni din Biblie.
Deci, data viitoare când veți deschide un verset cu un clic,
gândiți-vă câte eforturi s-au făcut pentru a așterne acele cuvinte în scris.
Și e uluitor că, deși au fost consemnate pe materiale fragile, ele s-au păstrat până în prezent.

Cum a fost scris Cuvântul lui Dumnezeu