JW subtitle extractor

Cu toții trecem prin încercări în actualul sistem.
Te întrebi cumva dacă Iehova va fi alături de tine?
Și dacă da, când?
Putem fi siguri că Iehova ne va sprijini
când ne confruntăm cu o încercare.
De ce?
Deoarece calitatea principală
a lui Iehova Dumnezeu este iubirea.
Pentru a învăța despre această calitate
și despre felul în care o putem manifesta,
să analizăm relatarea biblică despre Iosif.
Iosif s-a născut
cu peste 3700 de ani în urmă,
în Mesopotamia.
Tatăl său era patriarhul Iacob,
cunoscut și sub numele de Israel.
Iosif avea zece frați vitregi
și un frate natural, Beniamin.
Încă de când era foarte tânăr,
Iosif a avut probleme
din cauza geloziei
celor zece frați mai mari.
Cu toate acestea,
încercările prin care a trecut Iosif
au dus la salvarea
întregii familii de la foamete.
Mai mult, datorită perseverenței
sale în încercări,
și noi putem să ne bucurăm
de binecuvântări veșnice.
Vă invit să urmăriți în Biblia voastră
lectura pasajului
din Geneza 37:2-11.
Când Iosif avea șaptesprezece ani,
păzea oile cu frații lui
și, fiind doar un copil,
stătea cu fiii Bilhăi și cu fiii Zilpei,
soțiile tatălui său.
Și Iosif i-a vorbit tatălui lor
despre faptele lor rele.
Israel îl iubea pe Iosif mai mult
decât pe toți ceilalți fii ai săi,
fiindcă era fiul bătrâneții sale,
și a pus să i se facă
un veșmânt lung cu dungi,
asemănător unei cămăși.
Când frații lui au văzut că tatăl lor
îl iu‏bea mai mult decât
pe toți frații lui,
au început să-l urască
și n-au mai putut să-i vorbească blând.
Mai târziu, Iosif a avut un vis
și l-a spus fraților lui,
iar ei au găsit
încă un motiv să-l urască.
El le-a zis:
Ascultați, vă rog,
ce vis am avut!
Iată că noi legam snopi
în mijlocul câmpului,
când iată că snopul meu
s-a ridicat și a stat drept,
iar snopii voștri au înconjurat snopul meu
și s-au plecat înaintea lui.
Însă frații lui i-au zis:
O să fii tu rege peste noi?
Sau o să stăpânești tu peste noi?
Și au găsit încă un motiv să-l urască,
pentru visele lui
și pentru cuvintele lui.
Apoi a mai avut un vis
și l-a povestit fraților lui, zicând:
Iată că am avut din nou un vis
și iată că soarele, luna
și unsprezece stele
se plecau înaintea mea.
L-a povestit tatălui său
și fraților săi,
iar tatăl său l-a certat
și i-a zis:
Ce înseamnă visul acesta
pe care l-ai avut?
Nu cumva o să venim noi,
eu, mama ta și frații tăi,
și o să ne plecăm
până la pământ înaintea ta?
Frații lui au început să-l invidieze,
însă tatăl său a păstrat
în minte cuvintele acestea.
Familiei lui Iosif
îi este greu să accepte
semnificația viselor
pe care le are acesta.
Totuși, Iacob păstra în minte
cuvintele lui Iosif.
În ce sens?
El continuă să mediteze la ele.
Probabil își dă seama
că visele fiului său
sunt de la Iehova.
Frații lui Iosif
au, însă, o reacție diferită.
Urmăriți lectura versetelor
din Geneza 37:18-36.
Ei l-au zărit de la distanță
și, înainte ca el să se apropie,
au urzit cu viclenie un plan împotriva lui,
ca să-l omoare.
Și și-au zis unul altuia:
Iată, vine visătorul!
Hai să-l omorâm
și să-l aruncăm într-o groapă de apă;
o să spunem că l-a mâncat o fiară.
Și o să vedem apoi
ce-o să se aleagă de visele lui!
Când a auzit aceasta,
Ruben a încercat să-l scape din mâna lor.
Astfel, a zis:
Să nu-i omorâm sufletul!
Și Ruben le-a mai zis:
Nu vărsați sânge!
Aruncați-l în această
groapă de apă din pustiu,
dar nu ridicați mâna asupra lui.
Căci voia să-l scape din mâna lor
ca să-l ducă înapoi la tatăl său.
Când Iosif a ajuns la frații lui,
ei l-au dezbrăcat
de veșmântul lung,
de veșmântul lung
cu dungi care era pe el,
apoi l-au luat și l-au aruncat
în groapa de apă.
Pe atunci, groapa era goală,
nu era apă în ea.
Apoi s-au așezat să mănânce pâine.
Când și-au ridicat ochii,
iată că au văzut
o caravană de ismaeliți
care venea din Galaad.
Cămilele lor erau încărcate
cu ladin, balsam și scoarță rășinoasă,
pe care le duceau în Egipt.
Atunci Iuda le-a zis fraților lui:
Ce folos dacă îl omorâm pe fratele nostru
și îi acoperim sângele?
Hai să-l vindem ismaeliților
și să nu ridicăm
mâna asupra lui!
La urma urmei,
este fratele nostru, carnea noastră.
Și ei l-au ascultat pe fratele lor.
Și niște oameni, negustori madianiți,
tocmai treceau pe acolo.
Astfel, l-au tras afară pe Iosif,
scoțându-l din groapa de apă,
și l-au vândut ismaeliților
pe douăzeci de arginți.
În cele din urmă,
aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.
Mai târziu, Ruben s-a întors la groapa de apă
și iată că Iosif nu mai era acolo.
Atunci și-a sfâșiat veșmintele.
Când s-a întors
la frații săi, a strigat:
Copilul a dispărut!
Acum, încotro s-o apuc?
Însă ei au luat
veșmântul lung al lui Iosif,
au înjunghiat un țap
și au înmuiat de mai multe ori
veșmântul lung în sânge.
După aceea au trimis
veșmântul lung cu dungi,
ca să-i fie dus tatălui lor
și să i se spună:
Iată ce-am găsit.
Cercetează-l, te rugăm,
și vezi dacă este sau nu
veșmântul cel lung al fiului tău.
Și el l-a cercetat și a strigat:
Este veșmântul
cel lung al fiului meu!
L-a mâncat o fiară!
Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat!
Atunci Iacob și-a rupt mantia,
și-a pus o
pânză de sac pe șolduri
și a ținut doliu
după fiul său multe zile.
Și toți fiii săi
și toate fiicele sale
s-au ridicat să-l mângâie,
dar el n-a vrut să primească
mângâiere și zicea:
Îndoliat mă voi coborî
la fiul meu în Șeol!
Și tatăl său a plâns după el.
Însă madianiții l-au vândut
în Egipt lui Potifar,
un demnitar de la curtea faraonului,
șeful gărzii personale.
Ce schimbare radicală:
din fiul favorit al tatălui său,
Iosif a ajuns un sclav umil!
Frații lui Iosif nu au manifestat
iubire loială față de el,
dar nici față de tatăl lor, Iacob,
și nici față de
Tatăl lor ceresc, Iehova.
Slujitorii fideli ai lui Iehova
nu sunt întotdeauna
scutiți de nedreptăți.
Uneori, s-ar putea să fim
tratați în mod nedrept
chiar de către un frate de credință.
Te confrunți cu o astfel de situație?
Dacă da, această încercare
îți dă ocazia de a-ți demonstra
iubirea pentru Iehova.
În ce fel?
Să remarcăm cum a reacționat
Iosif la încercarea sa.
Iată ce se spune
în Geneza 39:1-23.
Iosif a fost dus jos, în Egipt,
iar Potifar, un demnitar egiptean
de la curtea faraonului,
șeful gărzii personale,
l-a cumpărat din mâna ismaeliților
care îl aduseseră acolo.
Dar Iehova a fost cu Iosif
și de aceea el reușea în toate
și a fost pus peste casa
stăpânului său, egipteanul.
Stăpânul său a văzut
că Iehova era cu el
și că Iehova făcea să reușească
în mâna lui tot ce înfăptuia.
Iosif găsea favoare în ochii lui
și îi slujea neîncetat,
astfel că stăpânul său l-a numit
peste casa lui
și i-a dat pe mână tot ce avea.
Și, din momentul în care
stăpânul l-a numit peste casa lui
și i-a dat în grijă tot ce avea,
Iehova a binecuvântat
casa egipteanului datorită lui Iosif,
iar binecuvântarea lui Iehova
a venit peste tot ce avea el,
în casă și pe câmp.
În cele din urmă,
el a lăsat în mâna lui Iosif
tot ce avea
și nu purta grija niciunuia
dintre lucrurile lui,
în afară de
pâinea pe care o mânca.
Pe lângă aceasta,
Iosif s-a făcut frumos la trup
și frumos la chip.
După aceste lucruri,
soția stăpânului său
a pus ochii pe Iosif
și-i zicea:
Culcă-te cu mine!
Însă el refuza
și-i zicea soției stăpânului său:
Iată că stăpânul meu nu poartă grija
niciunui lucru
pe care îl fac în casa lui
și mi-a dat în mână tot ce are.
Nu este nimeni
mai mare ca mine în casa aceasta
și el nu mi-a interzis nimic
în afară de tine,
pentru că ești soția lui.
Cum aș putea
să fac un rău atât de mare
și să păcătuiesc
împotriva lui Dumnezeu?
Și, cu toate că ea îi vorbea
lui Iosif zi de zi,
el n-a ascultat de ea, ca să se culce
cu ea sau să stea cu ea.
Dar într-o zi,
la fel ca-n alte zile,
el a intrat în casă
pentru a-și face munca
și niciunul dintre
oamenii casei nu era acolo.
Atunci ea l-a apucat
de veșmânt, zicând:
Culcă-te cu mine!
Însă el și-a lăsat veșmântul în mâna ei,
a luat-o la fugă și a ieșit afară.
Când a văzut că își lăsase
veșmântul în mâna ei și fugise afară,
ea a început să-și strige
oamenii casei și să le zică:
Uitați-vă, ne-a adus un bărbat,
un evreu,
ca să ne facă de batjocură!
El a venit la mine
ca să se culce cu mine,
dar eu am început
să strig cât mă ținea gura.
Și, când a auzit că am ridicat glasul
și am început să strig,
și-a lăsat veșmântul lângă mine,
a luat-o la fugă și a ieșit afară.
După aceea, a pus veșmântul lui lângă ea
și l-a ținut acolo până când
stăpânul lui s-a întors acasă.
Atunci i-a spus aceste cuvinte:
Slujitorul evreu
pe care l-ai adus la noi
a venit la mine
ca să mă facă de batjocură.
Dar, când am ridicat glasul
și am început să strig,
și-a lăsat veșmântul
lângă mine și a fugit afară.
Când stăpânul lui a auzit cuvintele soției sale, care i-a zis:
„Slujitorul tău mi-a făcut asta și asta“,
s-a aprins de mânie.
Atunci stăpânul lui Iosif
l-a luat și l-a aruncat
în închisoarea în care
erau păziți întemnițații regelui
și el a rămas acolo,
în închisoare.
Însă Iehova a fost
în continuare cu Iosif
și i-a arătat bunătate iubitoare,
făcându-l să găsească favoare
în ochii comandantului închisorii.
Astfel, comandantul închisorii
i-a dat în mâna lui Iosif
pe toți întemnițații
din închisoarea aceea
și ei făceau totul
așa cum poruncea el.
Comandantul închisorii
nu se mai ocupa
de absolut nimic
din ce era în mâna lui,
pentru că Iehova era cu Iosif
și Iehova făcea să reușească
tot ce înfăptuia el.
Iosif rămâne în grija
ocrotitoare a lui Iehova,
iar Iehova face să reușească
tot ce înfăptuiește Iosif.
De ce îl iubește Iehova
atât de mult pe acest tânăr?
Deoarece Iosif continuă
să-l iubească pe Iehova
indiferent de ce i se întâmplă.
Din experiența lui Iosif
învățăm că, dacă vom continua
să îl iubim pe Iehova,
el nu ne va abandona!
Dimpotrivă, el ne va da
ajutorul potrivit
la momentul potrivit
ca să putem persevera.
Întorcându-ne la
relatarea despre Iosif,
aflăm că el a fost însărcinat
să îi servească
pe doi deținuți de vază:
paharnicul și brutarul faraonului.
Într-o noapte, amândoi
au avut câte un vis tulburător.
Iehova îi dă lui Iosif
capacitatea de a interpreta
în mod corect visele celor doi,
iar acestea se împlinesc.
Să remarcăm că,
în Geneza 40:14,
Iosif îl îndeamnă pe paharnic:
„Adu-ți aminte de mine
când îți va merge bine
și arată, te rog,
bunătate iubitoare față de mine,
vorbește-i despre mine faraonului
și scoate-mă din casa aceasta”.
Însă paharnicul uită de Iosif.
Ulterior, faraonul însuși
are două vise tulburătoare:
unul despre șapte vaci
frumoase și grase
mâncate de șapte vaci
urâte și slabe,
iar altul despre
șapte spice grase
înghițite de
șapte spice subțiri.
Niciunul dintre preoții
și înțelepții Egiptului
nu pot să-i interpreteze visele.
În cele din urmă,
paharnicul îi spune faraonului
despre uimitoarea
capacitate a lui Iosif
de a interpreta visele.
Acesta este scos
imediat din închisoare.
În continuarea relatării,
de la Geneza 41:25,
Iosif, în vârstă de 30 de ani,
stă în fața faraonului.
Atunci Iosif i-a zis faraonului:
Visul faraonului este unul și același.
Adevăratul Dumnezeu
i-a spus faraonului ce va face.
Cele șapte vaci bune sunt șapte ani.
Tot așa, cele șapte spice bune
sunt șapte ani.
Visul este unul și același.
Cele șapte vaci slabe și urâte care
au ieșit după ele sunt șapte ani,
iar cele șapte spice goale,
arse de vântul de est,
sunt șapte ani de foamete.
Despre acesta i-am vorbit faraonului:
Adevăratul Dumnezeu i-a arătat
faraonului ce va face.
Iată că vin șapte ani de mare belșug
în toată țara Egiptului.
Dar după ei vor veni șapte ani de foamete
și tot belșugul din țara Egiptului va fi
uitat, iar foametea va secătui țara.
Și belșugul care era altădată în țară
nu se va mai cunoaște
din cauza foametei care va urma,
căci va fi cumplită.
Și dacă visul i-a fost dat de două ori faraonului,
înseamnă că adevăratul Dumnezeu
a hotărât lucrul acesta
și că adevăratul Dumnezeu
se grăbește să-l împlinească.
Iosif îi prezintă faraonului un plan
pentru a face față perioadei de foamete
ce urma să vină.
Faraonul este atât de mulțumit de
interpretarea pe care Iosif o dă viselor sale
și de sfatul acestuia, încât îl numește
conducător peste toată țara Egiptului,
Iosif fiind astfel al doilea după faraon.
Opt ani mai târziu, peste acea regiune
se abate o mare foamete.
Și familia lui Iosif
suferă din cauza foametei,
așa încât Iacob îi trimite pe fiii săi
să cumpere hrană din Egipt.
Cei zece fii mai mari ai lui Iacob
pleacă spre Egipt,
în timp ce Beniamin, cel mai mic,
rămâne acasă.
Cei zece frați se întâlnesc cu Iosif
și se pleacă înaintea lui,
împlinind visul pe care
l-a avut acesta în tinerețe.
Iosif îi recunoaște pe frații săi,
însă ei nu-l recunosc.
El le vorbește în limba egipteană
printr-un interpret
și nu le dezvăluie
adevărata sa identitate.
Iosif are de luat o decizie.
Își va folosi autoritatea pentru
a se răzbuna pe frații săi?
Va fi indiferent și va refuza să îi ajute
gândindu-se că nu merită ajutorul său?
Sau va căuta o ocazie
de a face pace cu frații săi?
Va imita el iubirea loială a lui Iehova?
Tu ce ai fi făcut?
Iosif vrea să vadă dacă
atitudinea lor s-a schimbat
sau dacă inima lor este încă
plină de ură și invidie.
Prin urmare, el îi acuză că sunt spioni
și le spune că Simeon
va sta legat în casa de pază
până când ceilalți se vor întoarce
cu fratele lor Beniamin.
Să citim Geneza 42:21-24.
Fără îndoială, suntem vinovați
față de fratele nostru,
căci am văzut necazul sufletului său,
când ne implora să-i arătăm îndurare,
dar nu l-am ascultat.
De aceea a venit necazul acesta
peste noi.
Atunci Ruben le-a zis:
Nu v-am spus eu:
„Să nu păcătuiți împotriva copilului”?
Dar voi n-ați ascultat.
Acum iată că ni se cere socoteală
pentru sângele lui.
Însă ei nu știau că Iosif îi înțelegea,
fiindcă între ei era un interpret.
Atunci el s-a îndepărtat de ei
și a plâns.
Apoi s-a întors la ei și le-a vorbit,
l-a luat pe Simeon dintre ei
și l-a legat înaintea ochilor lor.
Ruben își exprimă regretul pentru
modul în care s-au purtat cu Iosif.
Dar le pare cu adevărat rău lui Ruben
și fraților săi pentru ce au făcut?
Pentru a afla,
Iosif le cere să se întoarcă acasă
și să-l aducă pe Beniamin,
fratele lor mai mic, în Egipt.
Cum reacționează Iacob când află
că Beniamin trebuie să meargă în Egipt?
Aflăm din Geneza 42:36, 37:
Pe mine m-ați lăsat fără copii!
Iosif nu mai este,
Simeon nu mai este,
iar pe Beniamin o să mi-l luați!
Peste mine au venit toate acestea!
Însă Ruben i-a spus tatălui său:
Să-i omori pe cei doi fii ai mei
dacă nu ți-l aduc înapoi!
Dă-l în grija mea
și eu ți-l voi aduce înapoi!
Iacob este hotărât să nu-l lase
pe Beniamin să plece de lângă el.
Totuși, în al doilea an de foamete,
proviziile de hrană ale familiei lui Iacob se termină.
Îi va permite acum Iacob lui Beniamin
să îi însoțească pe frații săi în călătoria
spre Egipt pentru a aduce hrană?
Să aflăm citind
Geneza 43:8-10, 13 și 14.
În cele din urmă,
Iuda i-a spus lui Israel, tatăl său:
Trimite băiatul cu mine,
ca să ne ridicăm și să plecăm,
ca să rămânem în viață și să nu murim,
nici noi, nici tu, nici copilașii noștri.
Mă pun eu garant pentru el.
Din mâna mea să-l ceri înapoi.
Dacă nu ți-l voi aduce înapoi
și nu-l voi pune înaintea ta,
atunci am păcătuit împotriva ta
pentru totdeauna.
Și dacă n-am fi zăbovit atât,
până acum ne-am fi dus
și ne-am fi întors deja de două ori.
Luați-l pe fratele vostru, ridicați-vă
și întoarceți-vă la omul acela.
Și Dumnezeul Atotputernic să vă facă
să găsiți milă înaintea omului aceluia,
ca să vi-i elibereze pe celălalt frate
al vostru și pe Beniamin.
Însă eu, dacă va trebui să rămân
fără copii, voi rămâne fără copii!
Chiar dacă în trecut
Iuda a fost insensibil
și s-a purtat cu asprime față de Iosif,
fiul preferat al tatălui său,
acum el este dispus să își asume
întreaga responsabilitate pentru Beniamin.
Prin urmare, Iacob le permite fiilor săi
să se întoarcă în Egipt,
luând cu ei un dar mare pentru Iosif.
Să continuăm lectura versetelor
din Geneza 43:26-30.
Când Iosif a intrat în casă, i-au adus
în casă darul pe care-l aveau în mână
și s-au plecat până la pământ
înaintea lui.
Tatăl vostru, bătrânul
despre care ați vorbit, este bine?
Mai trăiește?
Ei au răspuns:
Slujitorul tău, tatăl nostru, este bine.
Este încă în viață.
Apoi s-au plecat și s-au prosternat.
Când și-a ridicat ochii
și l-a văzut pe fratele său Beniamin,
fiul mamei sale, el a întrebat:
Acesta este fratele vostru cel mai mic,
despre care mi-ați vorbit?
Și a adăugat:
Dumnezeu să-ți arate bunăvoință,
fiul meu!
Atunci Iosif s-a grăbit să plece, fiindcă
îi ardea inima pentru fratele său,
și a căutat un loc unde să plângă.
A intrat într-o cameră unde să fie
singur și acolo a vărsat lacrimi.
Iosif vrea să vadă
care sunt adevăratele sentimente
ale fraților săi și îi pune la încercare.
Cum?
Iosif le poruncește servitorilor să le
umple fraților săi sacii cu mâncare.
În secret, el poruncește să-i fie pusă
cupa de argint în sacul lui Beniamin.
După ce frații săi pornesc la drum
și parcurg o distanță scurtă,
Iosif îi trimite pe slujitorii săi după ei.
Când îi ajung din urmă,
aceștia îi întreabă:
‘De ce ați furat paharul de argint
al stăpânului nostru?’
Frații lui Iosif neagă cu vehemență
că vreunul dintre ei ar fi furat paharul
și spun:
‘Cel la care se găsește paharul să moară.’
Slujitorii caută în toți sacii și găsesc
paharul în sacul lui Beniamin.
Frații lui își exprimă durerea
sfâșiindu-și veșmintele.
Apoi se întorc toți împreună cu Beniamin
la casa lui Iosif.
După ce s-au aruncat la pământ
înaintea lui Iosif, Iuda spune:
„Adevăratul Dumnezeu a descoperit
nelegiuirea sclavilor tăi.
Iată că suntem sclavii stăpânului meu.”
Iosif le răspunde cu asprime:
‘Voi ceilalți întoarceți-vă acasă,
dar Beniamin trebuie să rămână aici,
ca sclav al meu!’
Iuda îl imploră pe Iosif:
‘Dacă nu îl duc pe Beniamin înapoi,
tatăl meu va muri cu siguranță,
iar eu voi fi păcătuit pentru totdeauna
împotriva lui’.
Iuda nu dorește ca tatăl său să sufere
din nou din cauza pierderii unui fiu iubit,
așa că se oferă să fie sclav
în locul lui Beniamin.
Să citim reacția emoționantă a lui Iosif
în Geneza 45:1-15:
Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni
înaintea tuturor celor ce stăteau
lângă el și a strigat:
Să iasă toată lumea afară!
Și n-a mai rămas nimeni lângă Iosif
când s-a făcut cunoscut fraților săi.
Și el a plâns atât de tare,
încât l-au auzit egiptenii
și l-a auzit chiar și casa faraonului.
În cele din urmă,
Iosif le-a zis fraților săi:
Eu sunt Iosif.
Mai trăiește tatăl meu?
Dar frații lui n-au putut să-i răspundă,
atât de tulburați erau din cauza lui.
Iosif le-a zis fraților lui:
Veniți lângă mine, vă rog!
Și ei s-au dus lângă el.
Apoi a zis:
Eu sunt Iosif, fratele vostru,
pe care l-ați vândut în Egipt.
Dar acum nu vă întristați și nu vă
mâniați pe voi că m-ați vândut aici,
fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea
voastră ca să vă țină în viață.
Căci acesta este al doilea an
de foamete pe pământ
și mai sunt încă cinci ani în care
nu va fi nici arat, nici secerat.
De aceea, Dumnezeu
m-a trimis înaintea voastră
ca să vă lase o rămășiță pe pământ și
să vă țină în viață printr-o mare salvare.
Așa că nu voi m-ați trimis aici,
ci adevăratul Dumnezeu,
ca să mă numească tată al faraonului,
domn al întregii lui case
și stăpânitor peste toată țara Egiptului.
Urcați repede la tatăl meu și spuneți-i:
«Iată ce a zis fiul tău Iosif: „Dumnezeu
m-a numit domn al întregului Egipt.
Coboară la mine și nu întârzia!
Vei locui în ținutul Gosen
și vei rămâne lângă mine,
tu, fiii tăi și fiii fiilor tăi, precum și turmele
tale, cirezile tale și tot ce este al tău.
Acolo mă voi îngriji de hrana ta,
căci mai sunt cinci ani de foamete,
ca nu cumva să ajungi sărac,
tu, casa ta și tot ce este al tău“».
Și iată că ochii voștri
și ochii fratelui meu Beniamin
văd că gura mea vă vorbește.
Povestiți-i tatălui meu despre
toată gloria mea din Egipt
și tot ce ați văzut și grăbiți-vă
să-l aduceți pe tatăl meu aici.
Apoi s-a aruncat de gâtul lui Beniamin,
fratele lui, și a început să plângă,
iar Beniamin a plâns și el la gâtul lui.
Și i-a sărutat pe toți frații lui
și a plâns la gâtul lor.
După aceea, Iacob și cei aproximativ
70 de membri ai familiei sale
se mută în Egipt.
Faraonul le dă ținutul Gosen
ca să locuiască acolo.
Timp de 215 ani, descendenții
lui Iacob trăiesc în Egipt
până în ziua în care
peste trei milioane de israeliți
trec prin Marea Roșie ca pe uscat
și iau în stăpânire Țara Promisă.
Iehova l-a folosit pe Iosif
pentru a ocroti linia genealogică
prin care avea să vină Mesia.
Ce putem învăța
din relatarea despre Iosif?
Indiferent prin ce a trecut,
Iosif a manifestat
iubire loială față de Iehova.
Ani la rând a trebuit să îndure
necaz după necaz,
dar niciodată nu a fost nemulțumit.
În prezent poate că nu avem control
asupra încercărilor cu care
ne confruntăm în acest sistem rău.
Dar ne putem controla atitudinea
pe care o avem față de încercări.
Nu vrem să ne supărăm pe Iehova.
Îl iubim și suntem hotărâți
să ne dovedim iubirea
respingând orice conduită
care l-ar putea întrista.
Ulterior, după ce situația lui Iosif
s-a schimbat,
el a manifestat iubire loială
față de familia sa,
deși frații săi l-au tratat
într-un mod nedrept.
De fapt, iubirea loială
manifestată față de familia sa
a contribuit
la împlinirea unei profeții.
În zilele străbunicului lui Iosif,
Avraam,
Iehova a stabilit
când avea să-și elibereze poporul
– exact 430 de ani mai târziu.
Dacă Iosif nu ar fi arătat
iubire loială față de familia sa,
cum s-ar mai fi împlinit
această profeție?
Evident, iubirea loială pe care
o arătăm față de frații noștri
e importantă pentru Iehova.
Așadar, dacă vei fi jignit vreodată
de un colaborator,
nu vorbi negativ despre el
și nu îi face rău.
Fă tot ce poți
ca să restabilești pacea.
În definitiv, Iehova îi iubește
pe toți închinătorii săi.
Aceștia merită
și iubirea noastră loială!
Exemplul suprem de iubire loială
este Iehova.
Iosif a fost abandonat de familia lui,
calomniat de soția lui Potifar,
iar, în final, aruncat în închisoare.
Dar Iehova „a fost în continuare cu
Iosif și i-a arătat bunătate iubitoare”.
De ce?
Iehova a văzut că Iosif i-a rămas loial
și a acționat și El
cu loialitate față de Iosif.
Atitudinea lui Iehova față de Iosif
a fost o expresie a iubirii sale loiale
și față de națiunea Israel.
Prin faptul că l-a îndrumat pe Iosif
să-și ocrotească familia,
Iehova a ocrotit, de fapt,
linia genealogică a lui Mesia
și s-a asigurat că promisiunea Sa
de a-i salva pe israeliți
urma să se împlinească
la timpul fixat.
Nu-i așa că ne simțim încurajați?
Oamenii imperfecți ne pot dezamăgi,
ridiculiza sau chiar calomnia;
uneori am putea fi tratați
în mod nedrept.
Dar dacă ne păstrăm loialitatea,
Iehova nu ne va părăsi niciodată.
El nu l-a uitat niciodată pe Iosif
și nu-l va uita pe niciunul dintre
slujitorii săi loiali din prezent.
Rămâneți aproape de Iehova,
iar El va continua să manifeste
iubire loială față de voi.

Iehova a continuat să manifeste iubire loială
- 

Iehova a continuat să manifeste iubire loială

Cu toții trecem prin încercări în actualul sistem.
Te întrebi cumva dacă Iehova va fi alături de tine?
Și dacă da, când?
Putem fi siguri că Iehova ne va sprijini
când ne confruntăm cu o încercare.
De ce?
Deoarece calitatea principală
a lui Iehova Dumnezeu este iubirea.
Pentru a învăța despre această calitate
și despre felul în care o putem manifesta,
să analizăm relatarea biblică despre Iosif.
Iosif s-a născut
cu peste 3700 de ani în urmă,
în Mesopotamia.
Tatăl său era patriarhul Iacob,
cunoscut și sub numele de Israel.
Iosif avea zece frați vitregi
și un frate natural, Beniamin.
Încă de când era foarte tânăr,
Iosif a avut probleme
din cauza geloziei
celor zece frați mai mari.
Cu toate acestea,
încercările prin care a trecut Iosif
au dus la salvarea
întregii familii de la foamete.
Mai mult, datorită perseverenței
sale în încercări,
și noi putem să ne bucurăm
de binecuvântări veșnice.
Vă invit să urmăriți în Biblia voastră
lectura pasajului
din Geneza 37:2-11.
Când Iosif avea șaptesprezece ani,
păzea oile cu frații lui
și, fiind doar un copil,
stătea cu fiii Bilhăi și cu fiii Zilpei,
soțiile tatălui său.
Și Iosif i-a vorbit tatălui lor
despre faptele lor rele.
Israel îl iubea pe Iosif mai mult
decât pe toți ceilalți fii ai săi,
fiindcă era fiul bătrâneții sale,
și a pus să i se facă
un veșmânt lung cu dungi,
asemănător unei cămăși.
Când frații lui au văzut că tatăl lor
îl iu‏bea mai mult decât
pe toți frații lui,
au început să-l urască
și n-au mai putut să-i vorbească blând.
Mai târziu, Iosif a avut un vis
și l-a spus fraților lui,
iar ei au găsit
încă un motiv să-l urască.
El le-a zis:
Ascultați, vă rog,
ce vis am avut!
Iată că noi legam snopi
în mijlocul câmpului,
când iată că snopul meu
s-a ridicat și a stat drept,
iar snopii voștri au înconjurat snopul meu
și s-au plecat înaintea lui.
Însă frații lui i-au zis:
O să fii tu rege peste noi?
Sau o să stăpânești tu peste noi?
Și au găsit încă un motiv să-l urască,
pentru visele lui
și pentru cuvintele lui.
Apoi a mai avut un vis
și l-a povestit fraților lui, zicând:
Iată că am avut din nou un vis
și iată că soarele, luna
și unsprezece stele
se plecau înaintea mea.
L-a povestit tatălui său
și fraților săi,
iar tatăl său l-a certat
și i-a zis:
Ce înseamnă visul acesta
pe care l-ai avut?
Nu cumva o să venim noi,
eu, mama ta și frații tăi,
și o să ne plecăm
până la pământ înaintea ta?
Frații lui au început să-l invidieze,
însă tatăl său a păstrat
în minte cuvintele acestea.
Familiei lui Iosif
îi este greu să accepte
semnificația viselor
pe care le are acesta.
Totuși, Iacob păstra în minte
cuvintele lui Iosif.
În ce sens?
El continuă să mediteze la ele.
Probabil își dă seama
că visele fiului său
sunt de la Iehova.
Frații lui Iosif
au, însă, o reacție diferită.
Urmăriți lectura versetelor
din Geneza 37:18-36.
Ei l-au zărit de la distanță
și, înainte ca el să se apropie,
au urzit cu viclenie un plan împotriva lui,
ca să-l omoare.
Și și-au zis unul altuia:
Iată, vine visătorul!
Hai să-l omorâm
și să-l aruncăm într-o groapă de apă;
o să spunem că l-a mâncat o fiară.
Și o să vedem apoi
 ce-o să se aleagă de visele lui!
Când a auzit aceasta,
Ruben a încercat să-l scape din mâna lor.
Astfel, a zis:
Să nu-i omorâm sufletul!
Și Ruben le-a mai zis:
Nu vărsați sânge!
Aruncați-l în această
groapă de apă din pustiu,
dar nu ridicați mâna asupra lui.
Căci voia să-l scape din mâna lor
ca să-l ducă înapoi la tatăl său.
Când Iosif a ajuns la frații lui,
ei l-au dezbrăcat
de veșmântul lung,
de veșmântul lung
cu dungi care era pe el,
apoi l-au luat și l-au aruncat
în groapa de apă.
Pe atunci, groapa era goală,
nu era apă în ea.
Apoi s-au așezat să mănânce pâine.
Când și-au ridicat ochii,
iată că au văzut
o caravană de ismaeliți
care venea din Galaad.
Cămilele lor erau încărcate
cu ladin, balsam și scoarță rășinoasă,
pe care le duceau în Egipt.
Atunci Iuda le-a zis fraților lui:
Ce folos dacă îl omorâm pe fratele nostru
și îi acoperim sângele?
Hai să-l vindem ismaeliților
și să nu ridicăm
mâna asupra lui!
La urma urmei,
este fratele nostru, carnea noastră.
Și ei l-au ascultat pe fratele lor.
Și niște oameni, negustori madianiți,
tocmai treceau pe acolo.
Astfel, l-au tras afară pe Iosif,
scoțându-l din groapa de apă,
și l-au vândut ismaeliților
pe douăzeci de arginți.
În cele din urmă,
aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.
Mai târziu, Ruben s-a întors la groapa de apă
și iată că Iosif nu mai era acolo.
Atunci și-a sfâșiat veșmintele.
Când s-a întors
la frații săi, a strigat:
Copilul a dispărut!
Acum, încotro s-o apuc?
Însă ei au luat
veșmântul lung al lui Iosif,
au înjunghiat un țap
și au înmuiat de mai multe ori
veșmântul lung în sânge.
După aceea au trimis
veșmântul lung cu dungi,
ca să-i fie dus tatălui lor
și să i se spună:
Iată ce-am găsit.
Cercetează-l, te rugăm,
și vezi dacă este sau nu
veșmântul cel lung al fiului tău.
Și el l-a cercetat și a strigat:
Este veșmântul
cel lung al fiului meu!
L-a mâncat o fiară!
Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat!
Atunci Iacob și-a rupt mantia,
și-a pus o
pânză de sac pe șolduri
și a ținut doliu
după fiul său multe zile.
Și toți fiii săi
și toate fiicele sale
s-au ridicat să-l mângâie,
dar el n-a vrut să primească
mângâiere și zicea:
Îndoliat mă voi coborî
la fiul meu în Șeol!
Și tatăl său a plâns după el.
Însă madianiții l-au vândut
în Egipt lui Potifar,
un demnitar de la curtea faraonului,
șeful gărzii personale.
Ce schimbare radicală:
din fiul favorit al tatălui său,
Iosif a ajuns un sclav umil!
Frații lui Iosif nu au manifestat
iubire loială față de el,
dar nici față de tatăl lor, Iacob,
și nici față de
Tatăl lor ceresc, Iehova.
Slujitorii fideli ai lui Iehova
nu sunt întotdeauna
scutiți de nedreptăți.
Uneori, s-ar putea să fim
tratați în mod nedrept
chiar de către un frate de credință.
Te confrunți cu o astfel de situație?
Dacă da, această încercare
îți dă ocazia de a-ți demonstra
iubirea pentru Iehova.
În ce fel?
Să remarcăm cum a reacționat
Iosif la încercarea sa.
Iată ce se spune
în Geneza 39:1-23.
Iosif a fost dus jos, în Egipt,
iar Potifar, un demnitar egiptean
de la curtea faraonului,
șeful gărzii personale,
l-a cumpărat din mâna ismaeliților
care îl aduseseră acolo.
Dar Iehova a fost cu Iosif
și de aceea el reușea în toate
și a fost pus peste casa
stăpânului său, egipteanul.
Stăpânul său a văzut
că Iehova era cu el
și că Iehova făcea să reușească
în mâna lui tot ce înfăptuia.
Iosif găsea favoare în ochii lui
și îi slujea neîncetat,
astfel că stăpânul său l-a numit
peste casa lui
și i-a dat pe mână tot ce avea.
Și, din momentul în care
stăpânul l-a numit peste casa lui
și i-a dat în grijă tot ce avea,
Iehova a binecuvântat
casa egipteanului datorită lui Iosif,
iar binecuvântarea lui Iehova
a venit peste tot ce avea el,
în casă și pe câmp.
În cele din urmă,
el a lăsat în mâna lui Iosif
tot ce avea
și nu purta grija niciunuia
dintre lucrurile lui,
în afară de
pâinea pe care o mânca.
Pe lângă aceasta,
Iosif s-a făcut frumos la trup
și frumos la chip.
După aceste lucruri,
soția stăpânului său
a pus ochii pe Iosif
și-i zicea:
Culcă-te cu mine!
Însă el refuza
și-i zicea soției stăpânului său:
Iată că stăpânul meu nu poartă grija
niciunui lucru
pe care îl fac în casa lui
și mi-a dat în mână tot ce are.
Nu este nimeni
mai mare ca mine în casa aceasta
și el nu mi-a interzis nimic
în afară de tine,
pentru că ești soția lui.
Cum aș putea
să fac un rău atât de mare
și să păcătuiesc
împotriva lui Dumnezeu?
Și, cu toate că ea îi vorbea
lui Iosif zi de zi,
el n-a ascultat de ea, ca să se culce
cu ea sau să stea cu ea.
Dar într-o zi,
la fel ca-n alte zile,
el a intrat în casă
pentru a-și face munca
și niciunul dintre
oamenii casei nu era acolo.
Atunci ea l-a apucat
de veșmânt, zicând:
Culcă-te cu mine!
Însă el și-a lăsat veșmântul în mâna ei,
a luat-o la fugă și a ieșit afară.
Când a văzut că își lăsase
veșmântul în mâna ei și fugise afară,
ea a început să-și strige
oamenii casei și să le zică:
Uitați-vă, ne-a adus un bărbat,
un evreu,
ca să ne facă de batjocură!
El a venit la mine
ca să se culce cu mine,
dar eu am început
să strig cât mă ținea gura.
Și, când a auzit că am ridicat glasul
și am început să strig,
și-a lăsat veșmântul lângă mine,
a luat-o la fugă și a ieșit afară.
După aceea, a pus veșmântul lui lângă ea
și l-a ținut acolo până când
stăpânul lui s-a întors acasă.
Atunci i-a spus aceste cuvinte:
Slujitorul evreu
pe care l-ai adus la noi
a venit la mine
ca să mă facă de batjocură.
Dar, când am ridicat glasul
și am început să strig,
și-a lăsat veșmântul
lângă mine și a fugit afară.
Când stăpânul lui a auzit cuvintele soției sale, care i-a zis:
„Slujitorul tău mi-a făcut asta și asta“,
s-a aprins de mânie.
Atunci stăpânul lui Iosif
l-a luat și l-a aruncat
în închisoarea în care
erau păziți întemnițații regelui
și el a rămas acolo,
în închisoare.
Însă Iehova a fost
în continuare cu Iosif
și i-a arătat bunătate iubitoare,
făcându-l să găsească favoare
în ochii comandantului închisorii.
Astfel, comandantul închisorii
i-a dat în mâna lui Iosif
pe toți întemnițații
din închisoarea aceea
și ei făceau totul
așa cum poruncea el.
Comandantul închisorii
nu se mai ocupa
de absolut nimic
din ce era în mâna lui,
pentru că Iehova era cu Iosif
și Iehova făcea să reușească
tot ce înfăptuia el.
Iosif rămâne în grija
ocrotitoare a lui Iehova,
iar Iehova face să reușească
tot ce înfăptuiește Iosif.
De ce îl iubește Iehova
atât de mult pe acest tânăr?
Deoarece Iosif continuă
să-l iubească pe Iehova
indiferent de ce i se întâmplă.
Din experiența lui Iosif
învățăm că, dacă vom continua
să îl iubim pe Iehova,
el nu ne va abandona!
Dimpotrivă, el ne va da
ajutorul potrivit
la momentul potrivit
ca să putem persevera.
Întorcându-ne la
relatarea despre Iosif,
aflăm că el a fost însărcinat
să îi servească
pe doi deținuți de vază:
paharnicul și brutarul faraonului.
Într-o noapte, amândoi
au avut câte un vis tulburător.
Iehova îi dă lui Iosif
capacitatea de a interpreta
în mod corect visele celor doi,
iar acestea se împlinesc.
Să remarcăm că,
în Geneza 40:14,
Iosif îl îndeamnă pe paharnic:
„Adu-ți aminte de mine
când îți va merge bine
și arată, te rog,
bunătate iubitoare față de mine,
vorbește-i despre mine faraonului
și scoate-mă din casa aceasta”.
Însă paharnicul uită de Iosif.
Ulterior, faraonul însuși
are două vise tulburătoare:
unul despre șapte vaci
frumoase și grase
mâncate de șapte vaci
urâte și slabe,
iar altul despre
șapte spice grase
înghițite de
șapte spice subțiri.
Niciunul dintre preoții
și înțelepții Egiptului
nu pot să-i interpreteze visele.
În cele din urmă,
paharnicul îi spune faraonului
despre uimitoarea
capacitate a lui Iosif
de a interpreta visele.
Acesta este scos
imediat din închisoare.
În continuarea relatării,
de la Geneza 41:25,
Iosif, în vârstă de 30 de ani,
stă în fața faraonului.
Atunci Iosif i-a zis faraonului:
Visul faraonului este unul și același.
Adevăratul Dumnezeu
i-a spus faraonului ce va face.
Cele șapte vaci bune sunt șapte ani.
Tot așa, cele șapte spice bune
sunt șapte ani.
Visul este unul și același.
Cele șapte vaci slabe și urâte care 
au ieșit după ele sunt șapte ani,
iar cele șapte spice goale, 
arse de vântul de est,
sunt șapte ani de foamete.
Despre acesta i-am vorbit faraonului:
Adevăratul Dumnezeu i-a arătat 
faraonului ce va face.
Iată că vin șapte ani de mare belșug 
în toată țara Egiptului.
Dar după ei vor veni șapte ani de foamete
și tot belșugul din țara Egiptului va fi 
uitat, iar foametea va secătui țara.
Și belșugul care era altădată în țară
nu se va mai cunoaște
din cauza foametei care va urma,
căci va fi cumplită.
Și dacă visul i-a fost dat de două ori faraonului,
înseamnă că adevăratul Dumnezeu 
a hotărât lucrul acesta
și că adevăratul Dumnezeu
se grăbește să-l împlinească.
Iosif îi prezintă faraonului un plan
pentru a face față perioadei de foamete 
ce urma să vină.
Faraonul este atât de mulțumit de 
interpretarea pe care Iosif o dă viselor sale
și de sfatul acestuia, încât îl numește 
conducător peste toată țara Egiptului,
Iosif fiind astfel al doilea după faraon.
Opt ani mai târziu, peste acea regiune 
se abate o mare foamete.
Și familia lui Iosif 
suferă din cauza foametei,
așa încât Iacob îi trimite pe fiii săi 
să cumpere hrană din Egipt.
Cei zece fii mai mari ai lui Iacob 
pleacă spre Egipt,
în timp ce Beniamin, cel mai mic, 
rămâne acasă.
Cei zece frați se întâlnesc cu Iosif 
și se pleacă înaintea lui,
împlinind visul pe care 
l-a avut acesta în tinerețe.
Iosif îi recunoaște pe frații săi, 
însă ei nu-l recunosc.
El le vorbește în limba egipteană 
printr-un interpret
și nu le dezvăluie 
adevărata sa identitate.
Iosif are de luat o decizie.
Își va folosi autoritatea pentru 
a se răzbuna pe frații săi?
Va fi indiferent și va refuza să îi ajute
gândindu-se că nu merită ajutorul său?
Sau va căuta o ocazie 
de a face pace cu frații săi?
Va imita el iubirea loială a lui Iehova?
Tu ce ai fi făcut?
Iosif vrea să vadă dacă 
atitudinea lor s-a schimbat
sau dacă inima lor este încă 
plină de ură și invidie.
Prin urmare, el îi acuză că sunt spioni
și le spune că Simeon 
va sta legat în casa de pază
până când ceilalți se vor întoarce 
cu fratele lor Beniamin.
Să citim Geneza 42:21-24.
Fără îndoială, suntem vinovați 
față de fratele nostru,
căci am văzut necazul sufletului său, 
când ne implora să-i arătăm îndurare,
dar nu l-am ascultat.
De aceea a venit necazul acesta 
peste noi.
Atunci Ruben le-a zis:
Nu v-am spus eu: 
„Să nu păcătuiți împotriva copilului”?
Dar voi n-ați ascultat.
Acum iată că ni se cere socoteală 
pentru sângele lui.
Însă ei nu știau că Iosif îi înțelegea, 
fiindcă între ei era un interpret.
Atunci el s-a îndepărtat de ei 
și a plâns.
Apoi s-a întors la ei și le-a vorbit,
l-a luat pe Simeon dintre ei 
și l-a legat înaintea ochilor lor.
Ruben își exprimă regretul pentru 
modul în care s-au purtat cu Iosif.
Dar le pare cu adevărat rău lui Ruben 
și fraților săi pentru ce au făcut?
Pentru a afla, 
Iosif le cere să se întoarcă acasă
și să-l aducă pe Beniamin, 
fratele lor mai mic, în Egipt.
Cum reacționează Iacob când află 
că Beniamin trebuie să meargă în Egipt?
Aflăm din Geneza 42:36, 37:
Pe mine m-ați lăsat fără copii!
Iosif nu mai este, 
Simeon nu mai este,
iar pe Beniamin o să mi-l luați!
Peste mine au venit toate acestea!
Însă Ruben i-a spus tatălui său:
Să-i omori pe cei doi fii ai mei 
dacă nu ți-l aduc înapoi!
Dă-l în grija mea 
și eu ți-l voi aduce înapoi!
Iacob este hotărât să nu-l lase 
pe Beniamin să plece de lângă el.
Totuși, în al doilea an de foamete,
proviziile de hrană ale familiei lui Iacob se termină.
Îi va permite acum Iacob lui Beniamin
să îi însoțească pe frații săi în călătoria 
spre Egipt pentru a aduce hrană?
Să aflăm citind 
Geneza 43:8-10, 13 și 14.
În cele din urmă, 
Iuda i-a spus lui Israel, tatăl său:
Trimite băiatul cu mine, 
ca să ne ridicăm și să plecăm,
ca să rămânem în viață și să nu murim, 
nici noi, nici tu, nici copilașii noștri.
Mă pun eu garant pentru el.
Din mâna mea să-l ceri înapoi.
Dacă nu ți-l voi aduce înapoi 
și nu-l voi pune înaintea ta,
atunci am păcătuit împotriva ta 
pentru totdeauna.
Și dacă n-am fi zăbovit atât,
până acum ne-am fi dus 
și ne-am fi întors deja de două ori.
Luați-l pe fratele vostru, ridicați-vă 
și întoarceți-vă la omul acela.
Și Dumnezeul Atotputernic să vă facă 
să găsiți milă înaintea omului aceluia,
ca să vi-i elibereze pe celălalt frate 
al vostru și pe Beniamin.
Însă eu, dacă va trebui să rămân 
fără copii, voi rămâne fără copii!
Chiar dacă în trecut 
Iuda a fost insensibil
și s-a purtat cu asprime față de Iosif, 
fiul preferat al tatălui său,
acum el este dispus să își asume 
întreaga responsabilitate pentru Beniamin.
Prin urmare, Iacob le permite fiilor săi
să se întoarcă în Egipt, 
luând cu ei un dar mare pentru Iosif.
Să continuăm lectura versetelor 
din Geneza 43:26-30.
Când Iosif a intrat în casă, i-au adus 
în casă darul pe care-l aveau în mână
și s-au plecat până la pământ 
înaintea lui.
Tatăl vostru, bătrânul 
despre care ați vorbit, este bine?
Mai trăiește?
Ei au răspuns:
Slujitorul tău, tatăl nostru, este bine.
Este încă în viață.
Apoi s-au plecat și s-au prosternat.
Când și-a ridicat ochii
și l-a văzut pe fratele său Beniamin, 
fiul mamei sale, el a întrebat:
Acesta este fratele vostru cel mai mic, 
despre care mi-ați vorbit?
Și a adăugat:
Dumnezeu să-ți arate bunăvoință, 
fiul meu!
Atunci Iosif s-a grăbit să plece, fiindcă 
îi ardea inima pentru fratele său,
și a căutat un loc unde să plângă.
A intrat într-o cameră unde să fie 
singur și acolo a vărsat lacrimi.
Iosif vrea să vadă
care sunt adevăratele sentimente 
ale fraților săi și îi pune la încercare.
Cum?
Iosif le poruncește servitorilor să le 
umple fraților săi sacii cu mâncare.
În secret, el poruncește să-i fie pusă 
cupa de argint în sacul lui Beniamin.
După ce frații săi pornesc la drum 
și parcurg o distanță scurtă,
Iosif îi trimite pe slujitorii săi după ei.
Când îi ajung din urmă, 
aceștia îi întreabă:
‘De ce ați furat paharul de argint 
al stăpânului nostru?’
Frații lui Iosif neagă cu vehemență 
că vreunul dintre ei ar fi furat paharul
și spun: 
‘Cel la care se găsește paharul să moară.’
Slujitorii caută în toți sacii și găsesc 
paharul în sacul lui Beniamin.
Frații lui își exprimă durerea 
sfâșiindu-și veșmintele.
Apoi se întorc toți împreună cu Beniamin 
la casa lui Iosif.
După ce s-au aruncat la pământ 
înaintea lui Iosif, Iuda spune:
„Adevăratul Dumnezeu a descoperit 
nelegiuirea sclavilor tăi.
Iată că suntem sclavii stăpânului meu.”
Iosif le răspunde cu asprime:
‘Voi ceilalți întoarceți-vă acasă,
dar Beniamin trebuie să rămână aici, 
ca sclav al meu!’
Iuda îl imploră pe Iosif:
‘Dacă nu îl duc pe Beniamin înapoi, 
tatăl meu va muri cu siguranță,
iar eu voi fi păcătuit pentru totdeauna 
împotriva lui’.
Iuda nu dorește ca tatăl său să sufere 
din nou din cauza pierderii unui fiu iubit,
așa că se oferă să fie sclav 
în locul lui Beniamin.
Să citim reacția emoționantă a lui Iosif 
în Geneza 45:1-15:
Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni
înaintea tuturor celor ce stăteau 
lângă el și a strigat:
Să iasă toată lumea afară!
Și n-a mai rămas nimeni lângă Iosif 
când s-a făcut cunoscut fraților săi.
Și el a plâns atât de tare,
încât l-au auzit egiptenii 
și l-a auzit chiar și casa faraonului.
În cele din urmă, 
Iosif le-a zis fraților săi:
Eu sunt Iosif.
Mai trăiește tatăl meu?
Dar frații lui n-au putut să-i răspundă, 
atât de tulburați erau din cauza lui.
Iosif le-a zis fraților lui:
Veniți lângă mine, vă rog!
Și ei s-au dus lângă el.
Apoi a zis:
Eu sunt Iosif, fratele vostru, 
pe care l-ați vândut în Egipt.
Dar acum nu vă întristați și nu vă 
mâniați pe voi că m-ați vândut aici,
fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea 
voastră ca să vă țină în viață.
Căci acesta este al doilea an 
de foamete pe pământ
și mai sunt încă cinci ani în care 
nu va fi nici arat, nici secerat.
De aceea, Dumnezeu 
m-a trimis înaintea voastră
ca să vă lase o rămășiță pe pământ și 
să vă țină în viață printr-o mare salvare.
Așa că nu voi m-ați trimis aici, 
ci adevăratul Dumnezeu,
ca să mă numească tată al faraonului, 
domn al întregii lui case
și stăpânitor peste toată țara Egiptului.
Urcați repede la tatăl meu și spuneți-i:
«Iată ce a zis fiul tău Iosif: „Dumnezeu 
m-a numit domn al întregului Egipt.
Coboară la mine și nu întârzia!
Vei locui în ținutul Gosen 
și vei rămâne lângă mine,
tu, fiii tăi și fiii fiilor tăi, precum și turmele 
tale, cirezile tale și tot ce este al tău.
Acolo mă voi îngriji de hrana ta, 
căci mai sunt cinci ani de foamete,
ca nu cumva să ajungi sărac, 
tu, casa ta și tot ce este al tău“».
Și iată că ochii voștri 
și ochii fratelui meu Beniamin
văd că gura mea vă vorbește.
Povestiți-i tatălui meu despre 
toată gloria mea din Egipt
și tot ce ați văzut și grăbiți-vă 
să-l aduceți pe tatăl meu aici.
Apoi s-a aruncat de gâtul lui Beniamin, 
fratele lui, și a început să plângă,
iar Beniamin a plâns și el la gâtul lui.
Și i-a sărutat pe toți frații lui 
și a plâns la gâtul lor.
După aceea, Iacob și cei aproximativ 
70 de membri ai familiei sale
se mută în Egipt.
Faraonul le dă ținutul Gosen
ca să locuiască acolo.
Timp de 215 ani, descendenții 
lui Iacob trăiesc în Egipt
până în ziua în care 
peste trei milioane de israeliți
trec prin Marea Roșie ca pe uscat 
și iau în stăpânire Țara Promisă.
Iehova l-a folosit pe Iosif
pentru a ocroti linia genealogică 
prin care avea să vină Mesia.
Ce putem învăța 
din relatarea despre Iosif?
Indiferent prin ce a trecut,
Iosif a manifestat 
iubire loială față de Iehova.
Ani la rând a trebuit să îndure
 necaz după necaz,
dar niciodată nu a fost nemulțumit.
În prezent poate că nu avem control
asupra încercărilor cu care 
ne confruntăm în acest sistem rău.
Dar ne putem controla atitudinea 
pe care o avem față de încercări.
Nu vrem să ne supărăm pe Iehova.
Îl iubim și suntem hotărâți 
să ne dovedim iubirea
respingând orice conduită 
care l-ar putea întrista.
Ulterior, după ce situația lui Iosif 
s-a schimbat,
el a manifestat iubire loială 
față de familia sa,
deși frații săi l-au tratat 
într-un mod nedrept.
De fapt, iubirea loială 
manifestată față de familia sa
a contribuit 
la împlinirea unei profeții.
În zilele străbunicului lui Iosif, 
Avraam,
Iehova a stabilit 
când avea să-și elibereze poporul
– exact 430 de ani mai târziu.
Dacă Iosif nu ar fi arătat 
iubire loială față de familia sa,
cum s-ar mai fi împlinit 
această profeție?
Evident, iubirea loială pe care 
o arătăm față de frații noștri
e importantă pentru Iehova.
Așadar, dacă vei fi jignit vreodată 
de un colaborator,
nu vorbi negativ despre el 
și nu îi face rău.
Fă tot ce poți 
ca să restabilești pacea.
În definitiv, Iehova îi iubește 
pe toți închinătorii săi.
Aceștia merită 
și iubirea noastră loială!
Exemplul suprem de iubire loială 
este Iehova.
Iosif a fost abandonat de familia lui, 
calomniat de soția lui Potifar,
iar, în final, aruncat în închisoare.
Dar Iehova „a fost în continuare cu 
Iosif și i-a arătat bunătate iubitoare”.
De ce?
Iehova a văzut că Iosif i-a rămas loial
și a acționat și El 
cu loialitate față de Iosif.
Atitudinea lui Iehova față de Iosif
a fost o expresie a iubirii sale loiale 
și față de națiunea Israel.
Prin faptul că l-a îndrumat pe Iosif 
să-și ocrotească familia,
Iehova a ocrotit, de fapt, 
linia genealogică a lui Mesia
și s-a asigurat că promisiunea Sa 
de a-i salva pe israeliți
urma să se împlinească 
la timpul fixat.
Nu-i așa că ne simțim încurajați?
Oamenii imperfecți ne pot dezamăgi, 
ridiculiza sau chiar calomnia;
uneori am putea fi tratați 
în mod nedrept.
Dar dacă ne păstrăm loialitatea, 
Iehova nu ne va părăsi niciodată.
El nu l-a uitat niciodată pe Iosif
și nu-l va uita pe niciunul dintre 
slujitorii săi loiali din prezent.
Rămâneți aproape de Iehova,
iar El va continua să manifeste 
iubire loială față de voi.


-