JW subtitle extractor

Tema acestei luni este:
„Ce presupune neutralitatea creștină și de ce alegem să rămânem neutri”.
Ce părere aveți?
Ar trebui să fim neutri sau nu?
Poate cineva să aibă succes în lupta împotriva nedreptății?
Când auzim discuții pe teme politice, s-ar putea să ni se pară pură filozofie.
Însă, ne doare când cei dragi ai noștri sunt victime ale nedreptății.
Nu ne surprinde că oamenii sunt divizați din cauza ideologiilor politice,
întrucât în Revelația, în capitolele de la 8 la 13
s-a profețit că, în zilele din urmă, guvernarea va fi o chestiune arzătoare,
iar oamenii se vor simți constrânși să susțină un guvern sau altul.
Întrebarea la care trebuie să medităm este:
Cum reacționez când oamenii discută despre soluții la nedreptățile grave?
În calitate de creștini, suntem interesați să urmăm modelul lui Cristos.
Isus a fost singurul om care ar fi putut să lupte cu adevărat împotriva nedreptății.
El a avut o compasiune profundă față de oameni.
Având capacitatea de a-i hrăni pe cei flămânzi, de a vindeca bolnavi,
de a învia morți și de a atinge inima prin cuvinte frumoase,
Isus ar fi putut deveni un lider politic influent.
Chiar i s-a oferit ocazia să facă asta.
Satan a fost încântat să-i ofere „toate regatele pământului locuit”
în schimbul unui act de închinare.
Însă Isus nu a acceptat oferta
și nici nu a afirmat că Satan nu avea autoritatea de a face acest lucru.
Mai târziu, chiar conaționalii săi au încercat să-l facă rege,
însă el i-a refuzat și pe ei.
Apoi, a fost întrebat dacă era drept ca evreii să plătească impozit Romei.
Din nou, Isus a rămas neutru.
El a refuzat să devină conducătorul lumii, liderul unei națiuni sau activist politic.
A însemnat aceasta că Isus era indiferent sau că nu avea nicio opinie?
Dimpotrivă!
Dreptatea era foarte importantă pentru Isus.
Tratându-i pe oameni fără părtinire,
Isus a arătat ce înseamnă în esență dreptatea.
Totuși, principalul său obiectiv a fost acela de a-i învăța pe oameni despre Regatul lui Dumnezeu,
care va elimina nedreptatea pentru totdeauna.
Ce atitudine a spus Isus că ar trebui să avem față de guvernele umane?
Iată ce răspuns a dat el la întrebarea referitoare la impozitul impus de romani,
în Marcu 12:15-17:
„«Aduceți-mi un dinar să mă uit la el».
Ei i-au adus unul.
Și el le-a zis: «Ale cui sunt chipul acesta și inscripția aceasta?»
Ei i-au zis: «Ale Cezarului».
Atunci Isus a zis: «Dați Cezarului ce este al Cezarului
și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu»”.
Ce lucruri îi aparțin Cezarului?
În Romani 13:1-7,
apostolul Pavel enumeră impozitul, tributul, teama și onoarea.
Să remarcăm că Isus ne-a spus să dăm înapoi „ce este al Cezarului”.
Ce presupune acest lucru?
Cezarul, autoritatea guvernamentală a vremii, a pus în circulație lucruri de valoare, precum banii.
Isus a recunoscut că acest lucru îi dădea dreptul de-a cere înapoi o anumită taxă,
pentru a le asigura oamenilor unele servicii necesare.
Totuși, cele mai valoroase bunuri ale noastre sunt darurile care provin de la însuși Dumnezeu,
daruri precum inima, viața, mintea și forța noastră.
Pe toate acestea nu i le putem da Cezarului, deoarece nu le avem de la el.
Însă noi i le dăm lui Dumnezeu înapoi,
în sensul că folosim aceste daruri oferite de El iubindu-l și dedicându-ne lui.
Referitor la iubirea față de Dumnezeu, Isus a spus în Marcu 12:30:
„Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta,
cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată forța ta”.
Așadar, noi îl iubim pe Dumnezeu implicându-ne cu întreaga noastră ființă,
cu capacitățile și dorințele noastre.
Cei care-l iubesc pe Dumnezeu îl susțin pe Isus, pe care Iehova l-a numit Rege.
Însă cum aveau discipolii lui Isus să apere Regatul,
având în vedere că oamenii i se împotriveau?
Aflăm răspunsul analizând evenimentele din ultima noapte a vieții lui Isus pe pământ.
Să ne amintim din Matei capitolul 26 că,
atunci când „o mare mulțime cu săbii și cu ciomege” a venit să-l aresteze pe Isus,
Petru „și-a întins mâna și și-a scos sabia și, lovindu-l pe sclavul marelui preot, i-a tăiat urechea”.
Ioan scrie că numele sclavului era Malcus.
Luca adaugă că Isus a atins urechea omului și l-a vindecat.
Gândiți-vă! Isus nu a nutrit resentimente față de cei care veniseră să-l aresteze.
În plus, conform cu Matei 26:52, Isus i-a spus lui Petru:
„Pune-ți sabia la loc, pentru că toți cei care iau sabia de sabie vor pieri”.
De ce a dezaprobat Isus fapta plină de curaj a lui Petru?
Din același motiv pentru care el a evitat orice implicare în politică.
Isus a explicat acest lucru când a fost adus înaintea lui Ponțiu Pilat, în aceeași noapte.
În Ioan 18:36 citim:
„Regatul meu nu face parte din lumea aceasta”.
Da, întrucât Regatul lui Isus nu este un guvern uman,
nu trebuie să fie apărat de oameni.
De unde știm că acesta a fost sensul cuvintelor lui Isus?
Să analizăm cu atenție ce se spune în continuarea versetului 36:
„Dacă regatul meu ar fi făcut parte din lumea aceasta,
slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor.
Dar iată că regatul meu nu este de aici”.
Așadar, în calitate de creștini, ce atitudine avem față de chestiunile politice?
Suntem neutri.
Uneori, oamenii înțeleg greșit punctul nostru de vedere.
Unii trag concluzia că, dacă nu susținem un anumit guvern,
înseamnă că susținem un altul.
În anii ’50, în statul numit astăzi Republica Congo,
autoritățile i-au acuzat în mod nedrept pe Martorii lui Iehova că erau comuniști.
Însă, în anii ’70, când în Congo s-a instalat regimul comunist,
autoritățile i-au învinuit pe Martori că nu erau comuniști!
Totuși, în prezent, de aproape trei decenii,
Martorii lui Iehova se bucură de recunoaștere legală în Republica Congo.
Unii consideră că, fiind neutri, nouă nu ne pasă de ceea ce se întâmplă în lume.
Alții, în schimb, consideră că suntem o amenințare la adresa guvernelor.
Să discutăm ambele puncte de vedere.
În primul rând, există o mare diferență între a fi neutru
și a nu-ți păsa de ceea ce se întâmplă în lume.
Când nu îți pasă de ceva înseamnă că ești „lipsit de interes, de entuziasm sau de preocupare”.
Fără îndoială, noi nu suntem așa; nouă ne pasă de oameni și de suferințele lor.
La fel ca Isus, noi încercăm să alinăm suferința oamenilor ajutându-i în mod practic
și arătându-le că numai Regatul poate înlătura nedreptatea.
Învățându-i pe oameni din Cuvântul lui Dumnezeu,
ne străduim să schimbăm inima oamenilor, nu instituțiile politice.
Suntem convinși că această abordare e realistă,
pentru că problemele oamenilor nu sunt de natură politică, ci de natură morală.
În al doilea rând, se poate spune că Martorii lui Iehova sunt o amenințare la adresa guvernelor,
sau că sunt un ajutor pentru acestea?
Noi respectăm legile;
sprijinim activitățile care se desfășoară în comunitățile noastre făcând voluntariat,
efectuăm serviciul civil obligatoriu și ne plătim taxele.
E-adevărat, nu participăm la vot,
însă nici nu împiedicăm desfășurarea alegerilor sau participarea altora la vot.
E drept, nu facem lobby și nu participăm la campanii politice,
dar nici nu îi criticăm pe cei aflați la conducere și nu milităm pentru schimbări politice.
Într-adevăr, nu salutăm drapelul,
dar nici nu îi dăm foc, nu-l scuipăm și nu denigrăm națiunea reprezentată de el,
chiar dacă locuim în țări în care acestea sunt forme acceptate ale libertății de exprimare.
De fapt, nu intonăm imnul național, dar nici nu îi oprim pe alții să-l cânte;
nu vrem să atragem atenția asupra noastră prin atitudinea pe care o avem, ci pur și simplu nu participăm.
Nu ucidem oameni în războaie, dar nici nu suntem violenți cu conaționalii noștri.
Așadar, nici nu susținem vreun concept politic, nici nu-l condamnăm,
nici măcar în inima noastră.
Asta înseamnă să fii neutru: să nu ții partea nimănui.
Ce se întâmplă dacă legile statului intră în conflict cu poruncile lui Isus?
Există un principiu biblic în acest sens.
Poate că vă vin în minte cuvintele din Faptele 5:28, 29:
„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”.
Aceasta nu înseamnă că suntem lipsiți de respect față de stat,
ci, mai degrabă, că vrem să îl venerăm pe Dumnezeu.
Dacă statul ne cere să facem ceva ce Dumnezeu ne interzice
sau să nu facem ceva ce Dumnezeu ne poruncește,
atunci credem că Dumnezeu consideră cererea respectivă ca fiind incorectă.
Unii ar putea spune că există situații în care acest punct de vedere ne-ar putea provoca necazuri.
Isus a anticipat acest lucru în Matei 24:9, unde se spune:
„Veți fi urâți de toate națiunile din cauza numelui meu”.
Mai exact, în Revelația 2:10,
Isus a spus că unii dintre discipolii săi aveau să fie aruncați în închisoare.
Fără îndoială, nu suntem dezamăgiți dacă nu suntem aruncați în închisoare,
dar nici nu ne descurajăm dacă ni se întâmplă asta.
Să ne gândim la miile de frați și de surori care au fost condamnați la închisoare de-a lungul anilor
pentru că au rămas neutri.
Suntem mândri de ei!
Ne rugăm pentru ei și știm că Iehova își găsește plăcerea în ei.
Perseverența lor în încercări înseamnă o victorie pentru noi toți.
În ce fel?
Pavel i-a scris congregației din Efes:
„Vă cer deci să nu renunțați din cauza necazurilor mele pentru voi,
fiindcă acestea sunt gloria voastră”.
Pavel a scris aceste cuvinte în timp ce el însuși era în arest la Roma.
De ce se poate spune că necazurile lui Pavel au fost gloria efesenilor?
Perseverența sa în serviciu în pofida încercărilor
le-a arătat efesenilor că privilegiile de care se bucurau în calitate de creștini erau de cea mai mare importanță.
Ce ar fi însemnat dacă Pavel ar fi renunțat?
Că serviciul, credința și speranța lor în Regatul lui Dumnezeu nu erau atât de valoroase.
Însă, văzând perseverența lui Pavel, ei au înțeles că a fi creștin era o onoare
și că merita să faci orice sacrificiu pentru a rămâne fidel.
În mod similar, perseverența dragilor noștri frați și surori din închisoare
demonstrează că speranța lor este încă vie,
iar Regatul pe care ei îl reprezintă este real.
Ei nu sunt reprezentanții vreunui guvern uman,
ci ai Regatului ceresc,
un Regat care îi va răsplăti cu viață veșnică într-o lume fără războaie.

David Schafer: Ce presupune neutralitatea creștină și de ce alegem să rămânem neutri