JW subtitle extractor

Textul de azi este extras din cartea biblică Iacov.
Martin Luther, inițiatorul Reformei Protestante, n-a respectat prea mult această scrisoare.
A numit-o o „epistolă de paie”,
ca și cum nu ar conține informații valoroase.
El avea aceeași părere și despre Estera, Evrei, Iuda și cartea Revelația.
Din ce motiv?
Referitor la cartea Iacov, avea o problemă cu cuvintele: „credința fără fapte este moartă”.
Martin Luther a înțeles greșit cuvintele din textul de azi.
Credea că Iacov susține ideea că salvarea poate fi obținută prin fapte,
în timp ce el era convins că depinde doar de credință.
Era atât de indignat, încât a ajuns să susțină că această carte n-a fost scrisă de un creștin,
cu atât mai puțin de Iacov, ci de un evreu care nu știa prea multe despre creștinism.
Și toate astea pentru că a înțeles greșit ideea exprimată de Iacov.
De fapt, Iacov spunea:
„Credința e importantă, avem nevoie de ea.
Dar, fiindcă nu se vede, cum știm că cineva are credință?
Răspunsul: prin fapte.
Acțiunile unei persoane arată dacă are credință.”
Iar credința în jertfa lui Isus ne salvează.
Ce învățăm de aici?
Atunci când nu înțelegem o idee din Biblie sau din publicațiile noastre,
e bine să ne gândim că, cel mai probabil, noi avem o problemă, nu scriitorul,
și să-l rugăm pe Iehova să ne ajute să înțelegem corect ce citim.
Asemenea lui Martin Luther, în prezent, mulți evanghelici pun accentul pe credință, nu pe fapte.
Când îi întâlnim în predicare, ei spun: „Voi aveți impresia că obțineți salvarea mergând de la ușă la ușă?”.
Ei bine, nu credem asta.
Înțelegem că sângele lui Isus este cel care face posibilă iertarea păcatelor.
Dar predicăm pentru că îl iubim pe Iehova și îi iubim pe oameni.
Întrucât se spun multe minciuni despre Dumnezeu, vrem ca toți să afle adevărul.
Asta face un martor: spune adevărul.
Mi-a plăcut o idee pe care a menționat-o Jake Rumph la întrunirea anuală, poate v-o amintiți.
El a spus că Isus nu suporta să-i vadă pe oameni suferind,
tocmai de aceea îi vindeca imediat ce avea ocazia, chiar și în sabat.
Nu le zicea: „Întoarceți-vă mâine!”,
sau „Încercați să mă găsiți undeva pe țărmul Mării Moarte”.
Nu.
El îi vindeca pe loc, chiar dacă știa că fariseii îl vor critica pentru asta.
Adevărul e că să vindeci pe cineva în sabat era foarte riscant.
Conform Legii mozaice, cei care încălcau sabatul trebuiau omorâți.
Înțelegem de ce fariseii încercau să strângă dovezi împotriva lui Isus.
Care e aplicarea pe care a făcut-o fratele Rumph?
Nu vrem să neglijăm predicarea gândindu-ne că oamenii vor putea învăța despre Iehova și în marele necaz.
Ei suferă acum. Au nevoie de mângâiere acum.
Trebuie să-l cunoască pe Iehova în prezent.
Au nevoie să ducă o viață mai bună încă de pe acum și să aibă o speranță reală de viitor.
Dar cum privește Isus faptele noastre?
E interesat de ele?
Sau e de acord cu ideea că trebuie să avem doar credință?
Să-l lăsăm pe el să răspundă.
Să deschidem la Revelația, una dintre cărțile care nu prea i-au plăcut lui Martin Luther.
Vom citi din capitolul 2 și vom afla dacă pentru Isus faptele sunt importante.
Deci Revelația 2,
mai întâi versetele 2 și 5.
Isus i se adresează congregației din Efes.
Versetul 2:
„Cunosc faptele tale, truda ta [deci acțiunile] și perseverența ta”.
Și 5: „De aceea, amintește-ți de unde ai căzut,
căiește-te și fă faptele pe care le-ai făcut la început”.
Să mergem la 19, unde e vorba de congregația din Tiatira.
Întrebarea este: Remarcă Isus cât de mult facem în serviciul sacru?
Deci 19:
„Îți cunosc faptele, iubirea, credința, serviciul și perseverența
[iar acum observați]
și știu că faptele tale din ultimul timp sunt mai multe decât cele pe care le-ai făcut la început”.
Deci Isus remarcă faptele noastre.
Când predicăm puțin mai mult sâmbăta,
când ne oprim să-i dăm o carte de vizită sau un pliant unui vânzător
sau când, după muncă, îi facem o vizită unei persoane, fiindcă este cel mai bun moment pentru ea, nu pentru noi.
Da, Isus observă toate sacrificiile noastre și le apreciază.
Ceea ce realizează organizația lui Iehova în prezent este uimitor!
Însă, ca de obicei, Satan e critic.
El e „acuzatorul fraților noștri”.
Probabil spune: „Acum că vestitorii nu mai trebuie să dea un raport detaliat, vor face minimul necesar.
Vor face doar atât cât să poată bifa căsuța la final de lună”.
Frații noștri zeloși demonstrează că Satan e un mincinos.
Deși vestitorii nu mai raportează timpul petrecut în predicare, mulți își stabilesc obiective personale rezonabile.
Accentul cade pe rezonabilitate.
Ce este rezonabil pentru un tânăr sănătos de 19 ani s-ar putea să nu fie și pentru cineva bolnav, de 90 de ani,
cu toate că cei în vârstă pot face multe pentru Iehova.
Pe unii îi ajută să-și planifice activitățile la începutul fiecărei luni.
Se gândesc ce au deja programat în weekend-uri:
„Aa, aici e nunta surorii mele, voi fi ocupat.
OK.
Dar în celelalte trei weekend-uri?”.
Frații își arată iubirea pentru Iehova și în alt mod: ieșind din zona lor de confort.
Iar pentru unii, acest lucru presupune să participe la lucrarea din casă în casă.
Mai ales de la COVID încoace, pentru mulți e greu să poarte conversații.
S-au obișnuit să comunice prin mesaje sau e-mailuri,
așa că preferă mărturia cu căruciorul sau prin scrisori.
Și e ok.
Dar ei înțeleg că nu toți vor trece pe lângă un cărucior și că nu le putem scrie tuturor.
Știind că e important să fim imparțiali, se roagă pentru curaj și merg din casă în casă.
Ei pot fi convinși că Isus apreciază curajul și atitudinea lor bună.
Cei care slujesc ca navetiști la Betel sunt un exemplu de iubire pentru Iehova și pentru frați.
Dacă sunt și pionieri, își pot face ușor orele în primele trei săptămâni din lună,
însă nu-și iau liber în ultima săptămână.
Știu că e mare nevoie de ei, așa că vin în continuare.
Eforturile lor sunt foarte apreciate.
Isus a pus credința în legătură cu faptele.
În noaptea dinaintea morții sale, le-a spus discipolilor:
„Cine manifestă credință în mine [sau, potrivit traducerii King James,
«cine crede în mine»] va face și el lucrările pe care le fac eu”.
Ce lucrare a făcut Isus?
Evident, lucrarea de predicare.

David Splane: Credința fără fapte este moartă (Iac. 2:17)