JW subtitle extractor

Ezechia – unul dintre puținii regi buni din Israel.
Iehova l-a iubit mult pe Ezechia și chiar a făcut miracole de dragul lui.
Însă, la un moment dat, Iehova l-a lăsat singur.
Să vedem în 2 Cronici 32 ce s-a întâmplat înainte de asta.
Din 2 Cronici 32:24 aflăm că regele Ezechia era foarte bolnav și că a strigat către Iehova.
Iar la finalul versetului se spune: „Iehova ... i-a răspuns și i-a dat un semn”.
„Un semn.”
Umbra care s-a retras.
Un miracol care a influențat, probabil, raportul dintre soare și pământ.
Gândiți-vă: dacă în Ierusalim soarele s-a dat înapoi, se poate ca asta să se fi întâmplat peste tot,
și acolo unde oamenii se închinau la soare, cum ar fi în Babilon.
Și așa ajungem la versetul 31:
„Prinții Babilonului și-au trimis purtătorii de cuvânt la el ca să-l întrebe despre semnul care apăruse în țară”.
Să ne imaginăm puțin: cum a decurs această întâlnire?
Niște babilonieni care se închinau la soare au venit să-i ofere un dar, să-i arate onoare, să-i acorde atenție.
Cum avea să reacționeze?
Iehova era foarte curios.
Iată ce face Iehova în continuare, în versetul 31:
„Adevăratul Dumnezeu l-a lăsat singur
ca să-l pună la încercare și să știe tot ce era în inima lui”.
„L-a lăsat singur.”
Cum adică?
Cu siguranță, Iehova nu l-a abandonat pe Ezechia, sau n-a uitat de el,
ci, probabil, doar a făcut un pas în spate, ca să îl observe, fără să intervină,
să vadă cum va reacționa.
Iehova nu l-a trimis pe Isaia, de exemplu, să-i spună cum să le răspundă babilonienilor.
De aceea, s-a văzut ce era în inima lui Ezechia.
El le-a arătat în mod nechibzuit tot ce avea în tezaurul său!
Se pare că înăuntrul lui s-a dezvoltat puțin mândria,
dorința de a primi atenție
și poate chiar o părere prea bună despre sine.
Oare când a observat Iehova primele semne ale mândriei în inima lui Ezechia?
Poate după ce a avut parte de multe bogății și de glorie?
I s-or fi urcat la cap?
Sau poate când Iehova l-a vindecat în mod miraculos de boala lui?
Ori nu cumva când Iehova și-a trimis îngerul să ucidă 185 000 de asirieni într-o singură noapte,
iar apoi Ezechia a fost foarte respectat de națiunile din jur?
Nu știm exact când a apărut mândria, dar știm ce urmări triste a avut ea.
Profetul Isaia i-a spus că toate lucrurile cu care se lăudase aveau să fie duse în Babilon.
Ce mustrare serioasă, nu-i așa?
Cum a reacționat Ezechia?
Voi cum ați fi reacționat?
Să vedem versetul 26:
„Totuși, Ezechia s-a umilit după ce inima i se umpluse de trufie”.
Observăm deci că regele Ezechia a decis să se corecteze.
Lucrurile s-au petrecut în așa fel încât a fost pus în fața acestei realități.
Era mândru. Ăsta era adevărul. Dar s-a corectat.
Și e interesantă ordinea în care au avut loc evenimentele.
Ezechia a devenit mândru după ce Iehova i-a învins pe asirieni
și după ce a fost vindecat în mod miraculos.
Și în asta constă lecția pentru noi toți.
Când un slujitor al lui Iehova se bucură de succes sau are realizări notabile,
chiar atunci s-ar putea ca Iehova ‘să-l lase singur’,
ca să vadă ce are în inimă.
Voi când ați realizat ultima dată ceva important?
Sigur vă gândiți la ziua de azi!
Azi veți fi absolvenți ai Școlii Galaad,
iar rezultatele instruirii voastre vor fi evidente.
Frații din repartiție vă vor acorda atenție, vă vor lăuda
și, când vă vor auzi predând, vor zice: „O, tu trebuie să fi fost la Galaad!”.
Probabil, la început, atenția aceasta n-o să vă atragă prea mult,
având în vedere spiritualitatea voastră din prezent.
Dar, s-ar putea ca, odată cu trecerea timpului, să începeți să-i prindeți gustul,
să ajungeți să savurați laudele, poate chiar să vreți să fiți în centrul atenției,
să vă placă, să simțiți euforie când vă aflați în lumina reflectoarelor.
E posibil chiar să vă treacă prin minte:
„Bineînțeles, totul e de la Iehova, el m-a instruit,
dar mi se pare interesant că pe mine m-a ales să mă instruiască.
Și, dacă pe mine m-a instruit, înseamnă că eu voi primi următorul privilegiu”.
Dacă sesizați că aveți astfel de gânduri, acesta e momentul să vă întrebați:
„Oare m-a lăsat Iehova singur, ca să vadă ce am în inimă?”.
Și, dacă descoperiți mândrie în inima voastră, cum o puteți înlătura?
Făcând exact ce nu a făcut regele Ezechia.
Să vedem versetul 25.
Ce nu a făcut el?
„Ezechia n-a arătat recunoștință pentru binele care i se făcuse, căci inima i s-a umplut de trufie.”
Ezechia trebuia să-i mulțumească neîncetat lui Iehova
și să admită că tot ce avea provenea de la el.
Din acest verset înțelegem că mândria are legătură cu lipsa recunoștinței.
În acest caz, și opusul e adevărat: că recunoștința duce la umilință.
Acest verset ne învață că nu trebuie să ne concentrăm la binele pe care l-am făcut noi,
ci la binele care ni s-a făcut nouă.
Ce bine vi s-a făcut vouă în ultimele cinci luni?
De exemplu, după cum știți, beteliștii de la filiala voastră
au lucrat și în locul vostru, pentru ca voi să puteți pleca liniștiți
și să studiați în astea cinci luni.
Și beteliștii de aici au muncit neobosit în folosul vostru, pentru ca voi să vă bucurați din plin de instruire.
Apoi, gândiți-vă și la ajutorul primit în clasă.
Vi s-au arătat legături între unele pasaje biblice pe care nu le-ați fi remarcat singuri.
Și totul, absolut totul, are la bază hrana spirituală de cea mai bună calitate, furnizată de sclavul fidel.
În plus, nimic n-ar fi posibil dacă Iehova nu ne-ar fi dat Cuvântul său, Biblia,
și spiritul său sfânt, care să ne ajute să-l înțelegem.
Acesta este genul de meditare care vă va salva.
Recunoștința vă va păzi, vă va ține departe de mândrie.
Acest episod important din viața lui Ezechia a fost consemnat în Biblie de trei ori,
de trei scriitori diferiți.
Dar este acesta primul lucru pe care ni-l amintim când ne gândim la Ezechia?
Nu cred.
Iar asta pentru că Iehova i-a inspirat pe scriitorii Bibliei să se concentreze la calitățile lui,
la calitățile prin care s-a făcut remarcat: credința, curajul.
Și, în final, cum și l-a amintit Iehova pe Ezechia?
Să deschidem la 2 Cronici 29:2.
2 Cronici 29:2.
Cum l-a evaluat Iehova pe regele Ezechia?
Versetul 2 ne spune: „El a făcut ce este drept în ochii lui Iehova,
așa cum făcuse David, strămoșul său”.
Mai bine de-atât nu se putea!
Este cel mai bun calificativ pe care Iehova i-l putea da unui rege uman: să-l asemene cu David.
Asta arată cât de mult l-a iubit Iehova pe Ezechia.
Da, l-a lăsat singur în acele clipe, cu un anumit scop, însă nu l-a abandonat,
și și-a amintit de faptele lui bune.
În concluzie, întrebarea este: „Ce va vedea Iehova când se va uita la tine?”.
Suntem siguri că, dacă vei fi recunoscător și îi vei mulțumi lui Iehova zilnic pentru binecuvântările sale,
meditând cu apreciere la ce ai primit și, astfel, devenind mai umil, Iehova va fi mulțumit,
va fi încântat de ce vede la tine atunci când ‘te va lăsa singur’.

Joel Kelly: „L-a lăsat singur” – Festivitatea de absolvire a celei de-a 159-a clase a Școlii Galaad