JW subtitle extractor

Devoțiunea, încrederea, respectul
și sentimentul de dependență față de cel căruia îi este adresată sunt elementele unei rugăciuni.
Rugăciunea e un dar minunat,
o dovadă de bunătate nemeritată și ar trebui să o prețuim mereu.
Dar întrebarea pe care o vom analiza astăzi este:
Cum trebuie să ne rugăm?
Răspunsul poate părea simplu pentru că mulți dintre noi ne rugăm de ani de zile, iar unii poate chiar de zeci de ani.
Însă e interesant ce a spus Isus despre acest subiect într-o discuție cu discipolii săi.
Să deschidem Biblia la Luca 11.
Această discuție a avut loc spre sfârșitul serviciului său pământesc, în jurul anului 32 e.n.
În circa șase luni avea să-și încheie activitatea și se afla în apropierea Iudeei.
Un discipol l-a rugat pe Isus să-l îndrume într-o chestiune importantă.
Să vedem mai exact despre ce e vorba în Luca 11:1:
„Odată, Isus se afla într-un anumit loc și se ruga. După ce a terminat, unul dintre discipolii săi i-a zis:
«Doamne, învață-ne să ne rugăm, așa cum și Ioan i-a învățat pe discipolii lui»”.
„Doamne, învață-ne să ne rugăm.”
Asta i-a cerut.
A fost o cerere care a demonstrat multă umilință, mai ales dacă ne gândim la mediul din care provenea acest bărbat;
era evreu, iar rugăciunea făcea parte integrantă din viața și închinarea evreilor.
La acea vreme, în secolul I,
existau în sinagogi suluri ale Scripturilor ebraice, care erau citite cu regularitate, în fiecare sabat.
Deci probabil că acest discipol citise despre suferința Anei, care s-a rugat din inimă lui Iehova.
Probabil cunoștea și relatarea despre Daniel, care l-a implorat pe Iehova să acționeze în favoarea poporului său.
Daniel a așteptat „21 de zile” pentru a primi răspuns de la un înger.
Discipolul trebuie să fi citit și rugăciunea lui Iona din burta peștelui.
Așadar, cunoștea bine Scripturile.
În plus, evreii aveau obiceiul de a se ruga în fiecare dimineață, în jurul orei nouă,
și în fiecare după-amiază, în jurul orei trei, când se aduceau ofrande arse la templul din Ierusalim.
Dacă un evreu nu se afla aproape de Ierusalim pentru a se ruga în curtea templului lui Iehova
și dacă nu se afla nici în apropierea unei sinagogi, el se putea ruga oriunde.
Deci rugăciunea făcea parte integrantă din viața evreilor.
Acest discipol era, probabil, un om al rugăciunii.
Dar când i-a spus lui Isus „învață-ne să ne rugăm”, ce a vrut de fapt să afle?
El nu era preocupat doar de aspectele tehnice ale rugăciunii, ci voia să afle cum se putea apropia mai mult de Iehova,
cum îi putea adresa rugăciuni mai profunde Tatălui său ceresc.
La cine a căutat el îndrumare?
La cea mai potrivită persoană – o autoritate în domeniu – s-a adresat Fiului lui Dumnezeu, întâiul-născut din toată creația.
Nimeni nu-l cunoștea pe Tatăl mai bine decât Isus.
Putem fi siguri că cererea discipolului l-a bucurat mult pe Isus, dar și pe Tatăl său, Iehova.
În multe aspecte ne asemănăm cu acest discipol.
Cu toții știm cum să ne rugăm.
Pentru noi rugăciunea e un mod de viață.
De exemplu, la închinarea de dimineață se fac două rugăciuni: una la început și alta la sfârșit.
La întrunirile congregației, se rostesc rugăciuni.
Când bătrânii se întrunesc pentru a discuta chestiuni importante, se roagă.
Când mergem în predicare, ne rugăm.
Când suntem la un studiu biblic, ne rugăm.
La închinarea în familie, ne rugăm.
Deci viața noastră gravitează în jurul rugăciunii.
Dar, la fel ca acel discipol căruia nu-i cunoaștem numele, ce ne dorim și noi?
Vrem să-l imităm cât mai bine pe Isus.
Ne dorim să-l iubim pe Iehova într-un mod cât mai profund.
Și adevărul e că avem posibilitatea să ne apropiem tot mai mult de Iehova, în fiecare zi, pentru eternitate.
Facem asta cu fiecare rugăciune pe care o rostim.
Să remarcăm cum i-a răspuns Isus acelui discipol în Luca 11:2:
„Atunci el le-a zis: «Când vă rugați să spuneți: „Tată, să fie sfințit numele tău. Să vină Regatul tău.
Dă-ne în fiecare zi pâinea noastră, potrivit necesităților noastre zilnice.
Și iartă-ne păcatele, fiindcă și noi iertăm pe oricine ne este dator; și nu ne duce în ispită”»”.
Ce este demn de remarcat la răspunsul pe care l-a oferit Isus?
El a explicat lucrurile în mod simplu, nu s-a complicat.
De fapt, a repetat unele expresii pe care le spusese și în Predica de pe munte cu aproximativ 18 luni în urmă.
Isus ne-a îndemnat să ne concentrăm la numele lui Iehova – cel mai important lucru –, precum și la împlinirea scopului său,
și să ne vărsăm inima înaintea lui, rugându-l să ne dea cele necesare pentru a putea continua să-i slujim.
Deci Iehova trebuie să fie pe primul loc iar apoi necesitățile noastre.
Simplu, practic și profund.
Este important să ținem cont de aceste aspecte când ne rugăm.
Și în prezent, Isus continuă să îi ajute pe cei umili să-și întărească relația cu Iehova.
Să ne gândim și la unele sugestii primite în ultimul timp din partea organizației.
Iată una:
Găsește un loc liniștit.
În Marcu 1:35 citim: „Dis-de-dimineață, în timp ce era încă întuneric,
s-a ridicat, a ieșit și a plecat într-un loc retras, iar acolo a început să se roage”.
Ai și tu un loc retras?
Poate dimineața, în camera ta?
Vrem să găsim un loc potrivit în care ne putem ruga în liniște lui Iehova.
O soră căsătorită a spus: „În fiecare zi, merg în parc să mă plimb.
Aici pot să fiu singură, să mă concentrez și să vorbesc în liniște cu Iehova”.
A doua sugestie:
Nu te grăbi când te rogi.
Înainte de a-și alege discipolii, Isus a petrecut o noapte întreagă rugându-se.
Luca 6:12.
Nu vrem să ne rugăm pe fugă doar pentru a bifa că am făcut asta.
Vrem să ne rugăm pe îndelete, să alocăm suficient timp rugăciunii.
Deseori, discuțiile dintre doi prieteni se întind până târziu în noapte –
chiar dacă în dimineața următoare au ceva de făcut – asta pentru că le place să stea împreună.
Acest tip de relație vrem să-l avem cu Iehova când îi adresăm rugăciuni.
O a treia sugestie este:
Să ne rugăm nu doar în anumite momente ale zilei, ci de mai multe ori pe zi, ori de câte ori avem ocazia.
Doi prieteni buni își scriu deseori,
se sună unul pe celălalt și uneori se vizitează fără să-și planifice dinainte.
De ce?
Pentru că se gândesc la prietenul lor.
Vrem să facem la fel și cu Iehova.
Să ne gândim la el pe tot parcursul zilei și să găsim diverse ocazii pentru a-i vorbi.
Isus așa a făcut.
Auzind de la discipolii săi câteva experiențe încurajatoare din predicare, el a zis:
„Te laud în public, Tată, Domn al cerului și al pământului,
pentru că ai ascuns cu grijă aceste lucruri de înțelepți și de învățați și le-ai dezvăluit copilașilor!”.
Să ne gândim acum la o a patra sugestie.
Vi s-a întâmplat și vouă să repetați aceleași cuvinte în rugăciuni?
Poate simțim că rugăciunile noastre au devenit puțin superficiale.
Dacă așa stau lucrurile, înainte de a ne ruga,
am putea să ne gândim câteva momente la ce anume am vrea să-i spunem lui Iehova.
De exemplu, am putea medita la ce a spus Isus în rugăciunea-model.
Cum am putea face voința lui Iehova într-o măsură mai mare?
Cum am putea să ne achităm mai bine de repartiția pe care o avem în Betel?
Să ne gândim și la lucrarea de predicare.
Cum putem iniția mai multe studii biblice?
Poate avem nevoie de iertare pentru unele păcate sau poate noi trebuie să-i iertăm pe alții.
Ne putem gândi la aceste lucruri înainte să ne rugăm.
Astfel rugăciunile noastre vor fi mai profunde.
A cincea sugestie: Să nu facem rugăciuni reci, lipsite de sentiment.
Relațiile autentice pretind sentimente autentice.
Deci vrem să ne implicăm inima când ne rugăm.
Cartea biblică Psalmii este plină de rugăciuni rostite din inimă.
De exemplu, Psalmul 13:1, 2:
„Până când mă vei uita, o, Iehova? Pentru totdeauna?
Până când îți vei ascunde fața de mine? Până când voi fi chinuit de îngrijorări și tristețea îmi va apăsa inima în fiecare zi?”.
Psalmistul a exprimat aici sentimente puternice, vărsându-și inima înaintea lui Iehova.
Pentru a avea o relație strânsă cu Iehova, trebuie să-i vorbim despre sentimentele noastre.
În concluzie, rugăciunile sunt ca un pod între noi și Iehova;
și orice pod are nevoie de verificări, reparații și îmbunătățiri pentru a mai putea fi folosit.
Dacă vom continua să depunem eforturi pentru a ne analiza și a ne îmbunătăți rugăciunile,
vom avea o relație strânsă cu Tatăl și Prietenul nostru, Iehova.

Michael Banks: Cum trebuie să ne rugăm? (Luca 11:1-4)