JW subtitle extractor

Sunt din Columbia și am cinci surori.
Părinții m-au învățat adevărul încă din copilărie.
Eram foarte activi pe plan spiritual.
Tatăl meu trăia adevărul.
Nu doar era la adevăr, trăia adevărul.
Și ne-a încurajat mereu să facem la fel.
Se asigura că nu mergem niciodată la școală fără să fi citit textul zilei.
Era esențial.
Puteam întârzia la școală, dar nu puteam ieși din casă fără să fi citit textul.
Eram o familie mare, dar eram întotdeauna la întruniri.
Umpleam două rânduri.
El se preocupa mereu de binele fraților.
Era întotdeauna dispus să ajute.
Era foarte ospitalier și mama la fel.
Obișnuia să-i invite la noi acasă atât pe cei cu care studia cât și pe frați.
Îmi amintesc că închidea ușa de la bucătărie, punea niște muzică și gătea ceva delicios.
Își dorea ca noi, fetele, să ne simțim bine și să ne distrăm,
mai ales când petreceam timp împreună ca familie.
Se îngrijea de necesitățile dar și de dorințele fiecăreia dintre noi.
Obișnuiam să ieșim cu el la plimbare în weekend, după întrunire și după predicare.
A fost un privilegiu să avem un așa tată.
Îmi amintesc că, în acea zi, eram acasă.
Tata urma să pună mașina în garaj.
Atunci, niște bărbați înarmați cu mitraliere s-au apropiat de mașină
și i-au amenințat pe el și pe mama, încercând să-l răpească pe tata.
Am auzit un zgomot.
Toate ne-am speriat foarte tare și am fugit afară.
Îmi amintesc că l-am văzut pe tata zăcând rănit la pământ.
Acei bărbați înarmați tocmai îl împușcaseră.
Pur și simplu l-au lăsat acolo.
M-am dus și l-am luat în brațe.
A fost dus la spital și, după câteva ore, a murit.
Ultimele sale cuvinte au fost:
„Iehova, ocrotește-mi fiicele!
Ai grijă de fetele mele și de bătrânica mea!”,
cum o alinta el pe mama.
Iar mama a fost puternică și ne-a ajutat mult și pe noi să fim puternice.
Ea și-a păstrat rutina spirituală.
În săptămâna în care a murit tata am avut întrunire iar sora mea, Rachel, avea temă.
Deși tata murise, ea și-a ținut tema chiar a doua zi.
Nu am lipsit nici de la congresul din următoarea săptămână.
Am vrut să urmăm exemplul pe care ni l-a lăsat tata.
Viața a fost foarte grea și complicată, dar am ținut cont de Iehova în toate deciziile noastre.
Întotdeauna ne gândeam la Iehova și la loialitatea pe care tatăl meu o arătase față de el.
M-am comportat ca și când tata era în viață,
încercând să le ajut pe surorile mele să rămână unite în adevăr.
În acea perioadă, m-am rugat lui Iehova pentru pace:
„Dă-mi pacea care depășește orice înțelegere!”.
Acum, când mă confrunt cu o problemă, îi spun lui Iehova:
„Ajută-mă să nu-mi pierd pacea pe care mi-ai dat-o!
Nu permite ca această încercare să-mi răpească pacea!”.
Și Iehova mă întărește.
Îmi iubesc mult surorile și le respect foarte mult, deoarece au fost ca niște mame pentru mine.
Trei dintre surorile mele încă locuiesc în Columbia și ținem legătura prin telefon sau Zoom.
Astfel, și ele pot vedea ce mai face mama.
Unele rude care nu sunt Martore s-au oferit să aibă grijă de câteva dintre surorile mele până aveau să crească.
N-am vrut să ne despărțim deoarece nici tata nu și-ar fi dorit asta.
Planul lui era să ajungem toți în lumea nouă, slujindu-i împreună lui Iehova.
Doar pentru că tata nu mai era cu noi
nu însemna că toate eforturile, viața și devoțiunea lui față de Iehova aveau să fie în zadar.
Nu puteam lăsa să se întâmple asta.
Tata m-a învățat multe lucruri simple despre creație și despre Dumnezeu,
iar asta m-a făcut să-l iubesc pe Iehova.
Pe atunci nu-mi dădeam seama cât de mult aveau să mă ajute aceste lucruri să perseverez.
Acum mereu îmi spun:
„Uau, tata nu mai e aici,
dar mi-a lăsat un alt tată, pe Iehova”.
Acest gând mă ajută să merg înainte.
Ce îmi doresc cel mai mult în paradis,
[apropo de ultimele cuvinte ale lui tata: Iehova, soția mea, fetele mele],
este să-i pot spune:
„Uite, suntem aici! Suntem toate aici”.
„Am reușit, datorită ție!”.

Surorile Otalora: Clădește o credință care poate rezista unei tragedii