JW subtitle extractor

Căsnicia noastră a fost foarte frumoasă!
Aveam doi copii, soțul slujea ca bătrân, iar eu, ca pionieră.
Eram familia care făcea atmosferă în congregație.
Apoi, într-o zi, soțul meu a murit.
S-a întâmplat brusc, pe neașteptate.
Dintr-o dată, m-am trezit că sunt văduvă.
Uram cuvântul ăsta.
Mă făcea să mă simt neajutorată.
În trecut, m-am bucurat mult să-mi susțin soțul și, împreună, să-i ajutăm pe frați.
Și a fost greu pentru că, într-o clipă, efectiv într-o clipă,
eu am devenit cea care avea nevoie de ajutor.
Nu mai aveam energie nici măcar să mă îngrijesc de mine însămi.
Simțeam că nu mai aveam un scop și că nimănui nu-i păsa de mine.
Unul dintre cele mai importante lucruri care mă ajută să trec peste aceste sentimente
este sprijinul oferit de cei apropiați.
Uneori îi scriu unei prietene: „Azi sunt tristă”.
Ea îmi răspunde: „Cum să te ajut?”.
„Nu știu. Voiam doar să spun cuiva că sunt tristă.”
„Ok, sunt aici. Te ascult.” Lasă-i pe frați să te ajute. Fii sincer!
Spune-le ce simți cu adevărat, că ești trist.
E în regulă. Toți avem probleme. Vorbește și cu bătrânii.
Nu te gândi că vei fi o povară pentru ei.
Rugăciunile lor te vor ajuta mult.
Mă încurajează cuvintele lui Neemia:
„Bucuria lui Iehova este fortăreața voastră!”.
Îmi repet aceste cuvinte în fiecare zi.
Bucuria! Bucuria lui Iehova! Știam că trebuie să-mi recapăt bucuria.
Pentru că asta avea să mă ajute nu doar să mă simt mai bine, ci și să fiu puternică.
Am reînceput pionieratul la câteva luni de la moartea soțului meu.
A fost ca o ancoră pentru mine.
Astfel am avut din nou un scop și am reușit să-mi reintru în ritm.
Aveam iarăși un motiv să mă trezesc dimineața.
Faptul de a le vorbi altora despre speranța mea mă ajută să mă concentrez la ce e valoros,
la ceea ce contează cu adevărat.
Sunt conștientă că e important să fiu la sala Regatului și să mă închin alături de frați,
chiar dacă știu că urmează să plâng pe parcursul întrunirii sau în timpul cântărilor.
Dar e în regulă.
E OK să fii trist uneori.
Când îți exprimi sentimentele, te simți mai aproape de Iehova și de congregație.
Și modul în care îmi răspunde Iehova la rugăciuni mă ajută foarte mult.
Uh... Asta mă sensibilizează cel mai tare.
Când ai nevoie disperată de ajutor
și-i spui doar lui Iehova, nu mai spui altcuiva, și primești ce ai cerut, e clar că e de la el.
Într-o seară mă gândeam la căsnicia mea și mi-a venit în minte că, în orice relație de cuplu,
există lucruri pe care le știu și alții, dar și lucruri știute doar de cei doi:
întâmplările amuzante, glumele pe care doar ei le înțeleg,
primul apartament în care au locuit împreună...
Și mi-am spus: „Soțul meu, singurul care avea aceleași amintiri ca mine, nu mai e”.
Dar, dintr-o dată, mi-am dat seama că și Iehova are aceste amintiri.
M-am simțit foarte aproape de el.
M-am agățat strâns de Iehova, exact așa cum un copil se agață strâns de piciorul tatălui său.
Iehova prețuiește momentele speciale din viața mea de cuplu și și le amintește mai bine decât mine.
Iar el îi va reda soțului meu toate amintirile la înviere.
Cu timpul, am înțeles că Iehova le vede pe văduve diferit de modul în care le vede lumea.
El le-a dat israeliților legi concrete despre cum să le trateze.
Acest lucru mă convinge că e de partea mea.
Acum nu mai urăsc cuvântul „văduvă”.
Mi-am dat seama că Iehova se va îngriji de mine într-un mod special.
El însuși îmi va purta de grijă.
Voi reuși să fac față acestei încercări.

Holly Wood: Mi-am regăsit bucuria și scopul după ce mi-am pierdut partenerul