JW subtitle extractor

„Turnul de veghe” din care este luat textul de azi îndreaptă atenția spre importanța stabilirii obiectivelor,
dar și spre satisfacția care vine din realizarea acestora.
Termenul „obiectiv”, așa cum este folosit în „Scripturile grecești creștine”,
provine din grecescul „skopos”.
Cu ajutorul acestui termen s-au format și cuvinte precum „telescop” sau „microscop”,
acestea fiind instrumente cu ajutorul cărora noi putem vedea anumite lucruri cu mai multă claritate.
Un instrument asemănător este luneta, pe care cineva o poate folosi pentru a ținti obiecte din depărtare
și a se asigura că nu trage la întâmplare, ci că nimerește ținta.
Tot în același mod am putea descrie și rolul obiectivelor pe care ni le propunem.
Ele ne oferă claritate și o direcție în care să ne concentrăm eforturile.
Ne dau un scop în viață.
Apostolul Pavel știa bine cât de importante sunt obiectivele.
Uitați ce spune el în 1 Corinteni 9:26:
„Așadar, eu nu alerg la întâmplare și nu lovesc în vânt”.
În nota de studiu de la acest verset, citim următoarele:
„Un creștin trebuie să-și direcționeze bine eforturile ... să aibă mereu în vedere răsplata finală a vieții veșnice”.
Atunci când ne fixăm obiective, urmăm exemplul lui Iehova
deoarece Efeseni 3:11 vorbește despre „scopul etern pe care el l-a stabilit în legătură cu Cristos Isus”.
Nota de studiu menționează că, în acest context, termenul scop se referă la un obiectiv specific,
aici fiind vorba despre scopul lui Iehova cu privire la pământ și oameni, în pofida răzvrătirii lor.
Majoritatea dintre voi v-ați stabilit cu succes obiective și ați reușit să le duceți la bun sfârșit.
Meritați laude pentru asta!
Dar ce v-a motivat să vă fixați obiectivul de a face mai mult în serviciul lui Iehova?
Poate că cei din familie v-au încurajat și v-au dat un bun exemplu.
În această imagine îl vedem pe fratele George Young.
El a fost trimis ca misionar înainte de înființarea Școlii Galaad și, până la moartea sa, la vârsta de doar 53 de ani,
a slujit în cel puțin 15 țări din 3 continente.
Chiar în urmă cu trei săptămâni, eu și soția mea am avut ocazia să-l întâlnim pe strănepotul său,
care slujește ca voluntar la construcții în Africa de Est.
Cum și el a slujit deja în șapte țări, putem spune că așchia nu sare departe de trunchi.
Așadar, exemplul membrilor familiei ne poate motiva să ne fixăm obiective spirituale.
Sau poate este vorba de un misionar, un betelist, un supraveghetor de circumscripție,
care v-a impulsionat, vorbindu-vă cu entuziasm despre serviciul cu timp integral.
Sau încurajarea a venit de la sclavul fidel și prevăzător.
Aș vrea să vă arăt un articol publicat în „Serviciul pentru Regat” din iunie 1979,
intitulat „Dragi tineri, ați putea accepta acest privilegiu special de serviciu?”.
Eu așa mi-am fixat obiectivul de a sluji la Betel.
Sau poate a fost o cuvântare la un congres regional.
Erai in auditoriu, și, cu multă franchețe, vorbitorul a pus această întrebare profundă:
„Poți să-i explici lui Iehova în rugăciune de ce nu slujești cu timp integral?”.
O întrebare directă, care îți pune rotițele în mișcare.
Sau poate, la fel ca în cazul soției mele, te-au încurajat relatările autobiografice.
Ea obișnuia să caute asemenea experiențe în revistele „Turnul de veghe” și „Treziți-vă”
pe care le avea în bibliotecă sora cu care ea studia Biblia.
Într-adevăr, toate acestea ne pot motiva să ne extindem serviciul adus lui Iehova.
Iar pentru a ne fixa obiective concrete și pentru a le atinge, e nevoie de autodisciplină și de curaj.
Și voi meritați laude pentru că deja ați făcut asta!
Dar, la rândul nostru, putem și noi să-i încurajăm pe alții să facă la fel.
Nu vrem să subestimăm niciodată puterea unei simple întrebări.
„Ce vrei să faci după ce termini școala?”
„Ce vei face la pensie?”
De fapt, întrebarea e: „Ce obiective ai?”.
Cu siguranță, e înțelept să calculezi cheltuiala când îți fixezi un obiectiv.
Totuși, mai există un principiu, cel menționat în Eclesiastul 11:4.
În acest verset citim: „Cine se uită după vânt nu va semăna și cine se uită după nori nu va secera”.
Așadar, uneori trebuie doar să ne facem curaj și să acționăm.
Acesta a fost și cazul surorii Malinda Keefer.
Când avea 24 de ani, ea i-a spus fratelui Russell despre dorința ei de a începe serviciul cu timp integral.
Dar avea unele rețineri. De ce?
Simțea nevoia să dobândească mai multă cunoștință,
deoarece intrase în posesia publicațiilor Studenților în Biblie cu numai un an înainte.
Fratele Russell i-a răspuns:
„Dacă vrei să aștepți până când vei ști totul, nu vei începe niciodată; vei învăța în timp ce lucrezi”.
Auzind asta, a început imediat pionieratul.
Ea a murit în 1983, la vârsta de 100 de ani,
după ce slujise în serviciul cu timp integral timp de 76 de ani.
Ea a spus: „Cât de fericită sunt că am început pionieratul de tânără
și că am pus întotdeauna interesele Regatului pe primul loc!”.
Dar în ce capcane putem cădea atunci când ne fixăm obiective?
Ar putea obiectivul nostru să fie prea vag, neclar?
Poate că în rugăciune spunem: „Iehova, te rog ajută-mă să fiu o persoană mai bună, un slujitor mai bun”.
Un pic prea general, nu-i așa?
Ar fi mult mai bine dacă am fi mai specifici:
„Te rog să mă ajuți să mă stăpânesc! Tu știi cum sunt...”;
„Te rog să mă ajuți să evit gândurile nepotrivite!”;
„Ajută-mă să cultiv mai multă bucurie în serviciul adus ție!”.
Așa mai merge.
Pe de altă parte, obiectivul nostru ar putea să fie prea specific:
„Dacă aș ajunge să slujesc la Betel, atunci aș fi bucuros”.
În realitate, Iehova ne poate face fericiți în multe, multe alte forme de serviciu.
Așadar, să rămânem deschiși la opțiunile pe care organizația lui Iehova ni le pune la dispoziție.
Când îți fixezi un obiectiv, ce urmărești, un privilegiu?
E adevărat, Pavel a spus în 1 Timotei 4:15 că ‘progresul nostru trebuie să fie evident pentru toți’.
Dar punem noi un egal între progresul nostru și diferite privilegii,
precum a fi bătrâni, supraveghetori de departament sau vorbitori la congrese?
Dragi slujitori auxiliari, voi vreți să fiți numiți bătrâni într-o zi și asta e bine
deoarece în 1 Timotei 3:1 se spune că ‘doriți o lucrare bună’.
Dar asta nu înseamnă doar să ții cuvântări, să predai în congregație și să-i auzi pe frați aplaudându-te.
Nu, ci e vorba de păstorire,
de a-i asculta cu atenție pe cei deprimați,
de a-i ajuta cu bucurie pe alții în momente care nu sunt convenabile pentru tine,
de a-i vizita pe bolnavi,
de a încerca să-i corectezi modul de gândire cuiva care a greșit și care poate îți refuză ajutorul.
Din 1 Timotei, capitolul 4 înțelegem mai bine ce a vrut să spună Pavel când s-a referit la acest progres.
Să citim versetul 12:
„Fii un exemplu pentru cei fideli: în vorbire, în conduită, în iubire, în credință, în castitate”.
Practic, acestea indică progresul.
Iar în Efeseni 4:13 suntem îndemnați ‘să ajungem la starea de om matur, la măsura staturii plinătății lui Cristos’.
Iar nota de studiu de la acest verset spune:
„Fiecare creștin trebuie să lucreze la obiectivul de a fi matur”, matur din punct de vedere spiritual.
Iehova își găsește plăcerea în cei care își fixează obiective, care reflectă devoțiunea față de el.
Fie ca toate obiectivele noastre să contribuie la sfințirea numelui lui Iehova!

Mark Scott: Să ne fixăm obiective care îl onorează pe Iehova (1 Cor. 9:26)