JW subtitle extractor

În ediția din 1 aprilie 1935 a „Turnului de veghe” a apărut o invitație interesantă.
La subtitlul „Congres” s-au scris următoarele:
„«Turnul de veghe» le reamintește cititorilor săi că un congres al Martorilor lui Iehova și al ionadabilor
va fi ținut în Washington, D.C., din 30 mai până în 3 iunie 1935.
Sperăm să aibă posibilitatea de a participa cât mai multe persoane la acest eveniment.
Până acum, nu mulți ionadabi au avut privilegiul de a participa la un congres.
Cel de la Washington le va fi benefic și le va aduce o mare bucurie”.
E o invitație caldă, dar și interesantă, care ridică unele întrebări:
Cine erau ionadabii și cum avea participarea la congres să le fie benefică și să le aducă mângâiere?
În plus, cum au fost clarificate cuvintele textului de azi, din Revelația 7,
cu ocazia acelui congres ținut cu atâția ani în urmă?
Să vedem.
În anul 1935, poporul lui Iehova credea că trei grupuri de persoane aveau să fie salvate.
Primul grup sunt cei 144 000, descriși în Revelația 7:1-8,
despre care s-a înțeles că sunt creștini unși, care vor guverna în cer împreună cu Isus.
Al doilea grup este format din cei care au speranța de a trăi pentru totdeauna pe pământ.
E demn de remarcat că în anul 1932,
„Turnul de veghe” i-a comparat pe cei cu speranță pământească cu însoțitorul lui Iehu, Ionadab,
care l-a sprijinit pe regele uns de Iehova.
Din 1932, membrii acestui grup au fost cunoscuți ca „ionadabi”.
Dar abia în 1934, cu doar un an înainte de acel congres din Washington, D.C.,
revista „Turnul de veghe” i-a ajutat pe ionadabi
să înțeleagă că era nevoie ca și ei să i se dedice lui Iehova și să se boteze.
Deci avem două grupuri: cei 144 000 și ionadabii.
Dar cine forma al treilea grup?
Este vorba de marea mulțime descrisă în Revelația, capitolul 7, începând cu versetul 9.
În continuare, priviți imaginea în timp ce citesc cuvintele apostolului Ioan găsite în Revelația 7:9, 10.
El spune: „După aceea [adică după ce i-a văzut pe cei 144 000] m-am uitat și iată:
o mare mulțime, pe care niciun om nu putea s-o numere”.
Deci această mulțime e diferită de cei 144 000.
Ea nu poate fi numărată și este diversă, „din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile”.
Unde se află? „Înaintea tronului și înaintea Mielului”.
Ce poartă membrii acestei mulțimi?
„Robe albe” și țin în mâini „ramuri de palmier”.
Ei strigă „cu glas tare: «Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, și Mielului!»”.
Ce imagine frumoasă!
Robele albe arată că ei s-au păstrat nepătați de lume.
Ei știu că Iehova și Isus sunt cei care i-au salvat, îi sunt loiali Mielului,
iar ramurile de palmier arată că îl acceptă pe Isus ca rege ales de Iehova.
Să continuăm citirea din Revelația, capitolul 7, începând cu versetul 13.
Aici citim: „Atunci unul dintre bătrâni m-a întrebat:
«Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?».
Imediat i-am zis: «Domnul meu, tu știi!».
Și el mi-a zis: «Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare.
Ei și-au spălat robele și le-au albit în sângele Mielului.
De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și zi și noapte îndeplinesc pentru el un serviciu sacru în templul său.
Cel care stă pe tron își va întinde cortul peste ei»”.
Așadar, din cine este formată această mare mulțime?
Este o întrebare pe care slujitorii lui Iehova și-au pus-o mult timp.
Studenții în Biblie credeau că este un alt grup care va merge la cer.
De ce? Deoarece stăteau înaintea tronului lui Dumnezeu și al Mielului.
Dar ei stăteau în picioare, nu așezați pe tronuri.
Deci se credea că ei fuseseră mai puțini fideli,
că nu ascultaseră întru totul de Iehova cât au fost pe pământ.
Era aceasta explicația corectă?
Răspunsul a venit în data de 31 mai 1935
la acel congres din Washington, D.C.
Atunci fratele Rutherford a ținut o cuvântare intitulată „Marea mulțime”.
Ce a explicat el cu acea ocazie?
El i-a identificat pe cei care alcătuiau marea mulțime.
A evidențiat faptul că aceștia nu erau un al doilea grup care avea să meargă la cer,
ci marea mulțime era formată din ionadabi.
Cât de emoționant!
Aceste persoane trebuiau să fie la fel de fidele ca rămășița unsă,
păstrându-și integritatea și loialitatea față de Dumnezeu.
Cât de emoționant a fost când fratele Rutherford le-a spus celor prezenți:
„Toți cei cu speranța de a trăi pentru totdeauna pe pământ sunt rugați să se ridice”.
Un martor ocular a spus că peste 10 000 de oameni s-au ridicat în picioare.
Ce impresionant!
Apoi fratele Rutherford a exclamat: „Iată! Marea mulțime!”.
O soră a spus: „La început, s-a făcut liniște.
Iar apoi, toți au izbucnit în strigăte de bucurie și în aplauze puternice”.
Deși a trecut mult timp de la acel congres, îi simțim efectele chiar și în prezent.
După aceea, slujitorii lui Iehova au început să predice cu și mai mult zel.
O soră a spus că toți erau nerăbdători să se întoarcă acasă
și să-i caute pe cei care voiau să-l cunoască pe Iehova
și care aveau să facă parte din marea mulțime.
O altă schimbare a fost că unii dintre cei care obișnuiau să se împărtășească la Comemorare
au renunțat să o mai facă.
De ce?
Deoarece au realizat că au speranță pământească
și îi erau foarte recunoscători lui Iehova pentru asta.
Apoi, nu în ultimul rând, dacă, până la acel congres,
publicațiile erau scrise în mare parte pentru cei unși,
după anul 1935, acestea au început să fie scrise și pentru a-i încuraja pe cei din marea mulțime.
Drept rezultat, și în prezent ne bucurăm de unitate.
Trăim împlinirea promisiunii lui Isus din Ioan 10:16, unde se spune:
„Și mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta.
Și pe acelea trebuie să le aduc înăuntru,
iar ele vor asculta de glasul meu și vor fi o singură turmă cu un singur păstor”.
Cât de fericiți suntem că facem parte din turma lui Iehova
și că ascultăm glasul Păstorului cel bun și al sclavului fidel numit de el!
Fratele Robert Simons a fost prezent la acel congres din 1935.
Și-a putut imagina că se afla și el în această ilustrație.
A fost foarte bucuros când a înțeles că face parte din marea mulțime.
El a spus plin de entuziasm:
„În timp ce mă întorceam de la congres, am abordat toate persoanele pe care le întâlneam și le-am spus:
«Fac parte din marea mulțime!»”.
Într-adevăr, bucuria lui a fost întemeiată.
Și noi avem motive de bucurie când ne gândim la viitorul pe care Iehova ni l-a promis.
În timp ce ne pregătim pentru Comemorare, să ne bucurăm cu toții,
fie că facem parte dintre cei unși sau din marea mulțime care vine din necazul cel mare.

Seth Hyatt: Iată, marea mulțime! (Rev. 7:13, 14)