JW subtitle extractor

Această temă se bazează pe versetele din 2 Corinteni 1:3, 4:
„Lăudat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,
Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate încercările noastre,
astfel încât, cu mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu,
să-i putem mângâia pe cei care trec prin orice fel de încercări”.
Încă de când ne naștem, cu toții căutăm alinare.
Poate nu ne amintim de prima dată când am plâns fiindcă ne era foame, nu ne simțeam bine
sau voiam să fim ținuți în brațe.
Dar, probabil, ne amintim de ultima dată când am avut nevoie de alinare.
Cu siguranță, mulți dintre noi avem nevoie de mângâiere chiar în prezent.
Și e de înțeles.
Psalmul 90:10 descrie o realitate cu care ne confruntăm din cauza imperfecțiunii:
„Anii vieții noastre sunt 70, iar pentru cei foarte tari, 80.
Dar sunt plini de necaz și de durere, trec repede, iar noi zburăm”.
Există multe situații care ne pot provoca neliniște, tristețe, dezamăgire sau durere.
Unele dintre ele sunt comune oamenilor imperfecți, pentru că toți se confruntă cu acestea:
o boală, înaintarea în vârstă sau pierderea în moarte a cuiva drag.
Alte lucruri care ne tulbură țin de împrejurări.
De pildă, suferim din cauza accidentelor, a problemelor economice,
a destrămării căsniciei, a dezastrelor naturale,
a unor abuzuri sau a altor infracțiuni, a tulburărilor civile ori a războaielor.
Iar ca adevărați creștini, avem probleme și din cauza convingerilor noastre.
Poate că trăim într-un cămin divizat pe plan religios,
suntem închiși sau persecutați,
îndurăm ridiculizări la școală sau la locul de muncă.
Ori probabil că un membru al familiei sau un prieten apropiat l-a părăsit pe Iehova.
Și cei care au comis un păcat grav au nevoie de mângâiere când se întorc în congregație.
Indiferent că problemele noastre sunt comune tuturor sau că țin de împrejurări sau de convingerile pe care le avem,
cu toții avem nevoie de consolare.
Nu contează unde ne aflăm.
Din 1 Petru 5:9, înțelegem că ‘întreaga comunitate a fraților noștri din lume trece prin aceleași suferințeʼ.
Totuși, din versetele 6 și 7, aflăm la cine putem găsi alinare.
Aici se spune: „Așadar, umiliți-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalțe la timpul potrivit,
și aruncați-vă toate îngrijorările asupra lui, pentru că el se interesează de voi”.
Iehova a fost dintotdeauna cea mai bună sursă de mângâiere.
Moise era convins că Iehova avea să-l susțină și să-l aline indiferent prin ce situație ar fi trecut.
Plin de încredere, a scris cuvintele consemnate în Deuteronomul 33:27:
„Dumnezeu este un refugiu din timpuri străvechi, brațele sale veșnice te susțin”.
Când suntem la pământ și încercăm să ne revenim,
Iehova își pune brațele dedesubtul nostru, ne ridică cu grijă și ne ajută să stăm din nou în picioare.
Cartea Psalmii conține multe exprimări de apreciere pentru grija iubitoare a Tatălui nostru.
De pildă, scriitorul Psalmului 94 i-a mulțumit lui Iehova spunând cuvintele din versetul 19:
„Când îngrijorările m-au copleșit, mi-ai adus mângâiere și m-ai alinat”.
În plus, în Romani 15:4 citim:
„Căci tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră,
pentru ca prin perseverența noastră și prin mângâierea din Scripturi să avem speranță”.
Indiferent ce situații ne tulbură, putem găsi consolare în Biblie.
În cartea „Versete pentru viața de creștin”, la subiectul „Mângâiere”, sunt amintite diferite cauze ale descurajării.
Aici găsim nu doar versete care ne asigură de grija iubitoare a Tatălui nostru,
ci și exemple de slujitori ai săi care s-au confruntat cu dificultăți și pe care el i-a ajutat.
O modalitate bună de a primi mângâiere de la Iehova este să i-o cerem în rugăciune.
Așa cum arată Psalmul 145, David l-a lăudat pe Dumnezeu pentru modul în care răspunde la rugăciuni.
În versetele 18 și 19 citim:
„Iehova este aproape de toți cei ce-l cheamă, de toți cei ce-l cheamă în adevăr.
El satisface dorința celor ce se tem de el, le aude strigătul de ajutor și îi scapă”.
Asemenea unui părinte iubitor care îi vine în ajutor copilului când acesta plânge,
Iehova ne ascultă și ne susține când strigăm după ajutor.
În 1 Samuel, capitolele 1 și 2, găsim exemplul Anei,
care era atât de plină de amărăciune din cauză că nu avea copii, încât nu putea mânca.
Când s-a dus la tabernacol, „a început să se roage lui Iehova, plângând foarte mult”.
El a ascultat rugăciunea acestei femei umile și a răspuns la ea.
După aceea, Ana „s-a dus pe drumul ei, a mâncat și fața nu i-a mai fost abătută”.
În mod asemănător, Iehova ne va mângâia și pe noi când ne vărsăm inima înaintea lui în rugăciune.
Având în vedere ce spune Biblia despre mângâiere,
nu ne surprind cuvintele din 2 Corinteni 1:3, 4.
Să deschidem din nou la acest pasaj-cheie.
În timp ce-l recitim, să ne gândim cum ne poate ajuta să le aducem consolare altora,
chiar dacă, la rândul nostru, ne confruntăm cu situații stresante în aceste timpuri critice.
Așadar, 2 Corinteni 1:3, 4:
„Lăudat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,
Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri,
care ne mângâie în toate încercările noastre,
astfel încât, cu mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu,
să-i putem mângâia pe cei care trec prin orice fel de încercări”.
Expresia „îndurări tandre” provine dintr-un termen care transmite ideea de compasiune față de suferința cuiva.
Astfel, înțelegem ce simte Iehova când slujitorii săi fideli trec prin necazuri.
Pavel spune că Iehova este „Dumnezeul oricărei mângâieri”.
Deci el este sursa adevăratei mângâieri.
Versetul 4 arată o modalitate specială prin care Tatăl nostru ne încurajează, și anume frații și surorile noastre.
Să-l citim încă o dată.
Aici se spune că Iehova „ne mângâie în toate încercările noastre,
astfel încât, cu mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu,
să-i putem mângâia pe cei care trec prin orice fel de încercări”.
Ați remarcat faptul că, primind noi înșine mângâiere, suntem pregătiți să-i mângâiem pe alții?
Iehova ne oferă alinare și, întrucât suntem creați după chipul său,
putem, cu ajutorul spiritului sfânt, să-i consolăm, la rândul nostru, pe ceilalți.
Prin urmare, creștinii nu sunt împărțiți în două categorii: cei care oferă mângâiere și cei care o primesc.
Nu.
Cu toții avem responsabilitatea de a-i încuraja pe alții,
chiar dacă în acel moment și noi am avea nevoie de alinare.
Și avem exemple în acest sens.
Să ne gândim la apostolul Pavel.
În timpul primei sale detenții la Roma,
și-a exprimat aprecierea pentru mulți frați care s-au dovedit pentru el „o sursă de mare mângâiere”.
În Coloseni, capitolul 4, îi menționează cu numele pe unii dintre ei:
Aristarh,
Tihic
și Marcu.
Vom mai vorbi despre acești trei bărbați în continuarea emisiunii.
Pavel a fost recunoscător pentru eforturile pe care frații le-au făcut ca să-l viziteze,
să-l încurajeze și să-i ofere ajutor practic.
Însă el nu s-a mulțumit doar să primească mângâiere.
S-a folosit de timpul cât a fost închis pentru a-i zidi pe cei care veneau la el
și pentru a scrie scrisori de încurajare către congregații.
Să analizăm și exemplul surorii noastre Clodean, din Africa de Sud,
care a fost internată pentru o intervenție chirurgicală majoră.
Din cauza pandemiei de COVID-19, nu putea veni nimeni să o viziteze.
Însă sora noastră a fost hotărâtă să nu-și plângă de milă,
așa că i-a cerut lui Iehova puterea de a le aduce mângâiere altora.
Clodean a luat legătura cu o femeie care studiase în trecut Biblia.
Femeia a reluat studiul și s-a conectat la întruniri prin videoconferință.
Apoi, Clodean a început un studiu și cu sora mai mică a doamnei.
Ea i-a vorbit despre alte patru persoane care voiau să studieze.
Datorită hotărârii sale de a-i consola pe alții, deși ea însăși avea probleme,
Clodean a reușit să înceapă studii biblice cu 16 persoane.
Uneori, cei care trec prin necazuri și au nevoie de mângâiere nu vor accepta din prima ajutorul oferit.
Să ne gândim la israeliți.
Moise le-a spus despre promisiunea lui Dumnezeu de a-i elibera din Egipt.
Totuși, la început, din cauza descurajării, ei nu l-au ascultat.
Ulterior, i-au acordat atenție.
Să discutăm și despre Naomi, al cărei nume înseamnă „Plăcerea mea”.
Din cauza foametei din Israel, ea trăia într-o țară străină.
Era văduvă și plângea moartea celor doi fii ai ei.
Când a reușit să se întoarcă în Israel, femeile din orașul Betleem au spus: „Aceasta este Naomi?”.
Crezând că Iehova era responsabil pentru suferința ei, Naomi a rostit următoarele cuvinte:
„Nu-mi mai spuneți Naomi, ci spuneți-mi Mara, fiindcă Cel Atotputernic mi-a făcut viața foarte amară”.
Însă, întrucât s-a apropiat tot mai mult de poporul lui Iehova și a acceptat ajutorul oferit,
amărăciunea ei s-a transformat în bucurie.
Dacă treci printr-o situație apăsătoare,
încearcă să te împotrivești tendinței firești de a te izola, de a evita compania altora.
E adevărat, nu va fi ușor.
Însă sunt multe experiențe care arată că, atunci când facem eforturi să nu ne izolăm,
îi permitem lui Iehova să ne ofere mângâiere prin cuvintele și acțiunile pline de compasiune ale fraților noștri.
Mângâierea pe care ne-o oferă Iehova când trecem prin probleme ne ajută să fim mai sensibili la necesitățile celorlalți.
Iată, deci, primul pas pentru a-i încuraja pe alții:
Să fim atenți și să-i observăm pe cei care au nevoie de alinare.
De cele mai multe ori, situația e clară.
Poate că un frate a avut un accident, a rămas fără loc de muncă sau a pierdut pe cineva drag în moarte.
Însă, în alte cazuri, probabil că nu e la fel de evident.
Poate că un frate se comportă diferit ori ne dăm seama din expresia feței că ceva îl tulbură.
Nu vrem să fim indiscreți.
Dar, cu bunătate, am putea să ne apropiem de el și să-l ajutăm să se deschidă.
Ar putea avea nevoie de timp să se simtă în largul lui și să-și exprime sentimentele,
așa că vrem să fim răbdători.
Al doilea pas pentru a-i încuraja pe alții este: Să ne rugăm, ca să vedem cum putem ajuta.
Probabil că nu putem face mai nimic să punem capăt problemelor prin care trec alții.
De exemplu, un misionar care și-a pierdut soția în moarte a spus:
„E inevitabil să sufăr. Vreau doar să învăț să fac față durerii”.
În astfel de situații, e important să aplicăm îndemnul din Proverbele 3:27:
„Nu te reține să le faci bine celor ce au nevoie, când stă în puterea ta să o faci”.
Ne-am putea gândi că nu știm ce să spunem sau ce să facem.
În acest caz, să ne amintim semnificația termenului grecesc tradus prin „a încuraja”.
Acesta înseamnă literalmente „a chema alături”.
Astfel, ajungem la cel de-al treilea pas: Să le arătăm celorlalți că vrem să-i ajutăm.
Nu trebuie să le ținem o predică.
Frații noștri au nevoie să simtă că ne pasă de ei, iar simpla noastră prezență le poate aduce mângâiere.
Poate le prinde bine să vorbească cu cineva.
Așa că să fim buni ascultători.
Dacă citim unele versete împreună, să scoatem în evidență ce simte Iehova față de suferința lor.
Nu contează atât de mult ce spunem sau ce facem.
Ceea ce contează e să remarcăm că ceilalți suferă și să le arătăm compasiune.
De exemplu, o soră care slujește la sediul mondial și-a pierdut ambii părinți în timpul pandemiei.
După ce a petrecut o zi întreagă cu mama ei la spital,
s-a întors acasă și a găsit un coș mare cu fructe din partea colaboratorilor ei de la Betel.
Ea a spus: „Adevărul e că nu fructele în sine mi-au adus mângâiere și nici felul în care a fost decorat coșul,
ci grija și iubirea care au stat în spatele acestui gest.
Asta m-a încurajat mult într-unul dintre cele mai dificile momente din viața mea”.
Când un cutremur devastator și un tsunami au lovit estul Japoniei în martie 2011,
frați din Japonia și din alte țări au sărit imediat în ajutor.
Doi ani și jumătate mai târziu, eu și soția mea am vizitat câteva congregații din zona afectată.
Una dintre ele primise mesaje de încurajare din Nepal.
Frați dintr-o altă congregație ne-au arătat că și ei primiseră mesaje de încurajare din Filipine.
Ne-au spus: „Deși nu înțelegem limba, știm ce scrie”.
Într-adevăr, acele mesaje scurte le-au adus mângâiere fraților din Japonia.
În timpul vizitei noastre acolo, super-taifunul Haiyan a lovit Filipine.
Văzând această situație, frații din Japonia au spus:
„Acum e rândul nostru să-i încurajăm pe cei din Filipine”.
Pe măsură ce acest sistem rău se apropie de sfârșit, vom avea nevoie de tot mai multă mângâiere.
Cât de recunoscători suntem că Iehova este „Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri”!
El ne-a oferit cu generozitate darul rugăciunii, mângâiere în paginile Bibliei
și o familie mondială de frați care ne susțin.
În timp ce beneficiem de aceste măsuri iubitoare,
vrem să fim atenți și să remarcăm cine are nevoie de mângâiere,
să ne gândim ce ajutor practic putem oferi și să trecem la acțiune pentru a-i consola pe alții,
chiar dacă și noi avem de luptat cu acest sistem.

James Mantz: Să-i mângâiem pe alții în timp ce perseverăm în aceste „timpuri critice”