JW subtitle extractor

Textul de astăzi vorbește despre conduita noastră.
Putem spune că mulți dintre cei care ne ascultați dați dovadă de o conduită bună
și meritați laude pentru asta.
Dar, în cele ce urmează, aș vrea să vorbim despre motivația care stă în spatele conduitei noastre.
De ce ne străduim să avem o conduită bună?
Ne vom folosi de o întrebare pe care Iehova le-a pus-o israeliților
după ce au fost eliberați din captivitate.
Aceasta e menționată în Zaharia 7:5.
Iată ce a spus Iehova prin intermediul profetului Zaharia:
„Spune întregului popor și preoților:
«Când ați postit și v-ați tânguit în luna a cincea și în luna a șaptea,
timp de 70 de ani, [observați întrebarea:] oare pentru mine ați postit?»”.
Iehova nu a aprobat acele posturi deoarece evreii jeleau din cauza judecății divine.
În loc să postească de bucurie că se întorceau în țara lor,
ei posteau din cauza lucrurilor rele care li s-au întâmplat drept consecință a păcatelor comise.
Deci ei posteau cu o motivație greșită.
Așa că Iehova i-a întrebat: „Oare pentru mine ați postit?”.
Într-un fel, Iehova ne pune și nouă aceeași întrebare astăzi,
întrebare pe care le-a pus-o israeliților atunci.
Dar noi, oare postim noi pentru Iehova?
De ce facem asta?
Care este motivația cu care ne îndeplinim serviciul adus lui Iehova în fiecare zi?
Marea majoritate a celor ce ne ascultă sunt implicați într-o formă a serviciului cu timp integral
și astfel demonstrează o conduită exemplară.
Dar nu-i așa că uneori avem un program atât de încărcat
și suntem atât de concentrați la ceea ce facem încât uităm să ne întrebăm:
„De ce? De ce fac toate astea?
De ce-i slujesc lui Iehova?
De ce slujesc la Betel?
De ce continui să predic vestea bună în fiecare zi?
De ce vizitez congregațiile săptămânal?
De ce întrețin și construiesc clădiri teocratice?
De ce-i instruiesc pe cursanții SKE, supraveghetorii de circumscripție sau pe bătrâni?”.
Adevărata valoare a serviciului nostru nu se măsoară doar în cifre sau în ceea ce facem.
Pentru Iehova e mai importantă motivația noastră,
fiindcă el ne examinează inima.
În această privință, observați ce i-a spus Iehova lui Samuel în timp ce căuta următorul rege al Israelului.
Să deschidem la 1 Samuel 16:7.
Aici citim: „Iehova i-a spus lui Samuel:
«Nu te uita la înfățișarea lui [adică a lui Eliab]
și la înălțimea lui, fiindcă l-am respins»”.
De ce l-a respins Iehova?
Pentru că era prea înalt?
Nu. Iehova a privit dincolo de înălțimea sa.
I-a privit inima și a văzut că putea fi un războinic, dar nu un rege.
Lui Eliab îi lipseau două calități importante pentru un rege:
curajul și judecata sănătoasă.
Aflăm că i-a lipsit curajul din capitolul 17 cu 11,
unde citim că Eliab s-a numărat printre cei care au fost îngroziți de Goliat.
Mai târziu, David apără curajos numele lui Iehova întrebând:
„Cine este filisteanul acesta care sfidează linia de bătaie a Dumnezeului celui viu?”.
Eliab îl judecă greșit pe David, spunând că e înfumurat și rău intenționat.
Deci Eliab nu era pregătit, îi lipsea judecata sănătoasă.
Era pe câmpul de luptă, dar a uitat pentru cine lupta.
Pe bună dreptate i-a zis Iehova lui Samuel, în capitolul 16 cu 7:
„Căci Dumnezeu nu vede așa cum vede omul.
Omul vede ce izbește ochiul, însă Iehova vede ce este în inimă”.
Astfel, înțelegem la ce anume este atent Iehova atunci când îi slujim.
El prețuiește ceea ce facem, că suntem pe câmpul de luptă.
Dar pentru el e mai importantă motivația noastră, adică pentru cine luptăm.
În Ieremia 17:10 citim:
„Eu, Iehova, cercetez inima, examinez gândurile cele mai adânci,
ca să-i dau fiecăruia potrivit căilor lui, potrivit faptelor lui”.
O altă traducere redă astfel:
„Dumnezeu spune: «Eu ajung la inima omului. Eu ajung la rădăcina lucrurilor.
Îi tratez după cum sunt, nu după cum pretind să fie»”.
Iată ce afirmă „Turnul de veghe” din 15 iunie 1995
în articolul „Ce ne îndeamnă să îi slujim lui Dumnezeu?”:
„Oamenii imperfecți au tendința de a-i judeca pe alții
mai degrabă după ceea ce fac decât după ceea ce sunt.
Uneori s-ar putea chiar să ne judecăm singuri în felul acesta.
S-ar putea să devenim obsedați de cât de mult facem,
ca și cum ar fi singurul criteriu de evaluare a spiritualității noastre.
Am putea neglija importanța faptului de a ne examina mai întâi motivațiile”.
Citind asta, mi-am zis: „Wow! Așa simt și eu uneori”.
Putem deveni atât de absorbiți de munca noastră încât uităm să ne întrebăm:
„De ce? Ce e în inima mea?
De ce fac lucrurile pe care le fac?
Pentru cine lupt? Care mi-e motivația?”.
Iată ce a spus o soră:
„Mergeam în predicare și la întruniri.
Studiam, mă rugam, dar făceam totul automat, fără să simt niciodată nimic”.
Atunci pentru ce depunem atâtea eforturi?
Oare pentru privilegii? Pentru supraveghetori?
Pentru a obține viață veșnică?
Dacă medităm la ceea ce facem și de ce,
realizăm că principala noastră motivație e iubirea pentru Iehova.
Înțelegem cât de profundă trebuie să fie această iubire din cuvintele lui Isus, consemnate în Marcu 12:30.
Aici citim: „Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău,
cu toată mintea ta și cu toată puterea ta”.
Nota de studiu de la versetul 30 explică cât de puternică este această iubire.
Observați ce se spune:
„Cei patru termeni folosiți aici (inimă, suflet, minte și putere) nu se exclud între ei.
Mai degrabă, sensul lor se suprapune într-o anumită măsură,
folosirea lor împreună accentuând în cel mai puternic mod posibil
necesitatea de a avea o iubire completă față de Dumnezeu”.
Imaginea de pe ecran ne ajută să înțelegem cât de puternică trebuie să fie iubirea
care ne motivează să îi slujim lui Iehova.
Aceasta e întreagă, e completă.
Deci Iehova se așteaptă să-l iubim cu toată inima, mintea, sufletul și puterea.
Și totuși, cât de bucuroși suntem că Iehova își amintește că suntem țărână!
Ne cere doar să facem tot ce putem.
Abilitățile, energia, circumstanțele noastre se pot schimba de la an la an sau chiar din clipă în clipă.
Dar să ne amintim că Proverbele 21:2 spune că Iehova cântărește inimile, nu cât de mult facem.
El înțelege că avem limite pe care nu le putem controla.
Fie că sunt financiare, fizice, emoționale sau de altă natură.
Iehova e perfect, dar nu e perfecționist.
El este rezonabil și realist și se așteaptă să facem ce putem în situația noastră.
Dacă suntem motivați de o iubire puternică pentru Iehova,
atunci vom face tot ce putem în serviciul adus lui, în funcție de circumstanțele noastre.
Așadar, din când în când, să ne întrebăm: „De ce depun atât de multe eforturi?
Ce mă motivează să-i slujesc lui Iehova?”.
Iar dacă Iehova ne-ar întreba: „Oare pentru mine ați postit?”, noi am putea spune: „Da”.
Pentru că am făcut asta din iubire pentru el
și din apreciere pentru serviciul pe care ni l-a încredințat.

Anthony Griffin: ‘Oare pentru Iehova postiți?’ (Zah. 7:5)