JW subtitle extractor

Ce bine că titlul temei este „Patru lecții de la 9 700 de bărbați”
și nu „9 700 de lecții de la patru bărbați”.
Ar fi fost cam complicat, nu?
Dar cine au fost acești bărbați și ce putem învăța de la ei?
Să deschidem Biblia la relatarea din Judecătorii 7.
Să citim împreună Judecătorii 7:7.
Cine erau acești bărbați?
Găsim răspunsul în Judecătorii 7:7:
„Atunci Iehova i-a zis lui Ghedeon: «Cu cei 300 de bărbați care au lipăit apa vă voi salva și voi da Madianul în mâna ta.
Dar toți ceilalți oameni să se întoarcă acasă»”.
E relatarea despre Ghedeon și cei 300 de bărbați.
Dar nu ne vom concentra la Ghedeon și nici la cei 300 de bărbați.
Vom vorbi despre ceilalți oameni, cei 9 700 de bărbați
cărora li s-a schimbat radical repartiția când li s-a spus să se întoarcă acasă.
Ce putem învăța din exemplul lor?
Veți merge într-o repartiție în care veți sprijini și consolida activitatea filialei
într-o perioadă în care mulți trec prin schimbări mari.
Dar poate și voi treceți prin schimbări chiar acum sau poate în viitor –
o nouă repartiție, o nouă filială, o nouă țară – sau poate situația personală se va schimba.
De unele schimbări veți fi încântați, de altele, poate mai puțin.
Ce ne poate ajuta să ne adaptăm și să-i întărim pe alții când apar schimbări?
Despre asta vom discuta azi.
Să ne punem în situația celor 9 700 de bărbați.
Cum au reacționat ei la schimbare?
Să vedem în Judecătorii, capitolul 6.
Versetele 1-6 ne arată că, timp de șapte ani, israeliților le-a fost teamă de atacul madianiților.
Să ne imaginăm.
Se ascund în peșteri, își pierd recoltele, ajung săraci și sunt extenuați pe plan fizic și emoțional.
În versetul 14, Iehova îi spune lui Ghedeon să meargă la luptă.
În 34 și 35,
el sună din corn și trimite mesageri la abiezeriți și în Manase, Așer, Zabulon și Neftali.
Astfel, se formează un grup de 32 000 de bărbați care îl urmează pe Ghedeon.
Ei lasă totul în urmă doar ca să fie acolo.
În sfârșit, nu se mai ascund în peșteri!
Apoi, în capitolul 7 cu 3,
celor cărora le e teamă li se spune că pot pleca acasă fără să se simtă rușinați.
22 000 se întorc acasă.
Dar 10 000 rămân.
Lor nu le e frică.
Ei au auzit de faptele de salvare ale lui Iehova, iar acum acesta urma să fie momentul lor,
ca la Marea Roșie sau Ierihon. De aceea au lăsat totul în urmă, doar ca să fie acolo.
Ce moment!
Dar apoi, deși erau entuziasmați, celor 9 700 li se spune să se întoarcă acasă.
De ce?
Așa cum spune versetul 6, pentru că ‘s-au aplecat în genunchi ca să bea apă’.
Cum s-au simțit?
„Mai dă-mi o șansă!
Promit că niciodată nu voi mai bea apă stând în genunchi!”
„Nu-i corect!
Sunt mai puternic decât el, mai rapid decât el, mai experimentat. Trebuie să fiu aici!”
Pe când se pregătesc să plece, Ghedeon și bărbații îi cheamă înapoi și zic:
„Vom avea nevoie de proviziile voastre și de corni.
Lăsați-le pe toate aici și după aceea puteți pleca”.
Ce au simțit?
Dezamăgire?
E posibil să se fi simțit triști?
Ar fi fost ceva firesc.
Făcuseră sacrificii, își doreau să fie acolo.
Iată prima lecție:
Când unora li se schimbă repartiția, e normal să se simtă triști.
Nu e lipsă de credință și nici o atitudine greșită.
Acea repartiție era modul lor de a-i sluji lui Iehova.
Era un serviciu prețios făcut din toată inima, cu sacrificii, cu dedicare.
Cum i-am putea întări?
Poate n-au nevoie ca cineva să evidențieze toate aspectele pozitive ale schimbării.
Le vor afla ei.
Dar îi putem asculta cu empatie.
Le putem spune că-i prețuim, că apreciem tot ce-au făcut.
Îi putem asigura că sunt valoroși, că-i iubim și că Iehova îi iubește foarte mult.
Iar atunci când și noi vom trece prin schimbări,
deși e normal să fim triști când acestea apar,
nu ne dorim să rămânem la nesfârșit în această stare.
Dar ce ne-ar putea ajuta?
Iată a doua lecție.
De ce au fost acei bărbați trimiși acasă?
Oare chiar din cauza modului în care au băut apa?
Pentru a răspunde, să citim Judecătorii 7:2:
„Și Iehova i-a zis lui Ghedeon: «Sunt prea mulți oameni cu tine ca să dau Madianul în mâna lor.
Iar Israelul s-ar putea lăuda înaintea mea, zicând: „Mâna mea m-a salvat”»”.
Deci care a fost motivul principal?
Trebuia ca armata să fie atât de mică, încât să fie clar că victoria era de la Iehova.
Testul cu apa a fost doar un criteriu de selecție.
Scopul principal era glorificarea lui Iehova.
Să ne gândim:
Dacă acei bărbați veniseră la luptă pentru a-i aduce glorie lui Iehova,
chiar dacă la început s-au simțit dezamăgiți că au fost trimiși acasă,
în cele din urmă aveau să fie bucuroși pentru că, în acest fel,
urmau să-l glorifice pe Iehova mai mult decât ar fi putut să o facă pe câmpul de luptă.
Deci a doua lecție:
Să privim glorificarea lui Iehova ca principala noastră repartiție,
pentru că așa și e
și va rămâne pentru totdeauna.
Nimic nu va schimba asta.
Nimeni nu ne va lua această repartiție și nu vom fi niciodată prea în vârstă pentru ea.
Dacă lucrul cel mai important din viața noastră și cel care ne aduce cea mai mare bucurie este să-l glorificăm pe Iehova,
atunci, chiar dacă uneori vom fi dezamăgiți, în cele din urmă vom găsi bucurie oriunde slujim.
A treia lecție:
Toți trecem prin schimbări.
Cei 9 700 de bărbați au trecut prin asta,
dar și cei 300.
Acel episod extraordinar cu torțe și urcioare când i-au urmărit pe madianiți a durat, până la urmă, doar o noapte.
În Judecătorii 8:28 se spune că,
după ce israeliții i-au înfrânt pe madianiți, „țara a avut odihnă 40 de ani”.
Iar în versetul 29 se spune că și Ghedeon „s-a întors la casa lui și a locuit acolo”.
Cu toții trecem prin schimbări.
Deci ce ne va ajuta să fim fericiți când ni se schimbă repartiția?
Iată ce mi-au spus niște prieteni care au schimbat repartiția după 30 de ani ca misionari în Burkina Faso:
„Fie că îți iubești repartiția, fie că ți se pare grea, concentrează-te la părțile bune.
Bucură-te de ea cât timp o ai!”.
Și următoarea experiență confirmă acest lucru.
Kenneth erau un tânăr care și-a dorit de mic să slujească la Betel.
În cele din urmă, a fost invitat la Wallkill.
Era încântat! Se bucura de fiecare zi.
Până când s-a accidentat și a trebuit să se întoarcă acasă.
A fost devastat! Și-ar fi dorit să nu trebuiască să plece.
El spune că se gândea în fiecare zi la Betel.
Își dorea să se întoarcă și se ruga zilnic pentru asta.
Și știți ce?
După cinci ani a fost invitat din nou la Betel.
Dar fratele spune că, privind în urmă, are totuși un regret.
Îi pare rău că, atât timp cât a fost acasă, nu a apreciat cu adevărat ceea ce a fost în realitate un privilegiu,
să facă pionierat împreună cu mama lui și cu sora lui.
Deci fiecare repartiție are binecuvântările ei, chiar și o repartiție mai dificilă.
Să nu apreciem aceste binecuvântări doar când privim în urmă.
Acum a patra lecție.
Și cred că asta e partea mea favorită.
Deci cei 300 de bărbați sună din corni și își sfărâmă urcioarele, iar madianiții încep să fugă.
Ce s-a întâmplat apoi?
Să ne întoarcem la capitolul 7, versetul 23:
„Bărbații Israelului au fost chemați din Neftali, din Așer și din întregul Manase și au pornit în urmărirea Madianului”.
Ce e remarcabil aici?
Recunoașteți aceste triburi?
Am văzut în capitolul 6 că din ele a chemat Ghedeon bărbați la luptă. Apoi mulți dintre ei s-au întors acasă.
Dar acum aceste triburi puteau primi o nouă repartiție – să îi urmărească pe madianiți – dacă erau dispuși să se adapteze.
Iată deci a patra lecție:
Necesitățile organizației se schimbă.
Fiți flexibili, fiți adaptabili și dați tot ce aveți mai bun în orice repartiție pe care o primiți.
Unele schimbări ne-ar putea dezamăgi.
Dar să nu permitem ca dezamăgirea să se transforme în amărăciune.
Păstrați-vă atitudinea umilă pe care ați avut-o și până acum, atitudine pe care Iehova o iubește.
Astfel, el vă va putea folosi și în continuare.
Așadar, ce am învățat de la cei 9 700 de bărbați?
Continuați să arătați empatie față de cei ce trec prin schimbări.
Și, dacă primiți altă repartiție, concentrați-vă la ce puteți face,
la lucrurile bune și bucurați-vă de ea.
Nu uitați niciodată:
Principala voastră repartiție este să-i dați glorie lui Iehova.
Fiți hotărâți să rămâneți în această repartiție pentru totdeauna!

D’Arcy MacEwan: Patru lecții de la 9 700 de bărbați – Festivitatea de absolvire a celei de-a 159-a clase a Școlii Galaad