JW subtitle extractor

Vom avea 2 500 de delegați și vrem să le dăm tot ce avem mai bun.
Ceea ce vrem să simtă, e iubirea frățească.
Obiectivul era să le oferim o experiență de neuitat.
De aceea, nu era suficient ca aceasta să fie o simplă invitație la cină.
Ne simțim de-a dreptul copleșiți.
La început, a trebuit să creăm numerele de spectacol.
Așa că, câteva zile, doar am plâns și m-am rugat.
Ceea ce ne-a ajutat foarte mult în situația asta a fost încrederea că Iehova își conduce organizația.
Pentru a arăta ospitalitate, a trebuit să facem mult mai mult decât ne-am gândit inițial.
Avem o căruță originală din 1892,
cowboy adevărați, dresori de cai, lecții de aruncare cu lasoul și vaci Texas Longhorn.
Facem pogăcele cu unt și le coacem într-un ceaun olandez, exact ca primii coloniști.
Avem patru distribuții, fiecare a câte 80-90 de persoane.
Trei locații în care se țin spectacolele de-a lungul a patru zile.
La reuniunile serale delegații sunt serviți cu mâncare
și se pot bucura de un program cu muzică, interviuri și materiale video.
În trecut, nu aveam ieșiri pe teren cu ocazia congreselor.
Dar în prezent e evident că Iehova îndrumă „sclavul” să ia această măsură.
Ne-am dat seama că frații de aici se confruntă cu aceleași încercări ca ale noastre.
Acest lucru e foarte încurajator, iar asta mi-a dat motivația de a continua să predic cu zel.
Am avut nevoie de frați care să-i întâmpine pe delegații ce soseau la sala de congrese.
Când am sosit cu autocarul, nu știam de ce erau atât de mulți oameni afară.
Dar când am înțeles că erau acolo ca să ne întâmpine, mi-au dat efectiv lacrimile.
Când am aflat că delegații aveau să viziteze sala de congrese, ne-am bucurat foarte mult.
Peste 3 600 de frați ne-au ajutat, dar s-au oferit peste 5 000.
Am luat legătura cu peste 200 de congregații care să susțină aceste activități.
Suntem din Cheyenne (Wyoming), aflat la peste 1 300 km depărtare.
Am început să pregătim căruțele în urmă cu două-trei săptămâni și ne-a luat câteva zile să ajungem aici.
Ca să pot asista la congres, a trebuit să-mi iau liber de la locul de muncă o săptămână.
M-am rugat mult lui Iehova, iar angajatorul mi-a aprobat în cele din urmă cererea și am putut veni la congres.
Mă simt atât de entuziasmată și de impulsionată!
Abia aștept lumea nouă!
Atunci vom simți asta în fiecare zi.
Eu am avut de pictat și de desenat cartoline cu imagini specifice Washingtonului.
Am avut privilegiul să creez logoul ce s-a folosit pe sacoșele oferite la congres.
Noi vom cânta pentru delegați.
Vreau să cânt pentru delegați, pentru că vreau să-l fac fericit și pe Iehova, dar și pe delegați.
A fost emoționant când am ajuns la aeroport seara, la ora 10:00, iar frații ne așteptau cântând.
Cred că vor fi fericiți să vadă cum îi vom întâmpina și ce am pregătit pentru ei:
mici suveniruri care să le amintească de acest congres.
Aceste litere, JW, din partea de sus, au fost preluate din „Mesagerul”,
publicat în 1931 pentru congresul internațional din Columbus (Ohio).
Așa cum se vede, toți frații și surorile au vrut să contribuie cu ceva.
Toți s-au implicat. Fiecare și-a oferit talentele pentru a susține congresul.
Bine ați venit în Seattle!
Am fost bucuros să văd că delegaților le place plasa și o folosesc.
Eram puțin obosit după zbor,
dar când am văzut zâmbetele, primirea, bannerele mari și toate cadourile am zis: „E extraordinar!”.
Te-ai simțit iubit! Ai simțit imediat iubirea fraților!
Nu știm de unde sunt, nu le știm numele,
dar când îi vezi zâmbind și vezi această unitate înțelegi că-i iubire adevărată.
Aproape că îți dau lacrimile.
Vrem să știe că au aici frați care-i vor susține, care-i iubesc
și care vor face tot posibilul ca ei să se simtă bine la acest congres.
Da, vrem să simtă afecțiunea noastră tot timpul cât sunt aici.
Se vede clar că Iehova susține aceste eforturi.
Dar se vede și iubirea frățească.
Toți zâmbesc, sunt zeloși și plini de entuziasm.
Timpul, energia și resursele materiale folosite sunt toate spre gloria lui Iehova
și spre bucuria delegaților, care vin din toate părțile lumii.
Sper ca, peste 2 000 de ani, cineva să vină și să-mi zică: „Mi-amintesc de tine! Erai cowboy la congresul din Texas!”.
Ar fi fantastic!
Bine, știu că un cowboy n-ar trebui să plângă, dar credeți-ne, plângem când vedem toate astea.
Sunt atât de fericită, aproape că-mi dau lacrimile!
Au venit să ne vadă cum cântăm și își vor aminti veșnic cântecul nostru.
Vrem să-i bucurăm pe delegați!

Ospitalitatea manifestată cu ocazia congreselor internaționale