JW subtitle extractor

Bine ați venit la JW Broadcasting®!
Uneori, ne confruntăm cu probleme pe care nu știm cum să le gestionăm.
Cum ne putem păstra echilibrul emoțional când situația pare că ne scapă de sub control?
Vom analiza în profunzime cartea Iona și vom învăța o lecție despre iubirea loială.
Atracția faimei și a bogăției poate fi puternică.
Vom afla experiența unei surori care a avut de ales între a deveni o celebritate și a-i sluji lui Iehova.
Iar în videoclipul din această lună, vom vedea cum unii frați, deși închiși, își păstrează credința puternică.
Vă dorim vizionare plăcută!
„Să nu vi se tulbure inima”.
Isus a rostit aceste cuvinte imediat după ce le-a spus apostolilor că nu va mai fi cu ei mult timp.
Probabil, vestea i-a întristat și i-a tulburat.
Văzând asta, Isus le-a spus cuvintele din Ioan 14:1:
„Să nu vi se tulbure inima. Manifestați credință în Dumnezeu, manifestați credință și în mine”.
Deseori, Biblia îi aseamănă pe oamenii înstrăinați de Dumnezeu cu o mare agitată.
Chiar așa simțim că e lumea în care trăim.
Nu apucăm să ne revenim după un val de vești proaste, că deja vine altul.
Tot ce se întâmplă în lume, dar și problemele personale, ne consumă pe plan emoțional.
De aceea, la finalul zilei, probabil că spunem de multe ori: „Sunt efectiv epuizat”.
Cum ne pot ajuta cuvintele adresate de Isus apostolilor să ne folosim în mod înțelept resursele emoționale?
În cele ce urmează, să analizăm mai îndeaproape acest verset din Ioan.
Vom începe cu partea a a versetului: „Să nu vi se tulbure inima”.
Isus a vrut să le transmită apostolilor că aveau un oarecare control asupra sentimentelor lor.
Apostolii puteau fie să permită să li se tulbure inima, fie să nu permită.
Deseori, felul în care ne simțim e influențat de gânduri.
De regulă, sentimentele au legătură cu persoane sau cu lucruri care ne trezesc niște amintiri.
Cuvintele rostite de Isus arată că trebuie să facem eforturi pentru a ne controla gândirea.
De exemplu, dacă ne gândim la ceva trist, vom fi triști, iar dacă ne gândim la ceva periculos, vom fi îngrijorați.
Îmi place să compar mintea umană cu o casă mare, cu multe camere.
Fiecare cameră reprezintă un eveniment din viața noastră.
Când petrecem timp în acea cameră, retrăim toate emoțiile legate de acel eveniment.
Apostolii se aflau în „camera Isus o să ne părăsească în curând”.
Așa că simțeau durere și îngrijorare.
Dar Isus i-a asigurat că își puteau controla sentimentele.
Puteau să-și consume forța emoțională pentru a-și alimenta tristețea
sau să-și consume o parte din ea pentru a-și întări credința în Iehova și în Isus.
Asta ni se aplică și nouă.
Adesea ne putem controla sentimentele alegând la ce ne gândim.
Asemenea apostolilor, ne-am putea trezi că suntem aruncați într-o cameră întunecată plină de anxietate și suferință.
Dar să nu uităm că suntem doar în trecere prin acea cameră.
Nu vrem să rămânem acolo.
De asemenea, ca să nu ni se tulbure inima, resursele noastre emoționale trebuie folosite în mod înțelept.
În Isaia 55:2 citim:
„De ce dați bani pentru ceva ce nu este pâine și de ce vă cheltuiți veniturile pentru ceva ce nu satură?”.
Așa cum nu ne-am cheltui banii pe ceva ce doar pare a fi mâncare,
nu vrem să ne consumăm energia pe lucruri fără importanță.
Să ilustrăm.
Dacă am avea 100 de lei pentru toate mesele unei zile
și am cheltui 80 doar pentru micul dejun, nu ne-ar mai rămâne destul pentru prânz și cină.
În mod asemănător, fiecare dintre noi avem resurse emoționale limitate, așa că trebuie să le folosim cu înțelepciune.
Tu cum îți folosești resursele emoționale?
Întreabă-te:
„Le consum pe lucruri care nu contează, de mică importanță?”.
De exemplu, cum reacționezi când cineva îți taie calea în trafic,
când ești tratat în mod nedrept sau când alții te dezamăgesc?
Ai putea să te superi și să investești multă energie în astfel de situații.
Dar întreabă-te: „Este înțelept să procedez în acest fel?
Îmi consum o mare parte din resursele emoționale pe lucruri care nu aduc niciun folos?”.
I-ai da cuiva portofelul tău și i-ai spune: „Ia cât vrei!”?
Dacă e o persoană apropiată, poate.
Dar dacă e un străin, sigur nu vei face asta.
În mod asemănător, vrem să ne păstrăm forța emoțională pentru ceea ce contează cu adevărat:
familia, frații și surorile și, în mod special, relația noastră cu Iehova.
Rețelele sociale, chestiunile politice sau alte probleme, divertismentele – toate acestea ne pot afecta.
Dar nu vrem să le dăm portofelul nostru emoțional și să le spunem: „Luați cât vreți!”.
Dacă am face asta, la finalul zilei nu ne-ar mai rămâne nimic pentru cei pe care-i iubim.
Doar dacă ne folosim energia emoțională pentru persoane și lucruri care contează vom fi cu adevărat fericiți.
Mulți oameni cred că vor fi fericiți dacă cheltuie bani pentru ei înșiși și pentru plăceri egoiste.
Dar egoismul nu aduce adevărata satisfacție.
Isus a spus că „este mai multă fericire în a da”.
Din această afirmație profundă putem învăța multe despre cum să ne folosim resursele emoționale.
Putem privi lucrurile astfel:
fericirea este un rezultat al faptului de a-i iubi pe alții.
Să ilustrăm.
Ce obținem când facem un foc? Căldură și lumină.
Nu ne putem aștepta să avem lumină și căldură fără să facem mai întâi focul.
Este necesar să depunem eforturi pentru a aprinde un foc și pentru a ne bucura de efectele lui.
Când facem tot ce putem ca să le arătăm altora iubire,
unul dintre rezultatele de care avem parte este un sentiment profund de satisfacție.
Așadar, cuvintele lui Isus „să nu vi se tulbure inima” ne transmit ideea că avem de ales.
Putem alege să ne gândim la lucruri care ne fac fericiți
și să ne folosim energia emoțională pentru familie, pentru frați și surori
și, cel mai important, pentru închinarea la Iehova.
Să analizăm acum partea b a versetului din Ioan 14:1.
Isus a spus: „Manifestați credință în Dumnezeu, manifestați credință și în mine”.
Remarcați că Isus nu a spus pur și simplu „să aveți credință”, ca și cum această calitate ar fi de sine stătătoare.
A spus că trebuie să manifestăm credință în Iehova și în el.
Deci, când suntem îngrijorați,
să ne amintim că Iehova și Isus sunt alături de noi și lucrează deja la rezolvarea definitivă a problemelor.
E ca și cum ar fi în altă cameră din casa de mai devreme.
Putem merge oricând în acea cameră prin intermediul rugăciunii și al meditării.
Încrederea că Iehova poate înlătura răul din lume, și chiar o va face, ne ajută să ne păstrăm calmul.
Isus cunoștea tendința noastră imperfectă de a încerca să rezolvăm totul singuri.
El ne-a spus în Predica de pe munte ‘să nu ne mai îngrijorăm’.
De ce?
‘Fiindcă Tatăl nostru ceresc știe că avem nevoie de toate acestea’.
Ai încredere că Iehova te vede și știe de ce ai nevoie?
Asta te va ajuta să nu te îngrijorezi peste măsură.
Dacă încercăm să rezolvăm probleme pe care doar Iehova le poate rezolva, devenim tot mai tulburați.
De exemplu:
Putem elimina sărăcia?
Dar bătrânețea, războaiele, criminalitatea, tulburările civile?
Când punem problema astfel, ne dăm seama că nu putem face nimic în aceste privințe.
Știm că Iehova și Isus le vor rezolva prin intermediul Regatului.
Da, dacă manifestăm credință în ei,
ne vom păstra echilibrul emoțional, în special când primim vești rele sau când trecem prin încercări.
Uneori, am fost îngrijorat gândindu-mă la frați din alte părți ale lumii, precum Eritreea sau Rusia.
Poate și voi ați fost.
Ne afectează astfel de lucruri.
Însă ce putem face ca să nu ni se tulbure inima?
Pe mine m-a ajutat să-mi pun câteva întrebări:
„Au făcut frații din congregație tot ce au putut?
Dar cei de la filială și de la sediul mondial?
Eu m-am rugat?”.
Dacă răspunsul e da, atunci pot spune:
„Iehova, noi am făcut ce am putut, problema e în mâinile tale!”.
Psalmul 112:7 arată cum poate cel drept să facă față veștilor rele:
„El nu se va teme de vești rele. Inima lui este statornică, încrezându-se în Iehova”.
Așadar, ce ne poate ajuta?
Încrederea că Iehova își va folosi spiritul pentru a ne susține.
Când ne simțim copleșiți sau epuizați pe plan emoțional, să ne amintim de promisiunea lui Iehova
că ne va da „puterea care depășește normalul”.
Fii sigur că va face asta și în cazul tău.
Când ne rugăm și îi spunem cum ne simțim, el ne ascultă și ne dă tăria emoțională de care avem nevoie.
Asta nu înseamnă neapărat că va înlătura problema, dar, cu siguranță, ne va ajuta să o înfruntăm cu succes.
În Romani 12:11 se spune: „Fiți înflăcărați de spirit”.
Această expresie îmi amintește de o piatră cu o caracteristică specială.
Când o punem sub lumină UV, strălucește.
Altfel, arată ca o piatră obișnuită.
Dar vedeți cum strălucește când îndreptăm lumina spre ea?
Așa suntem și noi când spiritul lui Iehova acționează asupra noastră.
Mai exact, spiritul sfânt are capacitatea de a ne înnoi în fiecare zi, ajutându-ne să strălucim din interior, ca să spunem așa.
Să ne gândim la un copil care e singur noaptea și se sperie.
Unde fuge de obicei? În camera părinților.
E sigur că îl vor ajuta.
Când ne rugăm, fugim în „camera lui Iehova” și îi spunem cum ne simțim.
Iar el ne oferă mângâiere prin spiritul său, prin Biblie și prin frații noștri.
Îndreaptă lumina spre noi, ca să spunem așa, și ne dă „puterea care depășește normalul”.
Deci, când ne simțim tulburați, să ne amintim că nu trebuie să rămânem în acea cameră.
Când te rogi și citești din Biblie, imaginează-ți că Iehova te ia de mână și te duce în alte camere din casă.
Ești îndurerat? Te duce în „camera învierii”.
Ești bolnav? „Camera sănătății perfecte”.
Te simți vinovat pentru ceva?
„Camera iertării”.
Vă imaginați cum s-au simțit apostolii când Isus a înviat?
Au trecut din „camera Isus o să ne părăsească în curând” în „camera Isus este din nou cu noi”.
Credința lor în Iehova și în Fiul său a fost răsplătită.
În încheiere, să revedem câteva dintre lecțiile desprinse din cuvintele lui Isus din Ioan 14:1.
Prima parte a versetului, „să nu vi se tulbure inima”,
transmite ideea că ne putem îmbunătăți starea emoțională dacă ne controlăm gândurile.
Trebuie și să ne folosim în mod înțelept forța emoțională ca să avem destulă pentru familie, pentru frații noștri
și, în mod special, pentru închinarea adusă lui Iehova.
Isus a adăugat: „Manifestați credință în Dumnezeu, manifestați credință și în mine.
Să avem încredere că ei vor rezolva ceea ce noi nu putem.
Pentru fiecare problemă care ne consumă emoțional, Iehova are o soluție definitivă.
Până atunci, să fim convinși că el ne va da „puterea care depășește normalul”
pentru a face față presiunilor acestui sistem rău.
Așadar, când ne vom simți epuizați sau copleșiți emoțional, să medităm la cuvintele lui Isus din Ioan 14:1:
„Să nu vi se tulbure inima.
Manifestați credință în Dumnezeu, manifestați credință și în mine.”
Iona a fost un slujitor al lui Iehova care a trebuit să învețe să se încreadă în Dumnezeu.
Iar când a făcut asta, a fost mult mai pregătit să-și controleze sentimentele.
Vom extrage mai multe lecții din exemplul său în noul episod din seria „În căutare de comori”.
Tată, îmi place foarte mult materialul video cu relatarea despre Iona.
Da, videoul e foarte util.
Dar Biblia ne ajută să săpăm mai adânc dacă ne punem o întrebare simplă:
„Ce învăț de aici despre Iehova?”.
OK, o să-mi notez asta.
Ți-a atras atenția ceva?
Da. Am văzut clar iertarea și răbdarea lui Iehova.
Așa-i! El a avut multă răbdare în timp ce Iona progresa spiritual.
În capitolul 3:1, Iehova îi dă o a doua șansă.
L-a ocrotit când suferea consecințele acțiunilor sale și i-a corectat atitudinea cu blândețe.
Mi se pare foarte tare că Iehova n-a renunțat la Iona.
Da, această idee este redată în Biblie prin „iubire loială”.
Îți amintești ce înseamnă ea?
Cred că da.
Uite o sugestie: Definește termenii necunoscuți.
Am putea folosi Glosarul.
Scrie „iubire loială” în căsuța de căutare din Biblie.
Dedesubt e linkul spre definiția din Glosar.
Oo, uite-l aici!
Vrei să citești?
Iubirea loială e „iubirea care are la bază angajamentul, integritatea, loialitatea și atașamentul profund”.
Se vede asta în relatarea despre Iona.
Iehova continuă să-și ajute slujitorii pentru că-i iubește. Dar Iona n-a prea înțeles asta.
Chiar și după furtună, după trei zile în burta peștelui și după ce a văzut căința niniviților,
Iona tot la el se gândea.
Când Iehova îi iartă pe niniviți, Iona se enervează, crezând că va fi considerat un profet fals.
După tot ce a văzut, ar fi preferat să moară niniviții decât să pară că el a greșit.
N-a fost o reacție prea strălucită.
Dar cum a acționat Iehova?
Mai bine decât aș fi făcut-o eu.
Reacția lui Iona nu-l făcea o persoană rea.
Așa că Iehova s-a folosit de o plantă agățătoare ca să-l învețe o lecție.
Ce se spune în Iona 4:6?
Se spune că, deși Iona nu a făcut ce trebuia,
Iehova a avut grijă de el, făcând să crească o plantă care să-i țină umbră.
În verset se spune că „Iona s-a bucurat mult”.
Așadar, putem vedea cum iubirea loială a lui Iehova l-a ajutat să-și schimbe puțin atitudinea.
Acum Iona putea fi modelat.
Era gata pentru o nouă lecție.
Iehova trimite un vierme care roade planta. Omoară doar o plantă, nu un om.
Și cum reacționează Iona?
Se enervează din nou.
Acum Iehova evidențiază lecția.
Uau, ce interesante sunt versetele 10 și 11!
Iehova îl întreabă pe Iona:
‘Dacă ție ți-a părut rău de planta aceasta, mie să nu-mi pare rău de niniviți și de animalele lor?’.
Și aici se încheie relatarea.
Iona înțelege ideea și-l lasă pe Iehova să aibă ultimul cuvânt.
În cele din urmă, a învățat să-i vadă pe oameni la fel ca Iehova.
Îmi place că el n-a renunțat la Iona, n-a încetat să-i arate iubire loială.
Dar cine altcineva a mai beneficiat de iubirea lui Iehova?
Ne ajută să răspundem, o sugestie din cartea „Imitați-le credința”:
Aici suntem îndemnați să ne folosim imaginația și să ne implicăm simțurile;
să încercăm să ne transpunem în situația personajelor
și să comparăm modul în care au reacționat ele cu modul în care am fi reacționat noi.
Îți poți imagina cum s-a simțit Iona când marinarii strigau în zadar după ajutor către dumnezeii lor falși?
Chiar și după ce Iona le-a spus că furtuna era din cauza lui, acei bărbați nevinovați nu au vrut să-l arunce în mare.
Da, ei au făcut tot ce au putut ca să-l salveze.
Iehova i-a arătat lui Iona calitățile acelor marinari care nu i se închinau și cât de neajutorați și îngroziți erau.
Crezi că a început Iona să-i vadă pe acei oameni la fel ca Iehova?
Hmm.
Să săpăm mai adânc.
În realitate, de ce l-a trimis Iehova pe Iona la o națiune străină, care nu i se închina?
Poate ca să le dea niniviților o șansă. Să încerce să le sensibilizeze inima.
Deci cine a beneficiat de iubirea lui Iehova?
Păi, dacă mă gândesc bine, Iehova i-a arătat iubire loială lui Iona,
dar le-a arătat iubire și marinarilor, și niniviților.
Ai dreptate.
Și gândește-te:
Când Iona va învia, va afla că Iehova s-a folosit de cea mai mare greșeală a sa
pentru a preda o lecție despre propriul său Fiu.
Cum crezi că se va simți Iona când i se va spune că însuși Isus l-a menționat cu numele și chiar s-a comparat cu el?
Uau!
De aici se vede exemplul perfect de iubire al lui Iehova.
Dar noi, cum îl putem imita?
Mă gândesc la predicarea din casă în casă. Sincer, nu e mereu preferata mea.
Mi se pare frustrant când nimeni nu vrea să asculte ce am eu de spus.
Dar apoi îmi amintesc că, de fapt, nu e despre mine. E despre ceva mult mai important.
Dacă Iehova nu renunță la oameni, de ce aș renunța eu?
Frumoasă aplicare! Sunt mândru de tine că gândești așa profund.
Mie îmi vin în minte momentele în care m-am simțit copleșit de o responsabilitate.
Uneori, nu am cea mai bună reacție și spun lucruri pe care apoi le regret.
După aceea, îmi pare rău și încep să mă învinovățesc pentru asta.
Dar e liniștitor gândul că Iehova nu ține o evidență a acestor momente.
El vede cine suntem în realitate și ne ajută cu răbdare să progresăm.
Am aflat atâtea întrebându-ne „Ce învăț de aici despre Iehova?”,
definind termenii necunoscuți și folosindu-ne imaginația!
Și mai sunt multe de aflat.
Ce învățăm dacă ne folosim imaginația și ne punem în locul lui Iona –
singuri, în burta peștelui, rugându-ne lui Iehova pentru ajutor?
Sau ce învățăm din faptul că predicarea în Ninive nu a fost atât de dificilă pe cât își imaginase Iona?
De exemplu, uite o idee care mi-a plăcut.
Ce lecție minunată!
Reacția lui Iona nu a făcut din el o persoană rea.
Studiind iubirea lui Iehova față de Iona și față de niniviți, veți găsi mai multe comori.
Fiecare congregație așteaptă cu nerăbdare o săptămână specială:
vizita supraveghetorului de circumscripție și a soției sale, dacă este căsătorit.
Vom afla mai multe despre istoria acestei măsuri încurajatoare.
Vizita supraveghetorului de circumscripție e o ocazie specială în care congregațiile se implică mai mult în predicare,
se bucură de cuvântări încurajatoare și de momente plăcute.
Dar cum a început lucrarea de circumscripție și cum s-a schimbat?
Vom vedea în acest episod din seria „Istoria unei organizații în continuă mișcare”.
Activitatea supraveghetorilor itineranți a început în secolul întâi
când bărbați ca Pavel, Barnaba și Timotei au fost trimiși să încurajeze congregațiile.
Urmând acest model, în 1894, organizația lui Iehova a început să trimită reprezentanți
care să viziteze și să încurajeze grupurile de studenți în Biblie.
Acești frați au ajuns să fie cunoscuți ca pelerini.
Ei călătoreau de la o congregație la alta și petreceau o zi sau două alături de frați pentru a le aduce înviorare spirituală.
Iar pe atunci nu era ușor să călătorești.
Imaginează-ți că ești un pelerin precum Edward Brenneisen
și că trebuie să-i vizitezi pe frații dintr-un sat izolat din vestul Statelor Unite.
Călătorești mai întâi cu trenul, apoi o noapte cu trăsura
și, în final, traversezi munții cu un car care te scutură din toate încheieturile.
Pelerinii trebuiau să fie învățători iscusiți dar era necesar să fie și umili, asemenea lui Alexander Graham.
Fratele Graham era un vorbitor entuziast doar că, uneori, cuvântările lui erau ... puțin cam lungi –
țineau câteva ore.
Când fratele Russell a aflat asta, i-a scris fratelui Graham pentru a-i da un sfat:
„Dragul meu frate, știu că îl iubești pe Iehova și că ești entuziast
și, poate, de aceea uiți cum trece timpul când vorbești despre aceste adevăruri prețioase”.
Fratele Graham a aplicat cu umilință sfatul ținând cuvântări frumoase, dar mai scurte.
Iar frații l-au iubit mult.
Pe atunci, principala sarcină a pelerinilor era să țină cuvântări publice.
Dar din 1920, ei trebuiau să fie în fruntea lucrării din casă în casă când vizitau congregațiile.
Așa că au fost numiți directori regionali ai serviciului iar, ulterior, slujitori regionali.
Astfel, s-a evidențiat că rolul lor era să îi susțină pe frați și să le slujească.
Apoi a urmat o schimbare și mai mare.
În timpul campaniilor de predicare din anii ‘30,
unele congregații din Statele Unite au predicat împreună pentru a face față opoziției aprige.
Această măsură i-a unit și mai mult pe frați.
Apoi, pentru o mai bună organizare,
frații au format grupuri de circa 20 de congregații, fiecare grup fiind considerat o zonă.
Slujitorii de zonă vizitau fiecare congregație iar, periodic, congregațiile participau la adunări de zonă
numite astăzi congrese de circumscripție.
În anii ‘40, supraveghetorii itineranți au primit un nou nume „slujitori ai fraților”.
Printre ei s-a numărat și Angelo Catanzaro.
Avea doar 19 ani când a primit această repartiție.
Mai târziu, el s-a descris ca fiind un slujitor în mișcare.
În cei peste 60 de ani petrecuți în lucrarea itinerantă, el și soția lui au străbătut aproape tot teritoriul Statelor Unite
încurajându-i pe frați și ajutându-i să progreseze pe plan spiritual.
Supraveghetorii itineranți au fost numiți mai târziu servi de circumscripție iar apoi, supraveghetori de circumscripție.
De-a lungul anilor, acești frați și soțiile lor au fost dispuși să facă multe sacrificii pentru a le sluji altora.
În loc să aibă o locuință a lor, au ales să fie tot timpul pe drumuri, călătorind distanțe mari.
Mulți sunt ca Winston Payne și soția sa Pam,
care aveau în jur de 30 de ani când au început lucrarea de circumscripție în sudul Pacificului.
Ei au trebuit să suporte căldura excesivă și roiurile de țânțari.
Iar uneori, mâncarea nu era suficientă.
Dar au ajuns să-și iubească repartiția, fiind mișcați de căldura și recunoștința fraților de acolo.
În prezent, mii de frați slujesc în lucrarea de circumscripție.
Pentru a-i ajuta să fie mai pregătiți, în 1999 s-a înființat Școala pentru supraveghetorii de circumscripție și soțiile lor,
care se ține acum în întreaga lume.
Denumirea supraveghetorilor de circumscripție s-a schimbat de-a lungul anilor, dar ceva a rămas neschimbat –
la fel ca pe timpul lui Pavel, acești frați și soțiile lor, sunt dispuși să cheltuiască și să se cheltuiască întru totul
instruindu-i pe alții în predicare, încurajându-i pe tineri și întărind congregațiile.
Așa că, data viitoare, când vă vor vizita congregația, gândiți-vă cum ați putea arăta că apreciați sacrificiile lor.
Vă așteptăm la următorul episod din seria „Istoria unei organizații în continuă mișcare”.
Îi mulțumim lui Iehova pentru supraveghetorii de circumscripție harnici și soțiile lor cu spirit de sacrificiu!
Ai o amintire frumoasă cu ei sau au fost un exemplu pentru tine în predicare?
Poate că te-au încurajat să aspiri la un privilegiu și să faci mai mult pentru Iehova.
Nu toți putem sluji ca supraveghetori de circumscripție, dar putem imita iubirea lor pentru oameni.
Să vedem cum unii frați și surori și-au extins serviciul doar fiind adaptabili.
După ce am văzut nevoia din teritoriu,
Iehova ne-a ajutat să înțelegem cât de utili am fi dacă ne-am muta acolo.
Slujim de patru ani în congregația Quechua Boliviano.
– Mă numesc Fernando.
– Eu, Micaela.
Slujim în congregația Quechua Boliviano din Ingeniero Huergo, Argentina.
În multe zone din Bolivia, oamenii își câștigă cu greu existența.
Din cauza asta, mulți oameni se mută aici, pentru a lucra la câmp.
Această muncă este foarte obositoare.
Uneori lucrează până la 11:00 sau 12:00 noaptea.
Sunt dispuși să facă tot ce e necesar.
Cel mai bun moment pentru a-i găsi la câmp este după-masa, înainte să înceapă lucrul.
Când afară sunt 40 de grade, e destul de greu să predici.
Deseori, conducem studiul cu ei în timp ce lucrează.
Așa că, în timp ce adună recolta sau fac altceva,
stăm pe lângă ei și le citim un paragraf sau un verset.
De exemplu, le arătăm în Biblie numele lui Dumnezeu.
Ceva nou pentru ei.
Când aud asta sau altceva ce le atrage atenția, ei se opresc din lucru.
Sunt curioși.
Și asta arată că, deși lucrau, erau atenți.
De multe ori, ne-au rugat să-i așteptăm până termină munca.
Așa că le-am dat o mână de ajutor ca să termine mai repede.
La început erau surprinși și ne spuneau: „Cum adică vreți să ne ajutați? Vă veți murdări hainele!”.
Dar acest lucru nu ne deranja.
Și asta a dus la rezultate bune.
Cu timpul ne-am împrietenit.
Și asta e și ideea, să devenim prieteni cu elevii ca să-i ajutăm să progreseze.
Astfel pot vedea că interesul nostru față de ei e sincer.
Ceea ce îmi place cel mai mult la predicare este efectul adevărului asupra celor sinceri.
Iubesc predicarea.
Pentru mine nu e deloc un sacrificiu.
– Numele meu este Toni Marrero.
– Iar eu sunt Maryluz.
Suntem din Spania. Iar acum, slujim în Paraguay.
În pandemie a trebuit să stăm izolați, acasă.
Aș spune că a trebuit să ne reinventăm.
Dar, când trebuie să vorbesc la telefon cu cineva pe care nu îl văd, inima mea bate foarte tare.
I-am propus un studiu biblic unui bărbat, folosind metoda directă.
Și, spre surprinderea mea, a acceptat.
L-am întrebat dacă aș putea să-i trimit un mesaj ziua următoare cu o întrebare la care să se gândească.
Și el a zis „da”.
La început, credeam că mă ignoră deoarece nu mi-a răspuns imediat.
Dar mi-a scris în aceeași seară.
Mi-am dat seama că era o persoană extrem de ocupată.
Indiferent de oră, mereu avea ceva de făcut.
Dar am înțeles situația și m-am adaptat.
Într-o zi, l-am întrebat: „Ar vrea și soția ta să participe la studiu?”, și el mi-a zis: „Da”.
Luni de zile a trebuit să cultivăm multă răbdare.
Trebuia să fim mereu pregătiți.
Să fim gata oricând.
Deoarece niciodată nu știam când va suna: la 9:00, 10:00 sau 11:00 noaptea...
Apoi îmi scria: „Sunt gata în 5 minute”.
Ne saluta pe fugă și mergea să se schimbe.
Când era gata, se așeza și începeam studiul.
La început, a fost un sacrificiu.
Da, a fost.
Apoi a devenit ceva plăcut.
Deoarece la finalul studiului ne simțeam...
Atât de fericiți!
Foarte fericiți!
După studiu, ne uitam unul la altul și ziceam: „E incredibil!”.
Exact!
Și ne întrebam: „Oare chiar sunt atât de interesați?”.
Și, da, erau interesați. Își doreau să studieze.
În scurt timp, au început să aplice ceea ce învățau și, cam după un an, s-au botezat.
Sunt atât de fericită!
A meritat tot efortul.
Îi mulțumesc mereu lui Iehova, în fiecare zi!
Să studiem cu un elev când și unde e mai convenabil pentru el, poate pretinde sacrificii.
Dar, fiind adaptabili, îl ajutăm să se apropie de Iehova, ceea ce e o mare binecuvântare.
În urmă cu peste 20 de ani a apărut în revista „Treziți-vă!” relatarea Rosalíei Phillips.
Ce foloase i-a adus atât ei, cât și familiei sale, decizia de a-i sluji lui Iehova?
M-am născut într-o familie de cântăreți și artiști celebri.
Cel mai cunoscut era tatăl meu, German Valdez, căruia i se mai spunea și Tin Tan.
Muzica era parte din mine.
Încă de mică, am vrut să mă exprim prin muzică.
Așa că am luat chitara și am început să compun melodii în stilul meu.
Nu am aspirat niciodată la o carieră în muzică.
Nu era ceea ce îmi doream.
Dar apoi, tatăl meu a murit și, din motive financiare, a trebuit să-mi caut de lucru.
M-am alăturat unei trupe, iar asta mi-a deschis calea spre succes ca actriță și cântăreață.
Totuși, mi-am dat seama că anturajul în care eram nu avea o influență bună asupra mea.
Așa că am încetat să am încredere în oameni.
Când am cunoscut adevărul am întâlnit oameni minunați,
sinceri, care mă iubeau cu adevărat.
Dar și eu am început să mă schimb.
Am devenit o persoană diferită:
veselă, bucuroasă și plină de viață!
Când ne-am întors în Mexic,
eram îngrijorați că industria muzicală ar putea să-i atragă pe copiii noștri.
Eu și soțul meu am făcut tot ce a depins de noi ca să evităm acest lucru.
Fiica mea, Diana, avea 17 ani când am rugat-o să mă însoțească la o întâlnire în Ciudad de Mexico,
la una dintre cele mai importante televiziuni.
Acolo era un domn care căuta talente.
A văzut-o și a întrebat-o: „Și tu cânți?”. Ea a zis: „Da”.
I-a cântat ceva, iar lui i-a plăcut foarte mult vocea ei.
Atât de mult, încât a invitat-o imediat în biroul lui.
L-am auzit spunându-i:
„Poți avea o carieră la această televiziune!
Te vom face celebră! Îți ofer un contract. Vii luni și-l semnăm”.
Când Diana a ieșit din birou, îmi era teamă și am întrebat-o:
„Ai acceptat oferta?”.
Diana mi-a zis: „Nu, mamă! Iubesc prea mult serviciul pentru Iehova.
Cum aș putea accepta? Iubesc pionieratul regular!”.
Spre surprinderea ei, după o săptămână, am primit un telefon,
prin care Diana era invitată să participe la un proiect muzical la Betel.
Începând de atunci, ea își folosește cu bucurie vocea frumoasă pentru Iehova.
De-a lungul anilor, am avut ocazia să fim folosite împreună în diverse proiecte muzicale la Betel.
Uneori, am văzut cum Satan a încercat să mă distragă.
Mi s-au oferit unele contracte care aveau legătură cu tatăl meu, dar care mi-ar fi consumat prea mult timp.
Bineînțeles, asta ar fi însemnat să întrerup pionieratul regular.
Așa că le-am refuzat. Iehova m-a binecuvântat din plin de-a lungul anilor.
De fiecare dată când am refuzat un contract, Iehova mi-a oferit ceva în schimb.
De exemplu, am avut ocazia să ajut la pregătirile pentru diverse școli teocratice.
Toate aceste provocări m-au învățat să mă încred în Iehova.
Așa cum spune apostolul Pavel:
„Fără credință este imposibil să-i fim plăcuți lui Dumnezeu ... și [El] devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor”.
Mă bucur să predic împreună cu mama, care are peste 90 de ani.
Ne face plăcere să luăm parte împreună la diverse forme ale serviciului sacru.
De-a lungul anilor, mai mulți membri ai familiei mele au dorit să studieze Biblia,
iar unii dintre ei au devenit Martori ai lui Iehova.
Îmi place mult să petrec timp împreună cu mama și fiica mea.
Să cântăm la chitară și să ne simțim bine cu toții.
Abia aștept ziua în care îl voi revedea pe tatăl meu în lumea nouă.
Îl voi îmbrățișa, îi voi prezenta pe copiii mei și mă voi bucura să-l văd din nou împreună cu mama.
Și sper că asta va fi pe malul mării.
Apoi, îmi doresc din inimă să cântăm din nou împreună, așa cum făceam înainte.
Sunt hotărâtă să-i rămân loială lui Iehova pentru totdeauna.
Ce experiență frumoasă!
Sora Phillips s-a bizuit pe Iehova și, prin urmare, atât ea, cât și familia ei, s-au bucurat de multe binecuvântări.
Iehova vrea să ne bizuim pe el mai ales când trecem prin momente dificile.
În următoarea închinare de dimineață, fratele Stephen Lett explică cum ne putem baza pe Iehova în persecuții.
Titlul temei de astăzi este „Spiritul sfânt ne dă putere să perseverăm în persecuții”.
Iar comentariul textului de azi vorbește despre forme de persecuție folosite împotriva poporului lui Iehova.
Însă din textul zilei, Zaharia 4:6, înțelegem că, indiferent cu ce ne-am confrunta,
vom reuși să perseverăm cu ajutorul spiritului sfânt.
Dar de ce îi persecută Satan pe închinătorii adevărați ai lui Dumnezeu?
El vrea să-i determine să nu-i mai slujească lui Iehova, adică să renunțe sau să facă compromis.
Să ne gândim: Satan se aseamănă cu „un leu care răcnește, vrând să devoreze pe cineva”.
Când un leu literal devorează ceva, ce se întâmplă cu prada?
Devine parte din el.
E asimilată de corpul acestuia.
Asta vrea Satan să ne facă.
I-ar plăcea ca noi, care ‘nu facem parte din lume’,
să devenim parte din lumea sa, din sistemul său – practic, parte din el.
Însă, fiind susținuți de spiritul sfânt, nu-i vom permite lui Satan să ne asimileze.
Care sunt unele forme de persecuție ce au fost și sunt folosite împotriva slujitorilor lui Iehova?
Să discutăm despre cinci dintre ele.
Adevărul e că nu știm în ce fel vom fi persecutați noi sau cei dragi înainte de venirea Armaghedonului.
Dar, oricum ar sta lucrurile, suntem hotărâți să ne păstrăm integritatea
și să-i ajutăm și pe ceilalți să facă același lucru.
Prima formă: interdicția.
Activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă în peste 100 de țări, începând de la Albania și până la Zimbabwe.
Figurativ vorbind, putem spune că am fost interziși de la A la Z.
Și în timpurile biblice au existat interdicții.
De exemplu, în cazul reconstruirii templului, în 522 î.e.n.
Apoi, în secolul I, lucrarea continuatorilor lui Isus a fost interzisă în multe locuri.
Iar fiindcă n-au ținut cont de interdicție, creștinii au fost „duși înaintea regilor și a guvernatorilor”.
Cum i-a ajutat spiritul sfânt când au ajuns în această situație dificilă?
Și cum ne va ajuta și pe noi?
Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, să deschidem Biblia la Matei, capitolul 10,
de unde vom citi versetele 19 și 20.
Isus a spus:
„Dar, când vă vor preda, să nu vă îngrijorați gândindu-vă cum sau ce veți spune,
[Deci să nu se gândească prea mult la asta. De ce?]
căci ce va trebui să spuneți vi se va da în momentul acela,
fiindcă nu voi veți vorbi,
ci spiritul Tatălui vostru va vorbi prin voi”.
Deci nu suntem singuri.
Trebuie să ne facem partea,
însă spiritul sfânt ne ajută să știm ce să spunem, așa cum tocmai am citit.
A doua formă de persecuție: detenția.
Creștinii din primul secol au fost deseori închiși, după cum îi avertizase Isus.
În Luca 21:12 citim:
„Vor pune mâna pe voi și vă vor ... [arunca] în închisori”.
Aceste cuvinte s-au adeverit.
De-a lungul timpului, slujitorii lui Iehova au fost adesea închiși pentru credință.
Rusia și aliații ei s-au folosit din plin de această formă de persecuție, dar și alte guverne au făcut la fel.
Îmi place mult ideea de a ne ruga pentru frații aflați în închisoare.
De multe ori am fost îndemnați să ne rugăm pentru cei din Eritreea, Turkmenistan, Rusia sau din alte țări.
Iată ce citim în acest sens în Evrei 13:3:
„Gândiți-vă la cei care sunt în închisoare ca și cum ați fi închiși cu ei”.
Poate în momentul de față nu suntem închiși, dar am putea fi în viitor.
Cât de fericiți vom fi să știm că frații se roagă pentru noi ‘ca și cum ar fi închiși cu noi’!
A treia formă de persecuție:
exmatricularea copiilor noștri din școli.
Satan știe că, atingându-se de copii, se atinge de „lumina ochilor” părinților
și speră că astfel îi va determina pe părinți să facă compromis.
Exmatricularea a fost o mare problemă în Statele Unite în anii ’40,
dar copiii Martorilor au fost exmatriculați din școli în multe țări în istoria noastră modernă.
Asta ne amintește de tânărul orb care a fost dat afară din sinagogă pentru că și-a exprimat credința în Isus.
Aflăm care este a patra formă de persecuție din Revelația 13:16, 17.
Aici citim despre faptul că fiara – sistemul politic al lumii lui Satan –
„îi constrânge pe toți oamenii ... să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte”.
Iar dacă refuză, ‘nu pot cumpăra sau vinde’.
Deci despre ce este vorba?
Despre presiunile economice făcute asupra fraților pentru a-i determina să-și încalce neutralitatea.
Aceasta este o metodă la care Satan a recurs de multe ori de-a lungul timpului.
Unii frați au fost concediați pentru că au vrut să rămână neutri.
Altora le-au fost afectate afacerile.
De pildă, în Malawi, Martorii au fost ținta presiunilor economice și a altor persecuții,
fiindcă nu au vrut să cumpere un carnet de partid pentru o sumă foarte mică.
Costul carnetului în sine era nesemnificativ.
Dar, din punct de vedere spiritual, prețul era prea mare.
Așa că au refuzat.
Ei bine, am ajuns la ultima formă de persecuție, despre care citim în Matei 5:11.
Isus a spus:
„Fericiți sunteți voi când oamenii vă batjocoresc și vă persecută
și, mințind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea!”.
Deci e vorba de calomnie.
Deseori suntem calomniați în mass-media, nu-i așa?
Și Isus a fost vorbit de rău.
A fost numit demonizat, blasfemator, mâncăcios și băutor de vin.
Creștinii din primul secol au fost și ei calomniați.
Conducătorii religioși i-au spus lui Pavel în Faptele 28:22:
„Căci, în ce privește această sectă, știm că pretutindeni se vorbește împotriva ei”.
Da, creștinilor nu le-a fost ușor.
Dar spiritul sfânt i-a ajutat și ne va ajuta și pe noi.
Așadar, am analizat cinci forme de persecuție.
Mai exact: interdicția, detenția, exmatricularea copiilor noștri,
presiunile economice, care ne pot afecta neutralitatea, și calomnia.
Și mai sunt multe altele.
Dar, indiferent ce formă ar lua persecuțiile, spiritul sfânt ne va ajuta să-i rămânem loiali lui Iehova.
Însă se ridică o întrebare importantă:
Cum putem primi și păstra spiritul sfânt?
Vom aminti trei modalități.
Prima o găsim în Luca 11:13:
„Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor ce i-l cer”.
Deci să ne rugăm.
A doua modalitate este să acționăm în armonie cu spiritul sfânt,
participând la întruniri și în predicare și citind Biblia.
A treia o găsim în Efeseni 4:30:
„Nu întristați spiritul ... lui Dumnezeu”.
Așadar, ne străduim să nu facem nimic care ar împiedica acțiunea spiritului sfânt.
Deci ne rugăm, acționăm în armonie cu el și facem tot ce putem ca să nu-l întristăm.
Spiritul sfânt al lui Iehova, care este cea mai puternică forță din univers, ne poate întări în patru moduri.
Care sunt acestea?
Isus amintește trei în Ioan 14:26.
Primul – spiritul ne va ajuta,
al doilea – ‘ne va învăța’
și al treilea – ‘ne va aminti tot ce ne-a spus’ Isus.
Al treilea aspect menționat în acest verset este foarte important.
Să-l rugăm deci pe Iehova să ne dea spiritul său sfânt
care, atunci când vom fi persecutați, ne va ajuta să ne amintim toate lucrurile de care vom avea nevoie.
În Ioan 16:13 găsim al patrulea mod.
Isus a spus că spiritul sfânt ‘ne va călăuzi în tot adevărul’.
Așadar, să reținem:
spiritul ne va ajuta, ne va învăța, ne va aminti și ne va călăuzi.
Dacă ar fi să traversăm un teren minat,
nu-i așa că ne-am bucura să avem cu noi un ghid experimentat care să ne îndrume?
Cu ce idei vrem să rămânem din tema de azi?
Indiferent de persecuțiile cu care ne-am confrunta, nu vom fi devorați de Diavol și nici asimilați de lumea lui.
Nu vom face parte din acest sistem.
Vom simți adevărul cuvintelor textului de azi:
„«Acestea nu se vor realiza nici prin armată, nici prin puterea omului, ci prin spiritul meu», spune Iehova”.
Astfel, vom putea persevera în persecuții.
Mereu m-a impresionat faptul că ne putem baza pe cea mai puternică forță din univers
pentru a primi putere în fiecare zi!
În videoclipul din această lună, vom vedea cum un frate tânăr este întărit de spiritul sfânt
pentru a-și păstra speranța puternică într-o perioadă dificilă.
Iehova, tu ești drept,
perfectă-i calea ta.
Când cel fidel e asuprit,
cu greu poți tu răbda.
Mi-e sufletul plin de amar,
căci multe-am suferit.
Nu mă răzbun. Doar tu, e clar,
ești îndreptățit.
Eu te aștept, Iehova,
când încercarea-i grea.
Vei face dreptate
și mă vei apăra.
Batjocură sau închisori,
orice-aș întâmpina;
familie, judecători
nedrept de m-ar trata,
eu inima mi-am pregătit
să fac voința ta.
O, Tată, tu m-ai întărit,
iar eu nu voi ceda!
Eu te aștept, Iehova,
când încercarea-i grea.
Vei face dreptate
și mă vei apăra.
Vino! Fă dreptate, da!
Omul n-o va realiza.
Tată, tu vei triumfa
și tot ce e nedrept
tu vei înlătura.
Eu te aștept, Iehova,
când încercarea-i grea.
Vei face dreptate
și mă vei apăra.
Nici chiar zidurile închisorii n-au putut să înăbușe speranța fratelui.
În loc să se concentreze la nedreptățile prin care trecea,
el a ales să se imagineze în situații care l-ar putea încuraja,
precum a fi în predicare, la sala Regatului sau acasă la frați.
Ai învățat ceva din această emisiune care te poate întări în perioada următoare?
Am văzut cât de important este să ne folosim cu înțelepciune resursele emoționale,
iar o modalitate excelentă de a face asta este ajutându-i pe alții.
Am observat cum unii frați au găsit mai multă bucurie în predicare
adaptându-se la programul celor cu care studiază Biblia.
În plus, am desprins câteva lecții căutând comori în cartea Iona.
Luna aceasta le vom face o vizită fraților din Muntenegru.
Numele țării provine din italiana venețiană și înseamnă „Munte negru”.
Se referă, probabil, la pădurile dese care acoperă munții.
În ciuda numelui său, Muntenegru este o țară plină de viață și culoare,
o perlă strălucitoare pe coasta Mării Adriatice.
Canionul râului Tara este unul dintre cele mai adânci canioane din Europa.
Lacul Scutari este cel mai mare lac din Balcani,
iar aici se află o impresionantă rezervație de păsări, care cuprinde aproape 280 de specii.
Mulți vizitează orașul antic Kotor pentru a-i admira priveliștile, pentru a se plimba pe frumoasele străduțe
sau pentru a merge cu bicicleta pe faimosul drum cu serpentine.
Istoria modernă a țării a fost marcată de războaie și suferință.
Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor a anexat Muntenegru în 1918.
În 1929, numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei,
care includea Bosnia și Herțegovina, Croația, Kosovo, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Slovenia.
După Al Doilea Război Mondial, Iugoslavia a devenit o republică socialistă,
care s-a destrămat la sfârșitul secolului XX.
În 2006, Muntenegru și-a declarat independența față de Serbia.
Locuitorii de aici au trecut prin multe suferințe,
iar asta a dus la formarea unei culturi care prețuiește valori precum integritatea, umilința,
spiritul de sacrificiu și respectul față de ceilalți.
În 1922, Franz Brand, un tânăr din Serbia, a auzit prima dată vestea bună în Austria,
la o cuvântare care a fost întreruptă rapid de împotrivitori.
Dar el n-a putut uita ce a auzit și a decis că trebuie să predice adevărul din Biblie.
Franz s-a întors în orașul său natal și a început să studieze cu un grup acolo, iar apoi s-a mutat în Maribor, Slovenia.
Acolo s-a angajat ca frizer și le predica clienților, care îl ascultau în liniște în timp ce bărbierea.
În altă zonă, Alfred Tuček, dirijorul orchestrei gărzii regale a primit publicații biblice de la un coleg.
A renunțat la slujba sa bine plătită ca dirijor al orchestrei militare și a devenit unul dintre primii pionieri din fosta Iugoslavie.
La începutul anilor ’30, Alfred împreună cu alți frați au călătorit prezentând „Foto-Drama Creațiunei”.
El și soția sa, Frida, au mers în predicare cu bicicleta și motocicleta
în teritoriile cunoscute azi ca fiind Croația, Macedonia, Muntenegru și Serbia.
În prezent, sunt 432 de vestitori în Muntenegru, cu 4% mai mulți ca în 2024.
Aceștia manifestă o atitudine zeloasă în predicare, iar aproape o treime dintre ei slujesc ca pionieri.
Și, așa cum peisajele din nord diferă de cele din sud, la fel diferă și metodele de predicare.
În Podgorica, capitala țării, congregația Podgorica Nord parcurge un teritoriu uriaș.
Unii vestitori locuiesc la aproximativ 100 km de sala Regatului
și trebuie să călătorească aproape două ore pentru a ajunge la întruniri.
O dată sau de două ori pe lună, vestitorii din Podgorica merg în satele îndepărtate pentru a predica împreună cu frații locali,
încercând să ajungă la cât mai mulți oameni.
De obicei, își încep ziua cu o întrunire pentru predicare în parc.
După ce petrec o zi în predicare și asistă la o întrunire prin videoconferință,
rămân peste noapte la frații locali și se întorc acasă a doua zi.
Sudul este renumit pentru plajele sale frumoase,
iar în unele perioade din an numărul turiștilor este dublu față de cel al localnicilor.
În aceste luni, congregațiile se concentrează asupra mărturiei publice în zonele turistice.
Iar în restul anului predică mai mult din casă în casă și în teritoriul comercial.
Și au rezultate frumoase.
În 2024, la Comemorarea morții lui Isus au asistat 769 de persoane.
Cei 37 de vestitori din congregația Herceg Novi vă transmit vouă, tuturor, salutări și calda lor iubire!
Ați urmărit JW Broadcasting de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova.

JW Broadcasting – martie 2026
- 

JW Broadcasting – martie 2026

Bine ați venit la JW Broadcasting®!
Uneori, ne confruntăm cu probleme pe care nu știm cum să le gestionăm.
Cum ne putem păstra echilibrul emoțional când situația pare că ne scapă de sub control?
Vom analiza în profunzime cartea Iona și vom învăța o lecție despre iubirea loială.
Atracția faimei și a bogăției poate fi puternică.
Vom afla experiența unei surori care a avut de ales între a deveni o celebritate și a-i sluji lui Iehova.
Iar în videoclipul din această lună, vom vedea cum unii frați, deși închiși, își păstrează credința puternică.
Vă dorim vizionare plăcută!
„Să nu vi se tulbure inima”.
Isus a rostit aceste cuvinte imediat după ce le-a spus apostolilor că nu va mai fi cu ei mult timp.
Probabil, vestea i-a întristat și i-a tulburat.
Văzând asta, Isus le-a spus cuvintele din Ioan 14:1:
„Să nu vi se tulbure inima. Manifestați credință în Dumnezeu, manifestați credință și în mine”.
Deseori, Biblia îi aseamănă pe oamenii înstrăinați de Dumnezeu cu o mare agitată.
Chiar așa simțim că e lumea în care trăim.
Nu apucăm să ne revenim după un val de vești proaste, că deja vine altul.
Tot ce se întâmplă în lume, dar și problemele personale, ne consumă pe plan emoțional.
De aceea, la finalul zilei, probabil că spunem de multe ori: „Sunt efectiv epuizat”.
Cum ne pot ajuta cuvintele adresate de Isus apostolilor să ne folosim în mod înțelept resursele emoționale?
În cele ce urmează, să analizăm mai îndeaproape acest verset din Ioan.
Vom începe cu partea a a versetului: „Să nu vi se tulbure inima”.
Isus a vrut să le transmită apostolilor că aveau un oarecare control asupra sentimentelor lor.
Apostolii puteau fie să permită să li se tulbure inima, fie să nu permită.
Deseori, felul în care ne simțim e influențat de gânduri.
De regulă, sentimentele au legătură cu persoane sau cu lucruri care ne trezesc niște amintiri.
Cuvintele rostite de Isus arată că trebuie să facem eforturi pentru a ne controla gândirea.
De exemplu, dacă ne gândim la ceva trist, vom fi triști, iar dacă ne gândim la ceva periculos, vom fi îngrijorați.
Îmi place să compar mintea umană cu o casă mare, cu multe camere.
Fiecare cameră reprezintă un eveniment din viața noastră.
Când petrecem timp în acea cameră, retrăim toate emoțiile legate de acel eveniment.
Apostolii se aflau în „camera Isus o să ne părăsească în curând”.
Așa că simțeau durere și îngrijorare.
Dar Isus i-a asigurat că își puteau controla sentimentele.
Puteau să-și consume forța emoțională pentru a-și alimenta tristețea
sau să-și consume o parte din ea pentru a-și întări credința în Iehova și în Isus.
Asta ni se aplică și nouă.
Adesea ne putem controla sentimentele alegând la ce ne gândim.
Asemenea apostolilor, ne-am putea trezi că suntem aruncați într-o cameră întunecată plină de anxietate și suferință.
Dar să nu uităm că suntem doar în trecere prin acea cameră.
Nu vrem să rămânem acolo.
De asemenea, ca să nu ni se tulbure inima, resursele noastre emoționale trebuie folosite în mod înțelept.
În Isaia 55:2 citim:
„De ce dați bani pentru ceva ce nu este pâine și de ce vă cheltuiți veniturile pentru ceva ce nu satură?”.
Așa cum nu ne-am cheltui banii pe ceva ce doar pare a fi mâncare,
nu vrem să ne consumăm energia pe lucruri fără importanță.
Să ilustrăm.
Dacă am avea 100 de lei pentru toate mesele unei zile
și am cheltui 80 doar pentru micul dejun, nu ne-ar mai rămâne destul pentru prânz și cină.
În mod asemănător, fiecare dintre noi avem resurse emoționale limitate, așa că trebuie să le folosim cu înțelepciune.
Tu cum îți folosești resursele emoționale?
Întreabă-te:
„Le consum pe lucruri care nu contează, de mică importanță?”.
De exemplu, cum reacționezi când cineva îți taie calea în trafic,
când ești tratat în mod nedrept sau când alții te dezamăgesc?
Ai putea să te superi și să investești multă energie în astfel de situații.
Dar întreabă-te: „Este înțelept să procedez în acest fel?
Îmi consum o mare parte din resursele emoționale pe lucruri care nu aduc niciun folos?”.
I-ai da cuiva portofelul tău și i-ai spune: „Ia cât vrei!”?
Dacă e o persoană apropiată, poate.
Dar dacă e un străin, sigur nu vei face asta.
În mod asemănător, vrem să ne păstrăm forța emoțională pentru ceea ce contează cu adevărat:
familia, frații și surorile și, în mod special, relația noastră cu Iehova.
Rețelele sociale, chestiunile politice sau alte probleme, divertismentele – toate acestea ne pot afecta.
Dar nu vrem să le dăm portofelul nostru emoțional și să le spunem: „Luați cât vreți!”.
Dacă am face asta, la finalul zilei nu ne-ar mai rămâne nimic pentru cei pe care-i iubim.
Doar dacă ne folosim energia emoțională pentru persoane și lucruri care contează vom fi cu adevărat fericiți.
Mulți oameni cred că vor fi fericiți dacă cheltuie bani pentru ei înșiși și pentru plăceri egoiste.
Dar egoismul nu aduce adevărata satisfacție.
Isus a spus că „este mai multă fericire în a da”.
Din această afirmație profundă putem învăța multe despre cum să ne folosim resursele emoționale.
Putem privi lucrurile astfel:
fericirea este un rezultat al faptului de a-i iubi pe alții.
Să ilustrăm.
Ce obținem când facem un foc? Căldură și lumină.
Nu ne putem aștepta să avem lumină și căldură fără să facem mai întâi focul.
Este necesar să depunem eforturi pentru a aprinde un foc și pentru a ne bucura de efectele lui.
Când facem tot ce putem ca să le arătăm altora iubire,
unul dintre rezultatele de care avem parte este un sentiment profund de satisfacție.
Așadar, cuvintele lui Isus „să nu vi se tulbure inima” ne transmit ideea că avem de ales.
Putem alege să ne gândim la lucruri care ne fac fericiți
și să ne folosim energia emoțională pentru familie, pentru frați și surori
și, cel mai important, pentru închinarea la Iehova.
Să analizăm acum partea b a versetului din Ioan 14:1.
Isus a spus: „Manifestați credință în Dumnezeu, manifestați credință și în mine”.
Remarcați că Isus nu a spus pur și simplu „să aveți credință”, ca și cum această calitate ar fi de sine stătătoare.
A spus că trebuie să manifestăm credință în Iehova și în el.
Deci, când suntem îngrijorați,
să ne amintim că Iehova și Isus sunt alături de noi și lucrează deja la rezolvarea definitivă a problemelor.
E ca și cum ar fi în altă cameră din casa de mai devreme.
Putem merge oricând în acea cameră prin intermediul rugăciunii și al meditării.
Încrederea că Iehova poate înlătura răul din lume, și chiar o va face, ne ajută să ne păstrăm calmul.
Isus cunoștea tendința noastră imperfectă de a încerca să rezolvăm totul singuri.
El ne-a spus în Predica de pe munte ‘să nu ne mai îngrijorăm’.
De ce?
‘Fiindcă Tatăl nostru ceresc știe că avem nevoie de toate acestea’.
Ai încredere că Iehova te vede și știe de ce ai nevoie?
Asta te va ajuta să nu te îngrijorezi peste măsură.
Dacă încercăm să rezolvăm probleme pe care doar Iehova le poate rezolva, devenim tot mai tulburați.
De exemplu:
Putem elimina sărăcia?
Dar bătrânețea, războaiele, criminalitatea, tulburările civile?
Când punem problema astfel, ne dăm seama că nu putem face nimic în aceste privințe.
Știm că Iehova și Isus le vor rezolva prin intermediul Regatului.
Da, dacă manifestăm credință în ei,
ne vom păstra echilibrul emoțional, în special când primim vești rele sau când trecem prin încercări.
Uneori, am fost îngrijorat gândindu-mă la frați din alte părți ale lumii, precum Eritreea sau Rusia.
Poate și voi ați fost.
Ne afectează astfel de lucruri.
Însă ce putem face ca să nu ni se tulbure inima?
Pe mine m-a ajutat să-mi pun câteva întrebări:
„Au făcut frații din congregație tot ce au putut?
Dar cei de la filială și de la sediul mondial?
Eu m-am rugat?”.
Dacă răspunsul e da, atunci pot spune:
„Iehova, noi am făcut ce am putut, problema e în mâinile tale!”.
Psalmul 112:7 arată cum poate cel drept să facă față veștilor rele:
„El nu se va teme de vești rele. Inima lui este statornică, încrezându-se în Iehova”.
Așadar, ce ne poate ajuta?
Încrederea că Iehova își va folosi spiritul pentru a ne susține.
Când ne simțim copleșiți sau epuizați pe plan emoțional, să ne amintim de promisiunea lui Iehova
că ne va da „puterea care depășește normalul”.
Fii sigur că va face asta și în cazul tău.
Când ne rugăm și îi spunem cum ne simțim, el ne ascultă și ne dă tăria emoțională de care avem nevoie.
Asta nu înseamnă neapărat că va înlătura problema, dar, cu siguranță, ne va ajuta să o înfruntăm cu succes.
În Romani 12:11 se spune: „Fiți înflăcărați de spirit”.
Această expresie îmi amintește de o piatră cu o caracteristică specială.
Când o punem sub lumină UV, strălucește.
Altfel, arată ca o piatră obișnuită.
Dar vedeți cum strălucește când îndreptăm lumina spre ea?
Așa suntem și noi când spiritul lui Iehova acționează asupra noastră.
Mai exact, spiritul sfânt are capacitatea de a ne înnoi în fiecare zi, ajutându-ne să strălucim din interior, ca să spunem așa.
Să ne gândim la un copil care e singur noaptea și se sperie.
Unde fuge de obicei? În camera părinților.
E sigur că îl vor ajuta.
Când ne rugăm, fugim în „camera lui Iehova” și îi spunem cum ne simțim.
Iar el ne oferă mângâiere prin spiritul său, prin Biblie și prin frații noștri.
Îndreaptă lumina spre noi, ca să spunem așa, și ne dă „puterea care depășește normalul”.
Deci, când ne simțim tulburați, să ne amintim că nu trebuie să rămânem în acea cameră.
Când te rogi și citești din Biblie, imaginează-ți că Iehova te ia de mână și te duce în alte camere din casă.
Ești îndurerat? Te duce în „camera învierii”.
Ești bolnav? „Camera sănătății perfecte”.
Te simți vinovat pentru ceva?
„Camera iertării”.
Vă imaginați cum s-au simțit apostolii când Isus a înviat?
Au trecut din „camera Isus o să ne părăsească în curând” în „camera Isus este din nou cu noi”.
Credința lor în Iehova și în Fiul său a fost răsplătită.
În încheiere, să revedem câteva dintre lecțiile desprinse din cuvintele lui Isus din Ioan 14:1.
Prima parte a versetului, „să nu vi se tulbure inima”,
transmite ideea că ne putem îmbunătăți starea emoțională dacă ne controlăm gândurile.
Trebuie și să ne folosim în mod înțelept forța emoțională ca să avem destulă pentru familie, pentru frații noștri
și, în mod special, pentru închinarea adusă lui Iehova.
Isus a adăugat: „Manifestați credință în Dumnezeu, manifestați credință și în mine.
Să avem încredere că ei vor rezolva ceea ce noi nu putem.
Pentru fiecare problemă care ne consumă emoțional, Iehova are o soluție definitivă.
Până atunci, să fim convinși că el ne va da „puterea care depășește normalul”
pentru a face față presiunilor acestui sistem rău.
Așadar, când ne vom simți epuizați sau copleșiți emoțional, să medităm la cuvintele lui Isus din Ioan 14:1:
„Să nu vi se tulbure inima.
Manifestați credință în Dumnezeu, manifestați credință și în mine.”
Iona a fost un slujitor al lui Iehova care a trebuit să învețe să se încreadă în Dumnezeu.
Iar când a făcut asta, a fost mult mai pregătit să-și controleze sentimentele.
Vom extrage mai multe lecții din exemplul său în noul episod din seria „În căutare de comori”.
Tată, îmi place foarte mult materialul video cu relatarea despre Iona.
Da, videoul e foarte util.
Dar Biblia ne ajută să săpăm mai adânc dacă ne punem o întrebare simplă:
„Ce învăț de aici despre Iehova?”.
OK, o să-mi notez asta.
Ți-a atras atenția ceva?
Da. Am văzut clar iertarea și răbdarea lui Iehova.
Așa-i! El a avut multă răbdare în timp ce Iona progresa spiritual.
În capitolul 3:1, Iehova îi dă o a doua șansă.
L-a ocrotit când suferea consecințele acțiunilor sale și i-a corectat atitudinea cu blândețe.
Mi se pare foarte tare că Iehova n-a renunțat la Iona.
Da, această idee este redată în Biblie prin „iubire loială”.
Îți amintești ce înseamnă ea?
Cred că da.
Uite o sugestie: Definește termenii necunoscuți.
Am putea folosi Glosarul.
Scrie „iubire loială” în căsuța de căutare din Biblie.
Dedesubt e linkul spre definiția din Glosar.
Oo, uite-l aici!
Vrei să citești?
Iubirea loială e „iubirea care are la bază angajamentul, integritatea, loialitatea și atașamentul profund”.
Se vede asta în relatarea despre Iona.
Iehova continuă să-și ajute slujitorii pentru că-i iubește. Dar Iona n-a prea înțeles asta.
Chiar și după furtună, după trei zile în burta peștelui și după ce a văzut căința niniviților,
Iona tot la el se gândea.
Când Iehova îi iartă pe niniviți, Iona se enervează, crezând că va fi considerat un profet fals.
După tot ce a văzut, ar fi preferat să moară niniviții decât să pară că el a greșit.
N-a fost o reacție prea strălucită.
Dar cum a acționat Iehova?
Mai bine decât aș fi făcut-o eu.
Reacția lui Iona nu-l făcea o persoană rea.
Așa că Iehova s-a folosit de o plantă agățătoare ca să-l învețe o lecție.
Ce se spune în Iona 4:6?
Se spune că, deși Iona nu a făcut ce trebuia,
Iehova a avut grijă de el, făcând să crească o plantă care să-i țină umbră.
În verset se spune că „Iona s-a bucurat mult”.
Așadar, putem vedea cum iubirea loială a lui Iehova l-a ajutat să-și schimbe puțin atitudinea.
Acum Iona putea fi modelat.
Era gata pentru o nouă lecție.
Iehova trimite un vierme care roade planta. Omoară doar o plantă, nu un om.
Și cum reacționează Iona?
Se enervează din nou.
Acum Iehova evidențiază lecția.
Uau, ce interesante sunt versetele 10 și 11!
Iehova îl întreabă pe Iona:
‘Dacă ție ți-a părut rău de planta aceasta, mie să nu-mi pare rău de niniviți și de animalele lor?’.
Și aici se încheie relatarea.
Iona înțelege ideea și-l lasă pe Iehova să aibă ultimul cuvânt.
În cele din urmă, a învățat să-i vadă pe oameni la fel ca Iehova.
Îmi place că el n-a renunțat la Iona, n-a încetat să-i arate iubire loială.
Dar cine altcineva a mai beneficiat de iubirea lui Iehova?
Ne ajută să răspundem, o sugestie din cartea „Imitați-le credința”:
Aici suntem îndemnați să ne folosim imaginația și să ne implicăm simțurile;
să încercăm să ne transpunem în situația personajelor
și să comparăm modul în care au reacționat ele cu modul în care am fi reacționat noi.
Îți poți imagina cum s-a simțit Iona când marinarii strigau în zadar după ajutor către dumnezeii lor falși?
Chiar și după ce Iona le-a spus că furtuna era din cauza lui, acei bărbați nevinovați nu au vrut să-l arunce în mare.
Da, ei au făcut tot ce au putut ca să-l salveze.
Iehova i-a arătat lui Iona calitățile acelor marinari care nu i se închinau și cât de neajutorați și îngroziți erau.
Crezi că a început Iona să-i vadă pe acei oameni la fel ca Iehova?
Hmm.
Să săpăm mai adânc.
În realitate, de ce l-a trimis Iehova pe Iona la o națiune străină, care nu i se închina?
Poate ca să le dea niniviților o șansă. Să încerce să le sensibilizeze inima.
Deci cine a beneficiat de iubirea lui Iehova?
Păi, dacă mă gândesc bine, Iehova i-a arătat iubire loială lui Iona,
dar le-a arătat iubire și marinarilor, și niniviților.
Ai dreptate.
Și gândește-te:
Când Iona va învia, va afla că Iehova s-a folosit de cea mai mare greșeală a sa
pentru a preda o lecție despre propriul său Fiu.
Cum crezi că se va simți Iona când i se va spune că însuși Isus l-a menționat cu numele și chiar s-a comparat cu el?
Uau!
De aici se vede exemplul perfect de iubire al lui Iehova.
Dar noi, cum îl putem imita?
Mă gândesc la predicarea din casă în casă. Sincer, nu e mereu preferata mea.
Mi se pare frustrant când nimeni nu vrea să asculte ce am eu de spus.
Dar apoi îmi amintesc că, de fapt, nu e despre mine. E despre ceva mult mai important.
Dacă Iehova nu renunță la oameni, de ce aș renunța eu?
Frumoasă aplicare! Sunt mândru de tine că gândești așa profund.
Mie îmi vin în minte momentele în care m-am simțit copleșit de o responsabilitate.
Uneori, nu am cea mai bună reacție și spun lucruri pe care apoi le regret.
După aceea, îmi pare rău și încep să mă învinovățesc pentru asta.
Dar e liniștitor gândul că Iehova nu ține o evidență a acestor momente.
El vede cine suntem în realitate și ne ajută cu răbdare să progresăm.
Am aflat atâtea întrebându-ne „Ce învăț de aici despre Iehova?”,
definind termenii necunoscuți și folosindu-ne imaginația!
Și mai sunt multe de aflat.
Ce învățăm dacă ne folosim imaginația și ne punem în locul lui Iona –
singuri, în burta peștelui, rugându-ne lui Iehova pentru ajutor?
Sau ce învățăm din faptul că predicarea în Ninive nu a fost atât de dificilă pe cât își imaginase Iona?
De exemplu, uite o idee care mi-a plăcut.
Ce lecție minunată!
Reacția lui Iona nu a făcut din el o persoană rea.
Studiind iubirea lui Iehova față de Iona și față de niniviți, veți găsi mai multe comori.
Fiecare congregație așteaptă cu nerăbdare o săptămână specială:
vizita supraveghetorului de circumscripție și a soției sale, dacă este căsătorit.
Vom afla mai multe despre istoria acestei măsuri încurajatoare.
Vizita supraveghetorului de circumscripție e o ocazie specială în care congregațiile se implică mai mult în predicare,
se bucură de cuvântări încurajatoare și de momente plăcute.
Dar cum a început lucrarea de circumscripție și cum s-a schimbat?
Vom vedea în acest episod din seria „Istoria unei organizații în continuă mișcare”.
Activitatea supraveghetorilor itineranți a început în secolul întâi
când bărbați ca Pavel, Barnaba și Timotei au fost trimiși să încurajeze congregațiile.
Urmând acest model, în 1894, organizația lui Iehova a început să trimită reprezentanți
care să viziteze și să încurajeze grupurile de studenți în Biblie.
Acești frați au ajuns să fie cunoscuți ca pelerini.
Ei călătoreau de la o congregație la alta și petreceau o zi sau două alături de frați pentru a le aduce înviorare spirituală.
Iar pe atunci nu era ușor să călătorești.
Imaginează-ți că ești un pelerin precum Edward Brenneisen
și că trebuie să-i vizitezi pe frații dintr-un sat izolat din vestul Statelor Unite.
Călătorești mai întâi cu trenul, apoi o noapte cu trăsura
și, în final, traversezi munții cu un car care te scutură din toate încheieturile.
Pelerinii trebuiau să fie învățători iscusiți dar era necesar să fie și umili, asemenea lui Alexander Graham.
Fratele Graham era un vorbitor entuziast doar că, uneori, cuvântările lui erau ... puțin cam lungi –
țineau câteva ore.
Când fratele Russell a aflat asta, i-a scris fratelui Graham pentru a-i da un sfat:
„Dragul meu frate, știu că îl iubești pe Iehova și că ești entuziast
și, poate, de aceea uiți cum trece timpul când vorbești despre aceste adevăruri prețioase”.
Fratele Graham a aplicat cu umilință sfatul ținând cuvântări frumoase, dar mai scurte.
Iar frații l-au iubit mult.
Pe atunci, principala sarcină a pelerinilor era să țină cuvântări publice.
Dar din 1920, ei trebuiau să fie în fruntea lucrării din casă în casă când vizitau congregațiile.
Așa că au fost numiți directori regionali ai serviciului iar, ulterior, slujitori regionali.
Astfel, s-a evidențiat că rolul lor era să îi susțină pe frați și să le slujească.
Apoi a urmat o schimbare și mai mare.
În timpul campaniilor de predicare din anii ‘30,
unele congregații din Statele Unite au predicat împreună pentru a face față opoziției aprige.
Această măsură i-a unit și mai mult pe frați.
Apoi, pentru o mai bună organizare,
frații au format grupuri de circa 20 de congregații, fiecare grup fiind considerat o zonă.
Slujitorii de zonă vizitau fiecare congregație iar, periodic, congregațiile participau la adunări de zonă
numite astăzi congrese de circumscripție.
În anii ‘40, supraveghetorii itineranți au primit un nou nume „slujitori ai fraților”.
Printre ei s-a numărat și Angelo Catanzaro.
Avea doar 19 ani când a primit această repartiție.
Mai târziu, el s-a descris ca fiind un slujitor în mișcare.
În cei peste 60 de ani petrecuți în lucrarea itinerantă, el și soția lui au străbătut aproape tot teritoriul Statelor Unite
încurajându-i pe frați și ajutându-i să progreseze pe plan spiritual.
Supraveghetorii itineranți au fost numiți mai târziu servi de circumscripție iar apoi, supraveghetori de circumscripție.
De-a lungul anilor, acești frați și soțiile lor au fost dispuși să facă multe sacrificii pentru a le sluji altora.
În loc să aibă o locuință a lor, au ales să fie tot timpul pe drumuri, călătorind distanțe mari.
Mulți sunt ca Winston Payne și soția sa Pam,
care aveau în jur de 30 de ani când au început lucrarea de circumscripție în sudul Pacificului.
Ei au trebuit să suporte căldura excesivă și roiurile de țânțari.
Iar uneori, mâncarea nu era suficientă.
Dar au ajuns să-și iubească repartiția, fiind mișcați de căldura și recunoștința fraților de acolo.
În prezent, mii de frați slujesc în lucrarea de circumscripție.
Pentru a-i ajuta să fie mai pregătiți, în 1999 s-a înființat Școala pentru supraveghetorii de circumscripție și soțiile lor,
care se ține acum în întreaga lume.
Denumirea supraveghetorilor de circumscripție s-a schimbat de-a lungul anilor, dar ceva a rămas neschimbat –
la fel ca pe timpul lui Pavel, acești frați și soțiile lor, sunt dispuși să cheltuiască și să se cheltuiască întru totul
instruindu-i pe alții în predicare, încurajându-i pe tineri și întărind congregațiile.
Așa că, data viitoare, când vă vor vizita congregația, gândiți-vă cum ați putea arăta că apreciați sacrificiile lor.
Vă așteptăm la următorul episod din seria „Istoria unei organizații în continuă mișcare”.
Îi mulțumim lui Iehova pentru supraveghetorii de circumscripție harnici și soțiile lor cu spirit de sacrificiu!
Ai o amintire frumoasă cu ei sau au fost un exemplu pentru tine în predicare?
Poate că te-au încurajat să aspiri la un privilegiu și să faci mai mult pentru Iehova.
Nu toți putem sluji ca supraveghetori de circumscripție, dar putem imita iubirea lor pentru oameni.
Să vedem cum unii frați și surori și-au extins serviciul doar fiind adaptabili.
După ce am văzut nevoia din teritoriu,
Iehova ne-a ajutat să înțelegem cât de utili am fi dacă ne-am muta acolo.
Slujim de patru ani în congregația Quechua Boliviano.
– Mă numesc Fernando.
– Eu, Micaela.
Slujim în congregația Quechua Boliviano din Ingeniero Huergo, Argentina.
În multe zone din Bolivia, oamenii își câștigă cu greu existența.
Din cauza asta, mulți oameni se mută aici, pentru a lucra la câmp.
Această muncă este foarte obositoare.
Uneori lucrează până la 11:00 sau 12:00 noaptea.
Sunt dispuși să facă tot ce e necesar.
Cel mai bun moment pentru a-i găsi la câmp este după-masa, înainte să înceapă lucrul.
Când afară sunt 40 de grade, e destul de greu să predici.
Deseori, conducem studiul cu ei în timp ce lucrează.
Așa că, în timp ce adună recolta sau fac altceva,
stăm pe lângă ei și le citim un paragraf sau un verset.
De exemplu, le arătăm în Biblie numele lui Dumnezeu.
Ceva nou pentru ei.
Când aud asta sau altceva ce le atrage atenția, ei se opresc din lucru.
Sunt curioși.
Și asta arată că, deși lucrau, erau atenți.
De multe ori, ne-au rugat să-i așteptăm până termină munca.
Așa că le-am dat o mână de ajutor ca să termine mai repede.
La început erau surprinși și ne spuneau: „Cum adică vreți să ne ajutați? Vă veți murdări hainele!”.
Dar acest lucru nu ne deranja.
Și asta a dus la rezultate bune.
Cu timpul ne-am împrietenit.
Și asta e și ideea, să devenim prieteni cu elevii ca să-i ajutăm să progreseze.
Astfel pot vedea că interesul nostru față de ei e sincer.
Ceea ce îmi place cel mai mult la predicare este efectul adevărului asupra celor sinceri.
Iubesc predicarea.
Pentru mine nu e deloc un sacrificiu.
– Numele meu este Toni Marrero.
– Iar eu sunt Maryluz.
Suntem din Spania. Iar acum, slujim în Paraguay.
În pandemie a trebuit să stăm izolați, acasă.
Aș spune că a trebuit să ne reinventăm.
Dar, când trebuie să vorbesc la telefon cu cineva pe care nu îl văd, inima mea bate foarte tare.
I-am propus un studiu biblic unui bărbat, folosind metoda directă.
Și, spre surprinderea mea, a acceptat.
L-am întrebat dacă aș putea să-i trimit un mesaj ziua următoare cu o întrebare la care să se gândească.
Și el a zis „da”.
La început, credeam că mă ignoră deoarece nu mi-a răspuns imediat.
Dar mi-a scris în aceeași seară.
Mi-am dat seama că era o persoană extrem de ocupată.
Indiferent de oră, mereu avea ceva de făcut.
Dar am înțeles situația și m-am adaptat.
Într-o zi, l-am întrebat: „Ar vrea și soția ta să participe la studiu?”, și el mi-a zis: „Da”.
Luni de zile a trebuit să cultivăm multă răbdare.
Trebuia să fim mereu pregătiți.
Să fim gata oricând.
Deoarece niciodată nu știam când va suna: la 9:00, 10:00 sau 11:00 noaptea...
Apoi îmi scria: „Sunt gata în 5 minute”.
Ne saluta pe fugă și mergea să se schimbe.
Când era gata, se așeza și începeam studiul.
La început, a fost un sacrificiu.
Da, a fost.
Apoi a devenit ceva plăcut.
Deoarece la finalul studiului ne simțeam...
Atât de fericiți!
Foarte fericiți!
După studiu, ne uitam unul la altul și ziceam: „E incredibil!”.
Exact!
Și ne întrebam: „Oare chiar sunt atât de interesați?”.
Și, da, erau interesați. Își doreau să studieze.
În scurt timp, au început să aplice ceea ce învățau și, cam după un an, s-au botezat.
Sunt atât de fericită!
A meritat tot efortul.
Îi mulțumesc mereu lui Iehova, în fiecare zi!
Să studiem cu un elev când și unde e mai convenabil pentru el, poate pretinde sacrificii.
Dar, fiind adaptabili, îl ajutăm să se apropie de Iehova, ceea ce e o mare binecuvântare.
În urmă cu peste 20 de ani a apărut în revista „Treziți-vă!” relatarea Rosalíei Phillips.
Ce foloase i-a adus atât ei, cât și familiei sale, decizia de a-i sluji lui Iehova?
M-am născut într-o familie de cântăreți și artiști celebri.
Cel mai cunoscut era tatăl meu, German Valdez, căruia i se mai spunea și Tin Tan.
Muzica era parte din mine.
Încă de mică, am vrut să mă exprim prin muzică.
Așa că am luat chitara și am început să compun melodii în stilul meu.
Nu am aspirat niciodată la o carieră în muzică.
Nu era ceea ce îmi doream.
Dar apoi, tatăl meu a murit și, din motive financiare, a trebuit să-mi caut de lucru.
M-am alăturat unei trupe, iar asta mi-a deschis calea spre succes ca actriță și cântăreață.
Totuși, mi-am dat seama că anturajul în care eram nu avea o influență bună asupra mea.
Așa că am încetat să am încredere în oameni.
Când am cunoscut adevărul am întâlnit oameni minunați,
sinceri, care mă iubeau cu adevărat.
Dar și eu am început să mă schimb.
Am devenit o persoană diferită:
veselă, bucuroasă și plină de viață!
Când ne-am întors în Mexic,
eram îngrijorați că industria muzicală ar putea să-i atragă pe copiii noștri.
Eu și soțul meu am făcut tot ce a depins de noi ca să evităm acest lucru.
Fiica mea, Diana, avea 17 ani când am rugat-o să mă însoțească la o întâlnire în Ciudad de Mexico,
la una dintre cele mai importante televiziuni.
Acolo era un domn care căuta talente.
A văzut-o și a întrebat-o: „Și tu cânți?”. Ea a zis: „Da”.
I-a cântat ceva, iar lui i-a plăcut foarte mult vocea ei.
Atât de mult, încât a invitat-o imediat în biroul lui.
L-am auzit spunându-i:
„Poți avea o carieră la această televiziune!
Te vom face celebră! Îți ofer un contract. Vii luni și-l semnăm”.
Când Diana a ieșit din birou, îmi era teamă și am întrebat-o:
„Ai acceptat oferta?”.
Diana mi-a zis: „Nu, mamă! Iubesc prea mult serviciul pentru Iehova.
Cum aș putea accepta? Iubesc pionieratul regular!”.
Spre surprinderea ei, după o săptămână, am primit un telefon,
prin care Diana era invitată să participe la un proiect muzical la Betel.
Începând de atunci, ea își folosește cu bucurie vocea frumoasă pentru Iehova.
De-a lungul anilor, am avut ocazia să fim folosite împreună în diverse proiecte muzicale la Betel.
Uneori, am văzut cum Satan a încercat să mă distragă.
Mi s-au oferit unele contracte care aveau legătură cu tatăl meu, dar care mi-ar fi consumat prea mult timp.
Bineînțeles, asta ar fi însemnat să întrerup pionieratul regular.
Așa că le-am refuzat. Iehova m-a binecuvântat din plin de-a lungul anilor.
De fiecare dată când am refuzat un contract, Iehova mi-a oferit ceva în schimb.
De exemplu, am avut ocazia să ajut la pregătirile pentru diverse școli teocratice.
Toate aceste provocări m-au învățat să mă încred în Iehova.
Așa cum spune apostolul Pavel:
„Fără credință este imposibil să-i fim plăcuți lui Dumnezeu ... și [El] devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor”.
Mă bucur să predic împreună cu mama, care are peste 90 de ani.
Ne face plăcere să luăm parte împreună la diverse forme ale serviciului sacru.
De-a lungul anilor, mai mulți membri ai familiei mele au dorit să studieze Biblia,
iar unii dintre ei au devenit Martori ai lui Iehova.
Îmi place mult să petrec timp împreună cu mama și fiica mea.
Să cântăm la chitară și să ne simțim bine cu toții.
Abia aștept ziua în care îl voi revedea pe tatăl meu în lumea nouă.
Îl voi îmbrățișa, îi voi prezenta pe copiii mei și mă voi bucura să-l văd din nou împreună cu mama.
Și sper că asta va fi pe malul mării.
Apoi, îmi doresc din inimă să cântăm din nou împreună, așa cum făceam înainte.
Sunt hotărâtă să-i rămân loială lui Iehova pentru totdeauna.
Ce experiență frumoasă!
Sora Phillips s-a bizuit pe Iehova și, prin urmare, atât ea, cât și familia ei, s-au bucurat de multe binecuvântări.
Iehova vrea să ne bizuim pe el mai ales când trecem prin momente dificile.
În următoarea închinare de dimineață, fratele Stephen Lett explică cum ne putem baza pe Iehova în persecuții.
Titlul temei de astăzi este „Spiritul sfânt ne dă putere să perseverăm în persecuții”.
Iar comentariul textului de azi vorbește despre forme de persecuție folosite împotriva poporului lui Iehova.
Însă din textul zilei, Zaharia 4:6, înțelegem că, indiferent cu ce ne-am confrunta,
vom reuși să perseverăm cu ajutorul spiritului sfânt.
Dar de ce îi persecută Satan pe închinătorii adevărați ai lui Dumnezeu?
El vrea să-i determine să nu-i mai slujească lui Iehova, adică să renunțe sau să facă compromis.
Să ne gândim: Satan se aseamănă cu „un leu care răcnește, vrând să devoreze pe cineva”.
Când un leu literal devorează ceva, ce se întâmplă cu prada?
Devine parte din el.
E asimilată de corpul acestuia.
Asta vrea Satan să ne facă.
I-ar plăcea ca noi, care ‘nu facem parte din lume’,
să devenim parte din lumea sa, din sistemul său – practic, parte din el.
Însă, fiind susținuți de spiritul sfânt, nu-i vom permite lui Satan să ne asimileze.
Care sunt unele forme de persecuție ce au fost și sunt folosite împotriva slujitorilor lui Iehova?
Să discutăm despre cinci dintre ele.
Adevărul e că nu știm în ce fel vom fi persecutați noi sau cei dragi înainte de venirea Armaghedonului.
Dar, oricum ar sta lucrurile, suntem hotărâți să ne păstrăm integritatea
și să-i ajutăm și pe ceilalți să facă același lucru.
Prima formă: interdicția.
Activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă în peste 100 de țări, începând de la Albania și până la Zimbabwe.
Figurativ vorbind, putem spune că am fost interziși de la A la Z.
Și în timpurile biblice au existat interdicții.
De exemplu, în cazul reconstruirii templului, în 522 î.e.n.
Apoi, în secolul I, lucrarea continuatorilor lui Isus a fost interzisă în multe locuri.
Iar fiindcă n-au ținut cont de interdicție, creștinii au fost „duși înaintea regilor și a guvernatorilor”.
Cum i-a ajutat spiritul sfânt când au ajuns în această situație dificilă?
Și cum ne va ajuta și pe noi?
Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, să deschidem Biblia la Matei, capitolul 10,
de unde vom citi versetele 19 și 20.
Isus a spus:
„Dar, când vă vor preda, să nu vă îngrijorați gândindu-vă cum sau ce veți spune,
[Deci să nu se gândească prea mult la asta. De ce?]
căci ce va trebui să spuneți vi se va da în momentul acela,
fiindcă nu voi veți vorbi,
ci spiritul Tatălui vostru va vorbi prin voi”.
Deci nu suntem singuri.
Trebuie să ne facem partea,
însă spiritul sfânt ne ajută să știm ce să spunem, așa cum tocmai am citit.
A doua formă de persecuție: detenția.
Creștinii din primul secol au fost deseori închiși, după cum îi avertizase Isus.
În Luca 21:12 citim:
„Vor pune mâna pe voi și vă vor ... [arunca] în închisori”.
Aceste cuvinte s-au adeverit.
De-a lungul timpului, slujitorii lui Iehova au fost adesea închiși pentru credință.
Rusia și aliații ei s-au folosit din plin de această formă de persecuție, dar și alte guverne au făcut la fel.
Îmi place mult ideea de a ne ruga pentru frații aflați în închisoare.
De multe ori am fost îndemnați să ne rugăm pentru cei din Eritreea, Turkmenistan, Rusia sau din alte țări.
Iată ce citim în acest sens în Evrei 13:3:
„Gândiți-vă la cei care sunt în închisoare ca și cum ați fi închiși cu ei”.
Poate în momentul de față nu suntem închiși, dar am putea fi în viitor.
Cât de fericiți vom fi să știm că frații se roagă pentru noi ‘ca și cum ar fi închiși cu noi’!
A treia formă de persecuție:
exmatricularea copiilor noștri din școli.
Satan știe că, atingându-se de copii, se atinge de „lumina ochilor” părinților
și speră că astfel îi va determina pe părinți să facă compromis.
Exmatricularea a fost o mare problemă în Statele Unite în anii ’40,
dar copiii Martorilor au fost exmatriculați din școli în multe țări în istoria noastră modernă.
Asta ne amintește de tânărul orb care a fost dat afară din sinagogă pentru că și-a exprimat credința în Isus.
Aflăm care este a patra formă de persecuție din Revelația 13:16, 17.
Aici citim despre faptul că fiara – sistemul politic al lumii lui Satan –
„îi constrânge pe toți oamenii ... să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte”.
Iar dacă refuză, ‘nu pot cumpăra sau vinde’.
Deci despre ce este vorba?
Despre presiunile economice făcute asupra fraților pentru a-i determina să-și încalce neutralitatea.
Aceasta este o metodă la care Satan a recurs de multe ori de-a lungul timpului.
Unii frați au fost concediați pentru că au vrut să rămână neutri.
Altora le-au fost afectate afacerile.
De pildă, în Malawi, Martorii au fost ținta presiunilor economice și a altor persecuții,
fiindcă nu au vrut să cumpere un carnet de partid pentru o sumă foarte mică.
Costul carnetului în sine era nesemnificativ.
Dar, din punct de vedere spiritual, prețul era prea mare.
Așa că au refuzat.
Ei bine, am ajuns la ultima formă de persecuție, despre care citim în Matei 5:11.
Isus a spus:
„Fericiți sunteți voi când oamenii vă batjocoresc și vă persecută
și, mințind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea!”.
Deci e vorba de calomnie.
Deseori suntem calomniați în mass-media, nu-i așa?
Și Isus a fost vorbit de rău.
A fost numit demonizat, blasfemator, mâncăcios și băutor de vin.
Creștinii din primul secol au fost și ei calomniați.
Conducătorii religioși i-au spus lui Pavel în Faptele 28:22:
„Căci, în ce privește această sectă, știm că pretutindeni se vorbește împotriva ei”.
Da, creștinilor nu le-a fost ușor.
Dar spiritul sfânt i-a ajutat și ne va ajuta și pe noi.
Așadar, am analizat cinci forme de persecuție.
Mai exact: interdicția, detenția, exmatricularea copiilor noștri,
presiunile economice, care ne pot afecta neutralitatea, și calomnia.
Și mai sunt multe altele.
Dar, indiferent ce formă ar lua persecuțiile, spiritul sfânt ne va ajuta să-i rămânem loiali lui Iehova.
Însă se ridică o întrebare importantă:
Cum putem primi și păstra spiritul sfânt?
Vom aminti trei modalități.
Prima o găsim în Luca 11:13:
„Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor ce i-l cer”.
Deci să ne rugăm.
A doua modalitate este să acționăm în armonie cu spiritul sfânt,
participând la întruniri și în predicare și citind Biblia.
A treia o găsim în Efeseni 4:30:
„Nu întristați spiritul ... lui Dumnezeu”.
Așadar, ne străduim să nu facem nimic care ar împiedica acțiunea spiritului sfânt.
Deci ne rugăm, acționăm în armonie cu el și facem tot ce putem ca să nu-l întristăm.
Spiritul sfânt al lui Iehova, care este cea mai puternică forță din univers, ne poate întări în patru moduri.
Care sunt acestea?
Isus amintește trei în Ioan 14:26.
Primul – spiritul ne va ajuta,
al doilea – ‘ne va învăța’
și al treilea – ‘ne va aminti tot ce ne-a spus’ Isus.
Al treilea aspect menționat în acest verset este foarte important.
Să-l rugăm deci pe Iehova să ne dea spiritul său sfânt
care, atunci când vom fi persecutați, ne va ajuta să ne amintim toate lucrurile de care vom avea nevoie.
În Ioan 16:13 găsim al patrulea mod.
Isus a spus că spiritul sfânt ‘ne va călăuzi în tot adevărul’.
Așadar, să reținem:
spiritul ne va ajuta, ne va învăța, ne va aminti și ne va călăuzi.
Dacă ar fi să traversăm un teren minat,
nu-i așa că ne-am bucura să avem cu noi un ghid experimentat care să ne îndrume?
Cu ce idei vrem să rămânem din tema de azi?
Indiferent de persecuțiile cu care ne-am confrunta, nu vom fi devorați de Diavol și nici asimilați de lumea lui.
Nu vom face parte din acest sistem.
Vom simți adevărul cuvintelor textului de azi:
„«Acestea nu se vor realiza nici prin armată, nici prin puterea omului, ci prin spiritul meu», spune Iehova”.
Astfel, vom putea persevera în persecuții.
Mereu m-a impresionat faptul că ne putem baza pe cea mai puternică forță din univers
pentru a primi putere în fiecare zi!
În videoclipul din această lună, vom vedea cum un frate tânăr este întărit de spiritul sfânt
pentru a-și păstra speranța puternică într-o perioadă dificilă.
Iehova, tu ești drept,
perfectă-i calea ta.
Când cel fidel e asuprit,
cu greu poți tu răbda.
Mi-e sufletul plin de amar,
căci multe-am suferit.
Nu mă răzbun. Doar tu, e clar,
ești îndreptățit. 
Eu te aștept, Iehova,
când încercarea-i grea.
Vei face dreptate
și mă vei apăra.
Batjocură sau închisori,
orice-aș întâmpina;
familie, judecători
nedrept de m-ar trata,
eu inima mi-am pregătit
să fac voința ta.
O, Tată, tu m-ai întărit,
iar eu nu voi ceda!
Eu te aștept, Iehova,
când încercarea-i grea.
Vei face dreptate
și mă vei apăra.
Vino! Fă dreptate, da!
Omul n-o va realiza.
Tată, tu vei triumfa
și tot ce e nedrept
tu vei înlătura.
Eu te aștept, Iehova,
când încercarea-i grea.
Vei face dreptate
și mă vei apăra.
Nici chiar zidurile închisorii n-au putut să înăbușe speranța fratelui.
În loc să se concentreze la nedreptățile prin care trecea,
el a ales să se imagineze în situații care l-ar putea încuraja,
precum a fi în predicare, la sala Regatului sau acasă la frați.
Ai învățat ceva din această emisiune care te poate întări în perioada următoare?
Am văzut cât de important este să ne folosim cu înțelepciune resursele emoționale,
iar o modalitate excelentă de a face asta este ajutându-i pe alții.
Am observat cum unii frați au găsit mai multă bucurie în predicare
adaptându-se la programul celor cu care studiază Biblia.
În plus, am desprins câteva lecții căutând comori în cartea Iona.
Luna aceasta le vom face o vizită fraților din Muntenegru.
Numele țării provine din italiana venețiană și înseamnă „Munte negru”.
Se referă, probabil, la pădurile dese care acoperă munții.
În ciuda numelui său, Muntenegru este o țară plină de viață și culoare,
o perlă strălucitoare pe coasta Mării Adriatice.
Canionul râului Tara este unul dintre cele mai adânci canioane din Europa.
Lacul Scutari este cel mai mare lac din Balcani,
iar aici se află o impresionantă rezervație de păsări, care cuprinde aproape 280 de specii.
Mulți vizitează orașul antic Kotor pentru a-i admira priveliștile, pentru a se plimba pe frumoasele străduțe
sau pentru a merge cu bicicleta pe faimosul drum cu serpentine.
Istoria modernă a țării a fost marcată de războaie și suferință.
Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor a anexat Muntenegru în 1918.
În 1929, numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei,
care includea Bosnia și Herțegovina, Croația, Kosovo, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Slovenia.
După Al Doilea Război Mondial, Iugoslavia a devenit o republică socialistă,
care s-a destrămat la sfârșitul secolului XX.
În 2006, Muntenegru și-a declarat independența față de Serbia.
Locuitorii de aici au trecut prin multe suferințe,
iar asta a dus la formarea unei culturi care prețuiește valori precum integritatea, umilința,
spiritul de sacrificiu și respectul față de ceilalți.
În 1922, Franz Brand, un tânăr din Serbia, a auzit prima dată vestea bună în Austria,
la o cuvântare care a fost întreruptă rapid de împotrivitori.
Dar el n-a putut uita ce a auzit și a decis că trebuie să predice adevărul din Biblie.
Franz s-a întors în orașul său natal și a început să studieze cu un grup acolo, iar apoi s-a mutat în Maribor, Slovenia.
Acolo s-a angajat ca frizer și le predica clienților, care îl ascultau în liniște în timp ce bărbierea.
În altă zonă, Alfred Tuček, dirijorul orchestrei gărzii regale a primit publicații biblice de la un coleg.
A renunțat la slujba sa bine plătită ca dirijor al orchestrei militare și a devenit unul dintre primii pionieri din fosta Iugoslavie.
La începutul anilor ’30, Alfred împreună cu alți frați au călătorit prezentând „Foto-Drama Creațiunei”.
El și soția sa, Frida, au mers în predicare cu bicicleta și motocicleta
în teritoriile cunoscute azi ca fiind Croația, Macedonia, Muntenegru și Serbia.
În prezent, sunt 432 de vestitori în Muntenegru, cu 4% mai mulți ca în 2024.
Aceștia manifestă o atitudine zeloasă în predicare, iar aproape o treime dintre ei slujesc ca pionieri.
Și, așa cum peisajele din nord diferă de cele din sud, la fel diferă și metodele de predicare.
În Podgorica, capitala țării, congregația Podgorica Nord parcurge un teritoriu uriaș.
Unii vestitori locuiesc la aproximativ 100 km de sala Regatului
și trebuie să călătorească aproape două ore pentru a ajunge la întruniri.
O dată sau de două ori pe lună, vestitorii din Podgorica merg în satele îndepărtate pentru a predica împreună cu frații locali,
încercând să ajungă la cât mai mulți oameni.
De obicei, își încep ziua cu o întrunire pentru predicare în parc.
După ce petrec o zi în predicare și asistă la o întrunire prin videoconferință,
rămân peste noapte la frații locali și se întorc acasă a doua zi.
Sudul este renumit pentru plajele sale frumoase,
iar în unele perioade din an numărul turiștilor este dublu față de cel al localnicilor.
În aceste luni, congregațiile se concentrează asupra mărturiei publice în zonele turistice.
Iar în restul anului predică mai mult din casă în casă și în teritoriul comercial.
Și au rezultate frumoase.
În 2024, la Comemorarea morții lui Isus au asistat 769 de persoane.
Cei 37 de vestitori din congregația Herceg Novi vă transmit vouă, tuturor, salutări și calda lor iubire!
Ați urmărit JW Broadcasting de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova.


-