JW subtitle extractor

Bun-venit la JW Broadcasting®!
Ce fel de Tată este Iehova?
Vom afla în această emisiune.
Și vom vedea de ce ne putem simți în siguranță făcând parte din familia sa.
Vom cunoaște o soră care a rămas lângă Iehova chiar și atunci când a primit vești rele
sau a trecut prin probleme neașteptate.
Și vom căuta noi comori, de data aceasta în cartea biblică Naum.
În plus, ne bucurăm să lansăm două noi serii de materiale video.
Prima evidențiază modul în care Iehova ne instruiește cu iubire
când ne punem la dispoziție pentru a sluji cu timp integral.
Iar a doua ne va arăta ce înseamnă să slujești în diferite repartiții teocratice.
Sperăm să vă bucurați de acest program.
Ce vă vine în minte când auziți cuvântul „tată”?
Un bărbat iubitor, afectuos și căruia îi pasă de familie?
Sau unul indiferent, neglijent, poate chiar abuziv?
Probabil că depinde mult de ce fel de tată avem sau am avut.
De ce ne interesează acest cuvânt?
Un motiv este că Biblia îl numește pe Iehova „Tată”.
E-adevărat, el are mai multe titluri, dar Isus a folosit deseori termenul „Tată”,
ceea ce arată cum vrea Iehova să fie cunoscut de slujitorii săi.
Așa cum știm, și Isus are mai multe titluri, cum ar fi: „Cuvântul”, „meșter iscusit” sau „arhanghel”.
Dar e cunoscut mai ales ca „Fiul lui Dumnezeu”.
Iar în baza jertfei de răscumpărare, Iehova ne consideră și pe noi, deși imperfecți, copiii săi.
El vrea să aibă o relație apropiată cu noi, ca cea dintre un tată și copilul său.
Termenul „Tată” arată ce simte Iehova pentru noi.
El iubește mult familiile.
Să remarcăm cum este el descris în Isaia 64:8:
„Dar acum, o, Iehova, tu ești Tatăl nostru! Noi suntem lutul și tu ești Olarul nostru.
Suntem cu toții lucrarea mâinii tale”.
Ce expresie frumoasă!
„Iehova, tu ești Tatăl nostru!”
Indiferent ce fel de tată uman am avut, nici nu se poate compara cu Iehova.
Din Biblie aflăm multe despre ce fel de tată este el.
Știați că în evanghelii Isus s-a referit la Iehova folosind termenul „Tată” de peste 160 de ori?
Așadar, facem parte din familia lui Iehova.
Cu cât înțelegem mai bine ce fel de tată e el – ce personalitate are și cât de mult ne iubește –
cu atât vom avea mai multă încredere în el și îl vom iubi mai mult.
În continuare, să vedem pe scurt de ce putem avea o relație apropiată cu Iehova.
Vă invit să citim Geneza 1:26a.
Aici Iehova discută cu Isus despre crearea copiilor săi pământești:
„Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul și asemănarea noastră»”.
Deci suntem creați după chipul lui Iehova.
Și e logic.
De multe ori copiii seamănă cu părinții lor.
În ce privință semănăm noi cu Tatăl nostru?
Nu în sens fizic.
Iehova e ființă spirituală.
Găsim un indiciu în 1 Ioan 4:8:
„Cine nu iubește n-a ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu,
pentru că Dumnezeu este iubire”.
Deci suntem creați după chipul lui Iehova în sensul că îi putem imita calitățile –
de exemplu, iubirea.
El este un tată plin de afecțiune, grijuliu și iubește familia umană.
Fiind creați după asemănarea sa,
putem simți iubirea lui și, la rândul nostru, îl putem iubi.
Da,
iubirea stă la baza relației noastre cu Iehova.
Să analizăm trei modalități prin care Iehova ne arată iubire.
Prima:
Fiind un tată iubitor, el se îngrijește de noi.
În 1 Petru 5:7 se spune:
„Aruncați-vă toate îngrijorările asupra lui, pentru că el se interesează de voi”.
Grija față de cineva poate presupune a-i oferi cele necesare din punct de vedere fizic.
Dar se îngrijește Iehova doar de necesitățile noastre fizice?
Nu.
Iată ce citim în 2 Corinteni 1:3, 4:
„Lăudat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,
Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri,
care ne mângâie în toate încercările noastre”.
Iehova este „Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri”.
E-adevărat, el ne oferă tot ce ne trebuie din punct de vedere fizic, dar face mai mult de-atât.
Se implică emoțional atunci când ne poartă de grijă.
Ne oferă mângâiere, se îngrijește de nevoile noastre fizice, emoționale și spirituale.
Să ilustrăm:
Imaginează-ți că te rănești și mergi la medic.
El îți spune că ai nevoie de tratament și te asigură că ești pe mâini bune.
Dar dacă medicul care te tratează e chiar tatăl tău?
Atunci îngrijirea ta devine prioritatea lui.
Așa că nu doar îți va oferi un tratament, ci se va și îngriji de tine în fiecare zi.
Ce liniștitor!
Tatăl nostru se implică personal pentru că ne iubește.
Așa e Iehova.
Da, e un medic iscusit și va înlătura durerea și suferința în curând,
dar face mult mai mult.
Este „Tatăl îndurărilor tandre și Dumnezeul oricărei mângâieri”.
El se interesează personal de noi și ne va purta de grijă în fiecare zi, atât în acest sistem, cât și în lumea nouă.
Ați simțit și voi grija tandră a lui Iehova?
Probabil că v-a venit în ajutor
prin intermediul fraților și surorilor, care îl imită pe Tatăl nostru ceresc.
Sau poate v-a oferit mângâiere printr-un pasaj biblic.
Ori poate, dintr-un verset, ați învățat ceva nou despre promisiunile lui Iehova.
Grija lui Iehova față de noi este o expresie a iubirii sale.
Și, întrucât iubirea sa nu se termină, nici grija sa nu se va termina.
Să vedem a doua modalitate prin care Iehova ne arată iubire:
Ne permite să comunicăm deschis cu el.
O astfel de comunicare e esențială pentru a avea o familie fericită.
De pildă, multe familii discută deschis la cină.
Așa cum am citit în 1 Petru 5,
Iehova ne invită să ne aruncăm toate îngrijorările asupra lui.
Dar, dacă e în cer, cum putem comunica deschis cu el?
Prin rugăciune.
Când ne rugăm îi putem spune lui Iehova ce e important pentru noi.
Ce ne îngrijorează, ce ne bucură, ce obiective avem.
Putem și să îi aducem mulțumiri.
Iehova ne ascultă, așa cum face un tată iubitor cu fiul sau fiica sa.
Dar nu doar ne ascultă rugăciunile,
ci ne și răspunde la ele.
El i-a inspirat pe scriitorii Bibliei să-i consemneze gândurile pentru noi.
Când citim Biblia și publicațiile pe care ni le pune la dispoziție sclavul fidel și prevăzător
și medităm la ele,
spiritul lui Iehova ne îndreaptă atenția spre ce avem noi nevoie să auzim, ne îndreaptă gândurile spre ale lui Iehova.
Ca să ne răspundă, el îi folosește pe cei care-i slujesc, dar și pe cei care nu-i slujesc.
Vrem să discernem cum ne răspunde Iehova la rugăciuni.
Să ne notăm răspunsurile și să le recitim din când în când.
Totuși, uneori, răspunsul pe care îl așteptăm pare să întârzie.
Înseamnă asta că situația noastră nu e importantă pentru Iehova?
Că suntem ultimii de pe listă, ca să spunem așa?
Sigur că nu.
Ar putea însemna că trebuie să avem mai multă răbdare.
Sau poate că Iehova ne-a răspuns la rugăciune, dar nu în modul în care ne așteptam.
Haideți să ne imaginăm o familie care merge în vizită la bunici.
Părinții știu că vor ajunge la destinație în zece ore.
Însă copiii întreabă mereu:
„Mai avem mult?”.
E normal să-și dorească să ajungă cât mai repede.
Dar, indiferent de câte ori întreabă, drumul durează tot zece ore, asta nu se schimbă.
Trebuie doar să aibă răbdare și să se mențină ocupați.
Noi suntem într-o situație asemănătoare:
ne rugăm ca sfârșitul să vină cât mai repede.
E ca și cum l-am întreba pe Iehova: „Mai avem mult?”.
Și e bine să ne rugăm pentru asta.
Dar, asemenea copiilor din ilustrarea noastră, trebuie să avem răbdare.
În plus, acei copii nu sunt singuri,
au parte de ajutor.
Părinții le sunt alături.
Tot așa e și în cazul nostru.
Să ne amintim că nu suntem singuri,
Iehova e alături de noi.
Sfârșitul va veni chiar la momentul fixat.
Dacă ne menținem ocupați cu lucruri spirituale, timpul va trece mai repede.
Alteori, poate ne dăm seama că răspunsul lui Iehova este negativ.
Părinții iubitori trebuie să le spună câteodată „nu” copiilor lor.
Să ne gândim la Pavel.
El a suferit mult din cauza unui „spin în carne”.
E interesant că Pavel a primit puterea de a face miracole pentru alții.
Dar, deși s-a rugat de trei ori ca problema sa să fie îndepărtată,
răspunsul lui Iehova a fost „nu”.
El i-a spus că ‘bunătatea sa nemeritată îi era de ajuns’.
Așadar, nu avea să-i îndepărteze spinul,
dar avea să-i dea puterea de a-și continua serviciul în pofida acestui spin.
Iehova ne va ajuta și pe noi să perseverăm în încercări.
Iar când perseverăm arătăm că îl iubim pe Iehova și că avem încredere în el.
Chiar dacă trebuie să așteptăm cu răbdare răspunsul la o rugăciune sau primim un răspuns negativ,
să fim siguri că Iehova ne iubește.
Remarcați cuvintele lui Isus consemnate de apostolul Ioan sub inspirație divină în Ioan 14:21:
„Cine are poruncile mele și le respectă, acela mă iubește.
[Și acum observați:]
Iar cel care mă iubește va fi iubit de Tatăl meu”.
Deci Iehova spune că ne iubește dacă facem tot ce putem ca să-l urmăm pe Isus.
Iar când el spune că ne iubește, chiar așa e!
E un privilegiu inestimabil să comunicăm deschis cu Tatăl nostru ceresc!
Să analizăm încă o modalitate prin care Iehova arată că este un părinte iubitor:
El muncește din greu în folosul familiei sale.
Părinții pot confirma că a crește copii aduce satisfacții, dar presupune și multe eforturi,
iar asta e valabil chiar și atunci când copiii sunt ascultători.
Unii dintre noi le-am dat ceva de lucru părinților noștri din când în când.
Să ne gândim cât de multe lucruri fac părinții pentru copiii lor.
Le oferă mâncare, îmbrăcăminte, o locuință și petrec timp cu ei.
Apoi ar mai fi vizitele la medic, instruirea, disciplinarea.
Stați puțin.
Disciplinare?
De multe ori asociem disciplinarea cu pedeapsa și, într-adevăr, există o legătură între ele.
Însă știați că atunci când vorbește despre disciplinare,
Biblia se referă și la îndrumare și instruire, pe lângă corectare?
Disciplinarea e ceva pozitiv.
Ea e strâns legată de educare și instruire.
Iehova vrea să ne bucurăm de viață pentru totdeauna,
iar, din acest motiv, uneori, ne disciplinează – adică ne oferă îndrumare, instruire și corectare,
astfel încât să progresăm din punct de vedere spiritual.
El face asta prin Biblie, prin hrana spirituală de la sclavul fidel,
și prin frații maturi din congregație, care ne ajută să-l slujim mai bine pe Iehova.
A fi un părinte bun e o responsabilitate grea.
Știm că voi, dragi părinți, vă achitați de ea cu bucurie.
Iehova vă apreciază eforturile.
Și el face multe pentru noi.
De fapt, fiind un tată iubitor, lucrează din greu în folosul nostru de mii de ani.
Să ne gândim puțin la câteva lucruri care ne aduc bucurie:
un apus de soare, o mâncare delicioasă, o muzică plăcută, parfumul florilor,
timpul petrecut cu prietenii și familia, dar și lucrurile spirituale pe care le primim.
Toate acestea sunt daruri din partea Tatălui nostru, Iehova,
și arată că el muncește din greu pentru noi fiindcă ne iubește.
La începutul temei am pus întrebarea: Ce vă vine în minte când auziți cuvântul „tată”?
Răspunsul depinde de modul în care am fost tratați de tatăl nostru uman.
Dar dacă, dintr-un motiv sau altul, nu ai un tată?
Te invit să citești cuvintele încurajatoare pe care le găsim în Psalmul 68:5:
„Tată al orfanilor și ocrotitor al văduvelor este Dumnezeu în locuința sa sfântă”.
Din locuința sa sfântă din ceruri,
Iehova te vede, îți cunoaște situația și te asigură că ești un membru important al familiei sale.
În verset am citit:
„Tată al orfanilor și ocrotitor al văduvelor este Dumnezeu”.
Cu alte cuvinte, Iehova îți spune: „Asta face parte din identitatea mea.
Știu că nu ai un tată care să te susțină, dar mă ai pe mine.
Eu sunt tatăl tău”.
Dar dacă tatăl tău sau familia ți se opun fiindcă îi slujești lui Iehova?
Găsești o promisiune care ți se aplică în Marcu 10:29, 30:
„Isus a spus:
«Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii
sau ogoare pentru mine și pentru vestea bună
și care să nu primească de 100 de ori mai mult acum, în acest timp – case, frați, surori, mame, copii și ogoare,
împreună cu persecuții –, iar în sistemul viitor, viață veșnică»”.
Dacă părinții sau alți membri ai familiei te-au respins din cauza credinței tale,
amintește-ți că ești parte din familia lui Iehova.
Milioane de închinători ai săi de pe întregul glob te iubesc.
Să nu ne pierdem speranța că rudele care nu-i slujesc lui Iehova vor ajunge, în cele din urmă, să-l iubească.
Indiferent de situația noastră, ca slujitori ai lui Iehova
facem parte din familia sa minunată.
El își iubește copiii și își va iubi copiii întotdeauna.
În curând, va aduce sfârșitul sistemului și o lume nouă în care păcatul și toate problemele vor fi înlăturate.
Până atunci, se îngrijește cu tandrețe de nevoile noastre, ne ascultă rugăciunile și ne răspunde la ele, într-un fel sau altul,
și muncește din greu în folosul nostru, pregătindu-ne pentru viața veșnică.
Iehova face toate acestea și mult mai multe
pentru că își iubește familia.
Îi suntem recunoscători și, asemenea lui Isaia, spunem:
„O, Iehova, tu ești Tatăl nostru”!
Sora Bethel Rodish își dorea să lucreze la sediul mondial,
dar când avea 22 de ani a aflat că are o tumoare pe creier, iar asta i-a schimbat planurile.
Povestea ei a apărut în revista „Treziți-vă!” din 22 aprilie ’90.
De atunci, sora Rodish a devenit tot mai convinsă că Iehova e cu adevărat Tatăl ei.
Într-o dimineață de septembrie, am primit un telefon de la un frate.
Eram invitată să slujesc la Betel timp de trei luni.
Nu am putut vorbi mult pentru că aveam o programare la medic, la care trebuia să ajung.
Medicul m-a invitat în cabinet și mi-a spus: „Investigațiile arată că ai o tumoare cerebrală mare.
Trebuie să-i anunțăm pe părinții tăi!”
A fost nevoie să fiu supusă la două intervenții chirurgicale.
Neurochirurgul era foarte priceput.
La finalul celei de-a doua operații, mi-a dat o veste excelentă:
reușise să înlăture în totalitate tumoarea.
Într-un an, m-am refăcut aproape complet.
În primăvara anului ’90, m-am mutat în cartierul Brooklyn,
iar mai târziu, l-am cunoscut pe Bob Rodish.
El slujea la Betel, iar după ce ne-am logodit, am depus o cerere să rămânem în Betel.
Ne-am bucurat mult că cererea ne-a fost acceptată!
Doi ani mai târziu, am aflat că eram însărcinată.
După ce au mai trecut câțiva ani, aveam deja doi copii.
Am rămas însărcinată a treia oară.
Dar când am intrat în al doilea trimestru de sarcină, s-a întâmplat o tragedie: am pierdut sarcina.
Cât timp am fost în spital, copiii au rămas cu mama.
Iar ea ne-a ușurat mult situația, spunându-le că copilașul nu va veni împreună cu noi.
Când am ajuns acasă, copiii au alergat spre noi, dar eu eram atât de răvășită încât n-am putut să le vorbesc.
Bob ne-a strâns pe toți în brațe și le-a spus că copilașul murise.
Cunoscându-i bine pe copii, ne-am gândit că cel mai bine era să le spunem blând, dar direct,
cum stăteau lucrurile în realitate.
Le-am zis că astfel de lucruri se întâmplă uneori.
Am considerat că era un pas esențial în procesul nostru de vindecare.
Când am intrat în cameră și am văzut hăinuțele pe care le pregătisem cu o zi înainte,
m-am gândit: „Ce-o să fac acum cu ele?”.
Într-o zi, la vreo cinci luni după ce am pierdut sarcina,
ne-am dus la întrunire, ca de obicei.
Am intrat în sală, dar nu mi-am putut reține lacrimile.
Așa că am ieșit imediat și m-am întors la mașină.
Două surori dragi au văzut ce s-a întâmplat.
Au venit la mașină și au stat cu mine.
M-au lăsat să vorbesc despre toată situația și despre copii.
M-au ascultat și m-au ținut de mână.
Chiar m-au făcut să râd și, curând, ne-am întors împreună în sală.
Iehova ne-a fost mereu alături.
El ne-a oferit prieteni buni în congregație.
Chiar dacă erau foarte ocupați,
își făceau timp în fiecare vineri seara să vină la noi și să luăm cina împreună.
Vorbeam despre lucruri amuzante, despre lucruri spirituale...
Asta m-a ajutat să nu mă mai concentrez la durerea pe care o simțeam și care mă apăsa încontinuu.
Simțind iubirea lui Iehova prin intermediul fraților,
am realizat cât de important este să arăt și eu o astfel de iubire față de alții.
Mă străduiesc mereu să le trimit celorlalți un mesaj, să le scriu un bilețel
sau să le spun direct că-i iubesc, că îmi pasă de ei și că le sunt alături.
Am văzut de multe ori cum a acționat Iehova în viața mea în moduri foarte concrete.
Cred că cu toții, la un moment dat, am simțit că nu mai avem putere să mergem în lucrare sau la întruniri,
dar, în acele momente, Iehova ne-a dat energie.
Ne-a ajutat și să gândim clar și să ne păstrăm calmul în situații grele.
Am trăit adevărul cuvintelor din Deuteronomul 33:27:
„Dumnezeu este un refugiu din timpuri străvechi, brațele sale veșnice te susțin”.
Încercările prin care am trecut
m-au convins că pot să depășesc orice situație cu ajutorul lui Iehova.
Cultivarea unor calități precum credința ne ajută să facem față încercărilor vieții, la fel ca sora Rodish.
O modalitate prin care putem cultiva astfel de calități e serviciul cu timp integral.
Acesta ne va ajuta să creștem pe plan spiritual
și să imităm personalitatea lui Iehova într-o măsură mai mare.
Ne bucurăm să anunțăm lansarea unei noi serii de materiale video:
„Serviciul cu timp integral ne ajută să cultivăm calități creștine”.
Această serie va arăta cum repartițiile teocratice i-au ajutat pe cei implicați să manifeste rodul spiritului în viața de zi cu zi.
Să urmărim primul episod din seria „Serviciul cu timp integral ne ajută să cultivăm calități creștine – Iubirea”.
Am crescut într-un orășel unde exista o singură cultură,
iar oamenii aveau un anumit fel de a gândi și de a face lucrurile.
Așa că echipa de construcții a fost o mare schimbare pentru mine.
Dintr-un mediu cu o singură cultură, cu un singur trib,
am ajuns într-un mediu cu o varietate de limbi, culturi și triburi.
Asta m-a ajutat să înțeleg că puneam limite iubirii mele.
Arătam iubire doar față de cei care proveneau din aceeași cultură ca mine.
Mi-am dat seama că aveam unele prejudecăți.
Slujesc într-o echipă de construcții.
Atmosfera e foarte plăcută: lucrăm împreună, trăim împreună, iar uneori chiar plângem împreună.
Suntem ca o familie!
Dar, când am venit la echipa de construcții, a trebuit să ies din zona mea de confort.
Am lăsat în urmă congregația, prietenii pe care i-am avut în zona unde locuiam...
Am început să simt că nu primeam la fel de multă iubire în noua mea repartiție.
Dar din 1 Corinteni 13:4, am înțeles că manifestam doar anumite fațete ale iubirii.
Trebuia să depun eforturi pentru a manifesta o iubire creștină autentică.
Un aspect foarte important pe care l-am învățat în lucrarea de circumscripție venind din altă țară,
e să arăt iubire și empatie într-o măsură mai mare.
De exemplu, un frate ajungea la program după ce îmi începeam cuvântarea, iar în timpul acesteia ațipea.
Nu spun că aș fi cel mai bun vorbitor din lume, dar faptul că venea târziu și mai și ațipea, mă cam enerva.
Am realizat că așa nu manifestam iubire.
Trebuia să-mi amintesc că acel frate lucra, poate, 12, 16 ore pe zi, 6 zile pe săptămână.
Familia mea nu e la adevăr, așa că frații și surorile sunt ca o familie pentru mine.
Viața lor nu e deloc ușoară și se străduiesc din răsputeri să rămână fideli.
Vreau să mă apropii de ei cât mai repede posibil.
Uneori asta poate fi o provocare și chiar ajung să mă supăr.
De ce? Poate că nu vor să se deschidă așa de repede.
Dar Mike mi-a spus: „Și tu ești la fel uneori, îți e greu să te deschizi”.
M-am gândit: „O, așa e! Are dreptate”.
Așa că învăț să fiu mai răbdătoare cu surorile, mai iubitoare și mă străduiesc să ... le înțeleg mai bine.
Iehova ne modelează pe toți.
Dar simt că, de când slujesc în echipa de construcții, el a accelerat procesul meu de modelare.
Acum mă concentrez la calitățile celorlalți, nu la culoarea pielii, limba sau tribul lor.
Când m-am alăturat echipei de construcții, am simțit că Iehova îmi zice:
„Cebo, tu, crezi că înțelegi ce este iubirea și crezi că știi cum s-o arăți,
dar lasă-mă să-ți demonstrez ce e adevărata iubire”.
Acum, în timp ce ne mutăm dintr-un loc în altul, reușesc să formez legături puternice oriunde am merge.
Amândoi ne-am bucurat de multe binecuvântări în serviciul cu timp integral.
Ne-a ajutat să manifestăm iubire într-o măsură și mai mare, să fim mai empatici cu frații noștri.
Serviciul cu timp integral m-a ajutat să-i iubesc mai mult pe frați,
pentru că acum îi înțeleg mai bine.
Făcând așa, manifest mai multă iubire pentru cei din congregație, dar și în căsnicie.
Fiind o bună ascultătoare cu surorile din circumscripție,
reușesc să fiu o bună ascultătoare și cu soțul meu.
Ați remarcat ce foloase avem atunci când manifestăm iubire?
Frații devin familia noastră, suntem mai empatici, mai înțelegători și mai răbdători cu ceilalți.
Sperăm ca această nouă serie să ne motiveze
să ne analizăm situația pentru a vedea dacă putem începe serviciul cu timp integral.
În cuvântarea de la început, am văzut că Iehova, asemenea unui Tată iubitor, ne disciplinează.
Deseori, face asta prin aduceri-aminte.
În continuare, fratele Troy Snyder ne va explica cum trebuie să privim aducerile-aminte pe care le primim de la Iehova.
La ce vă gândiți când auziți aceste cuvinte:
„o mică aducere-aminte”,
„vă rugăm să nu uitați!”,
„vă rugăm, nu pierdeți din vedere!”?
Îți spui: „Nu mă interesează!” sau „Știu deja asta”?
Sau poate că te iriți pentru că ți se amintește de ceva ce nu ai făcut încă.
Sau, poate, te simți prost pentru că ai impresia că nu te-ai ridicat la înălțimea așteptărilor.
Aducerile-aminte ale lui Iehova sunt diferite, prin urmare, ar trebui și noi să le privim diferit.
Să deschidem Biblia la Psalmul 119
și să remarcăm efectul și puterea pe care le au aducerile-aminte ale lui Iehova.
Să citim versetele 2 și 3:
„Fericiți sunt cei care respectă aducerile sale aminte, care îl caută cu toată inima.
Ei nu fac nicio nedreptate; ei umblă pe căile sale”.
Da, suntem fericiți când ținem cont de aducerile-aminte ale lui Iehova.
Ele ne ajută să înțelegem lucrurile în profunzime, dintr-o altă perspectivă.
Ne întăresc hotărârea de a-i rămâne loiali lui Iehova.
Așa cum se arată în versetul 3, ne ajută să facem ce este drept, să umblăm pe căile sale.
Și ne sunt de mare ajutor în perioade dificile.
Aducerile-aminte ale lui Iehova sunt ca niște indicatoare pe un drum aglomerat.
În această lume cuprinsă de haos, ele ne arată direcția corectă.
Apoi ne confirmă că suntem pe calea cea bună,
iar, dacă deviem cumva, aducerile sale aminte ne ajută să ne întoarcem pe traseu.
Să ne uităm la textul de azi.
E un exemplu de aducere-aminte din partea lui Iehova.
Să deschidem la 1 Petru, capitolul 2 și să citim versetele 13 și 14.
Observați ce aducere-aminte găsim aici:
„De dragul Domnului, supuneți-vă oricărei creații omenești:
fie regelui ca superior, fie guvernatorilor ca trimiși ai lui pentru a-i pedepsi pe răufăcători,
dar pentru a-i lăuda pe cei ce fac binele”.
Aceasta era o aducere-aminte pentru creștinii din secolul I de a rămâne neutri,
de a fi supuși autorităților așezate în pozițiile lor de către Iehova.
Nu era o înțelegere nouă.
Era doar o aducere-aminte.
Ei cunoșteau ce a spus Isus despre Regat și despre faptul de a susține Regatul.
Știau și că Isus a spus să dea „Cezarului ce este al Cezarului”, „lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.
Mai știau și răspunsul dat de apostoli:
„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”.
Așadar, de ce aveau nevoie de această aducere-aminte?
Avea să le fie de ajutor pentru că trăiau într-o lume dezbinată.
În acea perioadă, oamenii erau divizați din punct de vedere politic.
Ei făceau presiuni asupra creștinilor.
De aceea era atât de important să li se reamintească să rămână neutri.
Să observăm că la începutul versetului 13 se spune:
„De dragul Domnului”.
Această idee i-a ajutat să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Li se reamintea că a fi supuși autorităților nu înseamnă a susține războiul sau diferite opinii politice,
ci înseamnă a-l respecta pe Iehova și pe cei pe care el i-a așezat în pozițiile lor de autoritate cât timp vor fi acolo.
Îi ajuta să nu submineze autoritățile și să rămână concentrați la Regat, la lucrarea de predicare a veștii bune.
De fapt, creștinii au primit mai multe astfel de aduceri-aminte.
Cu câțiva ani înainte, creștinii din Roma au primit o scrisoare prin care li se explica rolul autorităților superioare,
precum și modul în care ei trebuiau să se comporte cu acestea.
Cam din aceeași perioadă este și scrisoarea către Tit,
în care li se reamintea creștinilor să rămână supuși autorităților superioare.
Toate aceste aduceri-aminte îi ajutau să rămână neutri,
să rămână de partea lui Iehova, urmându-i îndrumările.
Îi ajutau și pentru că urmau să înceapă persecuțiile,
persecuții care îi vizau direct pe creștinii din acele timpuri.
Dacă țineau cont de aceste aduceri-aminte, Iehova avea să-i ajute.
Acest lucru e scos în evidență în versetul 15.
În 1 Petru 2:13, 14 am citit că trebuie să fim supuși autorităților.
Iar acum, în versetul 15, citim:
„Căci este voința lui Dumnezeu ca, făcând binele, să reduceți la tăcere vorbirea ignorantă a oamenilor fără minte”.
Într-adevăr, făcând astfel – ținând cont de aducerile-aminte ale lui Iehova –,
el avea să-i ajute în acea perioadă dificilă ca ei să poată continua să i se închine.
Și știm că așa s-a întâmplat în secolul I.
La fel stau lucrurile și în prezent.
De exemplu, fraților noștri dintr-o anumită țară li s-a reamintit importanța faptului de a rămâne neutri.
La scurt timp după aceea a izbucnit un război civil.
Frații au ținut cont de aceste aduceri-aminte.
Au rămas neutri și supuși guvernului.
La finalul războiului, pentru a promova unitatea în rândul cetățenilor, guvernul a adoptat o serie de legi.
Una dintre ele prevedea ca, la înregistrarea căsătoriei, să participi și la o ceremonie în care se folosea drapelul.
Iar asta era în contradicție cu principiul neutralității.
Ce au făcut frații noștri?
Au mers la autorități și le-au explicat că în timpul războiului rămăseseră neutri.
Autoritățile știau și ne respectau pentru asta.
Un oficial chiar ne-a spus: „Nu vrem să vă creăm probleme”.
La scurt timp după aceea, guvernul a modificat legea,
astfel încât frații să-și poată păstra neutralitatea.
Asta datorită conduitei lor bune.
Au ținut cont de acele aduceri-aminte.
Ca slujitori ai lui Iehova, primim cu regularitate aduceri-aminte, de exemplu, rapoartele din partea Corpului de Guvernare.
Recent ni s-a reamintit să continuăm să ne stabilim obiective în lucrare
și să le predicăm oamenilor oriunde îi găsim pentru că-i iubim.
Asta ne aduce bucurie, nu-i așa?
Ni s-a reamintit și cum îi privește Iehova pe cei care au păcătuit sau care s-au îndepărtat de adevăr
și ce putem face pentru a colabora cu Iehova și a-i primi cu căldură înapoi.
Din această aducere-aminte am înțeles și mai bine principiile biblice.
O altă aducere-aminte se referă la îmbrăcămintea și aspectul nostru.
Deși stilurile se schimbă, noi vrem să arătăm respect față de Iehova și față de închinarea adusă lui.
Ni s-a reamintit și să ne rugăm pentru cei închiși pentru credință.
Iar dacă noi suntem cei persecutați sau închiși, trebuie să continuăm să anunțăm vestea bună.
Iar de curând, într-un raport ni s-a reamintit că este important să rămânem neutri,
la fel cum au rămas creștinii din secolul I.
De ce?
Pentru că trăim într-o lume foarte divizată.
Când e vorba de chestiuni politice sau sociale, oamenii sunt împărțiți în tabere diferite.
În raport se spunea:
„Corpul de Guvernare vrea să vă amintească aceste lucruri
deoarece Satan încearcă să ne facă și pe noi să ne implicăm în aceste chestiuni”.
Ni s-a reamintit și să analizăm informațiile din cartea „Versete pentru viața de creștin”,
în special cele de la subiectul „Guverne”.
Făcând așa, ne vom întipări în inimă aceste principii
și vom putea ‘să prezentăm o apărare înaintea oricui’.
Astfel, vom putea să-i slujim lui Iehova în unitate.
Ca slujitori cu timp integral, noi primim multe aduceri-aminte.
Ni se amintește să fim iertători.
Când apare un conflict între persoane sau între departamente, noi căutăm pacea, vrem să rămânem uniți.
Suntem fericiți când respectăm aceste aduceri-aminte.
Ni se reamintește și să citim zilnic din Biblie. De ce?
Pentru că suntem ocupați și avem nevoie să ni se reamintească să-l lăsăm pe Iehova să ne vorbească în fiecare zi.
Ca supraveghetori, ni se reamintește că rolul nostru cel mai important este acela de păstori.
De ce ni se reamintește acest lucru?
Deoarece am putea fi uneori atât de concentrați la responsabilități, încât să uităm de oițele lui Iehova.
Și tuturor ni se reamintește că trebuie să luptăm cu sentimentul lipsei de valoare atunci când acesta apare
pentru că Iehova ne iubește, vede ce e mai bun în noi, ne arată îndurare.
E aproape de noi, ne mângâie atunci când suntem descurajați.
Da, vrem să fim atenți la aducerile-aminte ale lui Iehova, nu să le ignorăm.
Vrem să ținem cont de ele.
De fapt, observați ce se spune în Psalmul 119:111:
„Aducerile tale aminte sunt moștenirea mea veșnică, fiindcă sunt bucuria inimii mele”.
Aducerile-aminte ale lui Iehova ne fac fericiți.
Ne ajută să fim uniți, să mergem pe calea sa și să rămânem aproape de el.
Ce idei excelente despre aducerile-aminte primite de la Iehova!
Când ascultăm de Iehova, ne apropiem mai mult de el, iar dorința noastră de a le sluji fraților crește.
V-ați întrebat vreodată cum e să slujești într-o anumită repartiție?
Sau, dacă aveți deja o repartiție, v-ați gândit cum e să slujești într-o altă formă de serviciu?
Ne bucurăm să lansăm o altă serie, care va prezenta unele experiențe încurajatoare.
Aceasta se intitulează „O zi din viața ...”.
În fiecare episod, vom putea vedea eforturile sincere depuse zilnic de mulți frați și surori din întreaga lume,
care slujesc în diverse repartiții teocratice.
În primul episod se va prezenta „O zi din viața unui traducător”.
Salut! Mă numesc Han Na Kim.
Slujesc ca traducătoare în echipa de limbajul semnelor coreean.
Departamentul de traducere se ocupă cu traducerea hranei spirituale din engleză în alte limbi.
Încercăm să folosim expresii care sunt exacte, naturale și ușor de înțeles.
Când traducem în limbajul semnelor, transformăm un text scris într-un material video.
Ne folosim mâinile și expresiile faciale pentru a reda ideile în mod vizual.
Acum, citesc materialul pe care îl vom traduce azi
și mă gândesc care sunt ideile-cheie, cum se leagă între ele și cum le-am putea reda cel mai bine în limbajul semnelor.
Ca traducător, trebuie să cunoști foarte bine limba în care traduci.
Când am început să lucrez la traducere eram sigură pe mine.
Credeam că mă descurc destul de bine cu limbajul semnelor,
dar, pe parcurs, mi-am dat seama cât de multe mai am de învățat.
În perioada de instruire, am început să fiu mai atentă la gramatică și la structura frazei,
la semnele pe care surzii chiar le folosesc și la materialele traduse în alte limbi.
Astfel am învățat să redau ideile mai clar și mai natural.
În general, o echipă de traducere e formată din trei membri.
Aceștia traduc materialul și se asigură că redarea este exactă și naturală.
Din moment ce limbajul semnelor nu are o formă scrisă, înregistrăm video traducerea pe care o facem.
Astăzi, lucrăm la un material despre balene, dar fiecare dintre noi folosește un semn ușor diferit pentru cuvântul „balenă”.
Acum discutăm care variantă e mai uzuală și mai ușor de înțeles.
Uneori, când traducem, e greu să găsim cea mai potrivită expresie.
Când se întâmplă asta facem brainstorming.
Iar când găsim redarea perfectă cu care toți suntem de acord, simțim că Iehova ne ajută.
E un sentiment foarte plăcut.
În echipa noastră sunt frați și surori care provin din diferite medii.
Lucrăm împreună, mergem la întruniri împreună și predicăm împreună.
Suntem ca o familie!
Doi, trei, și!
Recent, procesul de traducere a fost simplificat.
Traducătorii se ocupă acum și de înregistrare, și de editare.
La început mi s-a părut greu și copleșitor.
Mi-era teamă că n-o să mă descurc, dar am primit instruire și ajutor și continui să învăț.
Bun! Asta a fost. Ți-a ieșit foarte bine!
Eu și colega mea, Hyun Ji, lucrăm în același departament, suntem în aceeași congregație și chiar stăm în aceeași cameră.
Îmi place că pot vorbi orice cu ea.
Când traduc nu mă concentrez la cum mi se aplică materialul, ci la cum pot să redau cât mai natural ideile în limbajul semnelor.
Apoi, când materialul e lansat, îl studiez personal și mă gândesc ce vrea Iehova să-mi spună și cum pot aplica cele învățate.
Publicațiile pe care le-am verificat de mai multe ori în timpul traducerii
au uneori alt impact asupra mea când le studiez personal.
Mi-am dat seama că, pentru a mă hrăni cu adevărat pe plan spiritual,
trebuie să-mi fac timp să meditez la cum mi se aplică ideile studiate.
Părinții mei sunt surzi, așa că am învățat limbajul semnelor de mică.
De când sunt la traducere, sunt impresionată să văd cât de mulți frați lucrează din greu pentru un număr mic de persoane surde.
Grija și iubirea Tatălui nostru ceresc mă sensibilizează.
Sunt hotărâtă să dau tot ce am mai bun când traduc, astfel încât cei surzi să înțeleagă ușor materialul și să le atingă inima.
Faptul de a-i ajuta pe frații și surorile care folosesc limbajul semnelor îmi aduce o mare bucurie.
Și, când știu că astfel îi ajut și pe părinții mei să se apropie mai mult de Iehova, sunt și mai fericită!
Mă bucur mult să lucrez ca traducătoare și să văd cu ochii mei lucrurile extraordinare pe care le face Iehova.
Sper ca și alți frați și surori să simtă bucuria de a lua parte la munca de traducere.
Sora Kim a spus o idee foarte importantă.
Chiar dacă în repartiția ei ea traduce unele publicații,
trebuie să-și facă timp și să le studieze, pentru a se putea hrăni pe plan spiritual.
E o idee practică pentru toți, indiferent de repartiția pe care o avem.
Dragi tineri, sperăm ca această serie să vă motiveze să faceți mai mult în serviciul lui Iehova.
Videoclipul din această lună evidențiază frumusețea familiei noastre spirituale.
Fie că împărtășim vestea bună unui vecin, fie că încurajăm pe cineva din congregație,
ne străduim să oferim o vorbă la timpul potrivit.
Limba-i un foc când n-o poți struni;
vorbele dure inimi pot răni.
Vorbele blânde sunt un pansament.
Să fim atenți, vorbele au efect!
O, cât de bine-i s-auzim
cuvinte plăcute! Mereu ni le dorim.
Ca un balsam, ele pot vindeca.
Ca un fagure, ne pot înviora.
Iubire s-arătăm; e-un dar deosebit
o vorbă la timpul potrivit!
În lume cu greu vorbe bune-auzi.
Al ei spirit rece pe mulți îi face ursuzi.
Cuvântul lui Iah de-n inimi sădim,
spre-a zidi vorbele folosim.
O, cât de bine-i s-auzim
cuvinte plăcute! Mereu ni le dorim.
Ca un balsam, ele pot vindeca.
Ca un fagure, ne pot înviora.
Iubire s-arătăm; e-un dar deosebit
o vorbă la timpul potrivit!
Cât de bine-i s-auzim
cuvinte plăcute! Mereu ni le dorim.
Ca un balsam, ele pot vindeca.
Ca un fagure, ne pot înviora.
Iubire s-arătăm; e-un dar deosebit
o vorbă la timpul potrivit!
E timpul să căutăm comori!
Cartea biblică Naum este a șaptea din această serie, în care se analizează cei 12 profeți mici.
Ce idei puteți aplica și ce aspecte v-ar plăcea să cercetați mai în profunzime?
Mă bucur să analizăm cartea Naum, repartizată săptămâna asta la întrunire.
Ea conține principii biblice valoroase.
Așa e! Subliniază suveranitatea lui Iehova și sfințirea numelui său.
Să începem!
Una dintre sugestiile sclavului fidel e să citim din Biblie fără grabă și cu dorința de a cunoaște mai multe.
E adevărat. Dacă citim repede, pierdem multe idei.
Da, să citim primul verset: „Judecată împotriva cetății Ninive”.
Stai puțin! Ninive? Sună cunoscut, nu-i așa?
Îhî...
Iehova îl trimisese deja acolo pe profetul Iona și știm cum a reacționat el.
Asirienii erau înfiorători! De aceea, el a fugit.
Exact! Îmi imaginez la ce trebuie să se fi gândit Naum când Iehova i-a transmis acest mesaj.
Mă întreb ce reacție a avut el.
Cred că era foarte tulburat! Ceea ce e de înțeles când afli mai multe despre Ninive.
M-am uitat în Index la subiectul „Ninive”, subtitlul „Cetatea care varsă sânge”.
Ce idee bună! Folosește „Indexul” pentru a afla mai multe detalii.
O referință cita un erudit care a scris că „băieții și fetele erau arși de vii ...
Unii bărbați erau trași în țeapă sau jupuiți de vii.
Altora li se scoteau ochii sau li se tăiau mâinile și picioarele ori urechile și nasul”.
Ce oribil! Tulburat e puțin spus. Și cred că nu doar Naum era îngrozit.
Privind axa timpului, se pare că profeția a fost transmisă în timpul regelui Iosia.
El a lansat o campanie amplă de înlăturare a închinării false din țară.
Oare Iosia și israeliții erau îngrijorați pe măsură ce restabileau închinarea curată?
Mai ales că Asiria era încă o superputere la acea vreme.
Puteau face orice își doreau.
Da.
Se îngrijorau oare israeliții că toate aceste reforme urmau să-i înfurie pe asirieni?
Oare se gândeau că urmau să fie jupuiți de vii la fel ca cei din Samaria?
Imaginează-ți dacă fiica noastră ar fi fost acolo!
Dar uite ce face Iehova în versetul 3.
El scoate în evidență cum își manifestă suveranitatea.
Îi asigură că e „încet la mânie și măreț în putere”.
Am căutat și acesta este singurul loc din Biblie unde Iehova pune în legătură aceste două calități ale sale:
încet la mânie și măreț în putere.
Hm... Pare că Iehova a vrut ca ei să se concentreze la puterea sa, nu la amenințarea asiriană.
Ce încurajator!
Iehova le spune în continuare, în versetul 15:
„Iuda, ține-ți sărbătorile, împlinește-ți promisiunile, fiindcă cel netrebnic nu va mai trece niciodată prin tine.
Va fi distrus complet”.
Cu alte cuvinte, Iehova le zice:
„Încă n-am distrus Asiria. Dar continuați să-mi aduceți închinare, sărbătoriți!”.
Da. „Puteți avea încredere în mine!”
Exact!
În cele din urmă, Iehova și-a arătat puterea extraordinară, distrugând cu desăvârșire Ninive.
Unii critici chiar au crezut că nu a existat niciodată.
Ce ușurare trebuie să fi fost asta pentru Iosia, Naum și tot poporul lui Iehova de atunci.
Îi puteau sluji lui Iehova fericiți și în pace.
Gândindu-se la conducerea lui, ei nu mai erau îngrijorați, ci încrezători.
Ce nestemată frumoasă! Vreau s-o notez.
Modul de conducere al lui Iehova ne oferă încredere.
Da. Și dacă o aplicăm la relația noastră cu Iehova, nestemata poate deveni o comoară.
Da. Modul în care Iehova își exercită suveranitatea arată ce fel de persoană e.
Mă tot gândesc la cuvintele „Iehova este încet la mânie și măreț în putere”.
La oameni, de obicei, e invers.
Dacă Iehova este încet la mânie cu dușmanii săi, chiar și cu asirienii cruzi și violenți, nu va fi la fel și cu mine?
Atunci când fac o greșeală, am tendința să cred că Iehova mă respinge imediat.
Dar meditarea la această relatare mă ajută să înțeleg că Iehova este un Tată iubitor și răbdător.
E încet la mânie cu mine.
E o dovadă că mă iubește.
Și asta îmi dă încredere că e Prietenul meu.
Așa e.
Câteodată suntem foarte critici cu noi înșine.
Gândurile noastre pot fi crude și neiertătoare, dar Iehova nu e așa.
Deci mă întreb: „Dacă Iehova este încet la mânie cu mine, nu ar trebui să fiu și eu la fel?”.
Uneori trebuie să depun mari eforturi pentru a mă vedea așa cum mă vede el.
Și dacă cineva are o anumită autoritate în familie sau în congregație, cum ar putea aplica asta?
Mă întreb: „Sunt încet la mânie? Ce simte Iehova?
Dacă aș fi iute la mânie, de cine i-aș aminti?”.
E o idee interesantă! Mă gândeam și la puterea lui Iehova.
Israeliții nu aveau de ce să se teamă.
În fața lui Iehova, asirienii erau neputincioși.
Nici noi nu ne temem, chiar dacă suntem înconjurați de lumea înfricoșătoare a lui Satan.
Iehova își folosește puterea pentru a ne ajuta.
Deci, când trec prin încercări, vreau să mă concentrez la modul de conducere al lui Iehova.
În loc să mă compar pe mine cu încercarea, voi fi încrezătoare, comparând încercarea cu Iehova.
Da, frumoasă idee!
În plus, vreau să mă asigur că citesc experiențele de pe site.
Perseverența pe care o văd la frații și la surorile care sunt persecutați în prezent
îmi dă încredere că Iehova mă va susține și pe mine când fac tot ce pot pentru a persevera în încercări.
Exemplul lor e o dovadă vie că puterea lui Iehova este activă în prezent.
El chiar „este încet la mânie și măreț în putere”.
OK. Mi-am notat ce vreau să țin minte.
Nu citi în grabă și fii curios.
Folosește „Indexul” pentru a afla mai multe.
Descoperă ce fel de persoană este Iehova din modul în care își manifestă suveranitatea.
Și mai putem învăța multe.
De pildă, profeția lui Naum despre distrugerea orașului Ninive s-a împlinit în detaliu.
Cum ne întărește asta credința?
Continuăm studiul? Am mai găsit o idee interesantă...
În această emisiune, ni s-a reamintit că avem cel mai iubitor Tată din univers, pe Iehova.
Merită orice efort pentru a face parte din familia sa spirituală.
Când cultivăm iubire, creăm „o legătură perfectă a unității” cu frații și surorile noastre.
Având o credință puternică și o relație strânsă cu Iehova,
vom putea primi repartiții care susțin organizația și lucrarea Regatului.
Iar când trecem prin încercări neașteptate,
avem încredere deplină că Iehova este Tatăl nostru și Stânca noastră.
În încheiere, vom face o vizită în Gabon,
o țară aflată pe coasta de vest a Africii, numită uneori și „Edenul Africii”.
Pădurile tropicale acoperă cam 85% din suprafața țării.
Aici se găsește și splendida cascadă Kongou.
În Parcul Național Loango poți vedea elefanți plimbându-se de-a lungul țărmului.
Acești elefanți de pădure sunt o specie pe cale de dispariție, iar în Gabon se găsesc cele mai multe exemplare.
Aici întâlnim și gorile, mandrili colorați și mii de cimpanzei.
Și apele Gabonului freamătă de viață.
Aici trăiesc peste 20 de specii de delfini și balene
și e un loc ideal pentru cei care își doresc să vadă maiestuoasele balene de aproape.
Însă nu vă apropiați prea mult de vipera gaboneză.
Dintre șerpii veninoși, ea are cei mai lungi colți.
Aceștia pot măsura până la 5 cm.
Dar, din fericire, în general, e liniștită și atacă rar oamenii.
Capitala țării, Libreville, fondată în secolul al XIX-lea de sclavi eliberați,
e cunoscută pentru arhitectura modernă, parcurile ei și plajele frumoase.
Orașul Franceville, din sud-estul țării, este o poartă către minuni ale naturii, precum cascada Poubara.
În 1957, doi frați din Congo (Brazzaville) au trecut prin sudul Gabonului în căutarea unui loc de muncă.
Acolo ei i-au predicat lui Antoine Moubanga, care a progresat repede și s-a botezat în iunie 1957,
devenind primul Martor al lui Iehova din Gabon.
Cam în aceeași perioadă, câțiva Martori din Congo, care lucrau la o firmă de construcții, s-au mutat în Gabon.
Împreună cu fratele Moubanga, ei au început să predice și să țină întruniri într-o clădire mică de lemn închiriată.
În după-amiezile de sâmbătă, la cuvântările publice, frații scoteau afară bănci,
așa că oamenii le spuneau că erau din „religia băncilor”.
În 1964, lucrarea noastră a fost recunoscută oficial, iar, ulterior, în țară au început să vină misionari.
Pentru a ajunge la cât mai mulți oameni, ei transmiteau la radio cuvântări biblice în fiecare duminică.
Apoi, în aprilie 1970, guvernul a interzis lucrarea noastră, i-a expulzat pe misionari și a interzis întrunirile.
În acea perioadă, frații noștri au dovedit un zel remarcabil.
Ei țineau întruniri și congrese în timpul nopții, pe ascuns.
Cu timpul, situația s-a îmbunătățit.
Frații au putut să construiască săli ale Regatului, să țină congrese
și, ulterior, să transmită din nou la radio o emisiune.
Această emisiune a devenit atât de cunoscută, încât despre ea s-a scris într-un ziar național din 2004.
Unul dintre frații care prezentau emisiunea a spus că uneori oamenii îi recunoșteau vocea
iar unii acceptau un studiu biblic.
În prezent, aici sunt peste 4 600 de vestitori care predică vestea bună.
Ei conduc peste 8 000 de studii biblice în diferite limbi, inclusiv în franceză, fang, myene, punu, nzebi și teke.
Recent, 28 de surori și frați tineri au participat la prima clasă SKE din Gabon.
Cursurile s-au ținut într-o sală a Regatului extensibilă din Okala, Libreville.
Cei 116 vestitori din congregația Okala au raportat recent un număr record de peste 140 de studii biblice,
iar la Comemorare au asistat 287 de persoane.
Frații și surorile din această congregație vă transmit calda lor iubire creștină.
Ați urmărit JW Broadcasting de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova.

JW Broadcasting – mai 2026