JW subtitle extractor

Ne aflăm în Birmingham, unde a trăit renumitul om de știință și pastor Joseph Priestley.
În 1789, el a început să lucreze împreună cu un grup de bărbați talentați
pentru a realiza o nouă traducere a Bibliei în limba engleză.
În următorii 200 de ani s-a crezut că acest proiect a eșuat și că toată munca lor s-a pierdut.
De ce era această traducere diferită? Și de ce n-a fost publicată?
Am discutat cu câțiva erudiți pentru a afla mai multe despre Priestley și despre proiectul său.
Azi e cunoscut mai ales pentru aportul său în domeniul electricității și al gazelor, el descoperind proprietățile oxigenului.
Joseph Priestley a fost un om remarcabil.
În prezent e cunoscut ca om de știință, însă nu pentru asta ar fi vrut să fie păstrat în amintire.
El ar fi vrut să fie recunoscut pentru activitatea sa religioasă, ca teolog.
Asta era marea lui pasiune.
Era o persoană care învăța cu ușurință limbi străine.
Avea o memorie excelentă și era înzestrat cu o capacitate enormă de muncă.
El a învățat ebraica în tinerețe, probabil pe la 15 ani,
iar apoi a început să studieze greaca și latina.
În plus, a învățat principalele limbi semitice accesibile în vremea aceea.
Acest lucru l-a ajutat enorm când a început să reexamineze textele biblice,
pentru că putea compara versiunea King James cu textele originale din limbile originale.
Existau mai multe manuscrise, atât în ebraică, cât și în greacă,
iar aceste manuscrise arătau că, uneori, textul pe care se baza King James nu era singura redare posibilă.
Cred că e destul de clar că, deși versiunea King James are un limbaj elegant, ea conține și unele greșeli;
conține interpolări și anumite erori de traducere.
Priestley era un liber-cugetător, care căuta adevărul.
Pentru el exista un adevăr extrem de important, acela că Dumnezeul Atotputernic este diferit de Isus.
În 1783 a publicat această lucrare, în care a scris:
„Scripturile ne învață că există un singur Dumnezeu, care este Creatorul și Conducătorul tuturor lucrurilor,
că acest unic Dumnezeu este singurul căruia trebuie să ne închinăm
și că l-a trimis pe Isus Cristos să învețe omenirea, i-a dat autoritatea de a face miracole,
l-a sculat din morți și i-a dat toată puterea pe care a avut-o și pe care o are”.
Priestley considera că versiunea King James estompa distincția dintre Dumnezeu și Cristos.
Astfel, în 1787 a luat legătura cu cel mai bun prieten al său, un pastor pe nume Theophilus Lindsey.
Lindsey era un cleric anglican, însă, treptat, a început să pună la îndoială unele doctrine, cum ar fi Trinitatea.
El a ajuns să aibă aceeași perspectivă asupra învățăturilor biblice ca Priestley.
Priestley i-a scris lui Lindsey:
„Mă bucur că ești încântat de ideea unei noi traduceri a Bibliei.
Nu mi se pare un proiect foarte greu de realizat.
Dacă tu faci Noul Testament, eu voi lucra la Vechiul.
În trei ani am putea să-l terminăm”.
Finalizarea proiectului în trei ani era un obiectiv ambițios.
Versiunea King James fusese realizată în șapte ani de 47 de erudiți.
Așadar, Priestley și Lindsey au colaborat cu alți doi erudiți și au demarat proiectul.
Planul lor era să îmbunătățească versiunea King James schimbând doar pasajele care impuneau o redare mai exactă.
Cei patru au convenit asupra unui set de reguli care să le ghideze traducerea.
Una dintre reguli avea să diferențieze această traducere de toate celelalte Biblii publicate în engleză
sau, probabil, în orice altă limbă până la acea vreme.
Regula era simplă:
Numele lui Dumnezeu, așa cum apare în ebraică,
să fie redat prin „Iehova”, nu prin „Domnul”, în Vechiul Testament,
iar în Noul Testament, numele Iehova să fie folosit oriunde trebuia să se facă distincție între Dumnezeu și Cristos.
Ideea nu era nouă.
Aceasta este o carte scrisă de Hopton Haynes.
Cu aproximativ 40 de ani înainte ca Priestley să-și înceapă traducerea, el a propus aceeași abordare.
Haynes considera că, în versiunea King James, termenul ebraic „Iehova” ar fi trebuit să rămână netradus.
Iar, dacă numele „Iehova” ar fi fost folosit în Noul Testament în locul termenului „Domnul”,
aceasta ar fi făcut clară diferența dintre Domnul Dumnezeu și Domnul, sau Stăpânul, Cristos.
Echipa lui Priestley era de acord cu această idee.
Înțelegând că aveau nevoie de mai mult ajutor, ei au apelat și la alți erudiți.
Nu mulți au acceptat. Și aveau toate motivele să fie precauți.
O nouă traducere a Bibliei în Anglia secolului XVIII nu era doar un proiect ambițios, ci chiar periculos.
Realizarea unei traduceri la acea vreme era o chestiune foarte sensibilă.
Și alții începuseră diverse traduceri, dar niciuna nu a fost finalizată.
Versiunea King James era temelia Bisericii Anglicane.
Era versiunea autorizată de biserică, versiunea pe care se bazau doctrinele bisericii.
Așadar, intrai în conflict cu biserica dacă spuneai că această traducere nu era suficient de bună.
Și, dacă veneai cu o traducere nouă, era ca și cum ai aduce o doctrină nouă, lucru neacceptat de biserică.
În mai puțin de trei luni de la demararea proiectului, și alți erudiți și-au oferit ajutorul.
Printre ei, a fost un bărbat cu aptitudini deosebite, Robert Edward Garnham.
Ne aflăm în Cambridge, unde doctor Nicolas Bell și doctor Chris Reid ne vor vorbi despre Garnham și opera sa.
Robert Garnham a început să studieze la Trinity College la 16 ani, în 1769.
Un an mai târziu, a primit o bursă de studii, iar ulterior a devenit el însuși profesor la acest colegiu.
O bună parte din munca sa trebuie să se fi desfășurat aici, în bibliotecă.
Probabil, pe timpul lui Garnham, biblioteca nu era plină de cărți.
Însă peste jumătate dintre volume erau Biblii și comentarii biblice, adică alte lucrări teologice.
Era deci un mare avantaj pentru el să aibă la dispoziție într-o singură clădire
toate cărțile necesare pentru un studiu profund al Bibliei.
Priestley și Lindsey i-au apreciat foarte mult contribuția,
pentru că era un intelectual de marcă și, pe lângă asta, era foarte sârguincios.
E impresionant să vedem că acest teolog a ajuns la un asemenea nivel de profunzime în studiul Bibliei, al textului biblic.
Garnham a lucrat discret, dar a lucrat și repede.
A finalizat materialele ce-i fuseseră repartizate, traducând scrisorile Noului Testament, iar apoi a preluat și alte materiale.
Într-o scrisoare trimisă lui Lindsey în 25 noiembrie 1789, Priestley remarcă:
„Domnul Garnham este un membru valoros al echipei noastre”.
Lindsey i-a spus ulterior unui alt membru al echipei că „nimeni nu muncește mai mult decât domnul Garnham”.
Traducerea îmbunătățită a Bibliei la care sperau Priestley și echipa sa se apropia de finalizare.
Dar apoi, în 1791, au izbucnit revoltele din Birmingham, printre cele mai violente din Anglia secolului XVIII.
Priestley și alți nonconformiști nu numai că aveau idei politice controversate, dar și discreditau doctrina bisericii.
De aceea, clericii anglicani îi considerau o amenințare și voiau să-i oprească.
În cele patru zile de violențe, unii dintre instigatori au murit și multe clădiri au fost distruse, inclusiv locuința lui Priestley.
Casa lui din Fairhill a fost arsă din temelii.
Priestley a fost la un pas de moarte, iar lucrările i-au fost aruncate pe fereastră.
Toate manuscrisele și cărțile lui și, din câte se pare, și traducerea Bibliei au fost distruse.
În 1794, Priestley a părăsit Anglia și s-a mutat în Statele Unite.
Acum era izolat din punct de vedere geografic, social și cultural.
Se afla într-o situație foarte dificilă.
Fără cărțile lui și fără o echipă care să-l susțină, Priestley nu și-a putut continua proiectul de traducere.
El nu l-a reluat niciodată.
Dar ce s-a întâmplat cu Garnham și cu traducerea lui?
Răspunsul la această întrebare se găsește la Londra.
Precaut, Garnham își publicase multele lucrări sub semnul anonimatului.
După ce casa lui Priestley a fost distrusă, iar proiectul abandonat, Garnham nu și-a publicat traducerea.
În anii următori, atitudinea lui Garnham față de Biblie s-a schimbat, iar credința i-a slăbit considerabil.
A murit în 1802, la 49 de ani.
Dar ce s-a întâmplat cu traducerea sa?
A supraviețuit vreun manuscris?
Timp de peste 200 de ani, răspunsul părea să fie nu.
Însă, la începutul lui 2017, cercetătorii au făcut o descoperire neașteptată la biblioteca Dr. Williams din Londra.
Ce anume au găsit ei?
Două seturi de manuscrise bine conservate care alcătuiau împreună aproape întreg Noul Testament.
Unul dintre ele era o ciornă, iar celălalt o variantă mai îngrijită.
Pe unul dintre manuscrise apăreau clar inițialele „R.E.G.” – Robert Edward Garnham.
Când cercetătorii au analizat aceste manuscrise, au înțeles că descoperiseră ceva extraordinar:
singurul manuscris din proiectul lui Priestley găsit până în prezent.
Cred că este cu totul neobișnuit să găsești un astfel de manuscris, pentru că multe nu supraviețuiesc.
Prin urmare, este un lucru excepțional!
Traducerea lui Garnham era unică în câteva privințe, venind cu redări moderne, originale pentru multe versete cunoscute.
Acolo unde versiunea King James spune că „întreaga lume zace în răutate”,
traducerea lui Garnham spune că „întreaga lume este în puterea Dușmanului”.
În loc să folosească termenul „iad”, Garnham a tradus cuvântul grecesc „Hades” prin „Mormânt”.
Dar, probabil, cel mai remarcabil este faptul că Garnham a folosit numele „Iehova”.
Acolo unde versiunea King James spune: „Să-l iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta”,
Garnham a scris: „Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta”.
În timp ce alte traduceri folosesc numele lui Dumnezeu doar de câteva ori,
Garnham a respectat regulile de traducere ale echipei
și a folosit numele „Iehova” de aproximativ 200 de ori în Noul Testament.
Întotdeauna am presupus că această traducere s-a pierdut în timpul revoltelor.
Însă, când am găsit Noul Testament al lui Garnham printre lucrările sale în colecția noastră,
am avut o revelație, o mare surpriză.
Manuscrisele de la biblioteca Dr. Williams sunt foarte interesante.
Această traducere a fost realizată de erudiți adevărați, care știau bine ebraica și greaca.
E absolut fantastică și trebuie adusă în atenția publicului larg.
Opera pe care ne-a lăsat-o Garnham aduce la lumină un capitol fascinant din istoria Bibliei:
O traducere a Noului Testament în engleză din secolul XVIII
care, dacă ar fi fost publicată, ar fi fost cu adevărat revoluționară!

O traducere pierdută a Bibliei este redescoperită