JW subtitle extractor

JW Broadcasting – iunie 2026: Festivitatea de absolvire a celei de-a 159-a clase a Școlii Galaad

Video Other languages Share text Share link Show times

Bun-venit la JW Broadcasting®!
La 14 martie 2026, cea de-a 159-a clasă a Școlii Galaad a finalizat cele cinci luni de instruire spirituală.
Programul de absolvire îi ajută pe cursanți să se adapteze la schimbările din viață și la noile repartiții.
Principiile ce le-au fost transmise ni se aplică și nouă deoarece și noi trecem prin schimbări.
Gândiți-vă cum puteți aplica lecțiile desprinse din acest program încurajator.
Dorim să vă adresăm tuturor celor care ascultați sau urmăriți acest program un călduros bun-venit!
Desigur, le spunem bun-venit și cursanților, care au lucrat din greu în ultimele cinci luni.
Știm că ați studiat până ați ajuns la capătul puterilor.
Dar suntem încântați că vă puteți bucura astăzi de programul de absolvire.
Și alături de voi sunt familia, prietenii, toți cei prezenți fizic aici,
dar și cei conectați de la distanță din întreaga lume.
Ei bine, vă vine să credeți?
Ziua absolvirii a sosit, în sfârșit!
Și o așteptați de mult timp, știu asta.
Acum veți merge în repartițiile voastre
și veți aplica toate nestematele frumoase pe care le-ați învățat în ultimele cinci luni.
Veți lucra umăr la umăr, în pace, alături de frații și surorile voastre.
Dar cuvântul acesta, „pace”, vă neliniștește?
Poate veți merge într-un loc nou și vă gândiți:
„O să pot face pace? O să lucrez bine cu ceilalți?”.
Sau poate vă veți întoarce de unde ați venit și vă întrebați:
„Vor fi cu ochii pe mine să vadă ce schimbări am făcut după Galaad?”.
Sunt îngrijorări firești.
De aceea, subiectul cuvântării mele este:
„Fă mai întâi pace”.
Trebuie să recunoaștem că nu este întotdeauna ușor să facem pace.
Și Isus a spus asta, în Matei, capitolul 5.
Să deschidem Biblia la Matei 5.
Remarcați ce situație descrie Isus aici și ce idee accentuează.
În Matei 5:23, 24, el le spune discipolilor:
„Așadar, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta,
lasă-ți darul acolo, în fața altarului, și pleacă.
[Și remarcați:]
Fă mai întâi pace cu fratele tău și apoi întoarce-te și oferă-ți darul”.
Pentru cei care îl ascultau pe Isus acest scenariu părea, probabil, imposibil.
Gândiți-vă:
Trebuia să-ți lași darul la altar
și să mergi să cauți pe cineva într-un oraș în care, în timpul sărbătorilor, veneau sute de mii de persoane.
Și, după ce găseai acea persoană care, apropo, avea ceva împotriva ta,
trebuia să faci pace repede, ca să apuci să mergi la templu și să-i oferi darul lui Iehova.
Detaliile oferite de Isus subliniază următoarea idee:
Uneori poate fi greu să facem pace.
Însă e necesar să ne punem unele întrebări:
„De ce e greu să facem pace?”
și „Cum putem face asta chiar și când e greu?”.
Ca să aflăm răspunsul, vom analiza trei temeri pe care le-am putea avea când trebuie să facem pace
și vom discuta despre exemplul lui Avram, pentru a vedea ce l-a motivat pe el să facă pace cu Lot,
chiar și când situația putea degenera într-un conflict.
Să începem cu prima idee: teama că vom părea slabi.
Adevărul e că mulți dintre noi ne confruntăm uneori cu sentimentul lipsei de valoare.
Iar, din această cauză, reacția noastră ar putea fi aceea de a încerca atât de mult să părem importanți,
încât să-i dărâmăm pe ceilalți, iar, ca rezultat, vom distruge pacea dintre noi.
Ce ziceți, Avram s-a lăsat copleșit de această teamă?
Să deschidem Biblia la Geneza, capitolul 13.
Așa cum știm, proprietarii turmelor lui Avram și cei ai turmelor lui Lot s-au certat cu privire la terenuri.
Iar Avram și-a dat seama că situația putea degenera.
Să remarcăm acum cuvintele din Geneza 13:8, 9:
„Atunci Avram i-a zis lui Lot: «Te rog, să nu mai fie ceartă între mine și tine
și între oamenii care păzesc animalele mele și cei care păzesc animalele tale, căci suntem frați.
Nu ai toată țara la dispoziție?
Te rog, să ne despărțim.
Dacă tu vei merge la stânga, eu voi merge la dreapta, iar dacă tu vei merge la dreapta, eu voi merge la stânga»”.
Uau! Deci Avram a luat inițiativa pentru a se umili în ochii lui Lot.
Nu i-a fost teamă să pară mai puțin important decât el.
Ar fi putut încerca să se impună și să-l dărâme pe Lot.
De exemplu, i-ar fi putut spune:
„Stai puțin! Ai uitat un lucru. Tu ai venit cu mine.
Eu am fost repartizat aici. E repartiția mea, nu a ta”.
Dacă făcea așa, ar fi avut unele rezultate, dar vă garantez că pacea n-ar fi fost unul dintre ele.
Dar nu, Avram n-a făcut asta.
Chiar dacă uneori era nesigur pe el, la fel ca mine și ca tine, Avram s-a umilit în ochii lui Lot.
A fost dispus să cedeze.
Ce l-a motivat pe Avram să acționeze așa?
Simplu spus, pentru el era mai important cum îl privea Iehova decât cum îl priveau oamenii.
De fapt, pentru Avram nu conta unde se afla în Țara Promisă atât timp cât era în Țara Promisă.
Asta e ideea.
Faptul că se afla acolo era o dovadă că Iehova îl aproba.
Și nu asta e ideea cheie din Matei 5:23, 24?
Isus asta a spus.
În esență, el i-a zis celui care s-a străduit să facă pace:
„Întoarce-te! Întoarce-te la altar și oferă-ți darul pentru Iehova”.
Asta voia și Avram mai mult decât orice: pace cu Dumnezeu.
Deci care este lecția – prima lecție – pe care o învățăm de la Avram?
Ei bine, teama că vom părea slabi sau teama că ceilalți nu vor remarca experiența noastră,
privilegiile noastre sau instruirea pe care am primit-o la Galaad
ar putea proveni din sentimente de nesiguranță, iar acestea sunt obstacole în calea păcii.
Da, obstacole în calea păcii.
Cum putem să evităm această teamă?
La fel ca Avram, să fim mulțumiți cu cel mai mare privilegiu pe care îl poate avea un om:
aprobarea lui Dumnezeu.
Alte binecuvântări sau alte privilegii pe care le-am putea avea sunt doar bonusuri.
Ei bine, Avram l-a tratat pe Lot cu umilință și poate s-a gândit:
„Probabil Lot mă va trata și el în același fel”.
Ar fi fost drăguț, nu?
Astfel, ajungem la a doua idee: teama că ceilalți vor profita de noi.
Poate avem o neînțelegere și cedăm de dragul păcii,
dar apoi ne simțim vulnerabili și ne este teamă, gândindu-ne că acea persoană se va purta la fel,
considerând că vom ceda mereu.
Dar Avram cum a procedat?
Să deschidem Biblia la Geneza, capitolul 13, și să citim în continuare.
Geneza 13.
Așa cum am văzut, Avram s-a purtat bine cu Lot și a luat inițiativa pentru a face pace.
Să citim de la versetul 10:
„Lot s-a uitat în jur și a văzut că tot ținutul Iordanului până la Țoar era o regiune bine udată
(înainte ca Iehova să distrugă Sodoma și Gomora),
era ca grădina lui Iehova, ca țara Egiptului.
Atunci Lot și-a ales tot ținutul Iordanului și și-a mutat tabăra spre est.
Astfel, s-au despărțit unul de celălalt.
Avram a locuit în țara Canaanului, iar Lot a locuit în apropierea orașelor din ținutul Iordanului”.
Oare am putea spune că Lot a profitat de umilința lui Avraam?
Sincer vorbind, nu știm.
Nu cunoaștem toate detaliile situației care a avut loc între ei.
Iar cuvântarea de încheiere a acestui program va evidenția și mai bine această idee.
Fiți pe fază!
Dar dacă alegerea lui Lot l-ar fi surprins pe Avram, dacă l-ar fi iritat, el s-ar fi putut gândi imediat:
„Stai puțin. N-ajută la nimic că-s umil.
Nu primesc ce vreau.
Trebuie să fiu mai dur cu Lot”.
S-ar fi putut gândi așa.
Însă a avut Avraam acest mod de gândire?
Nu.
Să ne uităm din nou peste ultima parte a versetului 11 și prima parte a versetului 12:
„Astfel, s-au despărțit unul de celălalt.
Avram a locuit în țara Canaanului”.
Nu a protestat, nu și-a cerut drepturile și nu s-a plâns că a fost nedreptățit.
Umilința lui Avram era autentică.
N-a fost un fel de tactică pentru a obține mai târziu ceea ce își dorea.
Deci, pentru Avram, pacea a fost mai importantă decât preferințele sale.
Ce învățăm de data aceasta din modul în care a acționat el?
Teama că cineva poate profita de atitudinea noastră pentru a primi un privilegiu pe care noi ni-l dorim
sau laude pentru ceva ce noi am făcut
ne-ar putea face să ne gândim că bunătatea și umilința nu ne ajută, de fapt, la nimic.
Asta ne va răpi pacea.
Să nu ne lăsăm copleșiți de această teamă!
În schimb, să acționăm ca Avram.
Să avem încredere că modul lui Iehova de a face pace e întotdeauna cel mai bun,
chiar dacă pare că nu funcționează.
Când facem așa, poate nu vom primi tot ce ne dorim, dar vom primi ceea ce contează:
aprobarea lui Iehova și pace cu Dumnezeu.
Dar când Lot a suportat consecințele deciziei lui, cum a reacționat Avram?
A înlăturat el resentimentele?
Sau teama de a uita trecutul l-a copleșit?
Vom afla răspunsul la finalul programului.
Am ajuns acum la secțiunea „Din culise”, o parte a programului de absolvire pe care cu toții o așteptăm cu nerăbdare.
Și suntem siguri că va fi o ocazie deosebită pentru ca toți cei cu spirit de misionar
să se gândească cum își pot extinde serviciul slujind într-o zonă cu necesitate.
Fratele Jeremy Clarke va fi gazda acestei ediții „Din culise”.
Bine ați venit la „Din culise”!
În Matei 5:6, Isus a spus că cei flămânzi după dreptate vor fi fericiți, fiindcă vor fi „săturați” pe plan spiritual.
Dar cum se asigură Iehova că tinerii noștri sunt hrăniți spiritual?
Oferindu-le părinți iubitori.
Dar dacă părinții nu îi slujesc lui Iehova?
Ce face el în acest caz?
În trecut s-a folosit de persoane cu mai multă experiență,
cum ar fi marele preot Iehoiada, care l-a ajutat pe tânărul rege Ioas,
sau Zaharia, care l-a instruit pe tânărul rege Ozia.
În această ediție „Din culise”, câțiva cursanți ne vor spune cum le-au fost satisfăcute necesitățile spirituale când erau tineri
și cum i-a ajutat asta să facă mai mult pentru Iehova și să aibă o viață fericită.
Așadar, să începem!
Primul cuplu este din Statele Unite: Antron și Rebeca Carraway.
Bun-venit, Antron și Rebeca!
Știm că slujiți în Statele Unite de câțiva ani, dar am vrea să aflăm câte ceva despre trecutul vostru.
– Ne puteți spune?
– Sigur.
M-am născut în Carolina de Sud și părinții m-au crescut în adevăr.
De la tata am învățat cum să-i tratez pe ceilalți.
Iar mama m-a ajutat să-mi fixez obiective spirituale și să mă străduiesc să le ating.
Desigur, și în congregație aveam frați care se interesau sincer de mine.
Unul dintre ei chiar s-a oferit să studieze cartea Proverbele cu mine și cu verișorul meu.
De ce Proverbele?
Pe atunci eram adolescent.
Iar Proverbele e o carte plină de înțelepciune practică.
Așa că s-a gândit că studierea ei ne va ajuta să înțelegem cât de practică e întreaga Biblie.
Și a mai fost un frate care m-a încurajat mult.
Eram în aceeași congregație. El a mers la Betel câțiva ani, iar apoi s-a întors.
Când a venit înapoi, mi-a spus: „Chiar cred că ți-ar plăcea să mergi la Betel”.
Asta m-a pus pe gânduri.
În plus, el mi-a spus că ar fi bine să învăț o limbă străină.
Și știm că l-ai ascultat.
Ce frumos că acești frați s-au interesat de tine!
Dar tu, Rebeca, ai crescut și tu în adevăr?
Da. Am copilărit în Spania, iar familia mea locuia aproape de filială.
Îmi amintesc că deseori invitam beteliști la noi acasă și luam masa împreună.
Și în ce fel ai simțit că te-au ajutat vizitele acestor frați?
Vedeam că, deși nu aveau multe pe plan material, în realitate ‘nu le lipsea nimic bun’.
Pentru mine a fost clar că Iehova le purta de grijă în orice privință.
Erau foarte bucuroși și parcă mereu aveau zâmbetul pe buze. Iar asta chiar m-a sensibilizat.
Mi-am dorit să fiu și eu la fel de fericită.
Ce frumos!
Și părinții te-au mai ajutat și în alte moduri?
Da, îmi amintesc că tata se ruga cu mine și cu surorile mele în fiecare seară.
Dar mai făcea ceva. Uneori voia să ne audă și pe noi cum ne rugăm lui Iehova.
Cred că voia să se asigure că Iehova e o persoană reală pentru noi.
Iar mama, îmi amintesc că ne încuraja să petrecem cât mai mult timp cu pionierii din congregație.
Și așa am făcut.
Iar asta ne-a ajutat să iubim lucrarea de predicare încă de la o vârstă fragedă.
Deci amândoi ați avut părinți care s-au îngrijit bine de voi.
Astfel, ați cultivat zel și credință ca să faceți mai mult pentru Iehova.
– Vi s-a ivit o astfel de ocazie?
– Desigur.
Când am început să ne dăm întâlniri, Antron slujea la Betelul din New York.
La ceva timp după aceea, el a primit o nouă repartiție la filiala din Uganda.
Uganda?
Da, și eu am rămas surprins. Dar, în același timp, m-am și bucurat.
Eu și Rebeca am continuat să vorbim și ne-am căsătorit apoi în Madrid.
După câteva zile de la nuntă, Rebeca a venit cu mine în Uganda, unde am slujit la Betel împreună.
– Poza e făcută în Uganda?
– Da, la filială.
Cum a fost acolo?
A fost o experiență pe care n-o vom uita niciodată.
Dar trebuie să recunosc că nu mi-a fost ușor să fac atâtea schimbări deodată.
Eram proaspăt căsătorită și abia venisem la Betel.
Totul era nou: cultura, limba, mâncarea, chiar și modul de gândire.
Ajungi să te cunoști mai bine.
Îți dai seama cum gândești, cum gândesc ceilalți și așa te maturizezi.
Cred că ce-ai învățat în copilărie din Proverbele ți-a fost de folos.
Categoric.
În clasă am discutat despre Proverbele 19:11, unde se spune că ‘e frumos să treci cu vederea o greșeală’.
Deși în creație există atât de multe lucruri frumoase,
Creatorul ne spune că a ierta, sau a trece cu vederea o greșeală, e de o frumusețe mai mare.
Iar frații din Uganda exact așa au procedat.
Am făcut unele lucruri care i-ar fi putut ofensa, dar niciodată nu s-au plâns.
Dimpotrivă, au trecut cu vederea greșelile noastre.
De fapt, frații din Uganda au devenit o familie pentru noi.
Am învățat că dacă-i iubești cu adevărat pe frați, și ei îți vor arăta aceeași iubire.
Am simțit ajutorul lor mai ales când ne-a cuprins dorul de casă.
Ne amintim în mod special de un cuplu de misionari, care au fost foarte atenți la cum ne simțeam.
Au făcut multe pentru a ne încuraja și au petrecut timp cu noi.
Iubirea pe care ne-au arătat-o era un mod prin care Iehova ne asigura că ne iubește și se îngrijește de noi.
– Cât timp ați stat în Uganda?
– Am slujit acolo zece ani.
– V-a fost greu să plecați?
– Da, foarte greu.
Am plâns mult când a trebuit să plecăm.
– Am plâns până n-am mai putut.
– Da.
Dar ținem legătura cu cei de acolo.
Comunicăm des, în special cu surorile de care m-am apropiat mult.
Da, frații din Uganda chiar au știut să ne facă să ne simțim ca acasă.
De fapt, înainte de a pleca, ne-au dat o capră și o mică bucată de pământ, în caz că ne vom întoarce.
Excelent!
Deci instruirea primită în copilărie v-a îndemnat să-i ajutați și pe alții să fie bine hrăniți pe plan spiritual.
Iar în urma școlii sunteți și mai pregătiți să faceți asta.
Ne-am bucurat să fim cu voi. Mulțumim!
Unii cursanți au avut doar un părinte care i-a ajutat pe plan spiritual.
Un exemplu e sora Jiahui Lin din Taiwan. Haideți s-o cunoaștem!
– Bun-venit, Jiahui!
– Mulțumesc!
Poți să ne spui câteva lucruri despre tine?
Sigur.
M-am născut și am crescut în Taiwan.
Când aveam 10 ani, mama a cunoscut adevărul și s-a botezat.
Frumos!
Și tatăl tău?
Tata încă nu e Martor, dar îi place adevărul și ne susține mult.
Mama a fost cea care ne-a ajutat pe mine și pe fratele meu mai mic să-l iubim pe Iehova și să iubim predicarea.
– Aici ești tu și mama ta?
– Da, la sala Regatului.
– Și fratele tău, nu?
– Îhî.
Minunat!
Cum ți-a insuflat mama ta iubire pentru Iehova?
Ea a început pionieratul regular în timp ce lucra full-time și creștea doi copii.
Dar nu era pionieră doar cu numele.
Chiar iubea lucrarea.
Îmi amintesc că, atunci când venea acasă din predicare, fața ei radia de bucurie
și ne povestea toate experiențele frumoase pe care le-a avut.
I-a fost mamei tale ușor să predice în acel teritoriu?
E adevărat că unii oameni din zonă sunt preocupați să aibă o carieră, să câștige bani
și, de aceea, nu au timp și nu sunt prea interesați de Biblie.
Dar mama a găsit întotdeauna persoane interesate.
Și asta pentru că era mereu bucuroasă și arăta o iubire sinceră față de oameni.
Îmi amintesc că folosea cu eficiență secțiunea „Introducere în Cuvântul lui Dumnezeu” din „Traducerea lumii noi”
pentru a începe conversații.
Înseamnă că era ‘înflăcărată de spirit’.
Dar, știi, mă întreb:
„Cum merge lucrarea în Taiwan, având în vedere stilul de viață al oamenilor?”.
Chiar sunt rezultate frumoase!
– De fapt, aș vrea să vă arăt un material video.
– Oo, să-l urmărim!
Taiwanul, numit și „Ilha Formosa”, care înseamnă „Insula frumoasă”,
se află în Oceanul Pacific și se remarcă prin frumusețea plajelor și a vârfurilor montane.
Dar, la fel ca peste tot, ceea ce face ca această țară să fie și mai frumoasă sunt oamenii.
În 1948, fratele Stanley Jones, absolvent al celei de-a opta clase a Școlii Galaad, a vizitat Taiwanul.
El a traversat toată insula pentru a participa la un congres la care s-au botezat în jur de 300 de persoane.
Semințele adevărului au dat mult rod, iar în prezent aici slujesc peste 11 000 de vestitori.
Astăzi, Taiwanul este una dintre cele mai dens populate țări din lume.
În orașul Taipei locuiesc peste două milioane de oameni.
Aici există nenumărate oportunități de a câștiga mulți bani.
Dar frații și surorile noastre urmează exemplul primilor misionari și susțin din toată inima lucrarea Regatului.
Când eram mic, părinții mei se certau deseori din cauza banilor.
De aceea, mi-am spus că, atunci când voi crește, o să câștig mulți bani.
Mă gândeam că doar așa familia mea avea să fie fericită.
Când aveam 17 ani, am început să studiez Biblia și am aflat un adevăr important:
Iehova vrea să trăim în Paradis.
Am învățat și că fericirea provine din a fi mulțumiți cu ce avem.
M-am botezat în 1999.
După ce ne-am căsătorit, ne-am fixat obiectivul de a sluji ca pionieri într-o zonă cu necesitate.
Pe atunci, tatăl meu suferea de opt ani din cauza unui AVC.
Aveam un job care îmi plăcea tot mai mult.
Simțeam că așa realizam ceva în viață.
Uneori mă întrebam dacă chiar aveam nevoie de acest job pentru a-mi susține familia
sau era doar un pretext ca să duc o viață confortabilă.
Când vedeam bucuria unor frați și surori care își extindeau serviciul sau care participau la SKE,
ne simțeam foarte încurajați.
Ne făcea să ne gândim dacă nu ne-am putea simplifica și noi viața.
După ceva timp, tata a murit.
Ne-am dat seama că acum era momentul să facem unele schimbări.
Așa că, la scurt timp, amândoi ne-am dat demisia.
Ne-am mutat într-o zonă unde era nevoie de mai mulți vestitori și acolo am început pionieratul regular.
Când i-am spus șefului că vreau să-mi dau demisia, a fost foarte supărat.
Nu i-a venit să creadă și m-a întrebat:
„Yi Hong, ai înnebunit? Te-ai gândit ce vei face în viitor? Ce va face familia ta?”.
Dar asta nu m-a făcut să-mi schimb decizia.
Iehova ne-a binecuvântat din plin. Am început să iubesc acest mod de viață.
Petreceam mult timp cu frații și surorile din congregație.
În plus, am putut să ajutăm multe persoane care studiau Biblia să se apropie de Iehova.
Am realizat că lumea lui Satan creează o iluzie.
Pare să ofere lucruri atrăgătoare, dar ceea ce este cu adevărat valoros e o relație apropiată cu Iehova.
Vom putea trăi veșnic în Paradis, slujindu-i lui Iehova.
Îmi doresc să fi avut curajul să-mi simplific viața mai repede.
Așa i-aș fi putut sluji lui Iehova mai mult timp.
Am ajuns să înțeleg adevărul cuvintelor din Proverbele 10:22:
„Binecuvântarea lui Iehova îmbogățește”.
Primii misionari din Taiwan au dat un început bun lucrării de predicare.
În prezent, mii de frați și surori imită exemplul lor deosebit și fac sacrificii pentru a susține lucrarea în Orientul Îndepărtat.
E foarte încurajator să vedem eforturile pe care le fac acești frați.
Așa e.
Deci, Jiahui, în afară de mama ta, au fost și alții care te-au ajutat?
La un moment dat, am avut o perioadă în care am slăbit pe plan spiritual.
Lipseam de la întruniri, dar în congregație aveam un cuplu de misionari care s-au interesat sincer de mine.
Ei observau când lipseam de la sală, iar sora mă întreba dacă sunt bine.
Ei sunt aici în poză cu mama și fratele tău?
– Da.
– Frumos!
– Au făcut și ei Galaadul?
– Da.
Și chiar au apărut în materialul video „Până la marginile pământului”.
M-am bucurat să fiu cu ei, însă, mai târziu, au primit o repartiție într-un alt oraș.
M-am întristat, dar Iehova m-a binecuvântat cu o altă prietenă, o soră din Japonia, care s-a mutat în Taiwan pentru a ajuta.
Deseori mă invita să colaborăm în diverse forme de predicare.
Ce dovadă de iubire!
– Te-a mai ajutat și altfel?
– Da.
Îmi amintesc că atunci când a apărut materialul video „Tinerii se întreabă – Cum pot să-mi fac prieteni adevărați?”,
m-a invitat la ea acasă pentru a-l urmări împreună.
În timp ce îl urmăream, am observat cum pioniera din video o ajuta pe sora mai tânără
și mi-am dat seama că sora din Japonia făcea același lucru pentru mine.
Până în acel moment, știam că acesta este adevărul. Mi se părea logic.
Dar iubirea și grija pe care mi le-a arătat sora m-au convins că și Iehova mă iubește și se îngrijește de mine.
Asta m-a motivat să mă apropii de el și să-l consider un prieten.
Ce frumos!
Deci mama ta și alții te-au ajutat mult.
Cum a contribuit asta la progresul tău?
Am început pionieratul regular, iar apoi m-am mutat într-o congregație de limbă engleză.
E minunat să-i pot ajuta pe oameni să simtă iubirea lui Iehova!
Mulți s-au mutat în Taiwan pentru a ajuta.
Este atât de încurajator să vezi că vestitori din întreaga lume manifestă spirit de sacrificiu pentru a-i sluji lui Iehova.
Chiar este o adevărată bucurie să-i înveți pe alții despre Iehova, să-i ajuți să afle adevărul!
Mulțumim, Jianhui. Iehova să vă binecuvânteze pe tine și pe frații din Taiwan. Ne-am bucurat să te ascultăm.
Mulțumesc.
Mulți dintre frații și surorile noastre n-au crescut având părinții la adevăr.
Atunci cine i-a ajutat?
Să-l cunoaștem pe Doug Terrell din Statele Unite.
Bun-venit, Doug!
Ne poți spune când a început călătoria ta spirituală?
Când aveam în jur de 18 ani.
– Dar, pe atunci, nu-mi mergea prea bine.
– La ce te referi?
Păi, n-am crescut la adevăr.
Mama s-a ocupat excelent de mine și de frații mei, ne-a crescut bine.
Dar, din nefericire, am luat decizii foarte proaste. Am intrat într-un anturaj nepotrivit.
Eram foarte furios, deprimat, anxios.
Am ajuns atât de rău, încât mama a trebuit să aibă o discuție serioasă cu mine.
Până atunci, mersesem pe la mai multe biserici pentru că voiam să-l cunosc pe Dumnezeu.
Așa că am fost pe la catolici, penticostali, metodiști.
Și ce părere ai avut?
Nimic nu mi s-a părut autentic, sincer. Și nu mi-a atins inima.
Așa că, după ce mama a avut cu mine acea discuție,
îmi amintesc că m-am pus în genunchi și, plângând, am făcut o rugăciune lungă,
cerându-i lui Dumnezeu să mă ajute să-l cunosc și să găsesc răspunsuri la întrebările mele.
Ce întrebări te frământau, Doug?
Voiam să știu dacă Dumnezeu are un nume.
De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? Și de ce în prezent religiile sunt pline de ipocrizie?
Și cât de mulți oameni caută răspuns la aceste întrebări!
Apoi ce s-a întâmplat?
La două săptămâni după acea rugăciune, au venit la ușă Martorii lui Iehova.
– În mod normal nu le-aș fi deschis.
– Și-atunci, de ce le-ai deschis de data asta?
Pentru că la ușă erau două surori, iar una dintre ele era o profesoară de-a mea din liceu.
Mi-am amintit cât de frumos s-a purtat cu noi în școală. Așa că, atunci când am văzut-o, am deschis ușa.
Întrebarea pe care mi-a pus-o a fost aceasta: „Știai că Dumnezeu are un nume?”.
Apoi mi-a citit Psalmul 83:18.
Ulterior, mi-a arătat 1 Ioan 5:19, unde se spune că „întreaga lume zace în puterea celui rău”.
Și, pentru prima dată, am simțit o bucurie de nedescris, pe care n-o mai simțisem până atunci.
Minunat!
Dar, în afară de sora aceasta, te-a mai ajutat și altcineva să progresezi pe plan spiritual?
Da. După acea discuție, am început să studiez Biblia.
Apoi am vizitat Atlanta, unde l-am cunoscut pe cel mai bun prieten al meu.
Spune-ne despre el.
Pe atunci, studiam de aproape un an, dar aveam nevoie de ajutor ca să aplic ceea ce învățam.
Acest frate s-a interesat sincer de mine.
El m-a ajutat să aplic ce învățam.
Era un pionier zelos.
De aceea, am decis să mă mut în Atlanta și am continuat să studiez Biblia cu el.
Și chiar am locuit împreună șapte ani.
Uau! A fost un prieten adevărat. S-a interesat de tine și de necesitățile tale spirituale.
Ce s-a întâmplat după aceea?
Îmi amintesc că l-a invitat pe supraveghetorul de circumscripție la studiu,
iar supraveghetorul a fost foarte bun și iubitor cu mine.
Și, după acel studiu cu el, am hotărât să-l implor pe Iehova să mă ajute să-mi stabilesc obiective spirituale.
Avem o poză pe ecran. Ne poți spune cine-i în ea?
E o poză de la botezul meu.
În dreapta, chiar lângă mine, e profesoara mea din liceu, iar în stânga e prietenul meu cel mai bun.
Foarte frumos!
Deci prin prietenul tău l-ai cunoscut pe supraveghetor. Cum te-a influențat asta?
În acel moment din viață, mă luptam cu consecințele unor lucruri rele pe care le-am făcut în trecut, înainte să aflu adevărul,
și aveam nevoie de ajutor.
Supraveghetorul de circumscripție din zona mea s-a interesat foarte mult de mine.
M-a ajutat să fiu mai eficient în predicare.
În plus, m-a ajutat să predau mai bine, să fiu un păstor mai bun și m-a ajutat să-mi gestionez unele sentimente.
La scurt timp după aceea, am început lucrarea de circumscripție.
Extraordinar!
Când te gândești la cei care te-au ajutat în călătoria ta spirituală, ce-ți vine în minte?
Un personaj biblic, și anume Onisim.
Înainte să devină creștin, el a fost un sclav fugar.
Pe atunci, sclavii erau văzuți ca niște simple obiecte.
Dar apoi a devenit creștin, iar apostolul Pavel l-a folosit pentru a încuraja congregațiile.
M-am regăsit în exemplul lui.
Înainte de a veni la adevăr, mă simțeam ca un simplu obiect: fără valoare, fără viitor.
Dar Iehova m-a ajutat prin persoane ca apostolul Pavel, precum profesoara mea din liceu, prietenul meu, supraveghetorul,
să văd în mine un potențial de care nu eram conștient.
Ne bucurăm mult că ți-ai atins obiectivele!
Și cât de important e să ne interesăm de cei tineri și să petrecem timp cu ei, ajutându-i să-l iubească pe Iehova.
Mulțumim pentru experiența ta, Doug!
Când ne hrănim pe plan spiritual, ne simțim motivați să facem mai mult pentru Iehova.
Asta a simțit și un cuplu care acum slujește în Thailanda: Andy și Julia Alton.
Andy și Julia, amândoi sunteți din Marea Britanie, dar slujiți în Thailanda. De ce v-ați mutat acolo?
Sincer, multă vreme am avut ca obiectiv să slujim la Betelul din Marea Britanie.
Așa că am depus cererea, dar nimic.
Am fost puțin dezamăgiți și chiar ne-am simțit dezorientați.
Uneori ne propunem obiective spirituale și poate suntem dezamăgiți că nu se realizează când și cum ne-am dori.
Deci ce-ați făcut?
Ei bine, ne-am rugat cu privire la asta, apoi s-a ivit ocazia de a sluji într-o zonă cu necesitate din Thailanda.
Cum vi s-a ivit ocazia?
Sora mea și soțul ei slujeau deja într-o zonă cu necesitate. Așa că ne-au încurajat și pe noi să facem la fel.
În plus, noi locuiam aproape de Manchester, iar în acel oraș s-a format o grupă de limbă thai.
Asta ne-a ajutat să fim pregătiți pentru a sluji în Thailanda.
– Și cum a fost?
– A fost minunat!
Totuși, la fiecare șase luni trebuia să ne întoarcem în Marea Britanie ca să muncim.
Așa că trebuia să predăm vizitele și studiile noastre fraților locali, iar când veneam înapoi simțeam că o luam de la zero.
Sincer, în inima noastră încă ne doream să slujim la Betelul din Marea Britanie.
Dar știam că, până la urmă, trebuia să luăm o decizie.
Rămânem să slujim în Thailanda sau ne mutăm înapoi în Anglia și continuăm pionieratul acolo?
Dar invitația de a sluji la Betel tot nu venea.
Deci ce-ați decis?
După multe rugăciuni, am decis să rămânem în Thailanda.
Ce v-a influențat decizia?
Ne-am gândit bine și am decis să ne întoarcem în Thailanda deoarece acolo era mare nevoie de vestitori.
Aveam foarte multe de făcut în predicare.
Așa că am renunțat la preferințele noastre și ne-am concentrat la asta.
În plus, era decizia de care ne temeam cel mai mult.
Interesant. Deci, deși vă temeați, ați luat această decizie.
Da, aveam mari emoții. Trebuia să ieșim din zona de confort.
Dar, când ieșim din zona noastră de confort, trebuie să ne bazăm în totalitate pe Iehova.
Pentru că am făcut asta, am simțit că ne-am apropiat mai mult de el.
Mulțumim că ne-ai explicat și că ați făcut lucrul de care v-ați temut.
Cum e predicarea în Thailanda?
E minunată!
Aici e o poză cu mine și Julia când mergeam în lucrare în Bangkok.
Am întâlnit multe persoane care voiau să afle despre Dumnezeu.
Și este interesant că, deși Thailanda este o țară budistă, așa cum probabil știm,
mulți oameni, în special cei tineri, caută ceva mai bun, răspunsuri satisfăcătoare.
Iar astfel putem predica vestea bună.
– Chiar avem un video despre asta.
– Să-l urmărim!
Bun-venit în Thailanda – „Țara zâmbetelor”!
E un ținut viu colorat, unde ești învăluit de aroma mâncărurilor delicioase și de căldura oamenilor.
Ospitalitatea nu e doar un obicei, e un mod de viață.
Oamenii de aici își prețuiesc mult familia și prietenii.
Totuși, mulți caută și altceva.
Ei vor să găsească un scop în viață, care să le aducă pace autentică.
Să facem cunoștință cu Narumon și Kanitta.
În zona în care am crescut, conducătorii religioși, care ar fi trebuit să fie exemple pentru alții,
nu respectau ceea ce-i învățau pe oameni.
Când eram mică, mă întrebam:
„Dacă acești conducători religioși nu sunt exemple bune, de ce oamenii continuă să li se închine? De ce?”.
De fiecare dată primeam același răspuns:
„Ei bine, e călugăr, deci trebuie să te pleci înaintea lui și să-l respecți”.
Însă mi se părea că acest răspuns n-avea nicio logică. Nu mă convingea.
Tata era un om iubitor și bun.
Dar avea o problemă: era dependent de alcool.
Învățăturile budiste spun că, dacă cineva este dependent de alcool și bea în exces, poate ajunge în iad.
Asta m-a speriat pentru că nu voiam ca tata să pățească așa ceva.
Așa că m-am dus la templu ca să văd dacă puteam face ceva pentru ca tata să nu ajungă în iad.
Acolo mi-au spus că nimic nu putea șterge păcatul tatălui meu.
Și mi-au mai zis: „Faptele bune nu le pot anula pe cele rele.
Dar, dacă donezi unele lucruri la templu, poate că asta îl va ajuta pe tatăl tău când va ajunge în iad”.
Răspunsul pe care l-am primit nu m-a ajutat în niciun fel.
Din acel moment am început să caut altceva.
Voiam să aflu ce învață și alte religii despre asta.
Încă din copilărie, am fost învățată să cred fără să pun întrebări.
Nu mi se ofereau dovezi.
Trebuia să cred orice învăța religia mea.
Dar voiam răspunsuri logice, care aveau mai mult sens.
Așa că am intrat într-un grup de pe o rețea de socializare, unde se discuta despre schimbarea religiei.
Am văzut că mulți voiau să-și schimbe religia. Unii chiar m-au invitat să merg la biserica lor.
Aș fi vrut să merg, dar îmi era teamă.
Apoi am văzut o Biblie. Am simțit că în ea puteam găsi răspunsuri la întrebările mele.
Voiam să o împrumut ca să o citesc acasă.
Dar un conducător religios mi-a spus că n-o puteam împrumuta; trebuia s-o cumpăr.
L-am întrebat cât costa și mi-a spus că în jur de 31 de dolari.
Mi-am zis că pot să citesc Biblia online gratuit.
Am scris pe Google cuvântul „Biblie”, am apăsat pe primul link și am intrat pe un site.
În josul paginii scria: „Studiază gratuit Biblia”.
Mai târziu, am aflat că eram pe site-ul jw.org.
M-am gândit: „Hm, oare chiar e gratuit?”.
Dar am zis totuși să încerc.
Am completat formularul cu datele mele.
Iar dacă nu avea să fie gratuit, urma să renunț, să nu-i mai contactez.
Dar, după vreo două zile, m-a sunat o soră.
Îmi amintesc că am întrebat-o de multe ori: „Chiar e gratuit?”. Iar ea mi-a zis: „Da, e gratuit”.
Într-o zi, am luat masa împreună cu șefa mea.
Înainte să mănânce, am văzut că a închis ochii.
Nu știam ce făcea; eram curioasă.
Când a deschis ochii, am întrebat-o de ce a făcut asta.
Mi-a spus că e creștină și că s-a rugat pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu.
Atunci i-am zis: „Oo, eu chiar vreau să-mi schimb religia. Ce-ar trebui să fac în privința asta?”.
Ea mi-a răspuns: „Îți pot arăta un curs biblic gratuit. Ți-ar plăcea?”.
Am acceptat imediat.
Tatăl meu a murit în 2019.
Am fost foarte tristă.
Îmi lipsește mult.
Dar nu mi-a mai fost teamă ca înainte.
Știu că acum pur și simplu doarme și că, în viitor, îl voi vedea din nou.
Iehova îl va învia și voi putea vorbi din nou cu el.
Am fost foarte impresionată când am analizat lecția 27 din cartea „Bucură-te pentru totdeauna de viață!”.
Sora cu care am studiat m-a ajutat să înțeleg că Isus nu doar a spus că ne iubește, ci a și dovedit asta.
Jertfa de răscumpărare arată clar că Iehova și Isus ne iubesc mult.
Ei sunt conducătorii noștri și ar trebui să-i urmăm, fiindcă ne iubesc și au făcut mari sacrificii pentru noi.
E o bucurie să vedem că oameni precum Narumon și Kanitta ajung să-i slujească lui Iehova!
De aceea continuăm să-i căutăm pe cei sinceri.
Pentru că, atunci când o persoană află adevărul, viața i se schimbă complet.
– Le știți pe cele două surori, nu?
– Da, le știm.
De fapt, Narumon studia Biblia când am ajuns prima dată în Thailanda și am fost în aceeași congregație.
Înțeleg de ce vă place atât de mult lucrarea acolo.
Sunt și alții care v-au ajutat să vă adaptați la această repartiție?
Da, mulți frați și surori ne-au ajutat, mai ales un cuplu de misionari care au făcut Școala Galaad.
Ei ne-au învățat că e important să fim harnici, dar și echilibrați pe măsură ce ne adaptam la noua cultură.
Ne-au arătat cum să facem din locuința noastră un loc în care să ne simțim ca acasă,
un loc confortabil, în care să ne refacem puterile pentru o nouă zi de predicare.
Ce frumos că v-au oferit un bun exemplu și v-au ajutat în mod practic!
Deci Andy, Julia, ce ați spune că v-a ajutat să ... să vă doriți să faceți mai mult pentru Iehova?
În cazul meu, clar, au fost părinții.
Amândoi îl iubesc pe Iehova, sunt foarte buni și îi ajută pe frați cu generozitate.
Îmi amintesc că, atunci când era mai tânăr, deseori lucram cu tata pe șantiere teocratice.
Ne plăcea mult să facem asta împreună.
În plus, în congregația mea slujeau doi bătrâni cu care eram coleg de muncă.
Și ei ajutau la construirea de săli ale Regatului.
Toți acești oameni dragi m-au ajutat să-l iubesc pe Iehova și să-mi stabilesc obiective spirituale.
– Aici ești tu?
– Da, cu mama și tata.
Ce frumos!
Și în cazul meu a contat mult exemplul părinților.
Mama s-a botezat când eu eram mică și, după câțiva ani, s-a botezat și tata.
De atunci încolo, familia noastră a avut mereu un bun program de activități spirituale.
Și nu a fost deloc ușor, fiind șapte copii.
Dar, indiferent de situație, eram mereu prezenți în lucrare și la întruniri. Aceste lucruri nu se negociau.
Îmi amintesc cu drag că veneam de la școală și o vedeam pe mama la masa din bucătărie studiind personal,
iar dimineața îl vedeam pe tata citind „Turnul de veghe”.
Voiam să le imit exemplul.
Vedeam cât de real era Iehova pentru ei.
Tu ești în aceste poze?
Da, sunt eu cu mama și cu tata.
Amândoi ne-ați arătat că e important ca părinții, misionarii și alții să-și facă timp pentru a-i ajuta pe cei tineri
să se încreadă în Iehova, să se bazeze pe el și să-și dorească să-și extindă serviciul.
Ne-a plăcut experiența voastră. Vă mulțumim!
Iehova se poate folosi de oricine pentru a ne satisface necesitățile spirituale.
V-ați regăsit în aceste interviuri?
Cum te folosește Iehova pe tine pentru a ajuta pe cineva să se apropie de el?
Voi, dragi părinți, meritați laude pentru eforturile neobosite
de a vă ajuta copiii să-l iubească pe Iehova și să-i dea ce au mai bun.
Puteți avea succes chiar dacă partenerul vostru nu e la adevăr.
Și voi, cei din congregație – bărbați numiți, misionari, pionieri, cei în vârstă –, îi puteți ajuta pe cei tineri să ia decizii bune.
Aveți un rol important în a-i încuraja să-i dea lui Iehova tot ce au mai bun.
Iar, la rândul lor, și ei îi vor ajuta în același fel pe alții.
Sperăm că v-au plăcut aceste experiențe.
Ne revedem la următoarea ediție „Din culise”.
Ce frumos!
Îți mulțumim, frate Clarke, și le mulțumim și celor intervievați.
Chiar ne-ați încurajat!
Inimile ni se umplu de bucurie când vedem că mai sunt mulți oameni sinceri care vor să afle adevărul.
Și nu știu voi, dar eu am simțit că îmi doresc să fiu iar misionar.
Dar asta e, știm că nu putem alege.
Acum, aș vrea să vă întreb ceva.
Când am discutat la începutul programului despre ce s-a întâmplat între Avraam și Lot,
ce ați simțit în legătură cu Lot?
L-ați privit ca fiind personajul negativ?
Ei bine, fratele David Splane, membru al Corpului de Guvernare,
ne va ajuta să-l vedem pe Lot dintr-o altă perspectivă.
Cuvântarea sa se intitulează: „Acordați prezumția de nevinovăție”.
Tocmai mă gândeam
că luna viitoare
se împlinesc 60 de ani
de când am venit la Betelul din Brooklyn ca să particip la Școala Galaad.
Ce amintiri!
Și, desigur, cinci luni mai târziu, am avut absolvirea.
Așadar, cred că înțeleg destul de bine ce simțiți acum.
Este o zi importantă pentru voi, cei care absolviți azi.
Și vrem să știți că suntem mândri de voi.
Ați muncit mult,
iar Iehova v-a binecuvântat.
Și e frumos că ați studiat cu o atitudine corectă,
nu ca să-i impresionați pe alții cu ceea ce știți.
Nu, ci ca să vă apropiați mai mult de Iehova și de frați.
Despre acest ultim aspect aș vrea să vorbesc în continuare –
despre relația cu frații și surorile noastre.
Așa cum bine știm, Iehova
cunoaște absolut totul despre noi.
De aceea, putem fi siguri că judecata finală va fi o judecată dreaptă
pentru că Iehova nu va omite nimic.
El nu va trece nimic cu vederea și nu va uita nimic.
Iehova va lua în considerare toți factorii implicați.
Pe de altă parte, așa cum i-a spus lui Samuel,
„omul vede ce izbește ochiul”.
E imposibil ca noi să avem toate informațiile necesare ca să emitem o judecată finală despre cineva.
Și cum a spus deja Jake,
vom vorbi despre exemplul lui Lot.
Iar întrebarea e:
„Ce lecție privitoare la prezumția de nevinovăție putem învăța din relatarea despre Lot?”.
Și, doar ca să știți, eu și Jake ne-am consultat când ne-am pregătit temele.
Am complotat.
Mai întâi, haideți să vedem ce a spus apostolul Petru despre Lot.
Să deschidem Biblia la 2 Petru 2.
Și vom citi de aici versetele 7 și 8.
Vom vedea cum este descris Lot.
Vă las un moment.
Dacă aveți degetele afectate de artrită ca mine, durează mai mult până găsiți.
2 Petru 2:7, 8.
Aici citim că Iehova
„l-a salvat pe Lot, un om drept,
care era foarte tulburat din cauza conduitei nerușinate a oamenilor nelegiuiți –
pentru că omul acela drept
își chinuia zi de zi sufletul drept
din cauza faptelor nelegiuite pe care le vedea și le auzea când locuia printre ei”.
Ei bine, cine l-a numit pe Lot „drept”?
Era aceasta părerea personală a lui Petru?
Nu,
fiindcă e a doua scrisoare inspirată a lui Petru.
Așadar, el a fost impulsionat de spiritul sfânt să aleagă acel adjectiv pentru Lot.
Petru a fost impulsionat de spirit să-l numească pe Lot de trei ori
– așa cum am văzut – „drept”.
Dar de la cine provenea spiritul?
De la Iehova.
Prin urmare,
când citim de trei ori că Lot a fost un om „drept”,
citim, de fapt, evaluarea
pe care Iehova Dumnezeu i-a făcut-o lui Lot.
Așa îl priviți și voi, de regulă, pe Lot?
Ca pe un om drept?
Sau îl priviți ca pe un om care a făcut multe greșeli?
Cineva ar putea spune:
„Când unchiul său, Avraam, l-a lăsat să aleagă unde voia să locuiască în Canaan,
Lot a ales partea cea mai bună.
Ar fi trebuit să insiste să o ia cel mai în vârstă.
N-arată asta că era egoist?”.
Ei bine, când citim relatarea biblică – relatare ce nu conține decât puține informații –
am putea ajunge la această concluzie.
Și poate că e corectă.
Dar chiar a fost Lot egoist?
Sau e posibil să ne scape unele detalii
care ne-ar ajuta să întregim imaginea
și să ne schimbăm puțin părerea despre el?
Să presupunem, de exemplu, că, deși Lot era nepotul lui Avraam,
era, de fapt, mai în vârstă decât Avraam – chiar mult mai în vârstă.
V-ar schimba asta părerea puțin?
Dacă sunteți beteliști, ar trebui.
Vechime.
Știți, când în Betel sunt libere niște camere, avem un mod interesant de a decide cine să le ocupe.
Nu tragem la sorți.
Nu dăm cu banul.
Nu ne jucăm piatră, foarfecă, hârtie.
Și nu facem skandenberg.
Se face licitație.
Beteliștii interesați de acele camere le pot vizita pe fiecare.
Și, când cineva vede o cameră care îi place, informează Biroul Betelului.
Dar ce se întâmplă când doi beteliști vor aceeași cameră?
Primește camera cel care are cea mai mare vechime –
cu alte cuvinte, cel care a petrecut cel mai mult timp în serviciul cu timp integral.
Cel care nu primește camera nu-i spune betelistului care a primit-o:
„Ești egoist! Eu voiam camera aia. Ar trebui să mi-o lași mie”.
Nu.
O primește betelistul cu vechime.
Asta e procedura.
Acum, să presupunem că Lot era mai în vârstă decât unchiul său,
să zicem că putea chiar să-i fie tată.
Nu putem ști cu siguranță,
întrucât unele detalii nu apar în cartea Geneza.
Dar iată unele informații interesante.
Avraam a avut doi frați: pe Haran și pe Nahor.
Și, cel mai probabil, Avraam era mezinul familiei.
De unde ne dăm seama?
Câți ani avea tatăl lui Avraam când s-a născut Avraam?
60 de ani?
Nu.
Atunci 100 de ani?
Nu.
Tatăl lui Avraam avea aproximativ 130 de ani când s-a născut Avraam.
Ironic, nu?
Avraam credea că era prea bătrân să aibă un copil la 100 de ani
și totuși, tatăl lui a avut cam 130 când s-a născut Avraam.
Atunci, asta ar însemna că frații lui Avraam erau mai mari decât el.
În plus, știm din Scripturi – dacă facem calculele –
că fratele cel mai mare avea 60 de ani când s-a născut Avraam.
Și e posibil ca el să fi fost tatăl lui Lot, fiindcă a murit primul dintre cei trei.
Pe atunci, bărbații deveneau tați pe la 30 de ani.
Deci, dacă tatăl lui Lot avea 60 de ani când s-a născut Avraam,
nu e posibil ca Lot să fi fost adolescent sau chiar adult
la nașterea lui Avraam?
În acest caz,
Avraam n-a făcut altceva decât să-i ofere posibilitatea de-a alege un loc în Țara Promisă
celui cu cea mai mare vechime.
Dacă ai primit vreodată o cameră pe baza vechimii,
nu cred că ai avea ceva de comentat la decizia lui Avraam.
Acum, parcă și aud pe cineva spunând:
„Bine, dar cum poți dovedi că Lot era mai în vârstă decât Avraam, întrucât Biblia nu spune asta?”.
Păi, asta e și ideea.
Nici voi nu puteți dovedi că nu era.
Scopul cuvântării nu e să dovedească ceva.
Nu e despre Lot.
Lot e doar un exemplu.
Scopul e să înțelegem că trebuie să le acordăm celorlalți prezumția de nevinovăție
când nu avem toate datele.
Și, în acest caz, nu avem toate datele.
Dar poate apare altă obiecție:
„Lot nu s-a mulțumit să locuiască în corturi.
Voia o viață mai confortabilă, așa că s-a mutat în Sodoma.
Nu dovedește asta că era materialist?”.
Așa ar putea părea.
Dar, din nou, avem toate datele?
Știm într-adevăr de ce a vrut Lot să se mute în Sodoma?
A dorit el să aibă o viață mai confortabilă?
Sau a vrut siguranță pentru familia lui?
Să nu uităm, Lot fusese răpit.
Dacă tu ai fi fost răpit,
ți-ar fi plăcut să locuiești cu familia într-un cort în câmp deschis?
Sau ai fi preferat siguranța unui oraș cu ziduri?
Știți, mulți dintre frații și surorile noastre locuiesc în cartiere periculoase.
Dar nu pentru că vor,
nu pentru că își doresc o viață confortabilă într-un oraș mare, ci pur și simplu n-au de ales.
Apostolul Petru știa despre Lot ce știm și noi.
Și totuși, l-a numit un om „drept” –
nu un om egoist, nu un om materialist, ci un om „drept”.
Lot n-a fost drept pentru că a plecat din Sodoma.
I s-a permis să plece din Sodoma pentru că se dovedise drept.
Făcuse lucruri pe care Iehova le considera drepte.
Sau poate că Lot chiar a fost egoist când a acceptat cea mai bună parte a țării.
Sau a fost materialist când s-a mutat cu familia în Sodoma.
Dar, dacă așa a fost, Lot trebuie să fi făcut multe alte lucruri –
multe alte lucruri bune – pentru care Iehova l-a numit un om „drept”,
și noi pur și simplu nu le cunoaștem.
Ideea e că trebuie să privim imaginea de ansamblu, doar că, uneori, nu avem decât fragmente din ea.
Dacă tragem concluzii fără să avem toate datele,
ne-am putea pune într-o situație jenantă.
Asta li s-a întâmplat israeliților după ce au cucerit o parte din Țara Promisă.
Rubeniții, gadiții și jumătate din tribul lui Manase s-au stabilit la est de Iordan
pentru că acolo erau pășuni bune pentru turmele lor.
Să deschidem la Iosua 22 și să vedem ce s-a întâmplat.
Din nou, vă las un moment.
Așadar, Iosua 22.
Și vom citi versetul 10.
Iosua 22:10:
„Când au ajuns în regiunea Iordanului din țara Canaanului,
rubeniții, gadiții și jumătate din tribul lui Manase
au construit un altar acolo, lângă Iordan,
un altar mare și impresionant”.
În loc să le acorde fraților lor prezumția de nevinovăție,
ceilalți israeliți au tras concluzia că aceștia deveniseră apostați.
Chiar erau pregătiți de război.
Dar ce știm despre acele două triburi și jumătate?
Înainte, luptaseră cot la cot cu frații lor pentru a cuceri Țara Promisă.
Și nu numai atât, își riscaseră viața făcând asta.
De unde știm?
Ei au fost puși în primele linii ale bătăliei.
Cele două triburi și jumătate erau mereu în față,
primele care intrau în luptă și deci erau în cea mai periculoasă poziție.
Erau curajoși.
Și arătase vreunul dintre ei vreo înclinație spre apostazie?
Totuși, frații lor nu le-au acordat prezumția de nevinovăție,
ci s-au dus la ei și le-au spus ceea ce citim în Iosua 22:16-18:
„Iată ce spune toată adunarea lui Iehova:
«Ce înseamnă această faptă de infidelitate pe care ați comis-o împotriva Dumnezeului Israelului?
De ce l-ați părăsit azi pe Iehova
și nu l-ați mai urmat, construindu-vă un altar și răzvrătindu-vă împotriva lui Iehova?
N-a fost de-ajuns pentru noi nelegiuirea lui Peor?
Nu ne-am curățat de ea nici până în ziua de azi, deși a venit o plagă peste adunarea lui Iehova.
Iar voi îl părăsiți azi pe Iehova și nu-l mai urmați!
Dacă vă răzvrătiți azi împotriva lui Iehova, atunci mâine
el se va mânia pe toată adunarea Israelului»”.
Și nu s-au oprit aici, mai aveau multe de zis.
Când, în sfârșit, reprezentanții celor zece triburi s-au oprit să tragă aer,
bătrânii celor două triburi și jumătate le-au explicat că altarul nu era pentru închinare.
Îl construiseră pentru a le aminti celor de pe cealaltă parte a Iordanului că și ei i se închinau tot lui Iehova.
Ce situație jenantă pentru marele preot și bătrânii Israelului
când și-au dat seama că făcuseră din țânțar armăsar!
La început, am spus că Iehova cunoaște absolut tot ce se poate despre noi.
Așadar, cu cât cunoaștem mai multe despre frații noștri
– despre familia lor, despre problemele pe care le au –,
cu atât îi vom judeca mai puțin.
Când înțelegem ce luptă au dus unii pentru a ajunge unde sunt azi,
nu putem decât să-i iubim.
Nu desconsiderați niciodată pe cineva care e, de fapt, cel mai prețios din familia lui.
Uneori se întâmplă să avem o neînțelegere cu cineva,
dar când ne gândim la situația din familia lui –
poate că e singur la adevăr
sau poate că a dus o viață imorală –
înțelegem că e o persoană prețioasă,
o persoană pe care Iehova o iubește.
Atunci, când cineva ne enervează un pic,
ar trebui să ne întrebăm:
„Consideră Iehova această persoană dreaptă?
Un bărbat drept?
O femeie dreaptă?
E-adevărat că mă enervează,
dar poate că în ochii lui Iehova e o persoană dreaptă,
iar problema mea e că văd doar acel lucru mic care mă enervează,
în loc să văd imaginea de ansamblu”.
Acum mulți ani, la un alt Betel,
un frate tânăr a trebuit să colaboreze cu o soră mai în vârstă la un proiect lung.
Sora și soțul ei erau creștini unși.
Fratele era cel mai blând om de pe fața pământului.
Soția lui era o soră fidelă.
Îi acordăm prezumția de nevinovăție.
Dar dacă nu-ți făceai treaba așa cum voia ea, nu se sfia să te pună la punct.
Cred că se considera mai degrabă un căpitan decât un colaborator.
Am apreciat mult maturitatea acelui frate tânăr.
În loc să se supere și să zică:
„Ce drept are sora asta să-i vorbească așa unui frate?”,
i-a invitat pe cei doi în camera lui
și, astfel, a aflat cum au perseverat când lucrarea fusese interzisă în țară.
Discuția l-a ajutat să-și schimbe părerea despre soră și sperăm că și sora a început să-l privească puțin diferit.
Așadar, când frații noștri ne calcă pe nervi, să încercăm să-i cunoaștem mai bine.
Să petrecem timp cu ei, să ieșim cu ei în lucrare sau să-i invităm la o cafea.
Dacă îi cunoaștem, îi iubim.
Deci dacă vă cheamă cineva la cafea săptămâna viitoare ...
Poate că cineva e timid.
Poate că are o expresie mai sobră a feței,
nu zâmbește des.
Am putea crede că e rece, mândru, neiubitor.
Dar poate nu-i deloc așa.
Poate asta e doar fața pe care i-a dat-o bunul Dumnezeu.
Din cauza unei probleme de sănătate sau de alt fel,
poate că cineva nu muncește la fel de mult ca noi
și nu vorbește cu alții despre problema lui.
Noi am putea crede că e leneș, dar Iehova vede că face tot ce poate.
Pe de altă parte, dacă cineva are multă energie și muncește mai mult decât noi,
ar trebui să credem că încearcă să se dea mare sau să ne pună într-o lumină proastă?
Poate așa a fost el instruit. Așa a fost crescut.
Ăsta e modul lui de a-i da lui Iehova ce are mai bun.
Când slujeam ca supraveghetor, frații dintr-o congregație pe care o vizitam vorbeau negativ despre o soră.
Ziceau: „Pretinde că e bolnavă, dar o vezi că se duce la magazin.
Pentru cumpărături are energie, dar pe la întruniri ... nu prea vine”.
Am vizitat-o pe acea soră și mă bucur că am făcut-o.
Am aflat că suferea de o boală debilitantă.
Avea aproape în permanență dureri.
Dar din când în când, durerea o mai lăsa.
Și atunci, profita de ocazie și mergea la cumpărături pentru că locuia singură.
Nu avea niciun ajutor.
Când durerile reveneau era mai tot timpul la pat.
Ar fi fost mai bine dacă frații îi ofereau o mână de ajutor în loc să o critice, nu-i așa?
Așa cum am spus la început,
scopul acestei cuvântări nu a fost să dovedim ceva despre Lot sau despre altcineva.
Scopul a fost să ne amintim că Iehova e singurul care are toate datele.
El îi iubește pe frații noștri și vrea ca și noi să-i iubim.
Și se bucură când le acordăm prezumția de nevinovăție.
Știm că veți face asta în timp ce veți lucra umăr la umăr cu colaboratorii voștri.
Vă asigurăm că vă iubim pe toți foarte mult!
Iehova să vă binecuvânteze în timp ce continuați să-i slujiți cu fidelitate!
Deci vreți să aflați unde vor merge cursanții?
Da. Ne place mult partea asta.
Iar alături de noi îl avem pe fratele Ronald Curzan,
care ne va ajuta cu înmânarea diplomelor și cu anunțarea repartițiilor.
Începem cu fratele Ajavon, care se va întoarce la filiala pentru Africa de Vest.
Fratele și sora Alimănescu se vor întoarce la filiala din România.
Fratele și sora Alton au fost repartizați la filiala din Zambia.
Fratele Arsiashvili se va întoarce la filiala din Georgia.
Fratele și sora Bueche se vor întoarce la filiala din Statele Unite.
Fratele și sora Capece se vor întoarce la filiala din Mozambic.
Fratele și sora Carlisle au fost repartizați la filiala din Portugalia.
Fratele și sora Carmichael se vor întoarce la filiala din Statele Unite.
Fratele și sora Carraway au fost repartizați la filiala din Zambia.
Fratele Collymore a fost repartizat la filiala pentru Africa de Vest.
Fratele Figely se va întoarce la filiala pentru Cehia și Slovacia.
Fratele Fujita se va întoarce la filiala din Japonia.
Fratele și sora Gatembasi au fost repartizați la filiala din Rwanda.
Fratele și sora Girma se vor întoarce la filiala din Etiopia.
Fratele și sora González se vor întoarce la filiala din Spania.
Fratele și sora Hayega se vor întoarce la filiala pentru Africa de Vest.
Fratele și sora Herron au fost repartizați la filiala din Nigeria.
Fratele și sora Hugó se vor întoarce la filiala pentru Scandinavia.
Fratele și sora Lagavakatini se vor întoarce la filiala din Fiji.
Fratele și sora Lattanzi au fost repartizați la filiala din Spania.
Sora Lin se va întoarce la filiala din Taiwan.
Fratele Lopes a fost repartizat la filiala din Africa de Sud.
Fratele MacDonald se va întoarce la filiala din Statele Unite.
Fratele și sora Mauri se vor întoarce la filiala pentru Australasia.
Fratele Mutahi se va întoarce la filiala pentru Africa de Est.
Fratele Nelson se va întoarce la filiala pentru Scandinavia.
Fratele și sora Osogu se vor întoarce la filiala din Nigeria.
Fratele Peralta se va întoarce la filiala din Columbia.
Sora Šakić se va întoarce la filiala din Croația.
Fratele și sora Spina au fost repartizați la filiala din Rwanda.
Fratele Terrell se va întoarce la filiala din Statele Unite.
Fratele Vaitiekus se va întoarce la filiala din Finlanda.
Fratele Yoon se va întoarce la filiala din Statele Unite.
Fratele Zapp se va întoarce la filiala din Statele Unite.
Ei bine, v-ar plăcea să vedeți întreaga clasă?
Ridicați cortina!
Suntem foarte mândri de voi!
Știm că ați muncit din greu pe parcursul școlii și iată-vă aici, în ziua absolvirii.
Ne bucurăm atât de mult să vedem cum v-a binecuvântat Iehova!
Acum vom auzi scrisoarea din partea clasei,
care va fi citită de fratele Aidan Mauri, de la filiala pentru Australasia.
Dragi frați din Corpul de Guvernare:
Vrem să ne exprimăm recunoștința profundă pentru privilegiul de a fi participat la Școala Biblică Galaad.
Încă de când am ajuns, voi și familia Betel ne-ați primit cu brațele deschise
și ne-ați făcut să așteptăm cu nerăbdare banchetul spiritual ce ne stătea înainte.
Vă mulțumim pentru vizitele pe care ni le-ați făcut la cursuri.
Modul vostru de a preda, eforturile asistenților și ale instructorilor,
precum și susținerea Departamentului pentru școli teocratice
ne-au atins inima și ne-au făcut ‘să-l vedem cu ochii noștri pe Marele Instructor’.
De-a lungul școlii, am fost ajutați să prețuim și mai mult iubirea tandră și plină de altruism a lui Iehova.
Din momentul în care oamenii au păcătuit,
Iehova a făcut tot ce era necesar pentru ca ei să poată avea din nou o relație bună cu el.
Meditând la promisiunea din Eden, la legămintele lui Iehova cu Avraam și David
și la caracteristicile Legii mozaice – îndeosebi Ziua Ispășirii –
ne-am adâncit recunoștința pentru jertfa de răscumpărare a lui Isus.
Am devenit și mai convinși că Iehova ne iubește analizând viața și serviciul lui Isus,
precum și modul în care el l-a imitat pe Tatăl său.
Ne-a sensibilizat profund răbdarea pe care a arătat-o față de apostoli,
demnitatea și bunătatea cu care le-a tratat pe femei
și iubirea plină de sacrificiu pe care a dovedit-o atunci când a suferit și a murit pe stâlpul de tortură.
Cât de recunoscători suntem că Isus este Regele nostru și un Mare Preot plin de compasiune!
Analizarea profețiilor biblice ne-a întărit speranța în Iehova și ne-a dat curaj pentru orice se va întâmpla în viitor.
De exemplu, viziunea lui Zaharia despre cele patru care care străbat tot pământul
și spiritul lui Iehova, care ‘se odihnește în țara de la nord’,
ne-a asigurat că îngerii acționează ca o armată pentru a-i ocroti pe slujitorii lui Iehova în prezent,
așa cum au făcut și în trecut.
Știind acest lucru, chiar dacă situația din lume se înrăutățește,
noi continuăm să susținem plini de încredere suveranitatea lui Iehova
și vom face aceasta și în marele necaz.
Sesiunile practice bazate pe broșura „Iubește-i pe oameni – Fă discipoli” ne-au intensificat zelul pentru predicare.
Demonstrațiile bine pregătite ne-au arătat ce calități sunt necesare pentru a predica în diferite situații.
Această experiență ne-a întărit hotărârea de a predica vestea bună cu mai multă iubire și cu sentimentul urgenței,
fiindcă „ogoarele ... sunt albe pentru seceriș”.
Am învățat multe de la Marele nostru Instructor în ultimele cinci luni
și ne dorim din inimă să aplicăm toate aceste lecții practice.
Suntem hotărâți să-l imităm pe Cristos, capul congregației,
și să slujim „umăr la umăr” alături de voi toți și de întreaga comunitate a fraților,
spre lauda și gloria Tatălui nostru ceresc, Iehova.
Frații voștri, cea de-a 159-a clasă a Școlii Galaad.
Înainte de a încheia, haideți să analizăm întrebarea care a rămas deschisă la început.
Atunci când Lot a suferit consecințele deciziilor lui,
care a fost reacția lui Avram?
Care a fost?
Găsim răspunsul analizând a treia idee:
o altă teamă pe care o avem uneori când facem pace este aceea de a uita trecutul;
aceea de a uita trecutul.
Așa cum știm, la scurt timp după ce Lot s-a mutat în zona Sodomei și a Gomorei,
el și familia sa au fost luați captivi în urma unui război care a avut loc în zonă.
Dacă Avram ar fi avut încă unele resentimente față de Lot, ce credeți că ar fi putut gândi atunci?
„He, he, he!
Revanșa!
Așa-i trebuie!
Cine l-a pus să-și aleagă acel ținut?”
S-ar fi putut gândi la asta.
Totuși, ce a făcut Avram?
Ei bine, să deschidem Biblia la Geneza, capitolul 14.
Geneza 14.
Avram s-ar fi putut teme că, dacă ar fi uitat trecutul,
ar fi arătat că e de acord cu ceea ce îi făcuse Lot sau ar fi diminuat gravitatea faptelor lui.
Dar remarcați ce a făcut el, în Geneza 14:14, după ce a aflat ce i s-a întâmplat lui Lot.
Versetul 14:
„Astfel, Avram a aflat că nepotul său fusese luat captiv.
Atunci și-a mobilizat oamenii instruiți pentru luptă, 318 slujitori născuți în casa lui,
și a mers în urmărirea regilor învingători până la Dan”.
Așadar, asta a făcut Avram.
Știm că de la Mamre la Dan erau cam 200 km spre nord.
Deci un drum de vreo câteva zile;
iar călătoria trebuie să fi fost periculoasă și a presupus unele cheltuieli.
Dar s-a dus, chiar dacă nu i-a fost ușor.
Iar mai târziu, cum se arată în versetele de la 21 la 23,
Avram ar fi avut ocazia să câștige niște bani în urma eforturilor pe care le-a făcut pentru a-l ajuta pe Lot.
Dar a refuzat asta. Motivația lui a fost sinceră.
Cu umilință, Avram a fost dispus să-l ajute pe Lot
să rezolve problemele apărute chiar în urma deciziei care ar fi putut genera un conflict între ei.
Pentru Avram tot ce conta era să facă pace.
Era hotărât să uite trecutul.
Ce lecție putem învăța din exemplul său?
V-ați aflat vreodată într-o situație în care a trebuit să cedați?
Poate că ați venit cu o idee care a fost diferită de a celorlalți.
Ați acceptat ideea lor, dar, până la urmă, ce s-a decis nu a funcționat.
Și ce ocazie bună ar fi ca să spuneți: „V-am zis eu!”
sau ca să le dați celorlalți de înțeles că n-a fost ideea voastră.
Râdem, dar toți am făcut asta.
Împotriviți-vă tendinței de a nutri resentimente.
Urmați exemplul lui Avram.
Faceți tot ce puteți pentru a susține o decizie, chiar dacă n-ați fost de acord cu ea.
Și, dacă nu dă rezultate, imitați-l pe Avraam.
Cu umilință, la fel ca el, concentrați-vă la ce puteți face pentru a rezolva situația
și nu-i învinuiți pe alții pentru ce s-a întâmplat.
De ce?
Deoarece astfel veți face pace.
Iar dacă facem pace vom fi în pace cu Dumnezeu.
Și nu-i așa că asta ne dorim cel mai mult?
Deci ce am învățat analizând aceste trei temeri?
Am discutat despre exemplul lui Avram.
El a făcut pace.
Nu i-a fost teamă că va părea slab sau că alții vor profita de bunătatea lui și nu i-a fost teamă să uite trecutul.
A avut el de suferit din cauza deciziilor pe care le-a luat?
În realitate, nu știm dacă Lot a apreciat până la urmă eforturile depuse de Avraam pentru a face pace.
Biblia nu ne spune, după cum ne-a arătat și fratele Splane.
Dar nu asta contează.
Nu acesta e motivul pentru care Avram a făcut atâtea eforturi.
Dar care a fost?
Este interesant că, imediat după ce Avram a făcut pace cu Lot în urma situațiilor apărute între cei doi,
așa cum am analizat pe parcursul programului,
Iehova a făcut ceva special pentru Avram.
În Geneza 13, începând de la versetul 14 și apoi în Geneza 15:1,
Iehova i-a spus lui Avram că îl aprobă și că îl iubește.
E exact ceea ce și-a dorit Avram.
El a vrut să se întoarcă la altar.
A vrut să fie în pace cu Dumnezeul său.
Și a reușit asta.
Când vă va fi greu să fiți în pace cu ceilalți, și se va întâmpla asta
– poate vor apărea situații în Betel sau în familia voastră, ori, poate, în congregație –,
nu fiți copleșiți de teamă.
Luptați cu temerile voastre și, cu umilință, faceți tot ce puteți pentru a restabili pacea dintre voi.
Va fi ușor?
Nu.
Va reacționa pozitiv persoana cu care încercați să faceți pace?
Poate că nu.
Dar Iehova, da.
Iar apoi?
Apoi vă veți putea întoarce la altar pentru a vă oferi darul.
Iehova va fi acolo. Va fi gata să vă accepte darul.
De ce?
Deoarece ați depus eforturi ca să faceți pace.
Dragi absolvenți ai celei de-a 159-a clase a Școlii Galaad,
vă iubim mult și ne rugăm ca Iehova să vă binecuvânteze oriunde veți merge!
În curând și celelalte cuvântări din programul de absolvire vor fi disponibile pe jw.org și în aplicația JW Library®.
Înainte de a încheia, le vom face o vizită fraților dintr-o țară îndepărtată, Australia.
Acesta e continentul cu cel mai neted relief de pe pământ și este al doilea cel mai arid, după Antarctica.
Numele Australia provine dintr-o expresie în limba latină, care înseamnă „Ținutul sudic necunoscut”.
Aici se găsesc numeroase pietre prețioase, precum opalul alb.
Australia este una dintre cele mai multiculturale țări din lume, având peste 270 de etnii.
Mai bine de un sfert dintre australieni s-au născut în alte țări.
Australienilor le place să petreacă timp în aer liber.
Deseori ei fac surf,
joacă fotbal australian
sau se bucură de un grătar delicios.
De fapt, acest obicei este o parte importantă a culturii locale.
Cei invitați la grătar obișnuiesc să aducă și ei ceva de mâncare,
iar rezultatul e o masă plină de preparate locale și internaționale.
Un produs tradițional australian e o pastă de culoare maronie, numită „Vegemite”.
Aceasta a fost inventată în Melbourne în 1923 și e făcută, în principal, din extract de drojdie de bere.
Are un gust unic, pe care unii îl asociază cu cel al cărnii.
Mulți consumă această pastă întinzând un strat subțire pe o felie de pâine prăjită sau pe un biscuit sărat.
În plus, australienii sunt pasionați de cafea.
Trei sferturi din populație bea câte o ceașcă de cafea în fiecare zi și 95% dintre cafenele sunt deținute de localnici.
Cafeaua, realizată din boabe de calitate și decorată cu modele din lapte spumat, îți încântă toate simțurile.
În 1788, o flotă din Anglia a ajuns în Australia, aducând aici sute de Biblii.
După aproape un secol, în Bibliile din multe limbi indigene apărea numele divin redat în diverse forme,
cum ar fi Yehóa sau Jehovah.
Mesajul Bibliei începea să atingă inima oamenilor.
Iată ce a scris la 11 ani o fetiță pe nume Kartanya în kaurna, limba ei maternă:
„Să ne închinăm mereu lui Iehova. Iehova e Creatorul. Iehova ne salvează din păcat”.
Arthur Willis, din Australia de Vest, dorea să-i ajute pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeu.
În 1931, la 19 ani, a început pionieratul și a călătorit în diverse zone izolate din țară.
Din 1932, el a început să le predice aborigenilor.
În 1943, Arthur s-a stabilit în Pingelly și a predicat familiei Collard, o familie de aborigeni noongar.
James și Mabel aveau 17 copii, iar studiul se ținea la ei acasă.
În timp, familia lor a pus bazele primei congregații cu vestitori indigeni din Australia.
Nepoții lui James și Mabel Collard
se numără printre cei peste 71 000 de vestitori care anunță vestea bună în această țară.
Frații îi caută pe oamenii sinceri pe plaje,
la ferme
și pe străzile orașelor.
În plus, ei se străduiesc să învețe limbi noi, precum chineza mandarină,
și să înțeleagă mai bine diferite culturi.
Găsim astfel de vestitori zeloși și în congregația Carlton din Melbourne.
Ei se întrunesc în zona multiculturală și vibrantă a centrului de afaceri din Melbourne.
Congregația e alcătuită din vestitori de 21 de naționalități diferite.
Frații și surorile de aici au pentru noi un mesaj special.
Și noi vrem să vă transmitem toată iubirea noastră!
Ați urmărit JW Broadcasting de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova.