JW subtitle extractor

Vă urăm bun-venit la emisiunea din această lună!
Toți vrem să luăm decizii bune și să privim cu încredere viitorul.
Pentru asta avem nevoie de o îndrumare înțeleaptă.
Vom vedea unde putem găsi o astfel de îndrumare și cum o putem urma.
Vom face cunoștință cu familia Tshomba, care a urmat îndrumările primite și a avut parte de binecuvântări.
Vom căuta comori în cartea Habacuc
și vom învăța cum să rămânem calmi când o repartiție sau o situație pare copleșitoare.
Și vom vedea cum decurge o zi din viața unui frate tânăr
care a plecat de acasă pentru a sluji unde e nevoia mai mare, în Republica Dominicană.
Abia așteptăm să le urmărim pe toate în emisiunea din această lună!
Știți pe ce drum să mergeți?
Tema de astăzi se bazează pe cuvintele din Iosua 3:4.
Contextul arată că israeliții erau pe cale să intre în Țara Promisă după ce așteptaseră 40 de ani.
Totuși, următoarea etapă avea să fie dificilă.
Era nevoie de eforturi, de credință și de curaj pentru a se bucura de binecuvântările promise.
De unde știau cum să procedeze?
Să citim împreună Iosua 3:2-4,
ca să înțelegem cum avea să-i îndrume Iehova în acele momente importante.
„După trei zile, supraveghetorii au trecut prin tabără și au poruncit poporului:
«Când veți vedea că arca legământului lui Iehova, Dumnezeul vostru, este purtată de preoții levitici,
să porniți din locul în care sunteți și să mergeți în urma ei.
Dar între voi și ea să rămână o distanță de aproximativ 2 000 de coți; să nu vă apropiați mai mult de ea.
Astfel, veți ști pe ce drum să mergeți, căci n-ați mai trecut pe drumul acesta până acum».”
Deci, pentru a ști încotro să meargă, israeliții trebuiau să urmeze arca legământului.
Deși ar fi trebuit să fie simplu, adesea nu au reușit să asculte de îndrumări.
De multe ori, s-au concentrat la imperfecțiunile celor aflați în frunte
și au acționat din mândrie sau din dorința de independență.
Dar de ce ne interesează această relatare?
Și noi ne aflăm într-un moment de cotitură din istorie.
Toate indiciile arată că trăim în partea finală a zilelor din urmă
și că necazul cel mare ar putea să înceapă în orice moment.
Viața noastră va depinde de ascultare.
Cum vom ști încotro să mergem?
La fel ca în timpul lui Iosua, e vital să înțelegem cum își îndrumă Iehova poporul și să ascultăm.
În acest sens, să analizăm răspunsul la trei întrebări.
Prima: Cum știm pe ce drum să mergem?
A doua: Cum rămânem pe acel drum?
Și a treia: Cum ținem pasul?
Să începem cu prima întrebare: Cum știm pe ce drum să mergem?
Când au fost în pustiu, conduși de Moise și Aaron, israeliții au avut dovezi clare ale îndrumării lui Iehova,
și anume un stâlp de nor ziua și un stâlp de foc noaptea.
Însă Iehova a schimbat modul în care oferea îndrumare.
Ei aveau nevoie de credință ca să accepte că acum Iosua era cel prin care Iehova îi îndruma.
Punând ca arca să fie purtată înaintea israeliților,
Iosua s-a asigurat că înțelegeau că erau în continuare conduși de Iehova.
Prin cine ne îndrumă Iehova în prezent?
Aflăm răspunsul din cuvintele lui Isus consemnate în Matei 24:45:
„Cine este în realitate sclavul fidel și prevăzător,
pe care stăpânul lui l-a numit peste slujitorii casei sale ca să le dea hrană la timpul potrivit?”.
„Sclavul fidel și prevăzător.”
Cine este el?
În prezent, sclavul fidel este Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova.
El le oferă hrană spirituală, îndrumare și ajutor practic Martorilor din întreaga lume.
Știm asta! Am analizat acest verset de multe ori.
Dar ne-am gândit vreodată în mod profund de ce credem asta?
În cartea „Bucură-te pentru totdeauna de viață!” avem lecția 54, intitulată „Rolul sclavului fidel și prevăzător”.
Aici se pun două întrebări: „Pe tine ce te convinge că Isus îndrumă Corpul de Guvernare?”
și „Crezi că Corpul de Guvernare este «sclavul fidel și prevăzător»?”.
Acestea sunt întrebări profunde.
Voi cum ați răspunde?
V-ar putea fi util să studiați această lecție, inclusiv secțiunea „Cercetează”,
la următoarea închinare în familie sau la studiul personal.
De ce e important acest subiect?
Să ne gândim.
Pentru a urma niște bărbați care purtau arca legământului
în timp ce traversau un râu ce se revărsa peste maluri,
israeliții trebuiau să aibă încredere deplină că acei bărbați erau îndrumați de Iehova.
În mod asemănător, ca să ascultăm de Corpul de Guvernare pe măsură ce înaintăm în aceste timpuri dificile,
și noi trebuie să avem încredere deplină că Iehova îi îndrumă pe acești bărbați
prin intermediul fiului său, Isus Cristos.
Deci care-i răspunsul la întrebarea: Cum știm pe ce drum să mergem?
La fel ca israeliții, îi urmăm pe cei prin care Iehova ne conduce.
Ajungem la a doua întrebare: Cum rămânem pe acest drum?
Poate că e ușor să urmăm o îndrumare atunci când suntem de acord cu ea.
Dar e mult mai greu când îndrumarea diferă de ce credem noi că ar trebui făcut.
Cum reacționăm atunci?
Pavel ne-a lăsat un exemplu bun în această privință.
În Faptele 21 citim că el a mers la Ierusalim
și le-a dat bătrânilor detalii despre călătoriile sale misionare.
Ei s-au bucurat de tot ce au auzit.
Dar a apărut o problemă.
Iată ce găsim consemnat despre unii creștini evrei în Faptele 21:21:
„Dar ei au auzit zvonindu-se despre tine
că-i înveți pe toți iudeii din națiuni să abandoneze Legea lui Moise,
spunându-le să nu-și circumcidă copiii și să nu urmeze obiceiurile noastre”.
Relatarea nu spune că Pavel a făcut asta, dar existau zvonuri.
Ce i-au spus bătrânii?
Citim în Faptele 21:24:
„I-ai cu tine pe acești bărbați, purifică-te împreună cu ei din punct de vedere ceremonial
și îngrijește-te de cheltuielile lor, ca să-și radă capul.
Astfel, toți vor ști că zvonurile pe care le-au auzit despre tine nu sunt adevărate
și că umbli cum se cuvine, respectând și tu Legea”.
Cum a reacționat Pavel?
Nu a început să se certe.
Așa cum citim în versetul 26, chiar a doua zi,
el și acei bărbați s-au purificat din punct de vedere ceremonial.
Deci pentru a dezminți zvonurile, care nu erau adevărate,
Pavel a fost dispus să facă ceva ce nu mai era necesar pe propria cheltuială.
De ce?
Pentru că le-a fost loial celor numiți de Iehova să conducă.
Care e lecția?
Când primim o îndrumare care nu pare necesară sau care diferă de părerea noastră,
avem suficientă încredere în Iehova încât să o urmăm?
Indiferent ce ni se cere să facem, să ascultăm, atât timp cât nu e încălcat vreun principiu.
Poate Iehova dirijează lucrurile așa cu un scop.
Și chiar dacă nu, ne va răsplăti pentru loialitatea noastră.
Uneori, ascultarea de îndrumări ne salvează viața.
Poate ne gândim la drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta”.
Ea a arătat că unii frați din Africa au trebuit să fugă pentru a-și salva viața.
În prezent, mulți frați de pe întregul glob se confruntă cu situații similare.
Ne gândim la acești prieteni dragi.
Urmărind acest material video, probabil cu toții ne-am întrebat
cum am reacționa noi dacă ni s-ar cere să facem ceva ce ni se pare că nu e necesar sau e exagerat?
Am putea să revedem această dramă la închinarea în familie,
cu scopul de a ne face o autoanaliză.
De ce e important? Să ne gândim.
Vom primi și noi îndrumări clare despre ce să facem și ce să nu facem în timpul marelui necaz?
Sub ce formă le vom primi?
Vor avea ele sens pentru noi?
Dacă avem încredere deplină în Iehova și în Isus,
vom fi gata să ascultăm de cei aflați în frunte.
Așadar, am văzut cum putem ști pe ce drum să mergem și cum să rămânem pe el.
A treia întrebare era: Cum să ținem pasul?
Să fim atenți să nu permitem dezamăgirilor, persecuțiilor sau problemelor
să ne determine să ne oprim sau să fim înceți în ce privește aplicarea îndrumărilor.
De pildă, când primim o îndrumare de la Corpul de Guvernare, poate ascultăm imediat.
Dar cum reacționăm când îndrumarea vine de la bătrâni sau de la supraveghetor?
Pe ei îi cunoaștem bine, le vedem și imperfecțiunile.
Mai suntem la fel de prompți în a asculta?
Continuăm să vedem că Iehova e sursa îndrumării?
Trebuie să rămânem aproape de organizația lui Iehova.
De ce să facem asta?
Vi s-a întâmplat vreodată să trebuiască să vă țineți după cineva în trafic
și, dintr-o dată, persoana să fie cu mult înainte?
Apoi realizați că a luat-o pe o ieșire și că voi ați trecut de ea.
Ce s-a întâmplat?
Ați rămas prea mult în urmă.
Iată de ce trebuie să ținem pasul cu organizația lui Iehova.
În ce mod?
Făcând niște lucruri esențiale de care ni se aduce aminte mereu,
și anume să asistăm la întruniri, să citim zilnic din Biblie,
să studiem, să ne rugăm și să mergem în predicare.
Aceste lucruri ne vor ajuta să nu rămânem în urmă.
Câteodată unii frați devin critici cu privire la deciziile care se iau în organizație.
Iar asta îi determină să încetinească ritmul, să devină inactivi sau chiar să nu mai participe la întruniri.
Din păcate, ei nu înțeleg că, la fel ca în cazul națiunii Israel, lucrurile nu pot fi perfecte,
întrucât cei care se află în frunte sunt imperfecți.
Adevărul e că nu există o organizație perfectă.
Singurul om perfect a fost Isus.
Așadar, vorbim despre oameni imperfecți care se străduiesc să urmeze îndrumările unui conducător perfect.
Un supraveghetor de circumscripție înțelept făcea deseori următoarea afirmație:
„Aceasta e cea mai bună organizație imperfectă de pe pământ”.
Avea dreptate.
Poate ne vine în minte relatarea din Ioan, capitolul 6.
Se pare că unii s-au poticnit când Isus le-a spus că trebuie să mănânce din carnea sa
și să bea din sângele său.
De aceea, mulți dintre discipolii săi s-au întors la lucrurile rămase în urmă și n-au mai mers cu el.
Isus i-a întrebat pe apostoli: „Nu vreți să vă duceți și voi?”.
Ce au răspuns?
Petru a rostit cu convingere cuvintele consemnate în Ioan 6:68:
„Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice”.
„La cine să ne ducem?”
Petru și ceilalți apostoli nu înțeleseseră mai bine decât alții cuvintele spuse de Isus.
Dar erau convinși că n-avea unde altundeva să meargă.
Asta e valabil și în prezent. Să prețuim ce avem.
Unde mai putem primi îndrumarea, hrana spirituală și mângâierea
de care avem parte în poporul lui Iehova?
Nicăieri altundeva.
Să nu permitem lucrurilor pe care nu le înțelegem să ne facă să nu apreciem ceea ce avem.
Deci ce vrem să reținem din această temă?
Indiciile arată clar că trăim la finalul zilelor din urmă și că suntem pe punctul de a intra în lumea nouă.
La fel ca în cazul israeliților, când au ajuns la Iordan,
respectarea îndrumărilor ne poate salva viața.
Acum e momentul să fim pe deplin convinși că Iehova îndrumă această organizație.
Să nu permitem ca dezamăgirile sau imperfecțiunile altora să ne încetinească ritmul.
Să prețuim privilegiul de a face parte din această organizație, care, da, e imperfectă, dar e caracterizată de unitate.
Și să fim siguri că, indiferent de încercările care ne stau în față,
dacă rămânem aproape de poporul lui Iehova și respectăm îndrumările primite,
vom ști mereu pe ce drum să mergem.
Loic și Yohari Tshomba, doi frați de corp din Congo, au simțit adevărul acestor cuvinte
când chiar viețile lor au depins de respectarea cu fidelitate a îndrumărilor.
Drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta” m-a impresionat profund
pentru că eu și familia mea am trecut printr-o experiență asemănătoare.
Prin anii ’90 totul mergea bine.
Pe atunci, eu și frații mei eram foarte tineri.
Dar, pe neașteptate, a izbucnit războiul și a trebuit să fugim din Congo.
Îndrumările pe care le-am primit de la filială au fost cât se poate de simple și clare.
Însă unii nu au ascultat și, din păcate, ei și familiile lor și-au pierdut viața.
Tata voia să ajungem împreună într-un loc sigur, însă nu avea suficienți bani.
Așa că a trebuit să ne despărțim.
Mama, eu și încă patru frați am plecat și am ajuns în Tanzania.
Tata ne-a spus, adică ne-a dat instrucțiuni clare cu privire la locul în care urma să ne întâlnim.
Și, pentru că am ascultat de ce ne-a zis, am reușit să fim din nou împreună, să ne reunim ca familie.
Scena în care familia din drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta” s-a reunit mi-a amintit de ce am trăit noi.
A fost exact la fel.
Da.
În tabăra de refugiați nu eram deloc în siguranță.
Când îi vedeam pe soldați în tabără, simțeam multă neliniște.
În plus, nu era ușor să-i slujești lui Iehova într-un astfel de loc.
A trebuit să ne mutăm din nou, de data aceasta din Tanzania în Mozambic.
Îmi amintesc și acum că ...
odată am călătorit în remorca unui camion.
Drumul era groaznic și greu de parcurs.
Erau gropi peste tot.
La un moment dat, camionul s-a oprit. Așa că m-am gândit că o să ne odihnim.
Era vreo 3 dimineața și tata ne-a zis:
„Copii, haideți, dați-vă jos din camion!
E un moment bun să citim împreună textul zilei”.
Fiind copii, bineînțeles că nu ne-a plăcut deloc.
Voiam doar să dormim.
Îmi voi aminti întotdeauna de această întâmplare
pentru că, indiferent de situație, tata a pus mereu pe primul loc lucrurile spirituale.
Am văzut clar cum tata s-a bazat de fiecare dată pe Iehova.
Era un om al rugăciunii.
Practic, în orice situație, el se ruga și aștepta ca Iehova să-i răspundă la rugăciune.
Când eram în Mozambic, mama s-a îmbolnăvit
și a trebuit să ne mutăm în Cape Town, în Africa de Sud,
pentru ca ea să primească tratamentul necesar.
Tratamentul nu a dat rezultate, iar mama a murit în ... în 2003.
Tata a trebuit să se îngrijească singur de noi.
Deși a suferit mult la moartea mamei, el s-a bazat în totalitate pe Iehova,
a privit spre el și a luptat să ne crească în adevăr.
Își dorea mult ca noi s-o revedem pe mama.
Tata avea o vorbă pe care ne-o spunea deseori:
„Sistemul ăsta n-aduce nimic bun.
Să luptăm pentru lumea nouă”.
Adică să-i dăm lui Iehova tot ce-avem mai bun, pentru că nu merită să investim în acest sistem.
Ar fi în zadar.
Tata ne-a încurajat să ne gândim la ce e cu adevărat important
și să ne propunem să-i slujim lui Iehova cu timp integral.
După ce am terminat școala, am început pionieratul.
În timp ce făceam pionierat, am lucrat și pentru LDC.
Acum mă bucur de privilegiul deosebit de a sluji la Betel.
Practic, îi dedic lui Iehova tot timpul meu.
Fiecare zi o folosesc în serviciul său.
Am fost invitată să iau parte la lucrările de construcție de la Betel.
Sunt foarte bucuros că toți copiii mei sunt în adevăr.
Am văzut mâna lui Iehova în viața mea, chiar și în cele mai dificile situații.
Pe lângă faptul că trebuia să le purtăm de grijă copiilor,
de multe ori nu știam încotro ne îndreptam și nici ce avea să se întâmple cu noi.
Dar Iehova ne-a fost mereu alături.
Nici nu s-a pus problema să nu ne încredem în el.
Din drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta”
am înțeles că Iehova nu doar vede, ci și simte alături de noi când suferim.
Ascultarea chiar salvează vieți.
Poate că nu vom înțelege îndrumările primite,
dar e important să le respectăm, pentru că Iehova știe întotdeauna ce e mai bine pentru noi.
Cât de frumos a rezumat fratele Leon Tshomba ce i-a ajutat pe el și pe copiii lui să supraviețuiască
și să-i rămână loiali lui Iehova!
Vă amintiți ce a zis?
„Să nu ne mai încredem în Iehova, n-a fost niciodată o opțiune.”
Familia Tshomba a spus că drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta” le-a amintit de situația prin care au trecut și ei.
Vă încurajăm să urmăriți din nou acest material video
și să vă întipăriți în inimă lecțiile despre cum putem dovedi ascultare când trecem prin situații dificile.
Poate fi greu să urmăm îndrumările când ne simțim îngrijorați sau neliniștiți.
Cât de util este exemplul lui Habacuc!
Ne ajută să rămânem calmi, concentrați și ascultători.
Va fi foarte interesant să studiem cartea Habacuc la închinarea în familie.
Da. Și putem găsi comori în Biblie chiar și fără instrumente de cercetare.
Ce-ai zice dacă ne-am uita mai întâi la conținutul cărții?
Sigur! Aici se spune: „Strigătul de ajutor al profetului. «Până când, o, Iehova?»”.
Îhî. E bine cunoscut pentru aceste cuvinte. Dar oare de ce s-a simțit așa?
Hai să ne uităm la axa timpului și să vedem ce legături putem face cu ceea ce cunoaștem deja.
Bună idee!
Aici vedem că Habacuc a prins sfârșitul domniei regelui Iosia și începutul domniei lui Ioiachim.
Îmi amintesc că profeții lui Iehova au fost acceptați și respectați o bună parte din domnia lui Iosia.
Sigur a fost o perioadă bună și stabilă pentru Habacuc. Dar o singură săgeată a schimbat totul.
Iosia a fost omorât, la tron au urmat regi răi,
iar israeliții s-au afundat din nou în închinarea falsă și în practici nelegiuite.
Da. Se pare că inima lor nu se schimbase.
Îndeosebi Ioiachim i-a persecutat pe profeții lui Iehova. Chiar l-a ucis pe Uria.
Oare cum s-a simțit Habacuc dacă și el a fost persecutat?
Azi totul merge bine, viața e liniștită și stabilă, iar a doua zi ești ținta atacurilor și trebuie să fugi ca să-ți salvezi viața.
Nu-i de mirare că Habacuc a strigat către Iehova. Avea nevoie disperată de ajutor.
– Așa e. Dar cum i-a răspuns Iehova?
– Mmm...
Citind această carte, ai remarcat vreo urmă de reproș din partea lui Iehova?
I-a spus el lui Habacuc: „Cine ești tu ca să mă iei la întrebări?”
– Nu, deloc!
– Nici eu.
Putem învăța multe și din ce nu spune Iehova.
Da. El pur și simplu l-a ascultat pe Habacuc.
Nu i-a ignorat sentimentele, ci a văzut ce stă în spatele lor.
Mai mult, l-a inspirat să scrie despre ceea ce îl tulbura pentru ca și alții să tragă foloase.
Îți imaginezi ce trebuie să fi simțit Habacuc?
Așa este Iehova.
Prețuiește cuvintele sincere spuse din inimă.
Îhî. E atât de abordabil!
E ca și cum ne-ar spune:
„Apreciez cuvintele tale sincere, văd ce stă în spatele lor.
Așa cum m-am purtat cu Habacuc, tot așa mă voi purta și cu tine”.
Mi-au atras atenția și cuvintele lui Iehova din capitolul 2:4: „Dar cel drept va trăi prin fidelitatea lui”.
E o idee importantă.
Chiar mi-am pus o notiță la acest verset.
„Aceasta nu e o afirmație cu caracter general, ci unul dintre adevărurile fundamentale ale Bibliei.”
Iehova îl asigura pe Habacuc că nu-i va uita pe cei loiali.
Ei aveau să trăiască.
Și chiar așa a fost. Ieremia, Baruc, Ebed-Melec, recabiții – toți au supraviețuit distrugerii Ierusalimului.
Iehova e demn de încredere!
Dar și referințele marginale ne ajută să avem un studiu mai profund.
Uite, pentru a-i întări pe creștinii din primul secol care treceau prin încercări, Pavel a citat aceste cuvinte de trei ori.
Gândește-te: Iehova a vrut ca ceea ce a spus Habacuc să fie repetat pentru ca noi să tragem foloase.
El a vrut să ne amintim ce i-a spus lui Habacuc.
Cuvintele lui Iehova au avut un efect puternic asupra lui Habacuc.
În penultimul verset al cărții el spune că ‘va exulta în Iehova și se va bucura’.
Îmi amintesc că într-o închinare de dimineață se spunea că „a exulta”, înseamnă „a sări de bucurie”.
E uimitor!
Situația lui Habacuc nu se schimbase,
însă sentimentele lui s-au schimbat după ce și-a vărsat inima înaintea lui Iehova și și-a pus încrederea în el.
Așa e!
Deoarece Iehova a fost abordabil și demn de încredere, Habacuc nu s-a mai simțit tulburat, ci liniștit.
Foarte încurajator!
Deci, ce învățăm din această relatare?
– Pe tine ce te-a impresionat?
– Păi, cred că faptul că Iehova e abordabil.
Asta îmi dă încredere că mă pot ruga cu sinceritate. Nu trebuie să ezit să-i spun ce simt, pentru că el știe deja.
Nu e nevoie să mă rețin să-i vorbesc sau să am o exprimare perfectă.
Iehova chiar vrea să-i vorbesc din inimă și să mă simt liberă să-i spun ceea ce poate n-aș spune niciodată cu voce tare.
Frumoasă idee! Vreau și eu să fiu abordabil, la fel ca Iehova.
Pot face asta nu doar prin ceea ce spun, ci și prin ceea ce nu spun.
De pildă, prin atitudinea mea sau prin expresia feței.
Îmi doresc ca și tu, și alții să nu ezitați să mă abordați cu privire la orice
și chiar dacă cineva îmi spune ceva direct, asemenea lui Habacuc,
e important să arăt că-i înțeleg sentimentele și să mă concentrez la ce stă în spatele cuvintelor.
Da, așa e!
M-a impresionat și faptul că Iehova e demn de încredere.
Sunt convinsă că ceea ce a spus el cu privire la viitor se va împlini: ‘Cei drepți vor trăi’!
Acesta e un adevăr fundamental al Bibliei până la urmă.
Deci, indiferent ce s-ar întâmpla, pot fi bucuroasă, asemenea lui Habacuc.
Când meditez la acțiunile lui Iehova din trecut, așa cum a făcut Habacuc în capitolul 3,
mi se întărește încrederea în el și în îndrumările sale, chiar dacă situația se înrăutățește.
Nu contează când va veni sfârșitul, ci contează să umblăm prin credință în fiecare zi.
Ce frumos!
Iehova e abordabil și demn de încredere. E exact ce avem nevoie în timpurile în care trăim.
Uite câte putem afla doar folosind caracteristicile Bibliei și făcând legături cu ceea ce cunoaștem deja!
Și nici măcar nu am ajuns să vorbim despre câtă răbdare a avut Iehova cu Habacuc
sau de ce s-a așteptat profetul să fie mustrat.
Putem învăța așa de multe din această relatare!
Păi, timp avem, deci mai putem face cercetări.
Mă întreb ce a simțit Habacuc ...
„Cel drept va trăi prin fidelitatea lui.”
Așa a trăit Habacuc și la fel putem și noi.
Ce legătură e între încredere și ascultare?
Fratele William Turner răspunde la această întrebare în următoarea închinare de dimineață.
Când vine vorba de a manifesta încredere
vrem să ne asigurăm că încrederea noastră în Iehova este deplină.
Dar, e interesant că dacă vom face cercetări despre acest subiect în publicațiile noastre,
vom vedea că e foarte important să arătăm încredere și în numele lui Iehova,
în Cuvântul său, în organizația sa și în conducerea Fiului său.
Deci, dacă ne concentrăm la a manifesta încredere deplină în Iehova,
de ce mai e necesară încrederea și în aceste domenii?
Pentru început, ce înseamnă să ne încredem pe deplin în Iehova?
Să deschidem împreună Biblia la Proverbele capitolul 3 și să citim un pasaj bine-cunoscut.
Proverbele 3:5, 6.
„Încrede-te în Iehova din toată inima ta și nu te bizui pe priceperea ta.
Ține seama de el în toate căile tale, și el îți va netezi cărările”.
Aceste versete se regăsesc într-o secțiune deosebită a aplicației JW Library®
pe care sunt sigur că vă place s-o folosiți.
Se numește „Versete biblice explicate”.
Pentru a o găsi, intrați de pe pagina principală în „Bibliotecă”, la secțiunea „Publicații”,
apoi „Serii de articole”, și dacă derulați până la cartea Poverbele și accesați Proverbele 3:5, 6,
observați ce se spune la subtitlul „Încrede-te în Iehova din toată inima ta”.
Pe la mijlocul paragrafului găsim următoarea idee.
Aici se spune:
„Așadar, faptul de a ne încrede în Dumnezeu din toată inima nu se rezumă la sentimente.
Este o alegere pe care o facem
deoarece suntem pe deplin convinși că Creatorul nostru știe ce este cel mai bine pentru noi”.
Încrederea deplină nu se bazează pe sentimente sau pe emoții.
Ea e o alegere.
Trebuie să luăm o decizie conștientă, rațională, de a ne încrede în Iehova
chiar și atunci când nu avem toate detaliile unei situații sau nu prea le înțelegem.
Putem ilustra această idee cu ajutorul unei relatări biblice; cea din 2 Regi, capitolul 9.
În acest capitol se vorbește despre momentul în care Iehu a fost uns ca rege.
Dacă ne uităm la începutul capitolului, în versetele 1 la 3,
Elisei îl instruiește pe unul dintre fiii profeților să se ocupe de această însărcinare.
El îi dă acestuia instrucțiuni foarte detaliate despre cum trebuie să aibă loc ungerea regelui.
După ce profetul și-a îndeplinit misiunea conform îndrumărilor primite,
să observăm conversația care a avut loc între Iehu și comandanții armatei sale.
Să citim din 2 Regi 9, începând cu versetul 11:
„Când Iehu s-a întors la slujitorii domnului său, ei l-au întrebat:
«Este totul bine? De ce a venit la tine nebunul ăsta?».
El le-a răspuns: «Voi știți ce fel de om este el și cum vorbește».
Dar ei au spus: «Nu ne minți! Spune-ne, te rugăm, ce ți-a zis».
Atunci el le-a zis: «El mi-a vorbit așa și așa.
Apoi a adăugat:
„Iată ce spune Iehova:
«Te ung rege peste Israel»”.
Acum să ne oprim puțin.
Până aici am înțeles două lucruri.
Primul: În mod evident, comandanții armatei lui Iehu nu au înțeles acțiunile profetului.
Acestea li s-au părut ciudate, iraționale.
Și totuși,
ei și-au dat seama că ceea ce a spus profetul nu provenea, de fapt, de la un străin.
Înfățișarea și reacția lui Iehu arătau că se întâmplase ceva important.
Deci când Iehu i-a informat despre ce i s-a spus,
despre ce i-a spus Iehova prin reprezentantul său, cum au reacționat comandanții?
Versetul 13:
„Atunci toți și-au luat imediat veșmintele și le-au pus sub el, pe treptele goale.
Și au sunat din corn și au zis: «Iehu a devenit rege»”.
Chiar dacă erau lucruri pe care nu le înțelegeau pe deplin sau nu aveau toate detaliile,
ei s-au bazat pe ceea ce știau deja.
Ei au înțeles de unde venea mesajul și imediat și-au arătat susținerea.
Vă puteți imagina pentru un moment, ce s-ar fi întâmplat dacă acei comandanți ar fi fost sceptici
sau dacă s-ar fi bazat strict pe sentimente sau pe emoții?
Oare acțiunile lor l-ar fi putut afecta pe Iehu?
Versetul 11 arată că Iehu a încercat să lase impresia că vizita n-a fost atât de importantă.
Biblia nu menționează de ce a vrut el să minimalizeze importanța ungerii sale ca rege,
dar remarcați ce efect puternic a avut asupra lui Iehu hotărârea comandanților de a-l sprijini
și încrederea lor că mesajul provenea de la Iehova.
Mai departe, în versetul 14, Iehu este prezentat
ca fiind foarte hotărât să treacă imediat la acțiune și să îndeplinească misiunea care i-a fost încredințată.
Deci ce putem învăța din această relatare?
În ultimii ani am primit multe îndrumări atât la Betel, cât și în teritoriu, ca urmare a schimbărilor care au avut loc în lume.
Iehova știe.
El înțelege că am putea fi îngrijorați sau neliniștiți,
mai ales când sunt lucruri pe care nu le înțelegem pe deplin sau când nu avem toate detaliile unei situații.
Imaginați-vă ce simte Iehova când, asemenea acelor comandanți de armată,
și noi avem încredere în mijlocul prin care primim îndrumările și dovedim că le susținem.
Când alegem să avem încredere și să urmăm îndrumările pe care le primim, Iehova remarcă și apreciază mult asta.
Atitudinea aceasta e prețioasă în ochii săi pentru că e o dovadă a iubirii și a încrederii noastre depline în el.
Dar are și un efect pozitiv, încurajator, asupra celor din jurul nostru.
Și nu-i așa că am fost binecuvântați pentru asta?
Dar ce legătură au toate acestea cu încrederea pe care vrem să o demonstrăm
în numele lui Dumnezeu, în Cuvântul său și în organizația sa?
Realitatea este că, în orice relație, cuvintele noastre trebuie confirmate prin fapte.
Cu siguranță, Iehova apreciază foarte mult când ne exprimăm în rugăciune iubirea și încrederea în el.
Dar când ne demonstrăm încrederea prin acțiuni, dăm greutate cuvintelor noastre,
iar relația noastră cu Iehova devine mai puternică.
Asta presupune să avem încredere în Iehova și să urmăm îndrumarea sa;
să avem încredere în modul în care Isus conduce congregația;
să avem încredere în partea pământească a organizației lui Iehova și în sclavul fidel și prevăzător;
și să avem încredere în bătrâni – care aplică îndrumările în congregație.
Chiar dacă acești frați sunt imperfecți, vrem să păstrăm mereu în minte că Iehova are încredere în ei.
Și atunci când alegem să le acordăm aceeași încredere ca Iehova, le oferim un exemplu bun și altora.
Știm că ne stau în față evenimente extraordinare.
Dar, așa cum arată situația mondială, până atunci, „trăim timpuri critice cărora cu greu li se face față”.
De aceea, este mai important ca oricând
să ne amintim și să continuăm să aplicăm îndemnul inspirat din Isaia 30:15:
„Dacă vă păstrați calmul și aveți încredere
[încredere deplină în minunatul nostru Dumnezeu],
veți fi puternici”.
Încrederea nu-i doar un sentiment, e o alegere.
Și se bazează pe convingerea că Iehova acționează mereu în folosul nostru.
Când toți ne încredem în Iehova și în organizația sa, rezultatul este unitatea.
Videoclipul din această lună evidențiază cum unitatea ne dă putere
pe măsură ce condițiile din lume se schimbă rapid.
Frate, te rog,
vino-n ajutor!
Căci singur nu văd calea de ieșire.
Iubit sunt, știu,
de Iah și de-al său Fiu,
dar azi mă simt prea nedemn de a lor iubire.
Stai cu mine un timp,
tristețea s-o înving.
Sentimente grele când mă frământă,
pui iubire multă-n inima-mi frântă.
Când stau lângă frați și lângă Iehova,
pacea mă cuprinde.
Vreau să stau aproape,
mereu aproape.
Frate, te-ascult.
Văd clar al tău tumult.
Nu ești singur, eu sunt lângă tine.
Da, ești iubit,
de Iehova-ntărit;
cu mâna Sa dreaptă prompt El te susține.
Voi sta cu tine un timp,
tristețea s-o învingi.
Sentimente grele când te frământă,
pun iubire multă-n inima-ți frântă.
Când stăm lângă frați și lângă Iehova,
pacea ne cuprinde.
Sentimente grele când te frământă,
pun iubire multă-n inima-ți frântă.
Când stăm lângă frați și lângă Iehova,
pacea ne cuprinde.
Deci, să stăm aproape,
aproape.
Să stăm aproape,
aproape.
Când au loc dezastre, sprijinul familiei noastre spirituale e foarte valoros.
Iar încrederea noastră în organizația lui Iehova îi întărește și pe alții.
Dragi tineri, cred prietenii voștri că există mai multe moduri de a-i sluji lui Dumnezeu?
Ce vă poate ajuta să vedeți clar lucrurile?
Remarcați cum doi tineri și-au gestionat îndoielile.
De ce poate fi greu să crezi că există o singură religie adevărată?
La școală se fac multe presiuni să accepți orice religie și orice stil de viață și că nimic nu e greșit.
Odată, în lucrare, un bărbat ne-a luat la rost și a zis:
„Religia mea construiește spitale, face acte de caritate. Dar voi? Voi ce faceți?”.
Și așa făceau.
Avea dreptate.
Mi-am zis: „Noi de ce nu facem așa?”.
Dacă alte religii fac lucruri bune, suntem noi, într-adevăr, singura religie adevărată?
Am început să am unele îndoieli.
La cursul de asistenți medicali aveam ore de etică
la care se discuta efectul propriilor convingeri religioase asupra îngrijirii pacienților.
În ziua în care s-a discutat despre oamenii cu diferite orientări sexuale, identități de gen și stiluri de viață
ni s-a cerut să ne spunem fiecare părerea despre aceste categorii.
În acel moment, îmi doream să se deschidă pământul și să mă înghită.
Am fost foarte stresată.
Cum te-ai convins că ceea ce crezi e adevărul?
În Matei 7:13, 14 se vorbește despre două căi.
Doar una este bună.
Știam că trebuia să-mi consolidez credința și să mă asigur că am ales calea cea bună, pe cea îngustă.
La studiul personal, m-am gândit la discuția cu acel bărbat.
Mi-am notat toate întrebările pe care mi le-a pus și am făcut cercetări.
Am luat fiecare întrebare pe rând.
Am descoperit și versetele din Matei 7:22, 23
în care chiar Isus a atras atenția că nu toți cei care fac ‘lucrări de putere în numele său’ sunt aprobați.
M-am gândit la ce facem noi:
ne păstrăm neutralitatea politică, îi iubim pe toți oamenii și predicăm vestea bună pe tot pământul;
în realitate, lucruri pe care Isus ne-a poruncit să le facem.
Imediat am zis o rugăciune.
Iehova mi-a dat putere și am avut curaj să spun
că am ales să trăiesc nu după propriile mele norme, ci după ale lui Dumnezeu.
În Ioan 18:38 Pilat l-a întrebat cu sarcasm pe Isus: „Ce este adevărul?”,
deoarece considera că Isus nu avea cum să dețină adevărul absolut.
Această idee – că adevărul este relativ și că totul e acceptabil – nu e o idee nouă.
În Proverbele 22:3 se spune că „cel prevăzător vede pericolul și se ascunde”.
Înainte să înceapă ora, m-am uitat peste ce urma să se discute.
Ca să-mi pot apăra credința trebuia să fiu pregătită.
Așa că am căutat pe jw.org diferite articole,
pe care să le pot folosi ca să-mi explic convingerile într-un mod clar și concis.
Știam că nu trebuia să mă las descurajat și că trebuia să mă duc din nou în lucrare.
Câteva săptămâni mai târziu, am avut altă ocazie de a-mi apăra convingerile.
Chiar dacă nu întotdeauna reușești să convingi o persoană,
când îi aduci argumente biblice, te convingi pe tine că ai religia adevărată.
Ce foloase ți-a adus?
O persoană timidă ca mine poate să fie ușor influențată și să ajungă să aibă unele îndoieli.
Adevărul e că există un singur mod corect de a ne închina lui Iehova.
1 Corinteni 1:10 spune că trebuie să fim „pe deplin uniți în același gând”.
Nu pot exista mai multe adevăruri.
N-am cuvinte să exprim cât de recunoscătoare sunt
că Iehova mi-a dat privilegiul de a-l cunoaște și de a cunoaște religia adevărată!
Asta mă motivează să fac tot ce pot pentru a le vorbi altora despre Iehova.
E un cadou pe care îl pot face oamenilor.
Convingerea că există o singură religie adevărată
mi-a dat stabilitate și m-a ajutat să depășesc cu succes provocările vieții.
Nu mai am îndoieli cu privire la adevăr.
În Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, găsesc răspunsuri și sfaturi pentru orice situație care ar putea apărea.
Organizația noastră nu construiește spitale, dar lucrarea noastră salvează vieți.
Îi ajutăm pe oameni să aibă o relație apropiată cu Iehova.
Ți-au pus și ție profesorii sau colegii întrebări asemănătoare?
Propune-ți, la fel ca Naomi și Vince, să-ți întărești credința.
Poți fi sigur că, dacă depui eforturi, Iehova îți va risipi îndoielile
și-ți va da îndrumarea necesară pentru a crește spiritual.
În plus, el îi binecuvântează pe cei care ies din zona de confort și își extind serviciul.
Frații care fac asta confirmă acest adevăr.
Salut!
Sunt Robert McGee și slujesc în Republica Dominicană.
Republica Dominicană e un paradis al predicării.
Are plaje superbe și peisaje spectaculoase, dar oamenii fac ca acest loc să fie special.
Când eram mic, visam să fiu misionar și să le predic oamenilor din altă parte a lumii.
Acum fac asta în fiecare zi.
Într-un teritoriu cu necesitate ai și provocări, cum ar fi dorul de casă.
Dar frații de aici au ajuns să fie ca o familie pentru mine.
Ei sunt mereu gata să ajute un străin aflat în nevoie, iar eu am fost un astfel de străin de multe ori.
Când am sosit, m-au ajutat să găsesc o locuință,
îmi ofereau deseori mâncare și treceau să vadă ce mai fac.
Deși simt lipsa unor lucruri de acasă, familia de aici compensează această lipsă.
Bucuria pe care o am în predicare merită orice sacrificiu.
Ați vrea să vedeți cum arată o zi din viața mea?
Dimineața mă trezesc la șapte și un sfert.
La opt jumate ies din casă
Mulți oameni de-aici nu au mașină, așa că folosesc motocicleta.
E un mijloc de transport mai ieftin.
Înainte nu știam să conduc o motocicletă și nu mă gândeam că voi folosi una în predicare,
dar frații m-au învățat cum să o conduc în siguranță și așa mă deplasez acum.
Îmi ia cam 15 minute să ajung la sală.
Slujesc într-o congregație de limbajul semnelor american.
După întrunirea pentru predicare, mergem direct în teritoriu.
E ușor să predici aici.
Oamenii sunt foarte prietenoși și intri ușor în vorbă cu ei.
Când îi căutăm pe surzi, uneori locatarii sunt cei care ne conduc spre locuințele lor.
Iar ca să ajungem la ei, poate fi necesar să parcurgem distanțe lungi.
La început aveam mari emoții,
dar frații cu care predicam nu erau deloc îngrijorați, iar asta m-a ajutat să mă relaxez.
Oamenii chiar voiau să ne ajute să-i găsim pe surzi și erau încântați că făceam ceva în folosul lor.
În general, cei de aici au respect față de Biblie și e ușor să porți conversații cu ei.
După predicare, ne retragem acasă, fiindcă urmează cea mai călduroasă parte din zi.
Ăsta e lucrul la care m-am adaptat cel mai ușor!
În acest timp, iau prânzul.
O mâncare care îmi place mult este „la bandera”, o combinație de orez, fasole și carne.
După ce mănânc, beau o cafea și mă odihnesc sau studiez personal.
Apoi mă întâlnesc din nou cu frații și mergem la studii biblice până seara.
Aici poți să ai cât de multe studii vrei.
Asta îmi place cel mai mult în acest teritoriu.
Când calculezi cheltuiala, e ușor să te concentrezi la ce sacrifici, dar e bine să te gândești și la ce câștigi.
Sunt fericit că fac ceea ce iubesc:
îi învăț pe oameni despre Iehova, iar unii chiar au ajuns să se boteze.
Nimic nu-mi aduce o bucurie mai mare.
Dacă aș fi rămas acasă, n-aș fi învățat atât de multe și n-aș fi avut atâtea amintiri frumoase cu frații.
Iehova mi-a dat frați, surori, mame și tați, așa că nu mă simt deloc singur.
Una e să știi că ai o familie mondială de frați și cu totul alta e să simți iubirea lor.
Psalmul 34:8 spune: „Gustați și vedeți ce bun este Iehova!”.
Când faci asta, te bucuri de un ospăț de binecuvântări
și toate sunt delicioase.
Puține lucruri se compară cu bucuria de a le preda altora adevărul despre Iehova.
Dacă nu poți sluji acum unde e nevoia mai mare, ți-ai putea extinde serviciul în alt mod?
În această emisiune,
ni s-a reamintit că a continua să urmăm îndrumările primite de la organizația lui Iehova ne poate salva viața.
Asemenea lui Habacuc, trebuie să ne vărsăm inima înaintea lui Iehova
pentru a ne păstra pacea interioară și încrederea în El.
Familia Tshomba a avut încredere deplină în Iehova și a urmat îndrumările într-o perioadă foarte dificilă.
Cât despre noi, trebuie să ne convingem singuri care este adevărul
dacă vrem să urmăm îndrumarea de la Iehova primită prin „sclavul fidel și prevăzător”.
În această lună le vom face o vizită fraților din Serbia.
Serbia este o țară fără ieșire la mare, cu câmpii fertile în partea de nord,
bazine de calcar la est,
dealuri domoale la vest
și munți în partea de sud.
Pământul roditor produce o hrană foarte variată.
Serbia este unul dintre cei mai mari exportatori de zmeură.
Câmpurile întinse de rapiță oferă hrană pentru animale.
Un preparat popular balcanic este „ćevapi”.
Acesta se prepară din carne tocată asezonată cu un mix de condimente și rulată apoi sub formă de chiftele alungite.
Carnea este pusă într-o lipie în care se adaugă și „kajmak”, o cremă de brânză acrișoară și tartinabilă.
Haideți și voi la masă!
În Serbia este o tradiție ca familiile să se întâlnească duminică la amiază
pentru a mânca împreună, a povesti și a se apropia unii de alții.
Mulți au contribuit la răspândirea veștii bune despre Regat în fosta Iugoslavie, din care făcea parte și Serbia.
Unul dintre ei a fost un soldat pe nume Nica Tralea.
În timp ce era înrolat în armata austro-ungară în 1918,
a fost capturat de armata rusă și trimis în Siberia, la mii de kilometri distanță, unde a aflat adevărul.
După ce a fost eliberat, s-a întors acasă și a început să organizeze întruniri.
Din materialul despre Muntenegru dintr-o emisiune recentă, poate vi-l amintiți pe Franz Brand, un tânăr frizer.
El era cunoscut drept unul dintre „frizerii credincioși”.
Franz și Rudolf Kalle, un fost client de-al său, care i-a devenit apoi partener de predicare,
au fost numiți mai târziu supraveghetori ai filialei.
În anii ’30, 20 de pionieri cu experiență, printre care și Martin Poetzinger, au fost trimiși aici pentru a extinde lucrarea.
Ei nu vorbeau sârbo-croata, dar foloseau fișe de mărturie pentru a predica.
Martin Poetzinger își amintește cum mergea prin sate izolate cu un rucsac plin de publicații biblice
pentru a le predica tuturor celor care doreau să-l asculte.
Și azi se predică cu sârguință vestea bună, iar adevărul continuă să se răspândească.
În Vojvodina, agricultorii sunt foarte ocupați în perioada recoltei,
așa că frații și surorile parcurg distanțe lungi cu bicicleta pentru a le predica pe câmp.
Serbia a devenit o țară cosmopolită în care locuiesc comunități de limbă rusă, chineză, urdu, persană și romani.
Pentru a le predica vorbitorilor de limbă romani, vestitorii merg în cartierele locuite de ei,
care sunt alcătuite de obicei din case mici, construite una lângă alta.
Iar rezultatele sunt extraordinare!
În congregația Belgrad Romani se conduc 46 de studii biblice, iar prezența la întruniri este de peste sută la sută.
Frații și surorile din congregația Belgrad Romani ne transmit salutări și caldă lor iubire creștină.
Și noi vă iubim foarte mult!
Ați urmărit JW Broadcasting® de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova.

JW Broadcasting – iulie 2026
- 

JW Broadcasting – iulie 2026

Vă urăm bun-venit la emisiunea din această lună!
Toți vrem să luăm decizii bune și să privim cu încredere viitorul.
Pentru asta avem nevoie de o îndrumare înțeleaptă.
Vom vedea unde putem găsi o astfel de îndrumare și cum o putem urma.
Vom face cunoștință cu familia Tshomba, care a urmat îndrumările primite și a avut parte de binecuvântări.
Vom căuta comori în cartea Habacuc
și vom învăța cum să rămânem calmi când o repartiție sau o situație pare copleșitoare.
Și vom vedea cum decurge o zi din viața unui frate tânăr
care a plecat de acasă pentru a sluji unde e nevoia mai mare, în Republica Dominicană.
Abia așteptăm să le urmărim pe toate în emisiunea din această lună!
Știți pe ce drum să mergeți?
Tema de astăzi se bazează pe cuvintele din Iosua 3:4.
Contextul arată că israeliții erau pe cale să intre în Țara Promisă după ce așteptaseră 40 de ani.
Totuși, următoarea etapă avea să fie dificilă.
Era nevoie de eforturi, de credință și de curaj pentru a se bucura de binecuvântările promise.
De unde știau cum să procedeze?
Să citim împreună Iosua 3:2-4,
ca să înțelegem cum avea să-i îndrume Iehova în acele momente importante.
„După trei zile, supraveghetorii au trecut prin tabără și au poruncit poporului:
«Când veți vedea că arca legământului lui Iehova, Dumnezeul vostru, este purtată de preoții levitici,
să porniți din locul în care sunteți și să mergeți în urma ei.
Dar între voi și ea să rămână o distanță de aproximativ 2 000 de coți; să nu vă apropiați mai mult de ea.
Astfel, veți ști pe ce drum să mergeți, căci n-ați mai trecut pe drumul acesta până acum».”
Deci, pentru a ști încotro să meargă, israeliții trebuiau să urmeze arca legământului.
Deși ar fi trebuit să fie simplu, adesea nu au reușit să asculte de îndrumări.
De multe ori, s-au concentrat la imperfecțiunile celor aflați în frunte
și au acționat din mândrie sau din dorința de independență.
Dar de ce ne interesează această relatare?
Și noi ne aflăm într-un moment de cotitură din istorie.
Toate indiciile arată că trăim în partea finală a zilelor din urmă
și că necazul cel mare ar putea să înceapă în orice moment.
Viața noastră va depinde de ascultare.
Cum vom ști încotro să mergem?
La fel ca în timpul lui Iosua, e vital să înțelegem cum își îndrumă Iehova poporul și să ascultăm.
În acest sens, să analizăm răspunsul la trei întrebări.
Prima: Cum știm pe ce drum să mergem?
A doua: Cum rămânem pe acel drum?
Și a treia: Cum ținem pasul?
Să începem cu prima întrebare: Cum știm pe ce drum să mergem?
Când au fost în pustiu, conduși de Moise și Aaron, israeliții au avut dovezi clare ale îndrumării lui Iehova,
și anume un stâlp de nor ziua și un stâlp de foc noaptea.
Însă Iehova a schimbat modul în care oferea îndrumare.
Ei aveau nevoie de credință ca să accepte că acum Iosua era cel prin care Iehova îi îndruma.
Punând ca arca să fie purtată înaintea israeliților,
Iosua s-a asigurat că înțelegeau că erau în continuare conduși de Iehova.
Prin cine ne îndrumă Iehova în prezent?
Aflăm răspunsul din cuvintele lui Isus consemnate în Matei 24:45:
„Cine este în realitate sclavul fidel și prevăzător,
pe care stăpânul lui l-a numit peste slujitorii casei sale ca să le dea hrană la timpul potrivit?”.
„Sclavul fidel și prevăzător.”
Cine este el?
În prezent, sclavul fidel este Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova.
El le oferă hrană spirituală, îndrumare și ajutor practic Martorilor din întreaga lume.
Știm asta! Am analizat acest verset de multe ori.
Dar ne-am gândit vreodată în mod profund de ce credem asta?
În cartea „Bucură-te pentru totdeauna de viață!” avem lecția 54, intitulată „Rolul sclavului fidel și prevăzător”.
Aici se pun două întrebări: „Pe tine ce te convinge că Isus îndrumă Corpul de Guvernare?”
și „Crezi că Corpul de Guvernare este «sclavul fidel și prevăzător»?”.
Acestea sunt întrebări profunde.
Voi cum ați răspunde?
V-ar putea fi util să studiați această lecție, inclusiv secțiunea „Cercetează”,
la următoarea închinare în familie sau la studiul personal.
De ce e important acest subiect?
Să ne gândim.
Pentru a urma niște bărbați care purtau arca legământului
în timp ce traversau un râu ce se revărsa peste maluri,
israeliții trebuiau să aibă încredere deplină că acei bărbați erau îndrumați de Iehova.
În mod asemănător, ca să ascultăm de Corpul de Guvernare pe măsură ce înaintăm în aceste timpuri dificile,
și noi trebuie să avem încredere deplină că Iehova îi îndrumă pe acești bărbați
prin intermediul fiului său, Isus Cristos.
Deci care-i răspunsul la întrebarea: Cum știm pe ce drum să mergem?
La fel ca israeliții, îi urmăm pe cei prin care Iehova ne conduce.
Ajungem la a doua întrebare: Cum rămânem pe acest drum?
Poate că e ușor să urmăm o îndrumare atunci când suntem de acord cu ea.
Dar e mult mai greu când îndrumarea diferă de ce credem noi că ar trebui făcut.
Cum reacționăm atunci?
Pavel ne-a lăsat un exemplu bun în această privință.
În Faptele 21 citim că el a mers la Ierusalim
și le-a dat bătrânilor detalii despre călătoriile sale misionare.
Ei s-au bucurat de tot ce au auzit.
Dar a apărut o problemă.
Iată ce găsim consemnat despre unii creștini evrei în Faptele 21:21:
„Dar ei au auzit zvonindu-se despre tine
că-i înveți pe toți iudeii din națiuni să abandoneze Legea lui Moise,
spunându-le să nu-și circumcidă copiii și să nu urmeze obiceiurile noastre”.
Relatarea nu spune că Pavel a făcut asta, dar existau zvonuri.
Ce i-au spus bătrânii?
Citim în Faptele 21:24:
„I-ai cu tine pe acești bărbați, purifică-te împreună cu ei din punct de vedere ceremonial
și îngrijește-te de cheltuielile lor, ca să-și radă capul.
Astfel, toți vor ști că zvonurile pe care le-au auzit despre tine nu sunt adevărate
și că umbli cum se cuvine, respectând și tu Legea”.
Cum a reacționat Pavel?
Nu a început să se certe.
Așa cum citim în versetul 26, chiar a doua zi,
el și acei bărbați s-au purificat din punct de vedere ceremonial.
Deci pentru a dezminți zvonurile, care nu erau adevărate,
Pavel a fost dispus să facă ceva ce nu mai era necesar pe propria cheltuială.
De ce?
Pentru că le-a fost loial celor numiți de Iehova să conducă.
Care e lecția?
Când primim o îndrumare care nu pare necesară sau care diferă de părerea noastră,
avem suficientă încredere în Iehova încât să o urmăm?
Indiferent ce ni se cere să facem, să ascultăm, atât timp cât nu e încălcat vreun principiu.
Poate Iehova dirijează lucrurile așa cu un scop.
Și chiar dacă nu, ne va răsplăti pentru loialitatea noastră.
Uneori, ascultarea de îndrumări ne salvează viața.
Poate ne gândim la drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta”.
Ea a arătat că unii frați din Africa au trebuit să fugă pentru a-și salva viața.
În prezent, mulți frați de pe întregul glob se confruntă cu situații similare.
Ne gândim la acești prieteni dragi.
Urmărind acest material video, probabil cu toții ne-am întrebat
cum am reacționa noi dacă ni s-ar cere să facem ceva ce ni se pare că nu e necesar sau e exagerat?
Am putea să revedem această dramă la închinarea în familie,
cu scopul de a ne face o autoanaliză.
De ce e important? Să ne gândim.
Vom primi și noi îndrumări clare despre ce să facem și ce să nu facem în timpul marelui necaz?
Sub ce formă le vom primi?
Vor avea ele sens pentru noi?
Dacă avem încredere deplină în Iehova și în Isus,
vom fi gata să ascultăm de cei aflați în frunte.
Așadar, am văzut cum putem ști pe ce drum să mergem și cum să rămânem pe el.
A treia întrebare era: Cum să ținem pasul?
Să fim atenți să nu permitem dezamăgirilor, persecuțiilor sau problemelor
să ne determine să ne oprim sau să fim înceți în ce privește aplicarea îndrumărilor.
De pildă, când primim o îndrumare de la Corpul de Guvernare, poate ascultăm imediat.
Dar cum reacționăm când îndrumarea vine de la bătrâni sau de la supraveghetor?
Pe ei îi cunoaștem bine, le vedem și imperfecțiunile.
Mai suntem la fel de prompți în a asculta?
Continuăm să vedem că Iehova e sursa îndrumării?
Trebuie să rămânem aproape de organizația lui Iehova.
De ce să facem asta?
Vi s-a întâmplat vreodată să trebuiască să vă țineți după cineva în trafic
și, dintr-o dată, persoana să fie cu mult înainte?
Apoi realizați că a luat-o pe o ieșire și că voi ați trecut de ea.
Ce s-a întâmplat?
Ați rămas prea mult în urmă.
Iată de ce trebuie să ținem pasul cu organizația lui Iehova.
În ce mod?
Făcând niște lucruri esențiale de care ni se aduce aminte mereu,
și anume să asistăm la întruniri, să citim zilnic din Biblie,
să studiem, să ne rugăm și să mergem în predicare.
Aceste lucruri ne vor ajuta să nu rămânem în urmă.
Câteodată unii frați devin critici cu privire la deciziile care se iau în organizație.
Iar asta îi determină să încetinească ritmul, să devină inactivi sau chiar să nu mai participe la întruniri.
Din păcate, ei nu înțeleg că, la fel ca în cazul națiunii Israel, lucrurile nu pot fi perfecte,
întrucât cei care se află în frunte sunt imperfecți.
Adevărul e că nu există o organizație perfectă.
Singurul om perfect a fost Isus.
Așadar, vorbim despre oameni imperfecți care se străduiesc să urmeze îndrumările unui conducător perfect.
Un supraveghetor de circumscripție înțelept făcea deseori următoarea afirmație:
„Aceasta e cea mai bună organizație imperfectă de pe pământ”.
Avea dreptate.
Poate ne vine în minte relatarea din Ioan, capitolul 6.
Se pare că unii s-au poticnit când Isus le-a spus că trebuie să mănânce din carnea sa
și să bea din sângele său.
De aceea, mulți dintre discipolii săi s-au întors la lucrurile rămase în urmă și n-au mai mers cu el.
Isus i-a întrebat pe apostoli: „Nu vreți să vă duceți și voi?”.
Ce au răspuns?
Petru a rostit cu convingere cuvintele consemnate în Ioan 6:68:
„Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice”.
„La cine să ne ducem?”
Petru și ceilalți apostoli nu înțeleseseră mai bine decât alții cuvintele spuse de Isus.
Dar erau convinși că n-avea unde altundeva să meargă.
Asta e valabil și în prezent. Să prețuim ce avem.
Unde mai putem primi îndrumarea, hrana spirituală și mângâierea
de care avem parte în poporul lui Iehova?
Nicăieri altundeva.
Să nu permitem lucrurilor pe care nu le înțelegem să ne facă să nu apreciem ceea ce avem.
Deci ce vrem să reținem din această temă?
Indiciile arată clar că trăim la finalul zilelor din urmă și că suntem pe punctul de a intra în lumea nouă.
La fel ca în cazul israeliților, când au ajuns la Iordan,
respectarea îndrumărilor ne poate salva viața.
Acum e momentul să fim pe deplin convinși că Iehova îndrumă această organizație.
Să nu permitem ca dezamăgirile sau imperfecțiunile altora să ne încetinească ritmul.
Să prețuim privilegiul de a face parte din această organizație, care, da, e imperfectă, dar e caracterizată de unitate.
Și să fim siguri că, indiferent de încercările care ne stau în față,
dacă rămânem aproape de poporul lui Iehova și respectăm îndrumările primite,
vom ști mereu pe ce drum să mergem.
Loic și Yohari Tshomba, doi frați de corp din Congo, au simțit adevărul acestor cuvinte
când chiar viețile lor au depins de respectarea cu fidelitate a îndrumărilor.
Drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta” m-a impresionat profund
pentru că eu și familia mea am trecut printr-o experiență asemănătoare.
Prin anii ’90 totul mergea bine.
Pe atunci, eu și frații mei eram foarte tineri.
Dar, pe neașteptate, a izbucnit războiul și a trebuit să fugim din Congo.
Îndrumările pe care le-am primit de la filială au fost cât se poate de simple și clare.
Însă unii nu au ascultat și, din păcate, ei și familiile lor și-au pierdut viața.
Tata voia să ajungem împreună într-un loc sigur, însă nu avea suficienți bani.
Așa că a trebuit să ne despărțim.
Mama, eu și încă patru frați am plecat și am ajuns în Tanzania.
Tata ne-a spus, adică ne-a dat instrucțiuni clare cu privire la locul în care urma să ne întâlnim.
Și, pentru că am ascultat de ce ne-a zis, am reușit să fim din nou împreună, să ne reunim ca familie.
Scena în care familia din drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta” s-a reunit mi-a amintit de ce am trăit noi.
A fost exact la fel.
Da.
În tabăra de refugiați nu eram deloc în siguranță.
Când îi vedeam pe soldați în tabără, simțeam multă neliniște.
În plus, nu era ușor să-i slujești lui Iehova într-un astfel de loc.
A trebuit să ne mutăm din nou, de data aceasta din Tanzania în Mozambic.
Îmi amintesc și acum că ...
odată am călătorit în remorca unui camion.
Drumul era groaznic și greu de parcurs.
Erau gropi peste tot.
La un moment dat, camionul s-a oprit. Așa că m-am gândit că o să ne odihnim.
Era vreo 3 dimineața și tata ne-a zis:
„Copii, haideți, dați-vă jos din camion!
E un moment bun să citim împreună textul zilei”.
Fiind copii, bineînțeles că nu ne-a plăcut deloc.
Voiam doar să dormim.
Îmi voi aminti întotdeauna de această întâmplare
pentru că, indiferent de situație, tata a pus mereu pe primul loc lucrurile spirituale.
Am văzut clar cum tata s-a bazat de fiecare dată pe Iehova.
Era un om al rugăciunii.
Practic, în orice situație, el se ruga și aștepta ca Iehova să-i răspundă la rugăciune.
Când eram în Mozambic, mama s-a îmbolnăvit
și a trebuit să ne mutăm în Cape Town, în Africa de Sud,
pentru ca ea să primească tratamentul necesar.
Tratamentul nu a dat rezultate, iar mama a murit în ... în 2003.
Tata a trebuit să se îngrijească singur de noi.
Deși a suferit mult la moartea mamei, el s-a bazat în totalitate pe Iehova,
a privit spre el și a luptat să ne crească în adevăr.
Își dorea mult ca noi s-o revedem pe mama.
Tata avea o vorbă pe care ne-o spunea deseori:
„Sistemul ăsta n-aduce nimic bun.
Să luptăm pentru lumea nouă”.
Adică să-i dăm lui Iehova tot ce-avem mai bun, pentru că nu merită să investim în acest sistem.
Ar fi în zadar.
Tata ne-a încurajat să ne gândim la ce e cu adevărat important
și să ne propunem să-i slujim lui Iehova cu timp integral.
După ce am terminat școala, am început pionieratul.
În timp ce făceam pionierat, am lucrat și pentru LDC.
Acum mă bucur de privilegiul deosebit de a sluji la Betel.
Practic, îi dedic lui Iehova tot timpul meu.
Fiecare zi o folosesc în serviciul său.
Am fost invitată să iau parte la lucrările de construcție de la Betel.
Sunt foarte bucuros că toți copiii mei sunt în adevăr.
Am văzut mâna lui Iehova în viața mea, chiar și în cele mai dificile situații.
Pe lângă faptul că trebuia să le purtăm de grijă copiilor,
de multe ori nu știam încotro ne îndreptam și nici ce avea să se întâmple cu noi.
Dar Iehova ne-a fost mereu alături.
Nici nu s-a pus problema să nu ne încredem în el.
Din drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta”
am înțeles că Iehova nu doar vede, ci și simte alături de noi când suferim.
Ascultarea chiar salvează vieți.
Poate că nu vom înțelege îndrumările primite,
dar e important să le respectăm, pentru că Iehova știe întotdeauna ce e mai bine pentru noi.
Cât de frumos a rezumat fratele Leon Tshomba ce i-a ajutat pe el și pe copiii lui să supraviețuiască
și să-i rămână loiali lui Iehova!
Vă amintiți ce a zis?
„Să nu ne mai încredem în Iehova, n-a fost niciodată o opțiune.”
Familia Tshomba a spus că drama „Încredințează-i lui Iehova calea ta” le-a amintit de situația prin care au trecut și ei.
Vă încurajăm să urmăriți din nou acest material video
și să vă întipăriți în inimă lecțiile despre cum putem dovedi ascultare când trecem prin situații dificile.
Poate fi greu să urmăm îndrumările când ne simțim îngrijorați sau neliniștiți.
Cât de util este exemplul lui Habacuc!
Ne ajută să rămânem calmi, concentrați și ascultători.
Va fi foarte interesant să studiem cartea Habacuc la închinarea în familie.
Da. Și putem găsi comori în Biblie chiar și fără instrumente de cercetare.
Ce-ai zice dacă ne-am uita mai întâi la conținutul cărții?
Sigur! Aici se spune: „Strigătul de ajutor al profetului. «Până când, o, Iehova?»”.
Îhî. E bine cunoscut pentru aceste cuvinte. Dar oare de ce s-a simțit așa?
Hai să ne uităm la axa timpului și să vedem ce legături putem face cu ceea ce cunoaștem deja.
Bună idee!
Aici vedem că Habacuc a prins sfârșitul domniei regelui Iosia și începutul domniei lui Ioiachim.
Îmi amintesc că profeții lui Iehova au fost acceptați și respectați o bună parte din domnia lui Iosia.
Sigur a fost o perioadă bună și stabilă pentru Habacuc. Dar o singură săgeată a schimbat totul.
Iosia a fost omorât, la tron au urmat regi răi,
iar israeliții s-au afundat din nou în închinarea falsă și în practici nelegiuite.
Da. Se pare că inima lor nu se schimbase.
Îndeosebi Ioiachim i-a persecutat pe profeții lui Iehova. Chiar l-a ucis pe Uria.
Oare cum s-a simțit Habacuc dacă și el a fost persecutat?
Azi totul merge bine, viața e liniștită și stabilă, iar a doua zi ești ținta atacurilor și trebuie să fugi ca să-ți salvezi viața.
Nu-i de mirare că Habacuc a strigat către Iehova. Avea nevoie disperată de ajutor.
– Așa e. Dar cum i-a răspuns Iehova?
– Mmm...
Citind această carte, ai remarcat vreo urmă de reproș din partea lui Iehova?
I-a spus el lui Habacuc: „Cine ești tu ca să mă iei la întrebări?”
– Nu, deloc!
– Nici eu.
Putem învăța multe și din ce nu spune Iehova.
Da. El pur și simplu l-a ascultat pe Habacuc.
Nu i-a ignorat sentimentele, ci a văzut ce stă în spatele lor.
Mai mult, l-a inspirat să scrie despre ceea ce îl tulbura pentru ca și alții să tragă foloase.
Îți imaginezi ce trebuie să fi simțit Habacuc?
Așa este Iehova.
Prețuiește cuvintele sincere spuse din inimă.
Îhî. E atât de abordabil!
E ca și cum ne-ar spune:
„Apreciez cuvintele tale sincere, văd ce stă în spatele lor.
Așa cum m-am purtat cu Habacuc, tot așa mă voi purta și cu tine”.
Mi-au atras atenția și cuvintele lui Iehova din capitolul 2:4: „Dar cel drept va trăi prin fidelitatea lui”.
E o idee importantă.
Chiar mi-am pus o notiță la acest verset.
„Aceasta nu e o afirmație cu caracter general, ci unul dintre adevărurile fundamentale ale Bibliei.”
Iehova îl asigura pe Habacuc că nu-i va uita pe cei loiali.
Ei aveau să trăiască.
Și chiar așa a fost. Ieremia, Baruc, Ebed-Melec, recabiții – toți au supraviețuit distrugerii Ierusalimului.
Iehova e demn de încredere!
Dar și referințele marginale ne ajută să avem un studiu mai profund.
Uite, pentru a-i întări pe creștinii din primul secol care treceau prin încercări, Pavel a citat aceste cuvinte de trei ori.
Gândește-te: Iehova a vrut ca ceea ce a spus Habacuc să fie repetat pentru ca noi să tragem foloase.
El a vrut să ne amintim ce i-a spus lui Habacuc.
Cuvintele lui Iehova au avut un efect puternic asupra lui Habacuc.
În penultimul verset al cărții el spune că ‘va exulta în Iehova și se va bucura’.
Îmi amintesc că într-o închinare de dimineață se spunea că „a exulta”, înseamnă „a sări de bucurie”.
E uimitor!
Situația lui Habacuc nu se schimbase,
însă sentimentele lui s-au schimbat după ce și-a vărsat inima înaintea lui Iehova și și-a pus încrederea în el.
Așa e!
Deoarece Iehova a fost abordabil și demn de încredere, Habacuc nu s-a mai simțit tulburat, ci liniștit.
Foarte încurajator!
Deci, ce învățăm din această relatare?
– Pe tine ce te-a impresionat?
– Păi, cred că faptul că Iehova e abordabil.
Asta îmi dă încredere că mă pot ruga cu sinceritate. Nu trebuie să ezit să-i spun ce simt, pentru că el știe deja.
Nu e nevoie să mă rețin să-i vorbesc sau să am o exprimare perfectă.
Iehova chiar vrea să-i vorbesc din inimă și să mă simt liberă să-i spun ceea ce poate n-aș spune niciodată cu voce tare.
Frumoasă idee! Vreau și eu să fiu abordabil, la fel ca Iehova.
Pot face asta nu doar prin ceea ce spun, ci și prin ceea ce nu spun.
De pildă, prin atitudinea mea sau prin expresia feței.
Îmi doresc ca și tu, și alții să nu ezitați să mă abordați cu privire la orice
și chiar dacă cineva îmi spune ceva direct, asemenea lui Habacuc,
e important să arăt că-i înțeleg sentimentele și să mă concentrez la ce stă în spatele cuvintelor.
Da, așa e!
M-a impresionat și faptul că Iehova e demn de încredere.
Sunt convinsă că ceea ce a spus el cu privire la viitor se va împlini: ‘Cei drepți vor trăi’!
Acesta e un adevăr fundamental al Bibliei până la urmă.
Deci, indiferent ce s-ar întâmpla, pot fi bucuroasă, asemenea lui Habacuc.
Când meditez la acțiunile lui Iehova din trecut, așa cum a făcut Habacuc în capitolul 3,
mi se întărește încrederea în el și în îndrumările sale, chiar dacă situația se înrăutățește.
Nu contează când va veni sfârșitul, ci contează să umblăm prin credință în fiecare zi.
Ce frumos!
Iehova e abordabil și demn de încredere. E exact ce avem nevoie în timpurile în care trăim.
Uite câte putem afla doar folosind caracteristicile Bibliei și făcând legături cu ceea ce cunoaștem deja!
Și nici măcar nu am ajuns să vorbim despre câtă răbdare a avut Iehova cu Habacuc
sau de ce s-a așteptat profetul să fie mustrat.
Putem învăța așa de multe din această relatare!
Păi, timp avem, deci mai putem face cercetări.
Mă întreb ce a simțit Habacuc ...
„Cel drept va trăi prin fidelitatea lui.”
Așa a trăit Habacuc și la fel putem și noi.
Ce legătură e între încredere și ascultare?
Fratele William Turner răspunde la această întrebare în următoarea închinare de dimineață.
Când vine vorba de a manifesta încredere
vrem să ne asigurăm că încrederea noastră în Iehova este deplină.
Dar, e interesant că dacă vom face cercetări despre acest subiect în publicațiile noastre,
vom vedea că e foarte important să arătăm încredere și în numele lui Iehova,
în Cuvântul său, în organizația sa și în conducerea Fiului său.
Deci, dacă ne concentrăm la a manifesta încredere deplină în Iehova,
de ce mai e necesară încrederea și în aceste domenii?
Pentru început, ce înseamnă să ne încredem pe deplin în Iehova?
Să deschidem împreună Biblia la Proverbele capitolul 3 și să citim un pasaj bine-cunoscut.
Proverbele 3:5, 6.
„Încrede-te în Iehova din toată inima ta și nu te bizui pe priceperea ta.
Ține seama de el în toate căile tale, și el îți va netezi cărările”.
Aceste versete se regăsesc într-o secțiune deosebită a aplicației JW Library®
pe care sunt sigur că vă place s-o folosiți.
Se numește „Versete biblice explicate”.
Pentru a o găsi, intrați de pe pagina principală în „Bibliotecă”, la secțiunea „Publicații”,
apoi „Serii de articole”, și dacă derulați până la cartea Poverbele și accesați Proverbele 3:5, 6,
observați ce se spune la subtitlul „Încrede-te în Iehova din toată inima ta”.
Pe la mijlocul paragrafului găsim următoarea idee.
Aici se spune:
„Așadar, faptul de a ne încrede în Dumnezeu din toată inima nu se rezumă la sentimente.
Este o alegere pe care o facem
deoarece suntem pe deplin convinși că Creatorul nostru știe ce este cel mai bine pentru noi”.
Încrederea deplină nu se bazează pe sentimente sau pe emoții.
Ea e o alegere.
Trebuie să luăm o decizie conștientă, rațională, de a ne încrede în Iehova
chiar și atunci când nu avem toate detaliile unei situații sau nu prea le înțelegem.
Putem ilustra această idee cu ajutorul unei relatări biblice; cea din 2 Regi, capitolul 9.
În acest capitol se vorbește despre momentul în care Iehu a fost uns ca rege.
Dacă ne uităm la începutul capitolului, în versetele 1 la 3,
Elisei îl instruiește pe unul dintre fiii profeților să se ocupe de această însărcinare.
El îi dă acestuia instrucțiuni foarte detaliate despre cum trebuie să aibă loc ungerea regelui.
După ce profetul și-a îndeplinit misiunea conform îndrumărilor primite,
să observăm conversația care a avut loc între Iehu și comandanții armatei sale.
Să citim din 2 Regi 9, începând cu versetul 11:
„Când Iehu s-a întors la slujitorii domnului său, ei l-au întrebat:
«Este totul bine? De ce a venit la tine nebunul ăsta?».
El le-a răspuns: «Voi știți ce fel de om este el și cum vorbește».
Dar ei au spus: «Nu ne minți! Spune-ne, te rugăm, ce ți-a zis».
Atunci el le-a zis: «El mi-a vorbit așa și așa.
Apoi a adăugat:
„Iată ce spune Iehova:
«Te ung rege peste Israel»”.
Acum să ne oprim puțin.
Până aici am înțeles două lucruri.
Primul: În mod evident, comandanții armatei lui Iehu nu au înțeles acțiunile profetului.
Acestea li s-au părut ciudate, iraționale.
Și totuși,
ei și-au dat seama că ceea ce a spus profetul nu provenea, de fapt, de la un străin.
Înfățișarea și reacția lui Iehu arătau că se întâmplase ceva important.
Deci când Iehu i-a informat despre ce i s-a spus,
despre ce i-a spus Iehova prin reprezentantul său, cum au reacționat comandanții?
Versetul 13:
„Atunci toți și-au luat imediat veșmintele și le-au pus sub el, pe treptele goale.
Și au sunat din corn și au zis: «Iehu a devenit rege»”.
Chiar dacă erau lucruri pe care nu le înțelegeau pe deplin sau nu aveau toate detaliile,
ei s-au bazat pe ceea ce știau deja.
Ei au înțeles de unde venea mesajul și imediat și-au arătat susținerea.
Vă puteți imagina pentru un moment, ce s-ar fi întâmplat dacă acei comandanți ar fi fost sceptici
sau dacă s-ar fi bazat strict pe sentimente sau pe emoții?
Oare acțiunile lor l-ar fi putut afecta pe Iehu?
Versetul 11 arată că Iehu a încercat să lase impresia că vizita n-a fost atât de importantă.
Biblia nu menționează de ce a vrut el să minimalizeze importanța ungerii sale ca rege,
dar remarcați ce efect puternic a avut asupra lui Iehu hotărârea comandanților de a-l sprijini
și încrederea lor că mesajul provenea de la Iehova.
Mai departe, în versetul 14, Iehu este prezentat
ca fiind foarte hotărât să treacă imediat la acțiune și să îndeplinească misiunea care i-a fost încredințată.
Deci ce putem învăța din această relatare?
În ultimii ani am primit multe îndrumări atât la Betel, cât și în teritoriu, ca urmare a schimbărilor care au avut loc în lume.
Iehova știe.
El înțelege că am putea fi îngrijorați sau neliniștiți, 
mai ales când sunt lucruri pe care nu le înțelegem pe deplin sau când nu avem toate detaliile unei situații.
Imaginați-vă ce simte Iehova când, asemenea acelor comandanți de armată,
și noi avem încredere în mijlocul prin care primim îndrumările și dovedim că le susținem.
Când alegem să avem încredere și să urmăm îndrumările pe care le primim, Iehova remarcă și apreciază mult asta.
Atitudinea aceasta e prețioasă în ochii săi pentru că e o dovadă a iubirii și a încrederii noastre depline în el.
Dar are și un efect pozitiv, încurajator, asupra celor din jurul nostru.
Și nu-i așa că am fost binecuvântați pentru asta?
Dar ce legătură au toate acestea cu încrederea pe care vrem să o demonstrăm
în numele lui Dumnezeu, în Cuvântul său și în organizația sa?
Realitatea este că, în orice relație, cuvintele noastre trebuie confirmate prin fapte.
Cu siguranță, Iehova apreciază foarte mult când ne exprimăm în rugăciune iubirea și încrederea în el.
Dar când ne demonstrăm încrederea prin acțiuni, dăm greutate cuvintelor noastre,
iar relația noastră cu Iehova devine mai puternică.
Asta presupune să avem încredere în Iehova și să urmăm îndrumarea sa;
să avem încredere în modul în care Isus conduce congregația;
să avem încredere în partea pământească a organizației lui Iehova și în sclavul fidel și prevăzător;
și să avem încredere în bătrâni – care aplică îndrumările în congregație.
Chiar dacă acești frați sunt imperfecți, vrem să păstrăm mereu în minte că Iehova are încredere în ei.
Și atunci când alegem să le acordăm aceeași încredere ca Iehova, le oferim un exemplu bun și altora.
Știm că ne stau în față evenimente extraordinare.
Dar, așa cum arată situația mondială, până atunci, „trăim timpuri critice cărora cu greu li se face față”.
De aceea, este mai important ca oricând
să ne amintim și să continuăm să aplicăm îndemnul inspirat din Isaia 30:15:
„Dacă vă păstrați calmul și aveți încredere
[încredere deplină în minunatul nostru Dumnezeu],
veți fi puternici”.
Încrederea nu-i doar un sentiment, e o alegere.
Și se bazează pe convingerea că Iehova acționează mereu în folosul nostru.
Când toți ne încredem în Iehova și în organizația sa, rezultatul este unitatea.
Videoclipul din această lună evidențiază cum unitatea ne dă putere
pe măsură ce condițiile din lume se schimbă rapid.
Frate, te rog,
vino-n ajutor!
Căci singur nu văd calea de ieșire.
Iubit sunt, știu,
de Iah și de-al său Fiu,
dar azi mă simt prea nedemn de a lor iubire.
Stai cu mine un timp,
tristețea s-o înving.
Sentimente grele când mă frământă,
pui iubire multă-n inima-mi frântă.
Când stau lângă frați și lângă Iehova,
pacea mă cuprinde.
Vreau să stau aproape,
mereu aproape.
Frate, te-ascult.
Văd clar al tău tumult.
Nu ești singur, eu sunt lângă tine.
Da, ești iubit,
de Iehova-ntărit;
cu mâna Sa dreaptă prompt El te susține.
Voi sta cu tine un timp,
tristețea s-o învingi.
Sentimente grele când te frământă,
pun iubire multă-n inima-ți frântă.
Când stăm lângă frați și lângă Iehova,
pacea ne cuprinde.
Sentimente grele când te frământă,
pun iubire multă-n inima-ți frântă.
Când stăm lângă frați și lângă Iehova,
pacea ne cuprinde.
Deci, să stăm aproape,
aproape.
Să stăm aproape,
aproape.
Când au loc dezastre, sprijinul familiei noastre spirituale e foarte valoros.
Iar încrederea noastră în organizația lui Iehova îi întărește și pe alții.
Dragi tineri, cred prietenii voștri că există mai multe moduri de a-i sluji lui Dumnezeu?
Ce vă poate ajuta să vedeți clar lucrurile?
Remarcați cum doi tineri și-au gestionat îndoielile.
De ce poate fi greu să crezi că există o singură religie adevărată?
La școală se fac multe presiuni să accepți orice religie și orice stil de viață și că nimic nu e greșit.
Odată, în lucrare, un bărbat ne-a luat la rost și a zis:
„Religia mea construiește spitale, face acte de caritate. Dar voi? Voi ce faceți?”.
Și așa făceau.
Avea dreptate.
Mi-am zis: „Noi de ce nu facem așa?”.
Dacă alte religii fac lucruri bune, suntem noi, într-adevăr, singura religie adevărată?
Am început să am unele îndoieli.
La cursul de asistenți medicali aveam ore de etică
la care se discuta efectul propriilor convingeri religioase asupra îngrijirii pacienților.
În ziua în care s-a discutat despre oamenii cu diferite orientări sexuale, identități de gen și stiluri de viață
ni s-a cerut să ne spunem fiecare părerea despre aceste categorii.
În acel moment, îmi doream să se deschidă pământul și să mă înghită.
Am fost foarte stresată.
Cum te-ai convins că ceea ce crezi e adevărul?
În Matei 7:13, 14 se vorbește despre două căi.
Doar una este bună.
Știam că trebuia să-mi consolidez credința și să mă asigur că am ales calea cea bună, pe cea îngustă.
La studiul personal, m-am gândit la discuția cu acel bărbat.
Mi-am notat toate întrebările pe care mi le-a pus și am făcut cercetări.
Am luat fiecare întrebare pe rând.
Am descoperit și versetele din Matei 7:22, 23
în care chiar Isus a atras atenția că nu toți cei care fac ‘lucrări de putere în numele său’ sunt aprobați.
M-am gândit la ce facem noi:
ne păstrăm neutralitatea politică, îi iubim pe toți oamenii și predicăm vestea bună pe tot pământul;
în realitate, lucruri pe care Isus ne-a poruncit să le facem.
Imediat am zis o rugăciune.
Iehova mi-a dat putere și am avut curaj să spun
că am ales să trăiesc nu după propriile mele norme, ci după ale lui Dumnezeu.
În Ioan 18:38 Pilat l-a întrebat cu sarcasm pe Isus: „Ce este adevărul?”,
deoarece considera că Isus nu avea cum să dețină adevărul absolut.
Această idee – că adevărul este relativ și că totul e acceptabil – nu e o idee nouă.
În Proverbele 22:3 se spune că „cel prevăzător vede pericolul și se ascunde”.
Înainte să înceapă ora, m-am uitat peste ce urma să se discute.
Ca să-mi pot apăra credința trebuia să fiu pregătită.
Așa că am căutat pe jw.org diferite articole,
pe care să le pot folosi ca să-mi explic convingerile într-un mod clar și concis.
Știam că nu trebuia să mă las descurajat și că trebuia să mă duc din nou în lucrare.
Câteva săptămâni mai târziu, am avut altă ocazie de a-mi apăra convingerile.
Chiar dacă nu întotdeauna reușești să convingi o persoană,
când îi aduci argumente biblice, te convingi pe tine că ai religia adevărată.
Ce foloase ți-a adus?
O persoană timidă ca mine poate să fie ușor influențată și să ajungă să aibă unele îndoieli.
Adevărul e că există un singur mod corect de a ne închina lui Iehova.
1 Corinteni 1:10 spune că trebuie să fim „pe deplin uniți în același gând”.
Nu pot exista mai multe adevăruri.
N-am cuvinte să exprim cât de recunoscătoare sunt
că Iehova mi-a dat privilegiul de a-l cunoaște și de a cunoaște religia adevărată!
Asta mă motivează să fac tot ce pot pentru a le vorbi altora despre Iehova.
E un cadou pe care îl pot face oamenilor.
Convingerea că există o singură religie adevărată
mi-a dat stabilitate și m-a ajutat să depășesc cu succes provocările vieții.
Nu mai am îndoieli cu privire la adevăr.
În Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, găsesc răspunsuri și sfaturi pentru orice situație care ar putea apărea.
Organizația noastră nu construiește spitale, dar lucrarea noastră salvează vieți.
Îi ajutăm pe oameni să aibă o relație apropiată cu Iehova.
Ți-au pus și ție profesorii sau colegii întrebări asemănătoare?
Propune-ți, la fel ca Naomi și Vince, să-ți întărești credința.
Poți fi sigur că, dacă depui eforturi, Iehova îți va risipi îndoielile
și-ți va da îndrumarea necesară pentru a crește spiritual.
În plus, el îi binecuvântează pe cei care ies din zona de confort și își extind serviciul.
Frații care fac asta confirmă acest adevăr.
Salut!
Sunt Robert McGee și slujesc în Republica Dominicană.
Republica Dominicană e un paradis al predicării.
Are plaje superbe și peisaje spectaculoase, dar oamenii fac ca acest loc să fie special.
Când eram mic, visam să fiu misionar și să le predic oamenilor din altă parte a lumii.
Acum fac asta în fiecare zi.
Într-un teritoriu cu necesitate ai și provocări, cum  ar fi dorul de casă.
Dar frații de aici au ajuns să fie ca o familie pentru mine.
Ei sunt mereu gata să ajute un străin aflat în nevoie, iar eu am fost un astfel de străin de multe ori.
Când am sosit, m-au ajutat să găsesc o locuință,
îmi ofereau deseori mâncare și treceau să vadă ce mai fac.
Deși simt lipsa unor lucruri de acasă, familia de aici compensează această lipsă.
Bucuria pe care o am în predicare merită orice sacrificiu.
Ați vrea să vedeți cum arată o zi din viața mea?
Dimineața mă trezesc la șapte și un sfert.
La opt jumate ies din casă
Mulți oameni de-aici nu au mașină, așa că folosesc motocicleta.
E un mijloc de transport mai ieftin.
Înainte nu știam să conduc o motocicletă și nu mă gândeam că voi folosi una în predicare,
dar frații m-au învățat cum să o conduc în siguranță și așa mă deplasez acum.
Îmi ia cam 15 minute să ajung la sală.
Slujesc într-o congregație de limbajul semnelor american.
După întrunirea pentru predicare, mergem direct în teritoriu.
E ușor să predici aici.
Oamenii sunt foarte prietenoși și intri ușor în vorbă cu ei.
Când îi căutăm pe surzi, uneori locatarii sunt cei care ne conduc spre locuințele lor.
Iar ca să ajungem la ei, poate fi necesar să parcurgem distanțe lungi.
La început aveam mari emoții,
dar frații cu care predicam nu erau deloc îngrijorați, iar asta m-a ajutat să mă relaxez.
Oamenii chiar voiau să ne ajute să-i găsim pe surzi și erau încântați că făceam ceva în folosul lor.
În general, cei de aici au respect față de Biblie și e ușor să porți conversații cu ei.
După predicare, ne retragem acasă, fiindcă urmează cea mai călduroasă parte din zi.
Ăsta e lucrul la care m-am adaptat cel mai ușor!
În acest timp, iau prânzul.
O mâncare care îmi place mult este „la bandera”, o combinație de orez, fasole și carne.
După ce mănânc, beau o cafea și mă odihnesc sau studiez personal.
Apoi mă întâlnesc din nou cu frații și mergem la studii biblice până seara.
Aici poți să ai cât de multe studii vrei.
Asta îmi place cel mai mult în acest teritoriu.
Când calculezi cheltuiala, e ușor să te concentrezi la ce sacrifici, dar e bine să te gândești și la ce câștigi.
Sunt fericit că fac ceea ce iubesc:
îi învăț pe oameni despre Iehova, iar unii chiar au ajuns să se boteze.
Nimic nu-mi aduce o bucurie mai mare.
Dacă aș fi rămas acasă, n-aș fi învățat atât de multe și n-aș fi avut atâtea amintiri frumoase cu frații.
Iehova mi-a dat frați, surori, mame și tați, așa că nu mă simt deloc singur.
Una e să știi că ai o familie mondială de frați și cu totul alta e să simți iubirea lor.
Psalmul 34:8 spune: „Gustați și vedeți ce bun este Iehova!”.
Când faci asta, te bucuri de un ospăț de binecuvântări
și toate sunt delicioase.
Puține lucruri se compară cu bucuria de a le preda altora adevărul despre Iehova.
Dacă nu poți sluji acum unde e nevoia mai mare, ți-ai putea extinde serviciul în alt mod?
În această emisiune,
ni s-a reamintit că a continua să urmăm îndrumările primite de la organizația lui Iehova ne poate salva viața.
Asemenea lui Habacuc, trebuie să ne vărsăm inima înaintea lui Iehova
pentru a ne păstra pacea interioară și încrederea în El.
Familia Tshomba a avut încredere deplină în Iehova și a urmat îndrumările într-o perioadă foarte dificilă.
Cât despre noi, trebuie să ne convingem singuri care este adevărul
dacă vrem să urmăm îndrumarea de la Iehova primită prin „sclavul fidel și prevăzător”.
În această lună le vom face o vizită fraților din Serbia.
Serbia este o țară fără ieșire la mare, cu câmpii fertile în partea de nord,
bazine de calcar la est,
dealuri domoale la vest
și munți în partea de sud.
Pământul roditor produce o hrană foarte variată.
Serbia este unul dintre cei mai mari exportatori de zmeură.
Câmpurile întinse de rapiță oferă hrană pentru animale.
Un preparat popular balcanic este „ćevapi”.
Acesta se prepară din carne tocată asezonată cu un mix de condimente și rulată apoi sub formă de chiftele alungite.
Carnea este pusă într-o lipie în care se adaugă și „kajmak”, o cremă de brânză acrișoară și tartinabilă.
Haideți și voi la masă!
În Serbia este o tradiție ca familiile să se întâlnească duminică la amiază
pentru a mânca împreună, a povesti și a se apropia unii de alții.
Mulți au contribuit la răspândirea veștii bune despre Regat în fosta Iugoslavie, din care făcea parte și Serbia.
Unul dintre ei a fost un soldat pe nume Nica Tralea.
În timp ce era înrolat în armata austro-ungară în 1918,
a fost capturat de armata rusă și trimis în Siberia, la mii de kilometri distanță, unde a aflat adevărul.
După ce a fost eliberat, s-a întors acasă și a început să organizeze întruniri.
Din materialul despre Muntenegru dintr-o emisiune recentă, poate vi-l amintiți pe Franz Brand, un tânăr frizer.
El era cunoscut drept unul dintre „frizerii credincioși”.
Franz și Rudolf Kalle, un fost client de-al său, care i-a devenit apoi partener de predicare,
au fost numiți mai târziu supraveghetori ai filialei.
În anii ’30, 20 de pionieri cu experiență, printre care și Martin Poetzinger, au fost trimiși aici pentru a extinde lucrarea.
Ei nu vorbeau sârbo-croata, dar foloseau fișe de mărturie pentru a predica.
Martin Poetzinger își amintește cum mergea prin sate izolate cu un rucsac plin de publicații biblice
pentru a le predica tuturor celor care doreau să-l asculte.
Și azi se predică cu sârguință vestea bună, iar adevărul continuă să se răspândească.
În Vojvodina, agricultorii sunt foarte ocupați în perioada recoltei,
așa că frații și surorile parcurg distanțe lungi cu bicicleta pentru a le predica pe câmp.
Serbia a devenit o țară cosmopolită în care locuiesc comunități de limbă rusă, chineză, urdu, persană și romani.
Pentru a le predica vorbitorilor de limbă romani, vestitorii merg în cartierele locuite de ei,
care sunt alcătuite de obicei din case mici, construite una lângă alta.
Iar rezultatele sunt extraordinare!
În congregația Belgrad Romani se conduc 46 de studii biblice, iar prezența la întruniri este de peste sută la sută.
Frații și surorile din congregația Belgrad Romani ne transmit salutări și caldă lor iubire creștină.
Și noi vă iubim foarte mult!
Ați urmărit JW Broadcasting® de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova.


-