JW subtitle extractor

Comentariul textului de astăzi menționează relatarea despre Iosif, fiul lui Iacob.
Una dintre lecțiile pe care le desprindem din această relatare este despre căință.
Vom analiza următoarele întrebări: „Ce este căința sinceră?
Și cum îi răsplătește Iehova pe cei care o manifestă?”.
Pentru a se căi sincer, o persoană trebuie să facă două lucruri:
să conștientizeze că a avut o conduită greșită și să arate în mod clar că a renunțat la ea.
Putem identifica acești pași în relatarea despre Iosif.
Să analizăm o parte din această relatare.
Iacob îl iubea mult pe fiul său, Iosif.
Dar ce simțeau frații lui Iosif față de el?
În Geneza capitolul 37, se menționează de trei ori că frații lui Iosif îl urau.
Într-o zi, Iosif și frații săi erau singuri, departe de casă și de tatăl lor.
Frații săi au profitat de acea ocazie și, motivați de ură, l-au aruncat pe Iosif într-o groapă de apă.
Mai târziu, Iuda le-a propus să-l vândă ca sclav.
Pe atunci, Iosif avea doar 17 ani.
Așa cum știm, în Egipt, Iosif a fost mai întâi sclav, apoi prizonier, iar, în cele din urmă, un conducător puternic.
În perioada în care era conducător, Iacob și familia sa trăiau în Canaan și sufereau din cauza foametei.
Pentru a obține hrană, Iacob și-a trimis fiii in Egipt.
Când s-au întâlnit, Iosif și-a recunoscut frații, dar ei nu și-au dat seama cine era el.
Nici a doua oară și nici a treia oară când s-au întâlnit, ei nu l-au recunoscut.
Revederea cu frații săi l-a întristat mult pe Iosif.
Cum a reacționat Iosif prima dată când s-au întâlnit?
El „a plâns”.
Dar a doua a oară, cum a reacționat Iosif?
El „a plâns” din nou.
Dar ce reacție a avut a treia oară?
„A început să plângă”.
De ce a ales Iosif să treacă prin această experiență dureroasă?
Deoarece a vrut să afle dacă frații săi se căiseră.
Așa cum am văzut, căința autentică începe cu faptul de a recunoaște greșeala.
Și-au recunoscut ei păcatul?
Da. Așa cum reiese din Geneza 42:21.
Să citim cuvintele lor din versetul 21:
„Ei și-au zis atunci unul altuia: «În mod sigur suntem pedepsiți din cauza fratelui nostru [adică Iosif],
căci i-am văzut suferința când ne implora să avem milă, dar nu l-am ascultat.
De aceea a venit necazul acesta peste noi»”.
Aceste cuvinte exprimau regretul lor.
Ei au făcut primul pas spre căință: și-au recunoscut păcatul.
Dar ce putem spune despre al doilea pas?
Au renunțat frații lui Iosif la conduita lor greșită?
Ce a făcut Iosif pentru a afla dacă ei s-au schimbat cu adevărat?
El a pregătit un plan cu multă atenție.
Bineînțeles, Iosif nu se putea întoarce în timp cu 22 de ani în urmă,
dar putea să creeze circumstanțe care se asemănau cu cele în care se aflase el atunci.
Deci ce a făcut Iosif?
El a pus în aplicare următorul plan: le-a creat fraților săi o asemenea problemă, încât puteau pleca din Egipt,
doar dacă alegeau care dintre ei va rămâne ca sclav acolo.
Și, ca situația să se asemene și mai mult cu cea din urmă cu 20 de ani,
cel care avea să rămână trebuia să fie un fiu mult iubit al lui Iacob.
Așa că planul lui Iosif era să-i forțeze pe frații săi să-l aducă pe Beniamin în Egipt.
De ce pe el?
Iacob îl iubea foarte mult pe Beniamin, așa cum l-a iubit și pe Iosif.
Iosif a pregătit planul cu mare atenție, astfel încât Beniamin avea să se afle în aceeași situație în care s-a aflat și el.
Iosif urma să afle dacă frații săi se căiseră sincer, observând modul în care aceștia aveau să-l trateze pe Beniamin.
Prin urmare, Iosif a pus în aplicare ultima parte a planului său.
Înainte ca frații săi să se întoarcă în Canaan,
Iosif a poruncit să fie pus un pahar de argint în sacul lui Beniamin.
În timp ce ei se îndreptau spre casă, Iosif a trimis pe cineva să verifice sacii tuturor fraților.
Să ne imaginăm cât de îngroziți au fost cu toții când paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
Acum erau nevoiți să se întoarcă.
Dar ce aveau să-i spună lui Iosif?
În acest moment al relatării, să ne amintim că în urmă cu 20 de ani, Iuda a fost cel care a propus ca Iosif să fie vândut ca sclav.
Tot el a fost cel care l-a convins pe Iacob să-l trimită pe Beniamin în Egipt.
Ce avea să facă Iuda de această dată?
El a făcut un lucru bun: și-a asumat responsabilitatea de a-i vorbi lui Iosif în numele fraților săi.
Să citim ce a spus în Geneza 44:16:
„Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce să mai zicem? Și cum putem să ne dovedim nevinovăția?
Adevăratul Dumnezeu a descoperit nelegiuirea sclavilor tăi.
Suntem sclavii stăpânului nostru, și noi, și cel la care a fost găsit paharul!”.
Rostind aceste cuvinte, Iuda a propus ca toți cei 11 frați să devină sclavi, dar Iosif nu a dorit acest lucru.
Iată ce i-a spus el lui Iuda în Geneza 44:17: „Cum aș putea să fac așa ceva?
Bărbatul la care a fost găsit paharul va fi sclavul meu. Dar voi ceilalți urcați în pace la tatăl vostru”.
Deci, Iosif le-a oferit lui Iuda și celor 9 frați ocazia de a se întoarce acasă,
dacă erau dispuși să-l lase pe Beniamin ca sclav în Egipt.
În acel moment, Iuda a avut curajul de a nu fi de acord cu un conducător egiptean.
În continuare, el a ținut cel mai lung discurs consemnat în Geneza.
Să citim încheierea discursului lui Iuda din Geneza 44:33, 34:
„Te rog, permite-mi să rămân în locul băiatului ca sclav al stăpânului meu,
pentru ca băiatul să se întoarcă împreună cu frații lui.
Cum aș putea să mă întorc la tatăl meu fără băiat?
N-aș suporta să văd această nenorocire venind asupra tatălui meu!”.
Prin aceste cuvinte, Iuda s-a oferit să rămână în Egipt ca sclav în locul lui Beniamin.
Astfel, Iuda a arătat că nu mai era aceeași persoană de acum 22 de ani.
Se schimbase.
A manifestat căință sinceră.
Atunci planul lui Iosif și-a atins scopul, iar el și-a dezvăluit identitatea.
Așadar, ce învățăm din această relatare emoționantă?
Îi răsplătește Iehova pe oamenii care se căiesc cu sinceritate?
Da. Iehova a dirijat evenimentele în așa fel încât Iuda a devenit un ascendent al lui Mesia.
Ce răsplată minunată pentru că a manifestat căință sinceră!
Ce putem spune despre noi?
Cu toții facem greșeli și cu toții avem nevoie de îndurarea lui Iehova.
Ce încurajator este să știm că Iehova ne va ierta cu larghețe dacă ne căim sincer,
ne recunoaștem păcatele și renunțăm la conduita greșită!

Hermanus van Selm: Ce este căința sinceră? (Gen. 44:16)