JW subtitle extractor

„Eu și Tatăl suntem una.”
Când suntem în lucrarea de predicare sau când vorbim cu unele persoane religioase,
cineva ar putea cita acest verset.
Dar cu ce scop?
De cele mai multe ori acest verset este adus în discuție
deoarece oamenii cred că noi nu suntem creștini pentru că nu credem că Isus e Dumnezeu.
Acest verset este deseori citat de cei care cred în Trinitate
și vor să ne convingă și pe noi că Iehova și Isus sunt una și aceeași persoană.
Poate nu am mai vorbit demult cu cineva despre acest subiect.
Să vedem cum am putea să răspundem.
Un lucru pe care îl putem face este să apelăm la Biblia de studiu.
Așadar, dacă aveți Biblia de studiu la îndemână,
vă invit să deschideți la Ioan 10:30.
Nota de studiu de la acest verset ne poate fi de mare ajutor.
Undeva la mijlocul notei putem citi:
„Termenul grecesc redat aici prin «una» nu este de genul masculin (desemnând o persoană),
ci de genul neutru (desemnând un lucru).
Aceasta susține ideea că Isus și Tatăl său sunt «una» în sensul că acționează împreună și colaborează,
nu în sensul că sunt aceeași persoană”.
Ne bucurăm mult că avem acum această explicație în nota de studiu.
Ne ajută să arătăm că expresia „suntem una” se referă la unitatea și armonia care există între Iehova și Isus.
În aceeași notă de studiu mai găsim un argument, dar care nu are neapărat legătură cu gramatica.
Să citim:
„Comparând cuvintele lui Isus din acest verset cu rugăciunea sa din capitolul 17,
înțelegem o dată în plus că Isus nu s-a referit la egalitate în ce privește dumnezeirea,
ci la unitate, în scop și acțiune.
Aceasta reiese clar, mai ales din cererea sa cu privire la discipoli:
«Pentru ca ei să fie una așa cum noi suntem una»”.
Deci nu e neapărat nevoie să apelăm la gramatica limbii grecești.
Putem să deschidem la Ioan capitolul 17
unde e menționat că Isus s-a rugat ca discipolii să fie ‘una cu Dumnezeu, așa cum și el era una cu Dumnezeu’.
Înseamnă acest lucru că discipolii erau una și aceeași persoană cu Dumnezeu?
Nicidecum.
În final, nota de studiu face referire la 1 Corinteni 3:8.
Și în acest verset găsim expresia „sunt una”.
Să deschidem, așadar, la 1 Corinteni 3:8.
Aici citim:
„Cel ce plantează și cel ce udă sunt una”
sau, după cum spune nota de studiu, „au același scop”.
Așadar, am putea folosi acest verset pentru a arăta unei persoane care este sensul expresiei „a fi una”.
Dar foarte probabil că, dacă cineva aduce în discuție acest verset,
Ioan 10:30, va mai aduce în discuție un verset.
Care credeți că ar fi?
V-ați dat seama.
Ioan 1:1.
Și, foarte probabil, ei folosesc o traducere în care se spune:
„Cuvântul era Dumnezeu”.
Și ne vor întreba: „Este Isus Cuvântul?”.
„Da.”
„Înseamnă că Isus e Dumnezeu.”
Cum am putea răspunde într-un mod simplu?
Și în acest caz ne putem folosi de informațiile din nota de studiu.
Nu avem timp să o citim în întregime în această dimineață, dar aici scrie:
„Există însă motive întemeiate pentru a afirma că Ioan nu voia să sugereze că
«Cuvântul» era Dumnezeul Atotputernic”.
Tot aici citim:
„Mai multe traduceri ale Bibliei în engleză, franceză și germană
redau textul într-un mod asemănător Traducerii lumii noi,
transmițând ideea că «Cuvântul» era «divin», «un dumnezeu», «o ființă divină», «de natură divină»”.
E o idee pe care merită să o ținem minte.
Dar, mai jos, în nota de studiu, găsim și alte idei care ne pot fi de ajutor.
De exemplu, persoana cu care vorbim poate spune:
„Nu văd diferența. «Cuvântul» e divin, deci «Cuvântul» e Dumnezeu.”
Nota de studiu face referire la Coloseni 2:9. Haideți să-l citim împreună.
Coloseni 2:9.
Aici se vorbește despre Isus și citim:
„Căci în el locuiește trupește toată plinătatea naturii divine”.
Așadar, aici este menționată natura divină a lui Isus.
Înseamnă asta că el e însuși Dumnezeu?
În continuare, nota de studiu face referire la un alt verset, și anume 2 Petru 1:4.
Aici se vorbește despre cei care vor fi regi alături de Isus în cer.
Despre ei versetul spune:
„Prin acestea, el ne-a dăruit promisiunile prețioase și nespus de mărețe,
pentru ca prin ele să puteți avea parte de natura divină”.
Înțelegem care e raționamentul.
Dacă cineva susține că Isus este Dumnezeu datorită naturii sale divine,
asta ar însemna că și cei care vor fi împreună cu el în cer sunt Dumnezeu, pentru că ‘au parte de natura divină’.
E un raționament care ne ajută să argumentăm că Isus nu este Dumnezeu.
Dar dacă persoana tot nu înțelege?
Se uită în „Traducerea lumii noi” și spune: „Și atunci ce înseamnă «Cuvântul era un dumnezeu»?”.
O putem ajuta folosind o ilustrare simplă.
O persoană ar putea spune despre alta: „E un diavol”.
Ba chiar ar putea spune: „E Diavolul în persoană”.
Dar oare chiar vrea să spună că este însuși Satan Diavolul?
Nu.
Expresia „este un diavol” se referă la trăsăturile cuiva.
La fel și expresia „este un dumnezeu”.
Deci, când o traducere spune „Cuvântul era un dumnezeu”, se referă la calitățile divine ale lui Isus.
Nu înseamnă că Isus e Dumnezeul Atotputernic.
Acest lucru reiese din modul în care cuvântul „Dumnezeu” apare în acest verset în textul original din limba greacă:
prima dată cu articolul hotărât și a doua oară nearticulat.
Așa cum spune nota de studiu, mulți bibliști sunt de părere că absența articolului hotărât în a doua ocurență este definitorie.
În această dimineață, aș dori să vă îndrept atenția asupra unei lucrări realizate cu ceva ani în urmă,
și anume „The Translator’s New Testament”.
Este o Biblie specială care a fost realizată de British and Foreign Bible Society.
Aceasta este una dintre organizațiile care au ca scop susținerea activității de traducere și de tipărire a Bibliei
în mai multe limbi în întreaga lume.
Această Biblie a fost concepută pentru traducătorii
care nu sunt vorbitori nativi de limba engleză și care doresc să traducă Biblia în limba lor.
Ea prezintă ideile într-o manieră simplă, folosind note explicative care îl ajută pe traducător la traducerea versetelor mai dificile.
Unul dintre aceste versete este Ioan 1:1.
Cum ar trebui traducătorii să traducă acest verset?
Aici se spune:
„Cuvântul era cu Dumnezeu și era de aceeași natură cu el”.
Interesant.
Apoi, nota continuă:
„În greacă, există o diferență între «cu Dumnezeu» și «Dumnezeu».
În prima ocurență, termenul «Dumnezeu» are articol hotărât.
Acesta transformă un substantiv generic într-unul specific.
Pe de altă parte, în a doua ocurență, articolul nu există”.
Nota spune: „E greu de crezut că această omisiune este întâmplătoare.
În realitate, îi dă celui de al doilea termen, «Theós» (Dumnezeu), valoare adjectivală,
astfel că expresia înseamnă «Cuvântul era divin»”.
E interesant.
Cei care au realizat această Biblie cred în Trinitate.
Cu toate astea, ei recunosc că aici e vorba mai degrabă despre natura divină a lui Isus,
decât despre faptul că el ar fi însuși Dumnezeu.
Dacă întâlnim pe cineva care folosește Ioan 1:1
ca argument că Isus este Dumnezeu și, în plus, știe puțină greacă, am putea întreba:
„Sunteți de acord că ar putea fi tradus și prin «de natură divină»?”.
O persoană sinceră, cu siguranță, va spune da.
Iar apoi putem continua:
„Atunci, dacă poate fi tradus în ambele moduri, ar fi acesta un argument solid că Isus este sau nu Dumnezeu?
Ce spuneți dacă vedem și alte versete din Cuvântul lui Dumnezeu?”.
Astfel, îi putem arăta ce alte argumente conține Biblia.
Așadar, ne bucurăm că avem Biblia de studiu care ne este de mare folos în orice situație.

Geoffrey Jackson: „Eu și Tatăl suntem una” (Ioan 10:30)