JW subtitle extractor

Vor fi impresionați?
Aceasta era o chestiune la care Isus voia să dea un răspuns.
Când și-a început serviciul pe pământ,
obiectivul lui era:
să-i dea glorie lui Dumnezeu.
Ce înseamnă asta?
În Biblie, cuvântul „glorie” se poate referi la orice face ca cineva să fie impresionant.
Isus n-a fost niciodată impresionat de el.
A fost impresionat de Tatăl său.
A fost atât de mișcat de iubirea și de bunătatea Tatălui său,
încât a vrut ca și alții să simtă la fel.
Cum a făcut el asta?
Și ce învățăm de la el?
Din cartea Romani aflăm o modalitate.
Să deschidem la capitolul 15
și să vedem cum i-a adus Isus glorie lui Dumnezeu.
Romani 15:7:
„Așadar, primiți-vă cu căldură unii pe alții,
așa cum și Cristos v-a primit cu căldură, spre gloria lui Dumnezeu”.
Isus i-a adus glorie lui Dumnezeu prin modul în care i-a primit pe oameni.
El i-a tratat pe oameni într-un mod în care ei să poată înțelege bunătatea,
generozitatea
și îndurarea lui Iehova.
Tatăl său dorea să-i accepte pe toți cei care voiau să se apropie de el,
să accepte oameni de orice fel.
Nota de studiu de la verset face o frumoasă comparație.
E ca atunci când ‘primești pe cineva cu amabilitate în casă sau în cercul de prieteni’.
Prin modul în care i-a primit, Isus i-a făcut pe oameni să se simtă acceptați și mai aproape de Iehova.
În Biblie se spune de mai multe ori că, după ce au interacționat cu Isus,
oamenii au plecat „glorificându-l pe Dumnezeu”.
Cu alte cuvinte, ei au plecat impresionați de Iehova.
Deci cum i-a primit Isus pe oameni?
Să vedem ce învățăm din două relatări biblice
pentru ca, prin modul în care îi primim pe oameni,
ei să fie impresionați de Iehova.
Să deschidem împreună la Marcu, capitolul 10.
Marcu 10.
Din context aflăm că Isus e foarte ocupat.
N-a mai rămas decât puțin timp până la moartea lui.
El tocmai a încheiat o discuție serioasă cu fariseii și discipolii săi,
după care se întâmplă ceva ce l-ar fi putut deranja.
Să citim versetul 13:
„Atunci oamenii au început să aducă la el copilași ca să-i atingă,
dar discipolii i-au mustrat”.
Sau cum spune o altă traducere: „Le-au spus să nu-l mai deranjeze”.
Discipolii nu erau oameni răi, însă ei nu înțelegeau pe deplin cum îi privește Iehova pe copii.
Pentru unii oameni, copiii erau lipsiți de importanță.
N-aveau autoritate, n-aveau o poziție în societate, părea că n-aveau nimic de oferit.
Dar cum a reacționat Isus când a văzut ce au făcut discipolii?
N-a fost bucuros.
Versetul 14 spune că „s-a indignat”.
Ca să le arate oamenilor cât de bun și iubitor este Iehova,
să vedem în versetul 16 ce a făcut Isus:
„A luat copiii în brațe și i-a binecuvântat, punându-și mâinile peste ei”.
Ce relatare frumoasă! Multora ne place.
În această scenă, vedem cum unii îi alungă pe copii
în timp ce Fiul lui Dumnezeu îi primește cu căldură.
O lucrare de referință spune despre Isus:
„Probabil zâmbea mereu și râdea plin de bucurie”.
Nu v-ați fi dus și voi la el?
Chiar dacă avea puțin timp la dispoziție, avea, ca să zicem așa, un termen limită,
Isus a fost cald și nu s-a grăbit.
I-a făcut pe copii să se simtă iubiți și importanți pentru Iehova.
Probabil asta a avut un impact puternic asupra lor.
Și, dacă, după ce au crescut, i-au slujit lui Iehova,
ei sunt, probabil, în cer, în cercul său de prieteni,
gata să-l facă pe Iehova și mai impresionant în ochii noștri la Armaghedon.
Ce învățăm de aici?
După Galaad, veți fi foarte ocupați, la fel ca Isus.
Veți avea multe responsabilități, multe lucruri de care să vă îngrijiți,
și, în timp ce sunteți atât de prinși, vin la voi oameni,
unii care poate se simt ca acei copii.
Poate simt că nu sunt importanți.
N-au făcut Galaadul sau SKE-ul
și poate că se întreabă în sinea lor
dacă au un loc în casa lui Iehova.
În acele momente, putem să-i facem să fie impresionați de Iehova
primindu-i la fel ca Isus.
Dacă le zâmbim și ne facem timp să vorbim cu ei,
îi putem asigura că au un loc în cercul de prieteni ai lui Iehova,
că sunt importanți pentru Iehova.
Te-ai simțit ca un copil la Galaad?
Iar cineva te-a asigurat că n-ai fost invitat din greșeală?
Și i-ai mulțumit lui Iehova pentru acea încurajare?
Asta înseamnă să fii primit după modelul lui Isus.
Să trecem la a doua relatare, din Luca 23.
Aici îl găsim pe Isus în ultimele clipe ale vieții sale.
Lângă el nu sunt niște copii,
ci doi răufăcători atârnați pe stâlp,
care încep să-și bată joc de el.
Ei chiar ajung să-l insulte pe Isus.
Apoi se întâmplă ceva deosebit.
Luca 23:42.
Un răufăcător își schimbă atitudinea și zice:
„Isus, adu-ți aminte de mine când vei ajunge în Regatul tău!”.
Ce situație!
Isus avea efectiv viitorul omenirii pe umerii săi.
Dacă cineva ar fi fost îndreptățit să închidă ușa, să zicem așa, și să pună un semn cu „Nu deranjați”,
acela ar fi fost Isus.
Ce anume l-ar fi făcut pe acest om să fie impresionat de Iehova?
O primire de tipul celei din versetul 43.
Isus i-a zis:
„Vei fi cu mine în Paradis!”.
Ce răspuns!
Cine s-ar fi gândit?
Isus n-a spus pur și simplu:
„Nu te îngrijora.
Vei fi în Paradis”.
Isus i-a spus:
„Vei fi cu mine în Paradis!”.
Isus i-a făcut personal acestui bărbat o promisiune că nu-l va uita
și că-l va primi în cercul de prieteni ai lui Iehova de pe pământ.
Cuvintele lui Isus nu i-au schimbat situația, dar i-au schimbat starea de spirit.
Aveau să-i fie zdrobite picioarele, dar nu și inima.
Avea să moară, dar urma să fie în Paradis.
Care e lecția?
După Galaad, problemele personale nu vor dispărea.
De fapt, în cazul unora ar putea fi chiar mai multe,
o țară nouă, o limbă nouă, o repartiție nouă.
V-ați putea îmbolnăvi voi sau o persoană dragă.
Și, așa cum i s-a întâmplat lui Isus, în timpul propriilor noastre încercări
vor veni oameni cu propriile lor probleme.
Unii dintre ei simt că nimeni nu-i vede,
că nimeni nu-și amintește de ei.
Poate le e rușine de trecutul lor
sau poate se luptă cu o slăbiciune care îi chinuie emoțional.
În acele momente, avem ocazia să-i facem să fie impresionați de Iehova.
Le putem da asigurarea prin ceea ce spunem, prin cuvinte calde, că nu sunt singuri.
Le putem spune că și noi suferim alături de ei
și că Iehova își amintește de noi toți.
Ce spunem poate că nu le va schimba situația, dar le poate schimba starea de spirit,
le poate reda încrederea că au un loc în cercul de prieteni ai lui Iehova.
Din aceste două relatări, am văzut cum i-a adus Isus glorie lui Dumnezeu.
Evident, noi nu suntem Isus.
Suntem departe de a fi ca el,
așa că n-o să putem să-i primim mereu pe oameni așa cum am vrea.
Dar putem avea același obiectiv ca el:
să-i tratăm pe oameni într-un mod care îi aduce glorie lui Iehova.
Chiar dacă a fost ocupat sau într-o grea încercare,
indiferent cu cine a interacționat – că au fost copii sau un bărbat care n-a vrut să fie dat uitării sau oricine altcineva –,
Isus i-a tratat pe oameni în așa fel încât să fie impresionați de Iehova.
Să rezumăm folosind o traducere diferită a textului din Romani 15:7:
„Primiți-vă unii pe alții spre gloria lui Dumnezeu.
Isus a făcut-o!
Acum e rândul vostru!”.

David DeGuzman: Vor fi impresionați? – Festivitatea de absolvire a celei de-a 159-a clase a Școlii Galaad