JW subtitle extractor

Textul de astăzi este despre iertare,
mai exact, după cum am văzut, despre modul în care Isus l-a iertat pe apostolul Petru.
Nu e greu de înțeles de ce Isus l-a ales pe Petru să fie unul dintre Cei doisprezece.
Petru era hotărât, era umil și iubitor.
Era hotărât.
Când trebuia să acționeze, nu ezita.
De exemplu, atunci când Isus i-a invitat pe el și pe fratele său Andrei să-i fie discipoli, ei n-au stat pe gânduri.
N-au spus: „Știi, avem o familie. Cine se va îngriji de ei?”.
Conform Bibliei, „ei și-au lăsat imediat plasele de pescuit și l-au urmat”.
Mai târziu, când Isus umbla pe apă, Petru nu s-a mulțumit doar să-l privească, și-a dorit și el să încerce să umble pe apă.
Unii dintre voi sunteți exact ca apostolul Petru,
nerăbdători să încercați lucruri noi.
Voi nu ezitați, vreți să vă bucurați din plin de viață.
„Parasailing?
Ce e aia?
Aa, asta era. Vreau și eu!”.
Așa sunteți voi.
Noi, restul, suntem ca ceilalți apostoli.
Suntem bucuroși să stăm în barcă și să vă privim.
Să ne gândim cât de utile i-au fost lui Petru hotărârea sa și dispoziția de-a încerca lucruri noi
atunci când a trebuit să folosească cheile Regatului, mai exact, a doua și a treia cheie.
De ce i-au fost utile?
Avea să se confrunte cu ceva nou.
El trebuia să-i considere frați pe oamenii națiunilor și pe samariteni.
N-am vrea să-i dăm această responsabilitate cuiva căruia nu-i plac schimbările,
care ar zice: „Am fost evreu toată viața, nu pot. Mai bine cauți pe altcineva”.
Din Biblie înțelegem că Petru a îndeplinit această însărcinare fără obiecții.
Petru era gata de acțiune,
era gata să încerce lucruri noi.
Așadar, Isus a ales persoana potrivită,
pe cineva care se putea adapta repede la ceva nou.
O altă calitate de care a dat dovadă Petru este umilința.
De exemplu, nu-i era teamă să pună întrebări atunci când nu înțelegea ceva.
Cu toții cred că am fost încurajați de promisiunea lui Isus:
‘Dacă lăsăm tată, mamă, soră, frate, casă sau ogor …, vom primi însutit’.
Isus a spus aceste cuvinte ca răspuns la una dintre întrebările lui Petru.
Tot Petru a pus și următoarea întrebare:
‘Doamne, de câte ori trebuie să-l iert pe fratele meu? Până la 7 ori?’.
Nu-i așa că suntem recunoscători pentru răspunsul oferit de Isus?
Din el înțelegem că nu trebuie să ținem o evidență a situațiilor în care frații noștri ne greșesc.
Prin acest răspuns, primim asigurarea că nici Iehova nici Isus nu țin evidența greșelilor noastre.
Și, apropo, care a fost răspunsul lui Isus la întrebarea lui Petru:
‘De câte ori poate fratele meu păcătui împotriva mea’?
A spus Isus că trebuie să-l ierte până la 77 de ori?
Sau până la 70 înmulțit cu 7, adică de 490 de ori?
O diferență considerabilă, nu-i așa?
De unde această idee?
Traducerea King James redă versetul astfel:
„Trebuie să-l ierți pe fratele tău de 70 de ori înmulțit cu 7”.
Limba greacă permite ambele sensuri.
Expresia poate însemna fie 77, fie 70 înmulțit cu 7.
Traducătorii trebuie să decidă.
Spre finalul anilor 1940, când se lucra la „Traducerea lumii noi”,
Comitetul a trebuit să aleagă între 70 înmulțit cu 7 și 77.
Pe ce s-au bazat?
Ei au analizat modul în care Petru a pus întrebarea.
Când a folosit expresia „până la 7 ori” el nu exersa tabla înmulțirii.
Când Petru a întrebat: „De câte ori trebuie să-mi iert fratele?”, el de fapt a întrebat:
„În cât de multe ocazii trebuie să-mi iert fratele?”.
Comitetul a ajuns la concluzia că Isus, în răspunsul său către Petru, s-a referit tot la mulțimea ocaziilor
și că, probabil, a spus: „Până la 77 de ori” și nu „70 înmulțit cu 7”.
Prin urmare, avem mare încredere în „Traducerea lumii noi”.
Umilința lui Petru s-a văzut și din modul în care reacționa atunci când greșea.
Când Isus l-a corectat în fața celorlalți apostoli, Petru nu s-a ofensat.
El nu a spus: „Știi, nu-mi place felul în care m-ai sfătuit”.
Nici n-a încetat să asiste la întruniri.
El nu s-a plâns, ci a continuat să slujească.
Dacă vreodată ți-a fost rușine de felul în care ai reacționat la vreun sfat,
poate că ai înțeles de cât curaj și umilință ai nevoie pentru a accepta o corectare.
De ce l-a certat Isus pe Petru în fața celorlalți apostoli, în loc să-l ia să vorbească cu el în particular?
În publicațiile noastre găsim o posibilă explicație.
Biblia spune că, în timp ce îl mustra pe Petru, Isus s-a întors și i-a fixat cu privirea pe ceilalți apostoli.
Se pare că aceștia aveau aceleași gânduri ca cele exprimate cu voce tare de Petru și de aceea Isus s-a uitat direct la ei.
Când Pavel l-a mustrat cu privire la felul în care îi trata pe oamenii națiunilor, Petru nu a făcut pe șeful, spunând:
„Pavel, cum îndrăznești? Sunt supraveghetorul tău. Sunt unul dintre Cei doisprezece”.
Și cei aflați în poziții de răspundere pot primi sfaturi.
Uneori, cei cu care colaborăm strâns observă la noi unele slăbiciuni și, cu blândețe, ne-ar putea vorbi despre ele.
Când Isus le-a spus discipolilor că urma să sufere și să moară, Petru trebuie să fi fost șocat.
„Nu se poate! Tu ești Mesia!
Vei sta pe tronul tatălui tău, David, iar Regatul tău nu va avea sfârșit!
Nu ai cum să mori!”.
Cu alte cuvinte, ce a făcut Petru?
L-a mustrat pe Isus.
Dar oare ce putem învăța de aici despre Isus?
Era abordabil.
Lângă el oamenii se simțeau în largul lor.
De aceea, pentru o clipă, Petru a întrecut măsura.
A uitat că vorbea cu Fiul lui Dumnezeu.
Ți s-a întâmplat și ție asta?
Ai fost vreodată prea familiar cu cineva pe care îl respecți mult?
Poate că ai pus o întrebare nepoliticoasă sau poate prea personală
și mai apoi te-ai gândit: „Ce-a fost în capul meu?”.
Se întâmplă.
E clar că Petru a uitat că vorbea cu Fiul lui Dumnezeu, care avea de îndeplinit o misiune importantă.
Petru nu voia ca Isus să sufere și probabil avea o idee greșită despre ce urma să facă Mesia.
Totuși, nu era cazul să încerce să-l oprească pe Isus din a face ce trebuia să facă.
Petru era iubitor, cald.
Când Pavel a mers la Ierusalim imediat după convertirea sa, doar Petru a fost dispus să-l ajute,
ceilalți n-au vrut să aibă de-a face cu el.
Într-adevăr, un om iubitor.
Uneori, aducem în discuție greșelile pe care le-a făcut Petru.
Comentariul textului de azi vorbește despre asta, dar și despre iertarea oferită de Isus.
Și ce calitate minunată, extraordinară este iertarea!
Dar pe Petru nu-l definesc greșelile pe care le-a făcut,
la fel cum nici pe noi nu ne definesc greșelile pe care le facem.
Petru a fost un slujitor zelos, cu spirit de sacrificiu și fidel până la moarte.
În prezent, e unul dintre supraveghetorii noștri.
Dacă ești supraveghetor, cum ai vrea să fii privit tu și serviciul tău de către ceilalți?
Viața lui Petru e plină de lucruri bune din care avem multe de învățat.

David Splane: Să învățăm din calitățile lui Petru (Ps. 86:5)