JW subtitle extractor

Am crescut într-un orășel și am avut o copilărie fericită.
Părinții mei mi-au insuflat de mic iubire față de Dumnezeu și respect pentru Biblie.
Mergeam cu regularitate la biserică,
iar la școala privată la care eram înscris aveam zilnic cursuri biblice.
Cu toate acestea, parcă îmi lipsea ceva.
La 15 ani, viața mea s-a schimbat subit.
Mă jucam într-un copac, când dintr-o dată s-a rupt creanga.
Am căzut și am paralizat.
Dintr-un copil activ, care putea alerga, am ajuns un copil paralizat de la gât în jos.
Nu simțeam nimic.
Până la 18 ani am reușit să-mi recapăt forța în brațe,
astfel că mi-am redobândit independența.
Am intrat la universitate și m-am mutat în campus.
Viața mea s-a schimbat din nou.
Aici se consumau droguri și alcool și se practica imoralitatea.
Am adoptat și eu acest stil de viață.
Dar încă citeam din Biblie în fiecare seară;
încă aveam o credință puternică în Dumnezeu.
Însă noaptea, când mergeam la culcare și mă rugam,
eram convins că o să ajung în iadul despre care am fost învățat de mic.
În această perioadă am cunoscut o fată pe nume Julie.
După puțin timp ne-am căsătorit.
Și ea era hippy, ca mine.
Dar știam că, dacă voiam să ne ocrotim căsnicia, trebuia să ieșim din acel anturaj rău.
Îl căutam pe Dumnezeu și voiam ca el să facă parte din viața noastră.
Într-o zi eram singur în parc.
Era un cadru frumos:
în fața mea era un lac, iar în depărtare se vedeau munții.
În acel moment m-am rugat lui Dumnezeu.
I-am spus că voiam să-i slujim, dar că nu știam cum.
Zece minute mai târziu, a venit un bărbat
și a început să-mi vorbească despre un paradis pe pământ.
Tot ce-mi spunea era logic; citisem și eu în Biblie despre asta.
Ceea ce m-a impresionat profund a fost explicația lui despre iad.
Era atât de clară, atât de logică!
Acum totul avea sens.
Ne-a invitat să mergem a doua zi la sala Regatului și ne-am dus.
Eu și soția mea n-o să uităm niciodată acea primă întrunire de acum 37 de ani.
Aveam părul lung și purtam blugi rupți.
Cred că atunci nici nu aveam pantofi în picioare.
În timp ce stăteam acolo,
mă gândeam că fratele în vârstă care vorbea de pe podium ne considera dezgustători.
Cât de surprinși am fost că, imediat după întrunire, a venit la noi,
ne-a salutat și ne-a invitat să petrecem timp cu familia lui!
Nu ne-amintim nimic din ce s-a spus, dar n-o să uităm niciodată cum am fost primiți.
Am început să asistăm la toate întrunirile și să studiem cu fratele pe care l-am întâlnit în parc.
Nu am făcut schimbările necesare peste noapte,
dar frații au fost foarte iubitori și răbdători cu noi.
Acum aveam un scop în viață.
Golul pe care îl simțisem atât de mult timp a dispărut.
Nu mai duceam un stil de viață egocentric.
Acum îl aveam pe Iehova, îi aveam pe frați și aveam predicarea.
Ne-am dedicat lui Iehova și ne-am botezat.

Nu o să uităm niciodată cum am fost primiți